ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4423/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 173 din 21

mai 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpații M.A., F.I. și C.M.F., la

câte 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., 74 și art. 76 C. pen. și cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., numai pentru inculpatul C.M.F.

S-a menținut beneficiul liberării

condiționate pentru restul neexecutat de 357 zile închisoare din pedeapsa de 3

ani și 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 126 din 20 aprilie

2000 a Judecătoriei Dorohoi.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 pentru toți inculpații.

Conform art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsă durata arestării preventive de la 19 octombrie 2002, pentru inculpații

M.A. și F.I. și de la 23 octombrie 2002, pentru inculpatul C.M.F.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat și inculpatul T.C. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut următoarele:

În seara zilei de 17 octombrie 2002,

în jurul orelor 21,00, L.M., care locuiește în cătunul Podul Înalt din comuna

Băcești, se afla în chilerul casei și desfăcea niște porumb.

La un moment dat a sesizat că în

curtea locuinței sale au pătruns niște persoane și, dându-și seama că acele

persoane intenționau să sustragă bunuri din gospodăria sa, a început să țipe

pentru a-i speria, strigând „hoții”.

Trei dintre persoanele respective au

intrat în încăperea în care se afla partea vătămată, prin forțarea ușii, și au

început să o lovească.

După plecarea acestora, partea

vătămată a constatat că din cotețul aflat în curtea locuinței sale i-au fost

sustrași 2 purcei.

Inculpatul M.A. a fost cel care a

avut inițiativa infracțională, propunându-le celorlalți să sustragă împreună

purcei de la partea vătămată L.M., știind că este singură și în vârstă.

Inculpații s-au sfătuit la barul lui C.O., din comuna Băcești, și apoi au

plecat cu bicicletele spre locuința părții vătămate.

Inculpații au lăsat bicicletele la

marginea drumului și au pătruns în curtea locuinței părții vătămate printr-un

loc unde gospodăria nu era împrejmuită.

Întrucât partea vătămată striga

„hoții”, inculpații M.A., F.I. și C.M.F. s-au apropiat de încăperea în care se

afla partea vătămată, inculpatul F.I. a spart geamul de la ușă și au pătruns în

interior, lovind-o pe partea vătămată.

Inculpatul C.M.F. declară că doar a

împins-o pe partea vătămată cu piciorul și nu a lovit-o, revenind ulterior

precizând că nu a participat la săvârșirea faptelor.

Inculpatul T.C. a rămas în curte,

așteptându-i pe ceilalți 3 inculpați.

După ce au lovit-o pe partea

vătămată, inculpații F.I. și C.M.F. au rămas în cameră pentru a o împiedica pe

victimă să iasă afară, iar inculpatul M.A. împreună cu inculpatul T.C. au

sustras doi purcei din coteț, i-au pus într-un sac, apoi toți inculpații au

părăsit curtea.

Inculpații au vândut cei doi purcei

numitului C.O. contra sumei de 250.000 lei, primind 200.000 lei pe care i-au

împărțit între ei, restul de 50.000 lei reprezentând contravaloarea consumației

făcută la bar înainte de comiterea faptei.

Prejudiciul cauzat părții vătămate

L.M., în valoare de 2.600.000 lei, a fost recuperat prin restituirea purceilor,

partea vătămată neconstituindu-se parte civilă în cauză.

Din raportul de expertiză

medico-legală efectuat în cauză rezultă că partea vătămată L.M. a prezentat leziuni

traumatice constând în fracturarea a trei coaste, plăgi, echimoze, excoriații,

eroziuni de mucoasă, expulzia unui dinte și acestea s-au putut produce prin

loviri active și de corpuri dure, parte din ele și prin comprimare, necesitând

pentru vindecare 17-18 zile îngrijiri medicale.

Fiind interogați, inculpații au avut

poziții oscilante, recunoscând săvârșirea faptelor în fața instanței, doar

inculpatul M.A. și inculpatul F.I., deși în cursul urmăririi penale și la

prezentarea materialului de urmărire penală au recunoscut toți săvârșirea

faptelor.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 307 din 12 august 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vaslui împotriva sentinței sus-menționte, pe care a

desființat-o, în sensul că a înlăturat dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen.,

pentru inculpații M.A., F.I. și C.M.F. și a majorat pedepsele aplicate de la 4

ani la 7 ani închisoare, cu motivarea că față de gravitatea faptei și

atitudinea nesinceră a acestora pe parcursul procesului acordarea

circumstanțelor atenuante nu apare cu nimic justificată.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații M.A., F.I. și C.M.F., susținând că instanța de apel

le-a aplicat pedepse prea mari.

Recursurile nu sunt întemeiate.

În raport de gradul de pericol

social al faptei comise de inculpați, în condițiile concrete, corect reținute

prin hotărârea criticată, justificat instanța de apel a apreciat că numai unele

date personale ce îi caracterizează nu pot fi considerate circumstanțe

atenuante.

În ceea ce privește indivizualizarea

pedepsei, aceeași instanță, conformându-se dispozițiilor art. 72 C. pen.,

printr-o judicioasă apreciere a gradului de pericol social al faptei menționate

mai sus, în raport de toate împrejurările în care a fost săvârșită și de

urmările ei, dar și a datelor personale ce îi caracterizează pe inculpați

C.M.F. fiind recidivist și nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar C.A. și F.I.

încercând să susțină că doar ei doi au săvârșit fapta, ceilalți inculpați

neavând nici o participație a stabilit pedepse în apropierea limitei minime

prevăzute de textele aplicabile în cauză, astfel că sub acest aspect

recursurile formulate de inculpați nu pot fi primite.

Pentru considerentele arătate,

ținând seama și de faptul că verificând hotărârile atacate și din oficiu

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența

unor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile

declarate de inculpații recurenți sunt neîntemeiate și a fi respinse în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea lor la plata

cheltuielilor judiciare și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.A., C.M.F. și F.I. împotriva deciziei penale nr. 307

din 12 august 2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților M.A. și F.I. timpul arestării preventive de la 19 octombrie 2002,

la 10 decembrie 2003 și de la 23 octombrie 2002, la 10 octombrie 2003 pentru

inculpatul C.M.F.

Obligă recurenții inculpați să

plătească statului suma de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care

câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 octombrie 2003.