ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 787/2004

Asupra

recursurilor de față:

În baza

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 9/F/19 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Brașov

în dosarul penal nr.190/F/2002 inculpata S.A.L.  a fost  condamnată în baza

art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. la pedeapsa de 4 luni

închisoare.

În baza

art. 257 alin.(1) C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. aceeași inculpată a fost

condamnată la 1 an și 6 luni închisoare.

În

baza art.257  alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. inculpata a fost

condamnată la 2 ani închisoare.

În

temeiul art. 33 lit. a)  și art. 34 lit. a) C. pen. instanța a dispus

contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai

grea de 2 ani închisoare.

În

temeiul art. 81 C. pen. instanța de judecată a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei fixând un termen de încercare de 4 ani.

A

constatat că inculpata a fost arestată preventiv din 14 noiembrie 1996 până la

20 decembrie 1996.

Instanța

de fond a constatat că partea vătămată G.V. nu s-a constituit parte civilă,

prejudiciul fiind recuperat.

În

temeiul art.257 alin.2 C. pen. coroborat cu prevederile art. 356 alin. (2) C.

pen. s-a dispus confiscarea sumei de 4.000.000 lei de la F.I. și a sumei de

2.000.000 lei de K.J., întrucât sumele de bani primite de inculpată au fost

restituite acestora.

Inculpata

a fost obligată la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către stat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpata a funcționat

ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf.Gheorghe  în perioada 26

iulie 1991 – 18 noiembrie 1996.

În

vara anului 1995 i-a indus în eroare pe soții G. de la care a primit suma de

100.000 lei pentru promovarea unei acțiuni civile de revendicare a unui teren.

În

cursul lunii aprilie 1996  a primit de la K.J. suma de două milioane lei pentru

a interveni pe lângă un judecător de la Judecătoria Sfântu Gheorghe  ca

ginerele denunțătorului să primească o pedeapsă cu suspendarea executării

pentru o infracțiune de furt calificat.

În

luna august 1996 inculpata a primit suma de 4 milioane lei de la F.I. pentru a

interveni pe lângă un judecător de la Tribunalul Covasna ca, cumnatul denunțătorului,

trimis în judecată în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de omor să primească o pedeapsă cu suspendare.

Inculpata

a lăsat să se creadă că are influență atât la procuror cât și la judecător

pentru rezolvarea situației inculpatului V.

Împotriva

hotărârii pronunțate de instanța de fond au declarat recurs Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov și inculpata.

Parchetul

invocând motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc. pen. a criticat sentința penală pentru greșita individualizare a

pedepsei care nu s-ar încadra criteriilor generale

prevăzute de art.72

C. pen. și scopului, cuprins în prevederile art. 52 C. pen.,  dar  și  pentru  nelegalitate

întrucât  instanța  a omis să aplice dispozițiile art.1 din Legea nr. 137/24

iulie 1997 privind infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

Inculpata

nu a motivat recursul declarat.

Recursurile

declarate urmează a fi admise pentru alt motiv decât cele invocate.

După

cum rezultă din probele administrate fapta de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (1) C. pen. a fost comisă de inculpată în vara anului 1995, iar cele două

fapte de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. au fost

săvârșite în lunile aprilie 1996 și august 1996.

Conform

art. 121 C. pen., prescripția  înlătură răspunderea penală.

Pentru

fapta de înșelăciune comisă în anul 1995, sub imperiul legii vechi, pedeapsa

prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., era de la 3 luni la 2 ani, iar

termenul de prescripție este conform art.122 alin. (1) lit. d) C. pen. de 5

ani, astfel că el s-a împlinit în anul 1990.

Pentru

faptele de trafic de influență prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen.,

pedeapsa prevăzută de lege era de la 1 la 5 ani. Termenul de prescripție este

de 5 ani, astfel cum e prevăzut în dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) C.

pen. și s-a împlinit în aprilie și, respectiv august 2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpata S.M.L.

împotriva sentinței penale nr. 9/F din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel

Brașov.

Casează hotărârea

atacată și constată că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Înlătură aplicarea art. 34

lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal

pornit împotriva inculpatei pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1)

cu aplicarea art. 13 C. pen. și două infracțiuni prevăzute de art. 257 alin. (1)

cu aplicarea art.13 C. pen., constatând că a intervenit prescripția specială a

răspunderii penale.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu asigurată inculpatului în sumă de 400.000 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2004.