ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3981/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 78 din 27 februarie 2003, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea între alții și pe inculpata D.V. zisă „G.” la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. ultim și art. 76 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a constatat că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat. Au fost obligați inculpații, în solidar, să-i plătească părții civile G.P. suma de 1.000.000 lei, cu titlu de daune morale părții civile B.G. suma de 800.000 lei, despăgubiri civile.

A mai fost obligată inculpata la plata sumei de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpata, împreună cu ceilalți doi coinculpați condamnați în aceeași cauză, respectiv V.V. și Șt.L. locuiesc în comuna Băcești, județul Vaslui. La data de 29 noiembrie 2002 au ajuns în satul Osebiți, comuna Luizii Călugăra, județul Bacău, având fiecare câte o desagă asupra sa. Inculpații au bătut pe la mai multe porți, pentru a identifica locuințele ai căror proprietari erau plecați de acasă. Astfel, au constatat că din imobilul cu nr. 512 din satul Osebiți, județul Bacău, nu a ieșit nimeni. La data de 29 noiembrie 2002, în jurul orei 10,00, partea vătămată B.M.

în vârstă de 66 ani, se afla prin vecini. Inculpații ajungând la concluzia că în casa respectivă nu se află nimeni, au intrat în ogradă, pe poarta neasigurată. Coinculpatul V.V. a intrat în casa părții vătămate pe o ușă din spate. Sus-numitul a deschis ușa din fața casei, pe unde au pătruns inculpatele Șt.L. și D.V. Cei trei inculpați au căutat prin dulapuri și sertare bunuri de valoare și bani. Deoarece nu au găsit așa ceva, au sustras obiecte de îmbrăcăminte și lenjerie. Inculpata D.V. a prins cinci găini din curtea părții vătămate, pe care le-a pus într-o desagă. Partea vătămată B.M. locuia singură în imobilul său din satul Osebiți, comuna Luizii Călugăra, județul Bacău. Vecinii au constatat că ceva nu este în regulă, deoarece se mișca o perdea de la fereastra casei părții vătămate, în timp ce aceasta se afla prin vecini.

Bănuind că în casa vecinei lor au intrat hoții, B.G. și G.P. s-au hotărât să-i prindă în flagrant. Inculpatul V.V. constatând că a fost surprins, a încercat să fugă, dar nu i s-a permis acest lucru. Astfel, acest inculpat s-a luptat corp la corp cu vecinii părții vătămate, între timp din casă au ieșit și cele două inculpate, având bagajele burdușite cu bunurile furate. Pentru a-i asigura scăparea lui V.V., cele două inculpate au mușcat mâinile bărbaților care se străduiau să-l imobilizeze, trăgând totodată de hainele acestora. Au țipat după ajutor atât vecinii părții vătămate, cât și inculpații. Gălăgia a alertat și alți săteni. La locul faptei s-au adunat 20-30 de persoane, fiind înștiințată totodată și poliția din comună.

Când au sosit organele de poliție, V.V., era imobilizat cu o frânghie de către săteni. Prezența vecinilor la locul faptei, într-un număr atât de mare a făcut imposibilă fuga inculpatelor Șt.L. și D.V. Organele de poliție controlând conținutul bagajelor au găsit 5 găini, obiecte de îmbrăcăminte și lenjerie. Partea vătămată B.M. a confirmat că bunurile găsite în bagajele inculpaților erau ale sale. Deși inculpații au negat comiterea furtului, sătenii au putut constata cum găinile scoase din traistă, au plecat spre cotețul lor, în direcția cunoscută anterior. G.P. a suferit un traumatism facial, având nevoie de 6-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare după cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 3847 din 2 decembrie 2002 a I.M.L.

Bacău. B.G., deși a fost trântit la pământ de către inculpatul V.V. și mușcat de mâini de către inculpatele Șt.L. și D.V. nu s-a prezentat la medicul legist pentru a obține certificat medico-legal. Cu toate acestea, sus-numitul s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 800.000 lei, reprezetând despăgubiri civile. În același timp partea vătămată G.P. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei, reprezentând daune morale. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel între alți inculpați și inculpata D.V., care a solicitat admiterea sa, deoarece nu este vinovată de fapta reținută în sarcina sa. Prin decizia penală nr. 169 din 22 aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins între altele, ca nefondat și apelul declarat de inculpata D.V., obligându-o la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata D.V., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și achitarea ei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., deoarece fapta comisă de ea nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și aplicarea unei amenzi administrative, conform art. 91 C. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Recursul declarat nu este fondat pentru considerentele ce urmează. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, în raport cu materialul probator administrat în cauză și au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, potrivit art. 18 1 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În alin. (2) al aceluiași articol, se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă și conduita inculpatului. Examinând cauza, se constată că fapta săvârșită de inculpata D.V. prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Aceasta a pătruns în locuința părții vătămate B.M.

împreună cu alți doi coinculpați de unde au sustras bunuri și au întrebuințat violențe asupra persoanelor care i-au surprins în flagrant pentru a-și asigura scăparea, astfel că în mod corect instanțele au reținut în sarcina ei comiterea infracțiunii de tâlhărie, infracțiune complexă, constând într-un furt comis cu violență, periculozitatea deosebită a acestei fapte rezultând din împrejurarea că infractorul pentru a sustrage un bun mobil, periclitează valori sociale de maximă importanță cum sunt viața, integritatea corporală și patrimoniul. De asemenea, la aprecierea gradului de pericol social nu se poate face abstracție de persoana și conduita inculpatei, care nu a recunoscut fapta și deci, nu a regretat-o.

Numai lipsa antecedentelor penale a inculpatei și faptul că are în întreținere 6 copii minori, nu sunt de natură să ducă la concluzia lipsei de pericol social al faptei săvârșite. În consecință, nu există temeiuri pentru achitarea inculpatei pentru considerentul că fapta comisă de aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că primul motiv de recurs se apreciază că este nefondat și urmează să fie respins.

La aplicarea și menținerea pedepsei, instanțele au luat în considerare pe lângă criteriile generale de individualizare și pe cele speciale referitoare la persoana inculpatei care are o situație materială precară, are 6 copii minori în întreținere, fiind la prima confruntare cu rigorile legii penale, reținând în favoarea ei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cărora le-a dat eficiență juridică corespunzătoare dispozițiilor cuprinse în art. 76 lit. b) C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare situându-se sub minimul special de 5 ani închisoare, prevăzut de lege pentru sancționarea infracțiunii de tâlhărie. Așa fiind, se constată că nu există motive pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatei, urmând ca cererea sa formulată în acest sens să fie respinsă ca nefondată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpata D.V., să fie respins, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurenta inculpată să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpata D.V. împotriva deciziei penale nr. 169 din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Bacău, ca nefondat. Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2003.