ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3766/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 89 din 30 ianuarie 2003, Tribunalul Iași a condamnat, între alții, pe inculpatul L.I. la: - 7 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa de executat s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 4 iunie 2002, la zi. Conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la cei doi inculpați condamnați în cauză și anume P.M.C.

și L.I. a sumelor de câte 17.500 lei, obținute în urma săvârșirii faptei. S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părții vătămate prin restituirea bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunii. Prin aceeași sentință, inculpatul L.I. a fost obligat să plătească statului suma de 1.800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care a fost inclusă și suma de 600.000 lei cuvenită apărătorilor desemnați pentru apărarea din oficiu atât la urmărirea penală, cât și la judecata în fond. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În ziua de 2 iunie 2002, partea vătămată G.C. s-a deplasat din comuna Mogosești, sat Hadâmbu spre satul Ciurbești pentru a cumpăra porumb, având asupra sa suma de 1.000.000 lei, din care a cumpărat doi saci cu porumb boabe, 10 pâini, 15 kg cartofi, 2 litri de ulei, 1 kg zahăr și fidea, produse pe care le-a pus în căruța sa la care era înhămat un cal.

După ce a făcut cumpărături, partea vătămată s-a deplasat la un bar din satul Ciurbești unde a consumat băuturi alcoolice, după care s-a îndreptat către casă, circulând pe drumul ce face legătura cu satul Hadâmbu, adormind, la un moment dat, în căruță. În jurul orelor 14,00, partea vătămată a trecut prin fața locuinței numitei M.M., când a fost observat de inculpatul L.I. care se afla pe drum. Inculpatul L.I. l-a strigat pe inculpatul P.M.C. (condamnat în cauză) care se afla la locuința numitei M.M., căruia i-a făcut propunerea de a sustrage bunuri din căruța părții vătămate. În același moment, inculpatul L.I. a luat din căruța părții vătămate o coasă pe care a aruncat-o peste gard în curtea inculpatului P.M.C.

Inculpatul P.M.C. a fost de acord cu propunerea inculpatului L.I. și împreună au urmărit pe partea vătămată până la ieșirea din satul Ciurbești unde a oprit căruța pe care au abătut-o de la drum, și au încercat să-l dea jos pe căruțaș. Pentru că acesta s-a trezit, inculpații l-au dat jos din căruță, l-au lovit cu pumnii și picioarele, după care, l-au abandonat, s-au urcat amândoi în căruță și s-au deplasat spre pădurea din pct. Cornești. În acest loc, inculpații au luat din căruță produsele alimentare și bunurile cumpărate de partea vătămată și anume: o pompă pentru roți, o cameră auto, un ciocan, o cheie fixă, un cuțit, bunuri pe care le-au ascuns la marginea pădurii, după care au alungat calul, iar ei s-au întors către locul de domiciliu.

Din bunurile sustrase, inculpații au împărțit o parte între ei, iar o altă parte le-au vândut unor persoane din sat după cum urmează: - inculpatul P.M.C. i-a vândut numitului P.V. o funie, numitului B.I. o coasă, un ciocan, o cheie fixă și o cameră de pneu, iar împreună cu inculpatul L.I. i-a vândut numitei M.M. o pompă auto. Toate obiectele mai sus-menționate au fost recuperate de către organele de poliție, iar cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului P.M.C. au fost descoperite o parte din produsele alimentare cum sunt: ulei, fidea, pâine, cartofi, sustrase. Calul și căruța părții vătămate au fost găsite de numita T.M. în apropierea cantonului silvic „Cornești”, fiind predați ulterior proprietarului care nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații L.I. și P.M.C. Prin motive comune de casare, cei doi inculpați, au criticat hotărârea primei instanțe cu privire la greșita individualizare a pedepselor pe care le consideră prea severe, solicitând ca prin reaprecierea criteriilor de individualizare să fie reduse, iar inculpatul L.I. și cu privire la încadrarea juridică pe care o consideră ca fiind cea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., întrucât nu a participat la activitatea de deposedare de bunuri a părții vătămate. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 173 din 13 mai 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.M.C. și L.I. La motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat că susținerea inculpatului L.I.

potrivit căreia nu a participat la deposedarea părții vătămate de bunurile pe care le avea în căruță, nu corespunde adevărului, deoarece, din probele de la dosar rezultă, că anterior comiterii faptei a convenit cu celălalt inculpat să urmărească partea vătămată și să o deposedeze de bunuri, precum și faptul că ambii, după ce au tras căruța în câmp, l-au lovit cu pumnii și picioarele pe partea vătămată, pe care apoi l-au abandonat, situație în care nu poate fi primită critica privind încadrarea juridică a faptei. Cu privire la critica comună prin care inculpații au susținut că pedepsele aplicate sunt prea severe, s-a arătat că este neîntemeiată, având în vedere modul în care aceștia au conceput și executat activitatea de deposedare care conferă faptei un sporit grad de pericol social, cât și persoana acestora, care anterior au mai fost condamnați, iar inculpatul P.M.C.

are și calitatea de recidivist, motive pentru care pedepsele aplicate acestora au fost just individualizate cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. și nu se impune a fi modificate, fiind în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii pronunțată de curtea de apel a declarat recurs inculpatul L.I., pe care a criticat-o cu privire la greșita individualizare a pedepsei, solicitând ca, prin reaprecierea criteriilor de individualizare, să se dispună reducerea acesteia. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o corectă stare de fapt, confirmată de probele existente la dosar, încadrând fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată.

Se constată că la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere și respectate criteriile arătate în art. 72 C. pen., respectiv pericolul social al faptei, rezultat din modul în care a fost concepută și executată fapta, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului care anterior a mai săvârșit fapta cu caracter penal, împrejurări care denotă că pentru realizarea prevederilor art. 52 C. pen., se impune aplicarea unei pedepse mai severe. De altfel, aplicarea inculpatului a unei pedepse de 7 ani și 2 luni închisoare, cu numai 2 luni peste limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, în situația în care limita maximă prevăzută de lege este de 20 ani închisoare nu poate fi considerată, nici din acest punct de vedere, ca fiind prea severă.

Pentru considerentele arătate, analizând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul L.I. este nefondat și a fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C ID E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 173 din 13 mai 2003 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 4 iunie 2002, la 16 septembrie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2003.