ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1303/2004

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 401 din 5 decembrie 2000, Tribunalul Covasna a respins acțiunea formulată de reclamanta, SC S.U.A. SA Sfântu-Gheorghe, împotriva pârâților P.F., T.A. și SC C.O. SA Sfântu-Gheorghe. A fost obligată reclamanta la 600.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei și a textelor de lege incidente speței, a reținut că, prin protocolul din 18 noiembrie 1994, s-a convenit restituirea de către fosta SC I.S.A. SA a 30 garsoniere din municipiul Sfântu-Gheorghe către SC C.O. SA, recunoscându-i-se acesteia din urmă calitatea de proprietar.

S-a stabilit ca pârâta să-și exercite drepturile ce-i decurg din această calitate și să nu emită pretenții pentru perioada anterioară încheierii protocolului față de SC I.S.A. SA, astfel încât reclamanta, în calitate de succesoare în drepturi a SC I.S.A. SA, nu poate pretinde că a fost păgubită. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 24 din 5 aprilie 2001 a Curții de Apel Brașov. Și această hotărâre a fost atacată cu recurs de către reclamanta-apelantă, recurs pe care, însă, nu l-a timbrat, astfel că, prin decizia nr. 3766 din 2 octombrie 2003, pronunțată de secția comercială a I.C.C.J. în dosarul nr. 8917/2001, acesta a fost anulat, ca insuficient timbrat.

În fine, împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta-recurentă a formulat contestația în anulare prin care susține că, în mod greșit, i s-a anulat, ca insuficient timbrat, recursul față de împrejurarea că a depus la dosarul cauzei copia xerox a ordinului de plată. În drept, contestatoarea și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 318 pct. 1 C. proc. civ., susținând că, față de existența la dosarul cauzei a copiei ordinului de plată de achitare a taxei judiciare de timbru în recurs, instanța, procedând la anularea recursului ca insuficient timbrat, a săvârșit o greșeală materială. Critica este neîntemeiată, iar contestația în anulare se va respinge, ca nefondată, pentru considerentele ce urmează: Este adevărat că, la dosarul cauzei, recurenta-contestatoare a depus, la data de 5 martie 2003, în copie xerox O.P.

nr. 441 din 28 august 2001, deci, anterior soluționării recursului. La termenul din 20 martie 2003, instanța de recurs, constatând că recurenta nu a depus ordinul de plată în original și că astfel nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, a acordat termen, punându-i în vedere să complinească această lipsă prin depunerea originalului și stabilind termen la 2 octombrie 2003, deci, peste 6 luni, timp în care dovada solicitată nu a fost depusă iar recurenta nu s-a prezentat pentru judecata recursului, care a fost anulat ca insuficient timbrat. În aceste condiții nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 318 pct. 1 teza I C. proc. civ., neputându-se susține că instanța a pronunțat o hotărâre ca urmare a unei greșeli materiale.

Cel mult s-ar putea (teoretic în speță) susține că instanța a comis o greșeală de judecată, care nu poate fi îndreptată pe calea contestației în anulare. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, SC S.U.A. SA Sfântu-Gheorghe, împotriva deciziei nr. 8917 din 2 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2004.