ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4677/2003

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 455 din 5

decembrie 2002 a Tribunalului Bacău, au fost condamnați inculpații:

- I.I. la 5 ani închisoare pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) cu

aplicarea art. 13 C. pen. și

-

I.N. la un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală,

prevăzută de art. 181 C. pen., cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei conform art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

Totodată,

tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului I.I., a dedus din pedeapsă

durata arestării preventive de la 6 septembrie 2002 la zi și a obligat pe ambii

inculpați, în solidar, la 12.500.000 lei despăgubiri civile, din care pe

inculpata I.N. până la concurența sumei de 1.000.000 lei, precum și la

3.000.000 lei daune morale și câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către

partea civilă L.M., precum și la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru

a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în fapt următoarele:

Între

partea vătămată L.M. și inculpați, existau relații de dușmănie din anul 1995,

generate de mai multe procese vizând acțiuni de tulburare de posesie formulate

de inculpatul I.I.

În

ziua de 18 februarie 2002, părțile au avut pe rol un nou proces la Judecătoria

Bacău și s-au întors în localitatea de domiciliu, în jurul orei 16

00

.

Între

timp, partea vătămată a împrumutat suma de 2.000.000 lei de la ruda sa M.I. și

în jurul orei 18

00

, în timp ce trecea prin dreptul locuinței

inculpaților, a fost lovită cu pumnii și picioarele de inculpata I.N. La intervenția

martorilor Z.I. și A.C., inculpata s-a retras în curte, timp în care a

intervenit inculpatul I.I., care a smuls din mâinile părții vătămate o geantă

în care avea suma de 2.000.000 lei, sus-arătată.

Partea

vătămată a suferit vătămări corporale, pentru vindecarea cărora a avut nevoie

de îngrijiri medicale timp de 43-45 zile.

Prin

decizia penală nr. 190 din 13 mai 2003 a Curții de Apel Bacău s-au admis

apelurile declarate de inculpații I.I. și I.N., s-a desființat sentința penală

numai cu privire la pedepse și prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a

redus pedepsele la un an și 2 luni închisoare pentru inculpatul I.I. și la 6

luni închisoare pentru inculpata I.N., menținând suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru aceasta din urmă, pe un termen de încercare de 2 ani

și 6 luni.

Totodată,

s-a respins apelul declarat de partea civilă L.M.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău,

inculpații I.I. și I.N. și partea civilă L.M.

În

recursul declarat de parchet, s-a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului

I.I. nu a fost corect individualizată în raport de gradul de pericol social al

infracțiunii comise și persoanei sale, nejustificându-se reținerea unor

circumstanțe atenuante.

Inculpații,

atât personal, cât și prin apărătorul lor, au susținut că nu au comis faptele

și au solicitat a se dispune achitarea lor în baza art. 10 lit. c) C. proc.

pen.

Partea

civilă L.M. a solicitat majorarea pedepsei închisorii aplicată inculpatei I.N.,

cât și a cuantumului despăgubirilor, temeiuri de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc. pen.

Recursurile

declarate nu sunt fondate.

Din

examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului, rezultă

că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut

corect starea de fapt și vinovăția inculpaților.

Sub

acest aspect, din declarațiile părții vătămate, a martorilor Z.I. și A.C. și

raportul de expertiză medico-legală, rezultă relațiile de dușmănie existente

între părți timp de mai mulți ani, cât și faptul lovirii părții vătămate de

inculpata I.N. și deposedarea acesteia de geantă de către inculpatul I.I.

Prin

urmare, susținerile inculpaților că nu sunt autorii faptelor nu sunt

întemeiate.

Referitor

la pedepse, acestea au fost corect individualizate de instanța de apel, în

raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens instanța a

ținut seama de gradul de pericol social al infracțiunilor comise în

împrejurările concrete de fapt expuse, generate îndeosebi de relațiile de

dușmănie soldate cu multiple procese, vizând tulburarea de posesie, cât și al

persoanei inculpaților (căsătoriți, cu doi copii minori în întreținere), astfel

că prin cuantumul aplicat, sunt de natură să asigure reeducarea lor și

prevenirea comiterii altor infracțiuni.

Referitor

la cuantumul despăgubirilor civile, acesta a fost corect stabilit și reprezintă

cheltuielile efectuate cu plata muncii prestate de persoana care a ajutat-o pe

partea vătămată în gospodărie, contravaloarea transportului la spital și

medicamentelor, astfel că, cererea acesteia de a fi despăgubită cu suma de

25.000.000 lei nu se justifică.

În

consecință, urmează a se respinge ca nefondate, recursurile declarate de

procuror, inculpați și partea civilă.

Din

pedeapsa aplicată inculpatului I.I. se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, de inculpații I.I. și

I.N. și de partea civilă L.M. împotriva deciziei penale nr. 190 din 13 mai 2003

a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului I.I., perioada arestării preventive de la 6 septembrie 2002 până

la 22 octombrie 2003.

Obligă pe recurenții inculpați și

recurenta parte civilă să plătească statului câte 1.100.000 lei cheltuieli

judiciare.

Pronunțată, în ședință publică, azi

22 octombrie 2003.