ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4423/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 173 din 21 mai 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpații M.A., F.I. și C.M.F., la câte 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., 74 și art. 76 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., numai pentru inculpatul C.M.F. S-a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 357 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 126 din 20 aprilie 2000 a Judecătoriei Dorohoi. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 pentru toți inculpații.

Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 19 octombrie 2002, pentru inculpații M.A. și F.I. și de la 23 octombrie 2002, pentru inculpatul C.M.F. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul T.C. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: În seara zilei de 17 octombrie 2002, în jurul orelor 21,00, L.M., care locuiește în cătunul Podul Înalt din comuna Băcești, se afla în chilerul casei și desfăcea niște porumb.

La un moment dat a sesizat că în curtea locuinței sale au pătruns niște persoane și, dându-și seama că acele persoane intenționau să sustragă bunuri din gospodăria sa, a început să țipe pentru a-i speria, strigând „hoții”. Trei dintre persoanele respective au intrat în încăperea în care se afla partea vătămată, prin forțarea ușii, și au început să o lovească. După plecarea acestora, partea vătămată a constatat că din cotețul aflat în curtea locuinței sale i-au fost sustrași 2 purcei. Inculpatul M.A. a fost cel care a avut inițiativa infracțională, propunându-le celorlalți să sustragă împreună purcei de la partea vătămată L.M., știind că este singură și în vârstă. Inculpații s-au sfătuit la barul lui C.O., din comuna Băcești, și apoi au plecat cu bicicletele spre locuința părții vătămate.

Inculpații au lăsat bicicletele la marginea drumului și au pătruns în curtea locuinței părții vătămate printr-un loc unde gospodăria nu era împrejmuită. Întrucât partea vătămată striga „hoții”, inculpații M.A., F.I. și C.M.F. s-au apropiat de încăperea în care se afla partea vătămată, inculpatul F.I. a spart geamul de la ușă și au pătruns în interior, lovind-o pe partea vătămată. Inculpatul C.M.F. declară că doar a împins-o pe partea vătămată cu piciorul și nu a lovit-o, revenind ulterior precizând că nu a participat la săvârșirea faptelor. Inculpatul T.C. a rămas în curte, așteptându-i pe ceilalți 3 inculpați. După ce au lovit-o pe partea vătămată, inculpații F.I. și C.M.F. au rămas în cameră pentru a o împiedica pe victimă să iasă afară, iar inculpatul M.A.

împreună cu inculpatul T.C. au sustras doi purcei din coteț, i-au pus într-un sac, apoi toți inculpații au părăsit curtea. Inculpații au vândut cei doi purcei numitului C.O. contra sumei de 250.000 lei, primind 200.000 lei pe care i-au împărțit între ei, restul de 50.000 lei reprezentând contravaloarea consumației făcută la bar înainte de comiterea faptei. Prejudiciul cauzat părții vătămate L.M., în valoare de 2.600.000 lei, a fost recuperat prin restituirea purceilor, partea vătămată neconstituindu-se parte civilă în cauză. Din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză rezultă că partea vătămată L.M. a prezentat leziuni traumatice constând în fracturarea a trei coaste, plăgi, echimoze, excoriații, eroziuni de mucoasă, expulzia unui dinte și acestea s-au putut produce prin loviri active și de corpuri dure, parte din ele și prin comprimare, necesitând pentru vindecare 17-18 zile îngrijiri medicale.

Fiind interogați, inculpații au avut poziții oscilante, recunoscând săvârșirea faptelor în fața instanței, doar inculpatul M.A. și inculpatul F.I., deși în cursul urmăririi penale și la prezentarea materialului de urmărire penală au recunoscut toți săvârșirea faptelor. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 307 din 12 august 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva sentinței sus-menționte, pe care a desființat-o, în sensul că a înlăturat dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., pentru inculpații M.A., F.I. și C.M.F. și a majorat pedepsele aplicate de la 4 ani la 7 ani închisoare, cu motivarea că față de gravitatea faptei și atitudinea nesinceră a acestora pe parcursul procesului acordarea circumstanțelor atenuante nu apare cu nimic justificată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații M.A., F.I. și C.M.F., susținând că instanța de apel le-a aplicat pedepse prea mari. Recursurile nu sunt întemeiate. În raport de gradul de pericol social al faptei comise de inculpați, în condițiile concrete, corect reținute prin hotărârea criticată, justificat instanța de apel a apreciat că numai unele date personale ce îi caracterizează nu pot fi considerate circumstanțe atenuante. În ceea ce privește indivizualizarea pedepsei, aceeași instanță, conformându-se dispozițiilor art. 72 C. pen., printr-o judicioasă apreciere a gradului de pericol social al faptei menționate mai sus, în raport de toate împrejurările în care a fost săvârșită și de urmările ei, dar și a datelor personale ce îi caracterizează pe inculpați C.M.F.

fiind recidivist și nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar C.A. și F.I. încercând să susțină că doar ei doi au săvârșit fapta, ceilalți inculpați neavând nici o participație a stabilit pedepse în apropierea limitei minime prevăzute de textele aplicabile în cauză, astfel că sub acest aspect recursurile formulate de inculpați nu pot fi primite. Pentru considerentele arătate, ținând seama și de faptul că verificând hotărârile atacate și din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpații recurenți sunt neîntemeiate și a fi respinse în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.A., C.M.F. și F.I. împotriva deciziei penale nr. 307 din 12 august 2003 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților M.A. și F.I. timpul arestării preventive de la 19 octombrie 2002, la 10 decembrie 2003 și de la 23 octombrie 2002, la 10 octombrie 2003 pentru inculpatul C.M.F. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2003.