ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4289/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 96 din 6

aprilie 2004, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpații C.M. și A.F. la

câte 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C.

pen. și câte 22 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, pentru infracțiunea de omor

calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

și art. 176 lit. b) C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b), să execute pedeapsa cea mai grea de câte 22 ani închisoare și câte 6 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 67 C. pen., s-a dispus

și degradarea militară a inculpatului A.F.

S-a menținut starea de arest a

inculpaților și s-a computat, din durata pedepsei, prevenția de la 06 august

2003, la 06 aprilie 2004.

Inculpații au fost obligați, în

solidar, să plătească părții civile P.I., suma de 30.000.000 lei cu titlu de

despăgubiri civile și 3.000.000 lei cheltuieli de judecată, cât și la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 18.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în seara zilei de 4 august 2003, cei doi inculpați s-au

deplasat la cultura de porumb aparținând victimei P.A.

Fiind surprinși de proprietar, în

timp ce încărcau porumbul sustras în saci, inculpații au încercat să fugă, însă

au fost loviți de acesta cu o furcă de fier. În timpul conflictului astfel

declanșat, inculpatul A.F. a reușit să-i smulgă victimei furca din mână și l-a

lovit cu aceasta, atât el cât și coinculpata C.M., în mod repetat în regiunea

capului și în zone vitale provocându-i moartea.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 515/ A din 9 iulie 2004, admițând apelurile inculpaților a

redus pedepsele aplicate acestora pentru infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav de la câte 22 ani închisoare la câte 18 ani închisoare, urmând

ca prin contopirea cu pedeapsa de câte 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea

de tentativă la tâlhărie, să execute câte 18 ani închisoare și câte 6 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În considerentele deciziei se

menționează că deși circumstanțele în care s-au desfășurat faptele nu pot conduce

la reținerea stării de provocare, nefiind îndeplinite cerințele art. 73 lit. b)

C. pen., se conturează însă împrejurările concrete în care au avut loc

evenimentele, care justifică o reducere a pedepsei aplicată inculpaților,

alături de faptul că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au

adoptat o atitudine sinceră în cursul procesului.

Împotriva menționatei decizii, cei

doi inculpați au declarat recurs, solicitând casarea acesteia în temeiul art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., întrucât pedepsele de câte 18 ani

închisoare aplicare nu sunt corect individualizate, instanța de apel nedând

efectul cuvenit circumstanțelor de fapt și a celor personale.

Examinând hotărârea atacată, în

raport de motivele de casare invocate, cât și din oficiu, se constată că

instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților,

încadrarea juridică în infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav,

prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 lit. d) C. pen. și

tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art.

211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen.,

aflate în concurs real, este corespunzătoare.

Din probele administrate [(proces

verbal de constatare (schița), planșe foto întocmite cu ocazia cercetării

locului faptei, raportul medico-legal de necropsie, rapoartele de expertiză

psihiatrică și declarațiile martorilor P.A., D.F., A.V., A.L. și A.A.,

coroborate cu recunoașterile inculpaților)] care au fost analizate în

considerentele deciziei rezultă, fără dubiu că în noaptea de 4 august 2003, cei

doi inculpați, fiind surprinși de către P.A., în timp ce sustrăgeau știuleți de

porumb din cultura acestuia, i-au aplicat mai multe lovituri, cu o furcă de

fier, în regiunea capului și în alte regiuni vitale ale corpului, provocându-i

moartea.

Împrejurarea că, în condițiile

arătate, victima i-a lovit pe inculpați cu acea furcă de fier, nu justifică

reținerea, în favoarea acestora a scuzei provocării, acțiunea victimei fiind pe

deplin justificată. Împrejurarea respectivă poate fi avută în vedere însă la

individualizarea pedepsei, așa cum, de altfel a și procedat instanța de apel.

Referitor la pedeapsa de 18 ani

închisoare aplicată inculpaților se constată că aceasta a fost corect

individualizată, la stabilirea acesteia instanța de apel, având în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul sporit de pericol

social al infracțiunilor săvârșite (tentativă la infracțiunea de tâlhărie și

omor calificat și deosebit de grav), limitele de pedeapsă prevăzute de legea

penală pentru infracțiunile respective, condițiile concrete în care au fost

comise faptele cât și persoanele infractorilor, care nu posedă antecedente

penale și au avut o poziție sinceră în cursul procesului.

Întrucât din actele dosarului nu

rezultă nici existența unor motive de casare prevăzute de art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează

ca recursurile declarate în cauză să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea

recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce, din

pedepsele aplicate, perioada cât inculpații au fost arestați preventiv,

respectiv de la 06 august 2003, la zi.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.M. și A.F. împotriva deciziei penale nr. 515/ A din 9

iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 6 august 2003 la 27 august

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 august 2004.