ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6747/2004

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 182 din 2 martie 2004, a condamnat pe inculpații:

- I.F. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1)

lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele, art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.;

- I.D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive, de la 24 martie 2003 la 30 august 2003, pentru inculpatul I.F. și de la 24 martie 2003 la 8 ianuarie 2004, pentru inculpatul I.D.

S-a constatat că partea vătămată S.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea sumelor de 150.000 lei de la inculpatul I.F. și 250.000 lei de la inculpatul I.D.

În baza art. 189 C. proc. pen. și art. 191 alin. (1) C. pen., a obligat inculpații la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 300.000 lei reprezintă onorar avocat oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Partea vătămată S.A. locuiește în comuna Ciurea, județul Iași într-un cătun J., casa fiind izolată.

În ziua de 22 martie 2003, în jurul orelor 11,00, aceasta se afla acasă împreună cu fiica ei în vârstă de 4 ani.

Profitând de faptul că atât poarta cât și ușa de acces erau deschise, inculpații I.D. și I.F., rromi, din aceeași comună, însoțiți de o altă persoană rămasă neidentificată (pentru care s-a disjuns cauza) înarmați cu un par, au pătruns în casă, au imobilizat partea vătămată (I.F.) și au sustras un radiocasetofon Sonashi în valoare de două milioane de lei. S.A. a reușit să fugă, sărind gardul, iar inculpații, la plecare au sustras o furcă. Ei s-au deplasat spre satul Zanea.

Ulterior, radiocasetofonul a fost vândut de cei trei autori ai infracțiunii lui S.C. cu suma de 700.000 lei.

Situația de fapt reținută în actul de trimitere în judecată și de către instanța de fond a fost probată cu: plângerea și declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor L.V., Z.V., Z.Șt., G.G.; procese – verbale de recunoaștere din grup a inculpaților; proces – verbal de cercetare a locului faptei, planșe foto, precum și de declarațiile inculpaților în faza de urmărire penală prin care recunosc fapta săvârșită.

Ulterior, în cadrul cercetării judecătorești, inculpații au retractat depozițiile date la urmărirea penală, negând faptele de care sunt acuzați.

Sentința a fost apelată de cei doi inculpați care au solicitat achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Considerând ansamblul probator convingător în ceea ce privește vinovăția celor doi inculpați, Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 288 din 17 august 2004, pronunțată în dosarul nr. 1385/2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de aceștia.

Nemulțumiți de decizie, inculpații au atacat-o cu recurs pe care, în termen legal, l-au înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Reiterând motivele din apel și invocând prevederile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., ei solicită desființarea hotărârilor atacate și, rejudecând pe fond, achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Recursurile declarate sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca atare.

Instanțele au făcut o minuțioasă analiză a materialului probator administrat în ambele faze ale procesului penal, reținând corect vinovăția inculpaților și aplicându-le acestora pedepse just individualizate în raport de faptele comise și persoana fiecărui autor.

În esență, vinovăția celor doi inculpați este dovedită prin:

- plângerea și declarațiile părții vătămate S.A. care i-a văzut pe aceștia, a reținut semnalmentele lor și i-a descris.

- procese – verbale de recunoaștere din grup făcute de partea vătămată cât și de martorul L.V.

- declarațiile martorilor L.V., R.Șt. și G.N., care i-au văzut pe inculpați fugind cu bunurile sustrase, precum și a martorei G.G.

- proces – verbal de ridicare de la S.C. a radiocasetofonului vândut de inculpați fiului acestuia, S.D.

- declarațiile date de inculpați în fața organelor de cercetare penală și apoi la procuror, în care au recunoscut comiterea faptelor și au detaliat modul de operare.

- nesusținerea alibiurilor formulate ulterior de inculpați pentru a justifica absența lor din câmpul infracțional în intervalul de timp în care s-a comis fapta.

Pentru aceste motive, în mod corect, instanțele au înlăturat ca nesincere declarațiile date de inculpați în faza de judecată.

Față de considerentele expuse recursurile declarate de inculpați vor fi respinse, ca nefondate, urmând ca ei să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.F. și I.D. împotriva deciziei penale nr. 288 din 17 august 2004 a Curții de Apel Iași.

Constată că inculpatul I.F. a fost reținut și arestat de la 24 martie 2003 la 30 august 2003, iar inculpatul I.D. de la 24 martie 2003 la 8 ianuarie 2004.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din același cod, obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2004.