ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4289/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 96 din 6 aprilie 2004, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpații C.M. și A.F. la câte 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. și câte 22 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), să execute pedeapsa cea mai grea de câte 22 ani închisoare și câte 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 67 C. pen., s-a dispus și degradarea militară a inculpatului A.F. S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a computat, din durata pedepsei, prevenția de la 06 august 2003, la 06 aprilie 2004. Inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile P.I., suma de 30.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 3.000.000 lei cheltuieli de judecată, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 18.000.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 4 august 2003, cei doi inculpați s-au deplasat la cultura de porumb aparținând victimei P.A. Fiind surprinși de proprietar, în timp ce încărcau porumbul sustras în saci, inculpații au încercat să fugă, însă au fost loviți de acesta cu o furcă de fier.

În timpul conflictului astfel declanșat, inculpatul A.F. a reușit să-i smulgă victimei furca din mână și l-a lovit cu aceasta, atât el cât și coinculpata C.M., în mod repetat în regiunea capului și în zone vitale provocându-i moartea. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 515/ A din 9 iulie 2004, admițând apelurile inculpaților a redus pedepsele aplicate acestora pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav de la câte 22 ani închisoare la câte 18 ani închisoare, urmând ca prin contopirea cu pedeapsa de câte 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie, să execute câte 18 ani închisoare și câte 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În considerentele deciziei se menționează că deși circumstanțele în care s-au desfășurat faptele nu pot conduce la reținerea stării de provocare, nefiind îndeplinite cerințele art. 73 lit. b) C. pen., se conturează însă împrejurările concrete în care au avut loc evenimentele, care justifică o reducere a pedepsei aplicată inculpaților, alături de faptul că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au adoptat o atitudine sinceră în cursul procesului. Împotriva menționatei decizii, cei doi inculpați au declarat recurs, solicitând casarea acesteia în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., întrucât pedepsele de câte 18 ani închisoare aplicare nu sunt corect individualizate, instanța de apel nedând efectul cuvenit circumstanțelor de fapt și a celor personale.

Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de casare invocate, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrarea juridică în infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 lit. d) C. pen. și tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., aflate în concurs real, este corespunzătoare. Din probele administrate [(proces verbal de constatare (schița), planșe foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul medico-legal de necropsie, rapoartele de expertiză psihiatrică și declarațiile martorilor P.A., D.F., A.V., A.L.

și A.A., coroborate cu recunoașterile inculpaților)] care au fost analizate în considerentele deciziei rezultă, fără dubiu că în noaptea de 4 august 2003, cei doi inculpați, fiind surprinși de către P.A., în timp ce sustrăgeau știuleți de porumb din cultura acestuia, i-au aplicat mai multe lovituri, cu o furcă de fier, în regiunea capului și în alte regiuni vitale ale corpului, provocându-i moartea. Împrejurarea că, în condițiile arătate, victima i-a lovit pe inculpați cu acea furcă de fier, nu justifică reținerea, în favoarea acestora a scuzei provocării, acțiunea victimei fiind pe deplin justificată. Împrejurarea respectivă poate fi avută în vedere însă la individualizarea pedepsei, așa cum, de altfel a și procedat instanța de apel.

Referitor la pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată inculpaților se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea acesteia instanța de apel, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul sporit de pericol social al infracțiunilor săvârșite (tentativă la infracțiunea de tâlhărie și omor calificat și deosebit de grav), limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală pentru infracțiunile respective, condițiile concrete în care au fost comise faptele cât și persoanele infractorilor, care nu posedă antecedente penale și au avut o poziție sinceră în cursul procesului. Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare prevăzute de art. 385 9 alin. ultim C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate în cauză să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat. Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce, din pedepsele aplicate, perioada cât inculpații au fost arestați preventiv, respectiv de la 06 august 2003, la zi. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M. și A.F. împotriva deciziei penale nr. 515/ A din 9 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 6 august 2003 la 27 august 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 august 2004.