ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1303/2004

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 401 din 5

decembrie 2000, Tribunalul Covasna a respins acțiunea formulată de reclamanta, SC

S.U.A. SA Sfântu-Gheorghe, împotriva pârâților P.F., T.A. și SC C.O. SA Sfântu-Gheorghe.

A fost obligată reclamanta la 600.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul,

în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei și a textelor de lege incidente

speței, a reținut că, prin protocolul din 18 noiembrie 1994, s-a convenit

restituirea de către fosta SC I.S.A. SA a 30 garsoniere din municipiul Sfântu-Gheorghe

către SC C.O. SA, recunoscându-i-se acesteia din urmă calitatea de proprietar.

S-a stabilit ca pârâta să-și exercite drepturile ce-i decurg din această

calitate și să nu emită pretenții pentru perioada anterioară încheierii

protocolului față de SC I.S.A. SA, astfel încât reclamanta, în calitate de

succesoare în drepturi a SC I.S.A. SA, nu poate pretinde că a fost păgubită.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 24 din 5

aprilie 2001 a Curții de Apel Brașov.

Și această hotărâre a fost atacată

cu recurs de către reclamanta-apelantă, recurs pe care, însă, nu l-a timbrat,

astfel că, prin decizia nr. 3766 din 2 octombrie 2003, pronunțată de secția comercială

a I.C.C.J. în dosarul nr. 8917/2001, acesta a fost anulat, ca insuficient

timbrat.

În fine, împotriva acestei ultime

hotărâri, reclamanta-recurentă a formulat contestația în anulare prin care

susține că, în mod greșit, i s-a anulat, ca insuficient timbrat, recursul față

de împrejurarea că a depus la dosarul cauzei copia xerox a ordinului de plată.

În drept, contestatoarea și-a

întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 318 pct. 1 C. proc. civ., susținând că,

față de existența la dosarul cauzei a copiei ordinului de plată de achitare a

taxei judiciare de timbru în recurs, instanța, procedând la anularea recursului

ca insuficient timbrat, a săvârșit o greșeală materială.

Critica este neîntemeiată, iar

contestația în anulare se va respinge, ca nefondată, pentru considerentele ce

urmează:

Este adevărat că, la dosarul cauzei,

recurenta-contestatoare a depus, la data de 5 martie 2003, în copie xerox O.P. nr.

441 din 28 august 2001, deci, anterior soluționării recursului. La termenul din

20 martie 2003, instanța de recurs, constatând că recurenta nu a depus ordinul

de plată în original și că astfel nu a făcut dovada achitării taxei judiciare

de timbru, a acordat termen, punându-i în vedere să complinească această lipsă

prin depunerea originalului și stabilind termen la 2 octombrie 2003, deci,

peste 6 luni, timp în care dovada solicitată nu a fost depusă iar recurenta nu

s-a prezentat pentru judecata recursului, care a fost anulat ca insuficient

timbrat. În aceste condiții nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 318 pct. 1

teza I C. proc. civ., neputându-se susține că instanța a pronunțat o hotărâre ca

urmare a unei greșeli materiale. Cel mult s-ar putea (teoretic în speță)

susține că instanța a comis o greșeală de judecată, care nu poate fi îndreptată

pe calea contestației în anulare.

Față de considerentele ce preced,

Înalta Curte de Casație și Justiție:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea, SC S.U.A. SA Sfântu-Gheorghe, împotriva deciziei nr.

8917 din 2 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 1 aprilie 2004.