ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4615/2007

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 4 februarie 2003, sub nr. 402/2003, reclamanta S.N.C.R.R., filiala județeană

Covasna, a chemat în judecată pe pârâta SC O. SA Sfântu Gheorghe pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să emită dispoziție motivată

privind imobilul situat în satul Vâlcele, înscris în C.F. 511 nr.top 6595

Vâlcele, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001. S-a cerut totodată

obligarea pârâtei la daune interese moratorii de 200.000 lei pe fiecare zi de

întârziere de la data la care a expirat termenul de 60 de zile prevăzut de lege

pentru emiterea deciziei.

Prin acțiunea înregistrată la data

de 12 noiembrie 2002, sub nr. 3355/2002, reclamanta S.N.C.R.R., sucursala

județeană Covasna, a chemat în judecată pe pârâta SC O. SA Sfântu Gheorghe

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- Nulitatea absolută a deciziei

nr.404/1960 emisă de fostul Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare prin

care a preluat de la fosta Cruce Roșie a R.P.R., al cărei succesor de drept

este reclamanta, imobilul situat în satul Vâlcele, județul Covasna, înscris în C.F.

nr. 511, nr.top 6595, construit din fondurile centralizate ale Crucii Roșii a

R.P.R.;

- Restituirea în natură a

imobilului, compus din casă cu parter și etaj și teren în suprafață de 660 mp,

preluat în mod abuziv, cu obligarea pârâtei de a preda imobilul reclamantei;

- Înscrierea în C.F. nr. 511 nr.top

6595 Vâlcele a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea

reclamantei;

În motivarea acțiunii reclamanta

arătat că imobilul ce solicită a fi restituit a fost construit între anii

1950-1957 din fondurile centralizate ale Crucii Roșii din R.P.R., în scopuri

umanitare, pe terenul cedat de Comitetul Executiv al fostului Sfat Popular

Vâlcele, așa cum rezultă din procesul-verbal de conciliere încheiat la data de

27 decembrie 1960, anexat la acțiune. Prin decizia nr. 404/1960 a fostului Sfat

Popular al Regiunii Autonome Maghiare imobilul a fost preluat de la Colonia de

Cruce Roșie Vâlcele, trecut în proprietatea statului și dat în administrarea

operativă Întreprinderii de Gospodărie Orășenească Sfântu Gheorghe. După

apariția Legii nr. 15/1990 și a H.G. nr. 834/1991 imobilul a fost trecut în

proprietatea pârâtei SC O. SA Sfântu Gheorghe, care, deși notificată potrivit

prevederilor Legii nr. 10/2001, nu s-a pronunțat prin decizie sau dispoziție

motivată.

Prin încheierea din 9 aprilie 2003

Tribunalul Covasna a dispus conexarea dosarului nr. 402/2003 la dosarul nr. 3355/2002,

iar prin sentința civilă nr. 1024 din 3 octombrie 2003, aceeași instanță, a

respins acțiunea reclamantei, cu motivarea că procesul-verbal de conciliere din

27 decembrie 1960 nu face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.

Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, prin decizia nr. 256/Ap din 29 martie 2004, a admis apelul reclamantei,

a anulat sentința Tribunalului Covasna și a trimis cauza spre soluționare

Judecătoriei Sfântu Gheorghe, deoarece, legiuitorul a dat în competența

tribunalelor doar cauzele având ca obiect contestația formulată de persoana

îndreptățită împotriva deciziei sau dispoziției emisă de persoana deținătoare a

imobilului [art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001] și contestațiile la

procesele-verbale de divergență [art. 31 alin. (2) din aceeași lege], toate

celelalte cereri, având obiect diferit de cel arătat mai sus, fiind de

competența, în primă instanță, a judecătoriei.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 94 din 6

ianuarie 2006, a admis recursul declarat de pârâta SC T.A.O. SA Sfântu

Gheorghe, a casat decizia dată de Curtea de Apel Brașov și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță cu motivarea că logic și firesc, pentru rațiuni

de judecată unitară, litigiile izvorâte din temporizarea ori refuzul de

finalizare a procedurii necontencioase nu pot fi atribuite decât simetric

regulilor procesuale prevăzute de Legea nr. 10/2001, în competența instanței

care judecă acțiunea principală, adică a tribunalului, competent conform art. 21

alin. (3) și urm. din Legea nr. 10/2001.

În rejudecare, Curtea de Apel Brașov,

secția civilă, prin decizia nr. 164/Ap din 20 septembrie 2006, a admis apelul

declarat de reclamanta S.N.C.R.R., filiala județeană Covasna, a schimbat în

parte sentința Tribunalului Covasna, a admis în parte acțiunea reclamantei și a

obligat-o pe pârâta SC O. SA Sfântu Gheorghe să emită dispoziție motivată

privind restituirea în natură a imobilului din C.F. nr. 511 Vâlcele, nr.top

6595 sub sancțiunea unor daune cominatorii de 20 lei pe zi de întârziere,

începând cu data rămânerii definite și irevocabile a hotărârii. Prin aceeași

decizie s-au respins restul pretențiilor, inclusiv acțiunea formulată de

reclamantă contra pârâtei A.P.A.P.S.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut și motivat că dreptul de proprietate asupra imobilului în

litigiu, cu titlu de construire, rezultă din actul de preluare, respectiv

procesul-verbal de conciliere încheiat la data de 27 decembrie 1960 între

Colonia Crucea Roșie Vâlcele și fostul Sfat Popular al comunei Vâlcele, în

acest sens fiind aplicabile prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Întrucât preluarea imobilului s-a făcut fără temei legal, printr-un act de

dispoziție al organului local al administrației de stat, o atare preluare a

fost abuzivă, în înțelesul art. 24 lit. i) din Legea nr. 10/2001, și cum

reclamanta a notificat unitatea deținătoare a bunului, pârâta a fost obligată

să emită dispoziție motivată de restituire în natură a imobilului.

Împotriva deciziei dată în apel, în

termen legal, a declarat recurs pârâta SC T.A.O. SA Sfântu Gheorghe care a

invocat următoarele motive de casare: greșit a fost admisă acțiunea deoarece

reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu și

nici preluarea lui abuzivă; instanța de apel a pronunțat hotărârea cu

neobservarea prevederilor art. 1, pct. 1 din O.U.G. nr. 184 din 12 decembrie

2002, de completare și modificare a Legii nr. 10/2001, potrivit cu care

societățile naționale nu au calitatea de persoane îndreptățite; instanța de

apel nu a verificat dacă reclamanta este succesoarea în drepturi a fostei

Colonii Crucea Roșie Vâlcele.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, „ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale

unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente,

regiile autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu

capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de

persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi”.

Prin Legea nr. 139/1995 Societatea

Națională de Cruce Roșie este considerată persoană juridică de drept public,

autonomă, neguvernamentală, apolitică și fără scop lucrativ ce își desfășoară

activitatea cu caracter umanitar, ca organizație de ajutor voluntar, auxiliară

a autorității publice (art. 1). Societatea Națională de Cruce Roșie din România

este organizată și funcționează pe baza statutului propriu, ca singură

societate de Cruce Roșie, atât în timp de pace, cât și în timp de război, în

baza legii și a Convențiilor de la Geneva din 1949 la care România este parte [art.

2 alin. (1) din Legea nr. 139/1995].

Fiind organizată ca persoană

juridică de drept public, auxiliară a autorității publice și ca singură

societate de Cruce Roșie la nivel național, având titulatura, stabilită prin

lege, de „Societate Națională”, reclamanta-intimată nu are calitatea de

persoană îndreptățită și nu face obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001.

Întrucât legiuitorul, în mod expres,

a exclus din rândul persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii în

condițiile legii speciale societățile naționale, se constată că în mod greșit

instanța de apel a admis acțiunea reclamantei întemeiată pe prevederile Legii

nr. 10/2001.

Față de cele ce preced și care fac

inutilă cercetarea celorlalte motive de casare, se va admite recursul pârâtei,

va fi casată decizia dată în apel, urmând a fi menținută soluția pronunțată

prin sentința civilă nr. 1024 din 3 octombrie 2003 de Tribunalul Covasna,

hotărâre a cărei considerente vor fi înlocuite cu cele cuprinse în prezenta

decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC T.A.O. SA

Sfântul Gheorghe jud. Covasna împotriva deciziei nr. 164 Ap din 20 septembrie

2006 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Casează

decizia recurată și respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței

nr. 1024 din 3 octombrie 2003 a Tribunalului Covasna.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2007.