ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3981/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78 din 27

februarie 2003, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea între alții și pe

inculpata D.V. zisă „G.” la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. ultim și art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a constatat că partea vătămată

B.M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.

Au fost obligați inculpații, în

solidar, să-i plătească părții civile G.P. suma de 1.000.000 lei, cu titlu de

daune morale părții civile B.G. suma de 800.000 lei, despăgubiri civile.

A mai fost obligată inculpata la

plata sumei de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpata, împreună cu ceilalți doi

coinculpați condamnați în aceeași cauză, respectiv V.V. și Șt.L. locuiesc în

comuna Băcești, județul Vaslui.

La data de 29 noiembrie 2002 au

ajuns în satul Osebiți, comuna Luizii Călugăra, județul Bacău, având fiecare

câte o desagă asupra sa.

Inculpații au bătut pe la mai multe

porți, pentru a identifica locuințele ai căror proprietari erau plecați de

acasă.

Astfel, au constatat că din imobilul

cu nr. 512 din satul Osebiți, județul Bacău, nu a ieșit nimeni.

La data de 29 noiembrie 2002, în

jurul orei 10,00, partea vătămată B.M. în vârstă de 66 ani, se afla prin

vecini.

Inculpații ajungând la concluzia că

în casa respectivă nu se află nimeni, au intrat în ogradă, pe poarta neasigurată.

Coinculpatul V.V. a intrat în casa

părții vătămate pe o ușă din spate.

Sus-numitul a deschis ușa din fața

casei, pe unde au pătruns inculpatele Șt.L. și D.V.

Cei trei inculpați au căutat prin

dulapuri și sertare bunuri de valoare și bani. Deoarece nu au găsit așa ceva,

au sustras obiecte de îmbrăcăminte și lenjerie.

Inculpata D.V. a prins cinci găini

din curtea părții vătămate, pe care le-a pus într-o desagă.

Partea vătămată B.M. locuia singură

în imobilul său din satul Osebiți, comuna Luizii Călugăra, județul Bacău.

Vecinii au constatat că ceva nu este

în regulă, deoarece se mișca o perdea de la fereastra casei părții vătămate, în

timp ce aceasta se afla prin vecini.

Bănuind că în casa vecinei lor au

intrat hoții, B.G. și G.P. s-au hotărât să-i prindă în flagrant.

Inculpatul V.V. constatând că a fost

surprins, a încercat să fugă, dar nu i s-a permis acest lucru. Astfel, acest

inculpat s-a luptat corp la corp cu vecinii părții vătămate, între timp din

casă au ieșit și cele două inculpate, având bagajele burdușite cu bunurile

furate.

Pentru a-i asigura scăparea lui

V.V., cele două inculpate au mușcat mâinile bărbaților care se străduiau să-l

imobilizeze, trăgând totodată de hainele acestora.

Au țipat după ajutor atât vecinii

părții vătămate, cât și inculpații. Gălăgia a alertat și alți săteni.

La locul faptei s-au adunat 20-30 de

persoane, fiind înștiințată totodată și poliția din comună.

Când au sosit organele de poliție,

V.V., era imobilizat cu o frânghie de către săteni.

Prezența vecinilor la locul faptei,

într-un număr atât de mare a făcut imposibilă fuga inculpatelor Șt.L. și D.V.

Organele de poliție controlând

conținutul bagajelor au găsit 5 găini, obiecte de îmbrăcăminte și lenjerie.

Partea vătămată B.M. a confirmat că

bunurile găsite în bagajele inculpaților erau ale sale.

Deși inculpații au negat comiterea

furtului, sătenii au putut constata cum găinile scoase din traistă, au plecat

spre cotețul lor, în direcția cunoscută anterior.

G.P. a suferit un traumatism facial,

având nevoie de 6-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare după cum

rezultă din certificatul medico-legal nr. 3847 din 2 decembrie 2002 a I.M.L.

Bacău.

B.G., deși a fost trântit la pământ

de către inculpatul V.V. și mușcat de mâini de către inculpatele Șt.L. și D.V.

nu s-a prezentat la medicul legist pentru a obține certificat medico-legal.

Cu toate acestea, sus-numitul s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 800.000 lei, reprezetând

despăgubiri civile.

În același timp partea vătămată G.P.

s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei, reprezentând daune

morale.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel între alți inculpați și inculpata D.V., care a solicitat

admiterea sa, deoarece nu este vinovată de fapta reținută în sarcina sa.

Prin decizia penală nr. 169 din 22

aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins între altele, ca nefondat și

apelul declarat de inculpata D.V., obligându-o la plata sumei de 600.000 lei

cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpata D.V., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor

și achitarea ei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. b

1

) C. proc. pen., deoarece fapta comisă de ea nu prezintă

pericolul social al unei infracțiuni și aplicarea unei amenzi administrative,

conform art. 91 C. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat nu este fondat

pentru considerentele ce urmează.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatei, în raport cu materialul probator administrat în cauză și au aplicat

o pedeapsă just individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen.

Astfel, potrivit art. 18

1

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin

atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei

concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

În alin. (2) al aceluiași articol,

se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține

seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de

împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă și conduita

inculpatului.

Examinând cauza, se constată că

fapta săvârșită de inculpata D.V. prezintă pericolul social al unei

infracțiuni.

Aceasta a pătruns în locuința părții

vătămate B.M. împreună cu alți doi coinculpați de unde au sustras bunuri și au

întrebuințat violențe asupra persoanelor care i-au surprins în flagrant pentru

a-și asigura scăparea, astfel că în mod corect instanțele au reținut în sarcina

ei comiterea infracțiunii de tâlhărie, infracțiune complexă, constând într-un

furt comis cu violență, periculozitatea deosebită a acestei fapte rezultând din

împrejurarea că infractorul pentru a sustrage un bun mobil, periclitează valori

sociale de maximă importanță cum sunt viața, integritatea corporală și

patrimoniul.

De asemenea, la aprecierea gradului

de pericol social nu se poate face abstracție de persoana și conduita

inculpatei, care nu a recunoscut fapta și deci, nu a regretat-o.

Numai lipsa antecedentelor penale a

inculpatei și faptul că are în întreținere 6 copii minori, nu sunt de natură să

ducă la concluzia lipsei de pericol social al faptei săvârșite.

În consecință, nu există temeiuri

pentru achitarea inculpatei pentru considerentul că fapta comisă de aceasta nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că primul motiv

de recurs se apreciază că este nefondat și urmează să fie respins.

La aplicarea și menținerea pedepsei,

instanțele au luat în considerare pe lângă criteriile generale de

individualizare și pe cele speciale referitoare la persoana inculpatei care are

o situație materială precară, are 6 copii minori în întreținere, fiind la prima

confruntare cu rigorile legii penale, reținând în favoarea ei circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cărora le-a dat eficiență juridică

corespunzătoare dispozițiilor cuprinse în art. 76 lit. b) C. pen., pedeapsa de

3 ani închisoare situându-se sub minimul special de 5 ani închisoare, prevăzut

de lege pentru sancționarea infracțiunii de tâlhărie.

Așa fiind, se constată că nu există

motive pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatei, urmând ca cererea sa

formulată în acest sens să fie respinsă ca nefondată.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpata D.V., să fie respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca recurenta inculpată să fie obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpata D.V. împotriva deciziei penale nr. 169 din 22 aprilie 2003 a Curții

de Apel Bacău, ca nefondat.

Obligă pe recurenta inculpată la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 septembrie 2003.