ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 787/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 9/F/19 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr.190/F/2002 inculpata S.A.L. a fost condamnată în baza art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. la pedeapsa de 4 luni închisoare. În baza art. 257 alin.(1) C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. aceeași inculpată a fost condamnată la 1 an și 6 luni închisoare. În baza art.257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen. instanța a dispus contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. instanța de judecată a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei fixând un termen de încercare de 4 ani. A constatat că inculpata a fost arestată preventiv din 14 noiembrie 1996 până la 20 decembrie 1996. Instanța de fond a constatat că partea vătămată G.V. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat. În temeiul art.257 alin.2 C. pen. coroborat cu prevederile art. 356 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 4.000.000 lei de la F.I. și a sumei de 2.000.000 lei de K.J., întrucât sumele de bani primite de inculpată au fost restituite acestora. Inculpata a fost obligată la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpata a funcționat ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf.Gheorghe în perioada 26 iulie 1991 – 18 noiembrie 1996. În vara anului 1995 i-a indus în eroare pe soții G. de la care a primit suma de 100.000 lei pentru promovarea unei acțiuni civile de revendicare a unui teren. În cursul lunii aprilie 1996 a primit de la K.J. suma de două milioane lei pentru a interveni pe lângă un judecător de la Judecătoria Sfântu Gheorghe ca ginerele denunțătorului să primească o pedeapsă cu suspendarea executării pentru o infracțiune de furt calificat. În luna august 1996 inculpata a primit suma de 4 milioane lei de la F.I. pentru a interveni pe lângă un judecător de la Tribunalul Covasna ca, cumnatul denunțătorului, trimis în judecată în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor să primească o pedeapsă cu suspendare.

Inculpata a lăsat să se creadă că are influență atât la procuror cât și la judecător pentru rezolvarea situației inculpatului V. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpata. Parchetul invocând motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 1 C. proc. pen. a criticat sentința penală pentru greșita individualizare a pedepsei care nu s-ar încadra criteriilor generale prevăzute de art.72 C. pen. și scopului, cuprins în prevederile art. 52 C. pen., dar și pentru nelegalitate întrucât instanța a omis să aplice dispozițiile art.1 din Legea nr. 137/24 iulie 1997 privind infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

Inculpata nu a motivat recursul declarat. Recursurile declarate urmează a fi admise pentru alt motiv decât cele invocate. După cum rezultă din probele administrate fapta de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. a fost comisă de inculpată în vara anului 1995, iar cele două fapte de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. au fost săvârșite în lunile aprilie 1996 și august 1996. Conform art. 121 C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală. Pentru fapta de înșelăciune comisă în anul 1995, sub imperiul legii vechi, pedeapsa prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., era de la 3 luni la 2 ani, iar termenul de prescripție este conform art.122 alin. (1) lit. d) C. pen.

de 5 ani, astfel că el s-a împlinit în anul 1990. Pentru faptele de trafic de influență prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege era de la 1 la 5 ani. Termenul de prescripție este de 5 ani, astfel cum e prevăzut în dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și s-a împlinit în aprilie și, respectiv august 2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpata S.M.L. împotriva sentinței penale nr. 9/F din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov. Casează hotărârea atacată și constată că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale. Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) cu aplicarea art. 13 C. pen. și două infracțiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art.13 C. pen., constatând că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată inculpatului în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2004.