ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 233/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 233/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 715 din

25 noiembrie 2008,Tribunalul Gorj a hotărât următoarele:

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C.F.

(fiica lui P. și a E.) pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a

achitat aceeași inculpată pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 246 C. pen., combinat cu art. 248

1

C. pen., cu

aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 258 C. pen., art.

290 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) și 2 C. pen.,

raportat la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 23 alin. (1) lit. a) și c din Legea nr.

656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Prin aceeași

hotărâre prima instanță a stabilit ca suma de 100 lei, reprezentând onorariul

avocatului desemnat din oficiu pentru inculpată, să rămână în sarcina statului

urmând a fi avansată din fondurile M.J.L.C.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de

fapt:

Prin

plângerea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 363/95/2006 din 31 august

2006 petiționara C.F. a solicitat desființarea soluției de scoatere de sub

urmărire penală și aplicarea fată de aceasta a unei amenzi administrative, în

condițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 181 C. pen. și 92 C. pen.,

soluția adoptată de către procuror prin rechizitoriul D.N.A nr. 82/P/2004 din

30 martie 2006.

S-a mai

menționat că, prin sentința penală nr. 449 din 26 octombrie 2006 a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu,

iar prin sentința penală nr. 77, pronunțată în Dosarul nr. 363/95/2006,

Tribunalul Sibiu a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea

Tribunalului Gorj, iar în baza art. 43 C. proc. pen., s-a constatat existența

conflictului negativ de competență și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia pe calea regulatorului de

competență.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea nr. 3088 din 08 iulie  2007

a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj,

instanță căreia i s-a trimis dosarul.

Tribunalul

Gorj, prin încheierea din 21 decembrie 2007 a admis plângerea formulată de

petiționară, a desființat mențiunile din rechizitoriul nr. 82/12/P/2004 al D.N.A.

privind scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea unei sancțiuni cu

caracter administrativ a învinuitei C.F. și a reținut cauza spre judecare, în

condițiile dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., sesizând

președintele secției penale pentru repartizarea aleatorie a cauzei.

Fiind astfel

sesizat, Tribunalul Gorj, în vederea soluționării pe fond a cauzei, a constatat

că, în motivarea plângerii, petiționara a subliniat, în esență, faptul că nu se

putea reține responsabilitatea sa penală în legătură cu faptele care i-au fost

imputate, arătând că, potrivit contractului individual de muncă, avea doar

posibilitatea să încunoștințeze conducerea băncii asupra eventualele abuzuri la

care era supusă.

Petiționara a

mai arătat împrejurările care circumstanțiază persoana sa, invocând și

încercările și greutățile la care a fost supusă în perioada cuprinsă între

începerea anchetei și în prezent.

În cadrul

cercetării judecătorești efectuată, au fost audiați inculpata, martorii propuși

în acuzare de către reprezentantul D.N.A. - ului și martorii propuși în apărare

de către inculpată și apărătorul ales al acesteia, respectiv martorii: S.S., M.I.L.,

C.P., M.I., D.G., S.T., L.D.C., D.V., T.I., Ș.M.P., C.N. și s-a solicitat de la

B.C.R. - Sucursala Gorj dosarul de credit global de exploatare al SC R. SRL, în

valoare de 67 miliarde lei acordat de B.C.R.

Tribunalul

Gorj, analizând actele de cercetare judecătorească efectuate, văzând și actele

de urmărire penală anexate la dosarul cauzei, a reținut că prin rechizitoriul

Parchetului Național Anticorupție nr. 82/P/2004 s-a dispus, printre altele,

scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art.

181 C. pen. și art. 92 C. pen., a învinuitei C.F. și aplicarea unei amenzi

administrative în cuantum de 10 milioane lei vechi pentru săvârșirea

infracțiunlor prevăzute de:

- art. 26 C.

pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.,

- art. 26 C.

pen. raportat la art. 246 C. pen., combinat cu art. 248

1

C. pen., cu

aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 258 C. pen.

- art. 290 C.

pen., combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- art. 323 alin.

(1) și (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- art. 23 alin.

(1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen.

S-a reținut

că, în calitate de ofițer de credite și membru în Comitetul director, învinuita

C.F., în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003 a contribuit la acordarea de

credite, în condiții nelegale, firmelor constituite în grupul M.L. sau aflate

în legătură cu grupul, întocmind referate de credite incomplete și restul

documentației de credit pe baza unor acte fictive (contracte comerciale,

facturi fiscale, file C.E.C., ordine de plată și bilete la ordin) prezentate de

administratorii societăților comerciale.

Totodată, s-a

mai relevat că inculpata a aprobat creditele acordate semnând procese verbale

de ședință ale Comitetului director în perioada 12 decembrie 2002 - 04

februarie 2003, nu a urmărit modul de utilizare, derulare și rambursare a

creditelor, încălcându-și atribuțiile de serviciu, iar prin activitatea ilegală

desfășurată astfel, a contribuit la producerea unei pagube importante

patrimoniului B.C.R. SA.

S-a reținut

că pe parcursul desfășurării urmăririi penale, învinuitei C.F. i-a fost adusă

la cunoștință învinuirea, iar activitatea acesteia, precizată mai sus, a fost

desfășurată în mod deliberat și în deplină cunoștință de cauză, ceea ce

conturează elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa.

S-a mai

remarcat că, în aprecierea faptelor penale ca fiind lipsite de pericol social,

s-a avut în vedere de către procuror contribuția redusă a învinuitei la

activitatea ilegală de creditare, raportat la toate operațiunile ce au fost

efectuate din dispoziția directorului P.S. și cu aprobarea șefului Biroului

Contabilitate, G.M., persoane trimise în judecată prin același rechizitoriu.

Cu privire la

faptele pentru care a fost cercetată inculpata prin reținerea cauzei spre judecarea

în fond, în condițiile sus arătate, Tribunalul Gorj a constatat că prin

dispozițiile Legii nr. 69 din 26 martie 2007 au fost abrogate prevederile art. 10

lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000, (conform cărora „acordarea de credite sau

de subvenții cu încălcarea legii sau a normelor de creditare neurmărirea

conform legii sau normelor de creditare a destinațiilor contractante ale

creditelor sau subvențiilor ori neurmărirea creditelor restante, se pedepsește

cu închisoare de la 5 la 15 ani") a fost modificat în sensul că, s-a

dezincriminat acordarea de credite cu încălcarea legii sau a normelor bancare,

rămânând în continuare incriminată numai acordarea de subvenții cu încălcarea

legii.

Pentru aceste

considerente, respectiv, urmare dezincriminării faptei prevăzută de

dispozițiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, prima instanță a dispus, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., achitarea inculpatei pentru fapta reținută în sarcina sa și prevăzută de art.

26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

S-a mai

constatat că actele de cercetare penală efectuate în cauză precum și actele de

urmărire penală existente la dosarul cauzei nu au confirmat săvârșirea

celorlalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatei.

Astfel, din

declarațiile martorilor S.S., M.I.L., C.P., M.I., D.G., S.T., L.D.C., D.V., T.I.,

Ș.M.P. și C.N., luate în cursul cercetării judecătorești a rezultat, în esență,

că inculpata, în calitate de ofițer de credite și membru în Comitetul Director

în cadrul filialei Novaci a B.C.R. Tg-Jiu, în perioada ianuarie 2002 - aprilie

2003 nu a contribuit la acordarea de credite în condiții nelegale firmelor

constituite în grupul, M.L. sau aflate în legătură cu respectivul grup,

întocmind referate de credite incomplete și restul documentației de credit pe

baza unor acte fictive (contracte comerciale, facturi fiscale, file C.E.C.,

ordine de plată și bilete la ordin) prezentate de administratorii societăților

comerciale.

De asemenea,

s-a mai menționat că inculpata nu a aprobat creditele acordate semnând procese

verbale de ședință ale Comitetului Director în perioada 12 decembrie 2002 - 04

februarie 2003 și nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu, însă, activitatea

desfășurată, în virtutea funcției deținute de inculpată, aceea de ofițer de

credite și membru în Comitetul Director al filialei B.C.R. Filiala Novaci,

chiar dacă a fost realizată și cu încălcarea legii sau a normelor bancare, s-a

constatat că se circumscria faptei de acordare de credite în aceste condiții,

infracțiune care a fost dezincriminată prin Legea nr. 69/2007, așa cum s-a

expus mai sus.

De altfel, în

rechizitoriul emis în Dosarul nr. 82/P/2004 al D.N.A., filele 982-983, volumul

II, s-a reținut, sub aspectul laturii obiective, că activitatea infracțională a

constat în aceea că în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003 a contribuit la

acordarea de credite în condiții nelegale firmelor constituite în grupul M.L.

sau aflate în legătură cu acel grup, întocmind referate de credite incomplete

și restul documentației de credit pe baza unor acte fictive, contracte

comerciale, facturi fiscale, file C.E.C., ordine de plată și bilete la

ordin),prezentate de administratorii societăților comerciale.

Totodată, s-a

mai relevat că inculpata a aprobat creditele acordate semnând procese verbale

de ședință ale Comitetului Director în perioada 12 decembrie 2002 - 04

februarie 2003, nu a urmărit modul de utilizare, derulare și rambursare a

creditelor, încălcându-și atribuțiile de serviciu, cauzându-se astfel o pagubă

în patrimoniul B.C.R. SA.

S-a mai

constatat că această contribuție la activitatea de acordare de credite în mod

ilegal a fost dezincriminată, iar din probatoriul administrat a rezultat că

documentele ștampilate și semnate în alb erau primite numai de la directorul

filialei B.C.R. Novaci - S.P. și restituite, după completare, aceluiași

director, care, de altfel, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai

multor infracțiuni.

S-a apreciat

că nu poate fi reținut în sarcina inculpatei infracțiunea de complicitate la

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată cu

producerea unor consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 raportat la art.

246 C. pen. combinat cu art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 146 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 258 C. pen.

De asemenea,

s-a mai constatat că probele administrate au infirmat săvârșirea, în esență, a

infracțiunii de fals și uz de fals săvârșite în scopul de ascunde comiterea

uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a doua și a treia din Legea nr.

78/2000.

Tribunalul

Gorj a reținut că, în mod cert inculpata nu s-a asociat cu ceilalți funcționari

ai filialei B.C.R. Novaci, în vederea săvârșirii vreunei infracțiuni prevăzută

în secțiunile a doua și a treia din Legea nr. 78/2000 sau la lit. a) din

respectivul articol, întrucât singura infracțiune reținută în sarcina

inculpatei din aceste secțiuni ale Legii nr. 78/2000, era cea prevăzută de art.

10 lit. b), care, așa cum, anterior, s-a arătat, a fost dezincriminată.

Totodată,

prima instanță a mai constatat, urmare cercetării judecătorești efectuate în

cauză, precum și raportat la actele de urmărire penală efectuate, că nu s-a

confirmat săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de spălare de bani,

prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Prima

instanță a acordat o semnificație deosebită în adoptarea soluției de achitare

pe temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., față de inculpată, aprecierile cu caracter

general, succinte și fără suport probatoriu cu privire la învinuirea adusă

acesteia, prin rechizitoriul nr. 82/P/2004 (filele 984-985), fără a se stabili

în concret o stare de fapt corectă și completă cu privire la săvârșirea vreuneia

dintre infracțiunile reținute de către procuror în sarcina inculpatei.

În același

sens s-a mai relevat că în C. proc. pen. român, astfel cum a fost modificat

prin Legea nr. 281/2003, așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, prin Decizia penală nr. 3465/2007 „prezumția de nevinovăție este

înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52 statuându-se

că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției

sale printr-o hotărâre penală definitivă."

Prin

adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte

drepturi care garantează și ele libertatea persoanei -dreptul la apărare,

respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale

procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă

următoarelor cerințe: vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu

respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și

stabilirea vinovăției; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru

care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal,

concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru

următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la

rămânerea ei definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la

adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este

răsturnată cu efecte „erga omnes"; hotărârea de condamnare trebuie să se

bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi

înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Prima

instanță a mai menționat în considerentele hotărârii pronunțate că cerințele

mai sus precizate sunt tot atâtea argumente pentru transformarea concepției

asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă sau garanție a unor

drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi

tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală

definitivă.

Tribunalul,

reținând că la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze

convingerea vinovăției inculpatului pe probe sigure, certe și că în cauză,

probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete,

lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatei, a apreciat că se

impunea a se da eficiență regulii in dubio pro reo, care constituie un

complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional, care reflectă

modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen.,

se regăsește în materia probațiunii.

S-a mai

reținut de către prima instanță că, înainte de a fi o problemă de drept, regula

in dubio pro reo este o problemă de fapt, iar înfăptuirea justiției penale cere

ca judecătorii să nu își întemeieze hotărârile pe care le pronunță, pe

probabilitate, ci pe certitudinea izvorâtă din probe directe, complete, sigure

și certe, apte să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).

În speța

dedusă judecății, tribunalul a constatat că, în fapt, s-a aflat în

imposibilitatea de administra probe certe în sprijinul învinuirii, iar alte

probe nu a întrevăzut ori pur și simplu nu există, îndoiala persistând în ceea

ce privește vinovăția, astfel că îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă

de nevinovăție și, pe cale de consecință, a apreciat că se impune achitarea

inculpatei și pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina sa de către

parchet în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Având în

vedere aceste considerente, prima instanță, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen., a achitat-o pe

inculpată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 10 lit. b) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 246 C. pen., combinat cu art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 258 C.

pen.; art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din

Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 323 alin. (1) și (2)

C. pen. raportat la art 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din

Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat, în termen legal, apel M.P. - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritoriul Craiova,

Biroul Teritorial Târgu Jiu, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică,

deoarece, în mod greșit, s-a dispus achitarea inculpatei C.F., în temeiul art. 10

lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C.

pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 246 C. pen., combinat cu art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 258 C.

pen.;art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 323 alin. (1)

și (2) C. pen. raportat la art 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr.

656 2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În susținerea

apelului, D.N.A. - Biroul Teritorial Târgu-Jiu, a arătat că din ansamblul

probatoriilor administrate în dosarul de urmărire penală finalizat cu

rechizitoriul nr. 82/P/2004 din 30 martie 2006 al D.N.A. Serviciul de Combatere

a Infracțiunilor Conexe, rezultă detaliat și cu certitudine activitatea

infracțională desfășurată de inculpata C.F., soluția de achitare a acesteia de

către Tribunalul Gorj bazându-se doar pe probatoriul administrat nemijlocit în

fața acestei instanțe și fără a avea în vedere actele și probele întocmite în Dosarul

nr. 82/P/2004, instanța pronunțând o hotărâre fără a avea atașat acest dosar de

urmărire penală și fără a audia martorii care au dat declarații în acest dosar.

A solicitat

admiterea apelului, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., desființarea

sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Examinând

apelul formulat, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

prin Decizia penală nr. 128 din 3 martie 2009, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., a admis apelul declarat de M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Craiova, Biroul Teritorial

Târgu Jiu, împotriva sentinței penale nr. 715 din 25 noiembrie 2008, pronunțată

de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 363/95/2006, privind pe inculpata C.F., pe

care a desființat-o, în parte, și în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a dispus achitarea

inculpatei C.F., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art.

246 C. pen., raportat la art. 248

1

C. pen. (combinat cu art. 146 C.

pen., art. 258 C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 290 C.

pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin aceeași

decizie, instanța de prim control judiciar, în baza art. 181 C. pen. raportat

la art. 91 lit. c) C. pen. i-a aplicat inculpatei sancțiunea administrativă de

400 lei amendă.

A menținut

celelalte dispoziții ale hotărârii apelate și a stabilit ca suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata

inculpată, să se plătească din fondul M.J.L.C.

Pentru a

decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că hotărârea

primei instanțe s-a bazat, aproape în exclusivitate, pe probatoriile

administrate nemijlocit în fața sa, făcând doar o trimitere tangențială la

ansamblul probelor care au rezultat din Dosarul nr. 82/P/2004 al D.N.A., în

condițiile în care, raportat la cadrul procesual cu care fusese investit prin

încheierea din 21 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 363/95/2006 (fila

128), trebuia să aibă în vedere, în aceeași măsură, și aceste probe, astfel

încât, din coroborarea lor, să pronunțe o hotărâre legală și temeinică în ceea

ce o privește pe inculpata C.F.

Curtea de

Apel, secția penală și pentru cauze cu minori, examinând declarațiile

martorilor date în fața Tribunalului Gorj, inclusiv declarațiile inculpatei

(filele 127 și 145-153), a constatat, în concordanță cu ceea ce a reținut și

Tribunalul Gorj, că inculpata, având calitatea de ofițer de credit în cadrul B.C.R.

- Sucursala Novaci, în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003, nu a contribuit

la acordarea de credite în condiții nelegale firmelor constituite în grupul M.L.

sau aflate în legătură cu acest grup, prin întocmirea de acte nelegale și nici

nu a aprobat credite acordate semnând procese-verbale de ședință ale

comitetului director în perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, însă, a

apreciat că această stare de fapt reținută ca fiind corectă de către Tribunalul

Gorj era incompletă, atâta vreme cât ea nu are la bază și celelalte probatorii

administrate în dosarul de urmărire penală.

Or, instanța

de apel a apreciat că, în condițiile luării în considerare a tuturor acestor

probe, starea de fapt era cu totul diferită, inculpata C.F. făcându-se vinovată

de săvârșirea unora din infracțiunile pentru care a fost cercetată.

Astfel, s-a

relevat că, în faza de urmărire penală, finalizată cu întocmirea

rechizitoriului în Dosarul nr. 82/P/2004, au fost administrate o serie de

mijloace de probă (înscrisuri, expertize, declarații de martori), care,

analizate și coroborate cu cele administrate nemijlocit în fața Tribunalului

Gorj, conduceau la concluzia săvârșirii de către inculpata C.F. a unora din

infracțiunile pentru care a fost cercetată.

În același

sens, s-a mai menționat că din înscrisurile existente la Dosarul de urmărire

penală nr. 82/P/2004 al D.N.A., coroborate cu rapoartele de expertiză efectuate

în cauză și declarațiile martorilor audiați, a rezultat că inculpata C.F. (aspecte,

de altfel, recunoscute parțial de către aceasta în declarațiile date în fața

Tribunalului Gorj), în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice funcției

de ofițer de credit în cadrul B.C.R. - Sucursala Novaci, ocupându-se de

activitatea de creditare a societății SC R. SRL, a întocmit referate de credit

pentru credite pe cec-uri, pe care Ie-a și semnat, fără însă ca aceste referate

să fie complete, încălcându-se astfel, prevederile pct. 168 și 459 și ale

anexei 41 din Normele metodologice nr. 1/2000, privind activitatea de creditare

a B.C.R. SA, precum și ale pct. 3 și pct. 4 din Circulara B.C.R. SA nr. 10 din

5 februarie 2002, privind unele reglementări din domeniul creditării,

activitate prin care a facilitat obținerea de către societatea sus-mentionată a

unor credite, fără întocmirea documentelor legale la acea dată, acordarea

finală a acestora fiind aprobată de conducerea băncii de la acea dată.

Instanța de

prim control judiciar a mai reținut că, procedând în același mod deficitar și

cu încălcarea dispozițiilor legale interne în materie de creditare, inculpata C.F.

a facilitat obținerea de către aceeași societate SC R. SRL a altor credite,

însă prin ordine de plată, credite de scont, credite pentru facilități de cont,

credite pe descoperiri de cont - overdraft, credit global de exploatare, în

fiecare din aceste situații, activitatea infracțională a inculpatei

rezumându-se, în esență, fie la lipsa unor referate de credit, care trebuiau

întocmite de către acesta, fie la existența unor deficiențe sau lipsuri majore

la întocmirea celor realizate, toate contribuind, în mod direct, la obținerea

creditelor dorite de către societate de la B.C.R. Sucursala Novaci.

S-a mai

relevat că activitatea infracțională a inculpatei, descrisă anterior, nu s-a

rezumat doar la înlesnirea sau ajutarea societății SC R. SRL în a obține în

perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003, sub coordonarea conducerii din acea

perioadă a B.C.R. - Sucursala Novaci, a unor credite în valoare totală de

1.146.526.857.854 lei vechi, ci ea a continuat de aceeași manieră și în ceea ce

privește acordarea, tot cu încălcarea dispozițiilor legale și de conivență cu

conducerea băncii, de credite societăților SC R. SRL, SC R. SRL Horezu, SC B. SRL

Râmnicu Vâlcea, producând pagube majore băncii unde-și desfășura activitatea.

S-a mai

reținut că, potrivit dispozițiilor art. 246 C. pen., constituie infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcționarului public,

care, în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu, cu știință, nu

îndeplinește un act ori îl îndeplinește un mod defectuos și, prin aceasta

cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, pentru forma

calificată a acestei infracțiuni, prevăzută de art. 248

1

C. pen.,

(respectiv cu consecințe deosebit de grave, având în vedere valoarea totală a

prejudiciului cauzat băncii) au fost trimiși în judecată și condamnați

inculpații P.S. - director B.C.R. - Sucursala Novaci și G.M. - șef birou

contabilitate, prin sentința penală nr. 212 din 8 decembrie 2008, pronunțată de

Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 76/85/2005.

Pornind de la

activitățile descrise anterior și efectuate de inculpata C.F., în cadrul B.C.R.

- Sucursala Novaci, unde îndeplinea funcția de ofițer de credite, instanța de

prim control judiciar a apreciat că acestea întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată,

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen., raportat la art. 248

1

C. pen., coroborat cu art. 146 C. pen. și art. 258 C. pen., în condițiile în

care la data comiterii faptelor, aceasta avea calitatea de funcționar, B.C.R. fiind

o societate cu capital majoritar de stat.

S-a mai

apreciat că sunt întrunite în cauză atât latura obiectivă, cât și latura

subiectivă a infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă

calificată, deoarece prin acțiunile sale, de întocmire în mod deficitar a

documentației de creditare pentru societățile sus¬menționate, inculpata,

cunoscând la acea dată care îi erau obligațiile și atribuțiile și fiind pe

deplin conștientă că și le încalcă, a înlesnit acordarea de credite acestor

societăți de către conducerea de la acea dată a BCR Novaci, reprezentată de P.S.

- director și G.M. - șef birou contabilitate, creându-se astfel, un prejudiciu

total în patrimoniul B.C.R. SA de 42.821.000 lei.

S-a mai

apreciat ca relevant în cauză și faptul că existența referatelor de creditare

întocmite deficitar de către această inculpată, reprezenta o condiție esențială

pentru aprobarea dosarelor de creditare de către sucursală sau, în anumite

cazuri, de către filiala centrală, aspect care dovedea, odată în plus,

importanța sprijinului dat de către inculpată conducerii băncii în vederea

acordării acestor credite nelegale.

S-a mai

constatat că activitatea infracțională a inculpatei a presupus săvârșirea mai

multor acțiuni de aceeași natură, la diferite intervale de timp, reținându-se,

în cauză, și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce

privește individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatei pentru

săvârșirea acestei infracțiuni, instanța de prim control judiciar a apreciat

că, în cauză, erau incidente dispozițiile art. 181 C. pen., potrivit cu care nu

constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea

minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret

este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social

al unei infracțiuni.

Analizând

activitatea infracțională a inculpatei, prin raportare la elementele prevăzute

de art. 181 alin. (2) C. pen., instanța de apel a constatat că faptei săvârșite

de aceasta îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât a

participat la întocmirea deficitară a documentațiilor doar pentru anumite

societăți, și nu pentru toate pentru care i se solicitase de către conducerea

sucursalei, activitatea desfășurată datorându-se și presiunilor permanente

exercitate de către directorul P.S. și de alte persoane din interiorul

sucursalei, față de conduita corespunzătoare și de colaborare pe parcursul

procesului, s-a considerat că se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Analizând

ansamblul probelor existente la dosarul cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția

penală și de minori, respectiv declarațiile date de către inculpată, inclusiv

în fața organelor de cercetare penală, a constatat că inculpata a semnat

procese-verbale de ședință ale comitetului director din perioada 12 decembrie

2002 - 4 februarie 2003, în calitate de membru, fără ca aceste ședințe să aibă

loc și fără a participa personal, la ședințe în care s-a aprobat acordarea de

credite pentru diferite societăți, cu încălcarea dispozițiilor legale în

materie.

Instanța de

prim control judiciar a apreciat că semnarea ulterioară a acestor

procese-verbale de către inculpată, în condițiile în care nici măcar nu a

participat la desfășurarea ședințelor comitetului director al B.C.R. -

Sucursala Novaci, în perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, întrunește

elementele constitutive infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., inculpata

realizând această activitate cunoscând, atât faptul că aceste ședințe nu au

avut loc, cât și scopul lor, respectiv acordarea de credite diferitelor

societăți comerciale, activitate ce a fost realizată de inculpată prin mai

multe acțiuni, la diferite intervale de timp, fiecare din acestea întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură

privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art.

art. 41alin. (2) C. pen.

S-a mai

menționat că prima instanță a procedat în mod legal, atunci când a dispus

achitarea inculpatei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

b) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 10 lit.

b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât,

corect, s-a constatat că această formă a infracțiunii a fost dezincriminată,

rămânând în continuare incriminată numai acordarea de subvenții cu încălcarea

legii (aspect de altfel necriticat de către parchet prin apelul formulat).

De asemenea,

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a constatat că

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., a fost săvârșită în condițiile prevăzute de art. 17 lit. c) și art. 18 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, deoarece falsul în înscrisuri sub semnătură privată

a fost săvârșit în vederea realizării scopului urmărit, respectiv acordarea de

credite unor societăți de către sucursala B.C.R. Novaci.

Referitor la

individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatei pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit.

c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a

apreciat că se impune, de asemenea, aplicarea art. 181 C. pen., cu consecința

achitării inculpatei și pentru această infracțiune.

De asemenea,

instanța de prim control judiciar reținând că pentru cele două infracțiuni mai

sus menționate au fost întrunite elementele constitutive, a dispus achitarea

inculpatei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit.

b) C. proc. pen. și, în baza art. 181 C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C.

pen., a aplicat în final, inculpatei sancțiunea administrativă de 400 lei

amendă.

Referitor la

celelalte două infracțiuni pentru care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova - a formulat apel,

criticând soluția pronunțată de Tribunalul Gorj în sensul aprecierii greșite a

stării de fapt, cu consecința nelegalei achitări pentru aceste infracțiuni,

instanța de prim control judiciar a apreciat că soluția instanței de fond este

legală și temeinică, în ceea ce privește achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Astfel, s-a

relevat că din actele și lucrările existente, atât în dosarul de urmărire

penală, cât și în cel al Tribunalului Gorj, nu se putea concluziona fără

echivoc că existau probe certe în sensul că inculpata ar fi săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002,

fie în forma prevăzută de lit. a) a acestui articol, fie în forma prevăzută de lit.

c).

Referitor la

forma prevăzută de lit. a) din art. 23 din Legea nr. 656/2002, s-a constatat că

probele existente la dosar nu au confirmat că inculpata ar fi efectuat acte sau

fapte constând în schimbul sau transferul de bunuri, având cunoștință că provin

din infracțiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a

acestora, sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit fapta penală

generatoare de bunuri, să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea

pedepsei, iar în ceea ce privește forma prevăzută de lit. c) a aceluiași

articol, de asemenea, nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi dobândit, deținut

sau folosit bunuri, cunoscând că provin din comiterea unor infracțiuni.

De asemenea,

instanța de prim control judiciar și-a însușit punctul de vedere al

Tribunalului Gorj și în ceea ce privește inexistența infracțiunii prevăzută de art.

323 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât din probele administrate în dosar nu a

rezultat că inculpata s-ar fi asociat sau ar fi inițiat constituirea unei

asocieri în vederea săvârșirii de infracțiuni, ori ar fi aderat ori ar fi

sprijinit, sub orice formă o astfel de asociere, în vederea săvârșirii unei

infracțiuni, activitatea acesteia în cadrul băncii desfășurându-se sub

coordonarea și conducerea directorului și a contabilului șef, fără se putea

reține existența unei înțelegeri exprese între aceștia și inculpată în vederea

săvârșirii infracțiunilor, cu atât mai mult cu cât, din actele dosarului,

rezultă, dimpotrivă, că în anumite cazuri, inculpata a acționat numai urmare

amenințării exprese a acestora cu sancționarea sau chiar cu înlăturarea din

bancă.

Având în

vedere considerentele anterior expuse, Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis

apelul D.N.A. - Biroul Teritorial Târgu-Jiu, cu consecința desființării, în

parte, a sentinței apelate și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C.F., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen.,

raportat la art. 248

1

C. pen., coroborate cu art. 146 C. pen. și art.

258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea

prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca o

consecință a achitării, în baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C.

pen., a aplicat inculpatei C.F. sancțiunea administrativă de 400 lei amendă și

a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Împotriva

deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, a declarat recurs

inculpata C.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele

amplu detaliate în partea introductivă a prezentei decizii.

Astfel, în

esență, a invocat, prin apărătorul ales, drept motiv de casare dispozițiile art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei penale atacate și, pe fond, în rejudecare, să se constate că

instanța de prim control judiciar a greșit atunci când, interpretând materialul

probator administrat în cauză, a admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Craiova - Biroul Teritorial Târgu

Jiu și a dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ -

obligând-o, în baza art. 181 C. pen. cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., la

plata unei amenzi administrative în valoare de 400 lei, pentru săvârșirea

infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată

(prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000) și complicitate la abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor în formă calificată (prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 246

C. pen. cu referire la art. 248

1

C. pen. coroborat cu art. 146 C.

pen. și art. 258 C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.).

A susținut că

în speță se impunea ca inculpata să fie achitată și pentru aceste două fapte,

în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., întrucât inculpata era doar un simplu funcționar al băncii care a

acționat la ordinele directorului filialei B.C.R. Novaci, semnând procesele

verbale de ședință ale comitetului director în perioada de referință, la

presiunea acestuia și a altor membri din conducerea filialei, deși cunoștea

faptul că respectivele ședințe nu au avut loc.

Recursul

formulat de inculpată este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri,

conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art.

385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că instanța de prim control judiciar a evaluat corect probatoriul

administrat în cauză și reținând că prima instanță a interpretat parțial eronat

și incomplet o situație de fapt descrisă în actul de inculpare, justificat a

dispus casarea, în parte, a hotărârii Tribunalului Gorj, modificând în

consecință sentința penală nr. 715 din 25 noiembrie 2008.

Astfel, instanța

de prim control judiciar, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator

administrat, a reținut că Tribunalul Gorj a procedat corect atunci când, dând

eficiență principiului in dubio pro reo, a dispus, achitarea inculpatei C.F.,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,

pentru săvârșirea faptei prevăzută art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b)

din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta fiind

dezincriminată prin Legea nr. 69 din 26 martie 2007) și achitarea acesteia în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru

săvârșirea faptelor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art.

17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., considerând,

justificat, că probele administrate nu au fost sigure, elocvente și de natură a

conduce, în afara oricărui dubiu, la concluzia existenței faptelor pentru care

a fost dedusă judecății și constatând că existența unei incertitudini cu privire

la vinovăția inculpatei, sub aspectul faptelor pentru care a fost cercetată nu

se poate finaliza decât sub forma unei soluții de achitare a inculpatei, în

temeiul mai sus menționat.

În același

timp, reevaluând ansamblul probator administrat, inclusiv declarațiile

inculpatei și ale martorilor din lucrări precum și ale celor propuși în acuzare

și în apărare (S.S., M.I.L., C.P., M.I., D.G., S.T., L.D.C., D.V., T.I., Ș.M.P.,

C.N.), instanța de prim control judiciar a constatat, în concordanță, cu ceea

ce a reținut și Tribunalul Gorj, că inculpata, având calitatea de ofițer de

credite în cadrul B.C.R. - Filiala Novaci, în perioada ianuarie 2002 - aprilie

2003, nu a contribuit la acordarea de credite în condiții nelegale firmelor

constituite în grupul M.L. sau aflate în legătură cu acest grup, prin

întocmirea de acte nelegale și nici nu a aprobat credite acordate semnând procese-verbale

de ședință ale comitetului director în perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie

2003, însă, a apreciat că această stare de fapt reținută ca fiind corectă de

către tribunal era incompletă, atâta vreme cât nu avea la bază și celelalte

probatorii administrate în dosarul de urmărire penală

Astfel, Înalta

Curte reține că instanța de apel, în mod corect, a apreciat că, în condițiile

luării în considerare a tuturor probelor adminstrate, atât din faza de urmărire

penală, cât și cele din faza cercetării judecătorești ce se coroborau între ele

(înscrisuri, expertize, declarații de martori), starea de fapt era, în mod

evident diferită față de ceea ce se reținuse inițial de către prima instanță,

inculpata C.F. făcându-se vinovată de săvârșirea unora din infracțiunile pentru

care a fost cercetată, respectiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen., combinat cu art. 248

1

C.

pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 258 C.

pen. și de art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1)

din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În aceeași

ordine de idei, în mod justificat instanța de prim control judiciar a reținut

în considerente că, din înscrisurile existente la Dosarul de urmărire penală nr.

82/P/2004 al D.N.A., coroborate cu rapoartele de expertiză efectuate în cauză

și declarațiile martorilor audiați, a rezultat că inculpata C.F. (astfel cum a

recunoscut parțial în declarațiile date în fața Tribunalului Gorj), în

exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice funcției de ofițer de credite,

în cadrul B.C.R. - Sucursala Novaci, ocupându-se de activitatea de creditare a

societății SC R. SRL, a întocmit referate de credit pentru credite pe cec-uri,

pe care Ie-a și semnat, fără însă ca aceste referate să fie complete, încălcând

astfel prevederile pct. 168 și 459 și ale anexei 41 din Normele metodologice nr.

1/2000, privind activitatea de creditare a B.C.R. SA, precum și ale pct. 3 și 4

din Circulara B.C.R. SA nr. 10 din 5 februarie 2002, privind unele reglementări

din domeniul creditării, activitate prin care a facilitat obținerea de către

societatea anterior menționată a unor credite, fără întocmirea documentelor

legale, acordarea finală a acestora fiind aprobată de conducerea băncii de la

acea dată.

S-a mai

relevat întemeiat că, inculpata C.F., continuând să procedeze în același mod

deficitar și cu încălcarea dispozițiilor legale interne în materie de

creditare, a facilitat obținerea de către aceeași societate SC R. SRL a altor

credite, însă prin ordine de plată, credite de scont, credite pentru facilități

de cont, credite pe descoperiri de cont - overdraft, credit global de

exploatare, în fiecare din aceste situații, activitatea infracțională a

inculpatei rezumându-se, în esență, fie la lipsa unor referate de credit, care

trebuiau întocmite de către acesta, fie la existența unor deficiențe sau

lipsuri majore la întocmirea celor realizate, toate contribuind, în mod direct,

la obținerea creditelor dorite de către societate de la B.C.R. Sucursala

Novaci.

Prin urmare,

în mod corect, instanța de prim control judiciar a reținut că activitatea

infracțională a inculpatei nu s-a rezumat doar la înlesnirea sau ajutarea

societății SC R. SRL în a obține în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003, sub

coordonarea conducerii din acea perioadă a B.C.R. - Sucursala Novaci, a unor

credite în valoare totală de 1.146.526.857.854 lei, ci ea a continuat de

aceeași manieră și în ceea ce privește acordarea, tot cu încălcarea dispozițiilor

legale și de coniventă cu conducerea băncii, de credite societăților SC R. SRL,

SC R. SRL Horezu, SC B. SRL Râmnicu Vâlcea, producând pagube majore băncii

unde-și desfășura activitatea, activități ce s-a apreciat, justificat, că se

circumscriu infracțiunilor, în formă continuată, de complicitate la abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și respectiv de

fals în înscrisuri private, fapte prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art.

246 C. pen., combinat cu art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 146 C.

pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 258 C. pen. și de art. 290 C. pen.

combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind întrunite elementele constitutive

ale acestora.

Totodată, Înalta

Curte mai constată, examinând actele și lucrările dosarului, că instanța de

prim control judiciar a procedat la o corectă individualizare a pedepsei

aplicată inculpatei pentru faptele mai sus descrise, apreciind că, deși nu a fost

lipsit de importanță sprijinul pe care inculpata l-a dat, în mod repetat, conducerii

băncii în vedere acordării de credite nelegale fie de către sucursală, fie de

către unitatea centrală, totuși, a considerat, justificat, că în cauză erau

incidente dispozițiile art. 181 C. pen., întrucât nu constituie infracțiune

fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din

valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret este lipsită în mod

vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Astfel, în

speța supusă analizei, Înalta Curte reține că, în mod just, Curtea de Apel

Craiova, secția penală și de minori, după o minuțioasă examinare a activității

infracționale a inculpatei și prin raportare la elementele prevăzute de art. 181

alin. (2) C. pen. a constatat că faptelor săvârșite de aceasta le lipsește

gradul de pericol social al respectivelor infracțiuni, întrucât inculpata a

participat la întocmirea deficitară a documentațiilor doar pentru anumite societăți,

nu și pentru toate pentru care i se solicitase de către conducerea sucursalei,

iar procesele verbale de ședință ale comitetului director, Ie-a semnat în

perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, în calitate de membru, cu scopul

urmărit de acordare nelegală de credite unor societăți de către sucursala

Novaci, activitatea desfășurată datorându-se și presiunilor permanente

exercitate de către directorul P.S. și de alte persoane din interiorul

sucursalei.

Pe cale de

consecință, se constată că, în mod corect, instanța de prim control judiciar a

considerat că se impune achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 raportat la

art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru faptele mai sus descrise, față de conduita

corespunzătoare, cooperantă și sinceră a acesteia pe parcursul procesului,

dispunând în baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen.

aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Față de cele

anterior menționate, Înalta Curte reține că, în speță, nu poate fi primită

solicitarea recurentei inculpate, prin apărător, în sensul de a se dispune

achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., pentru faptele prevăzute de art. de art. 26 C. pen. raportat la art.

246 C. pen., combinat cu art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 146 C.

pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 258 C. pen. și de art. 290 C. pen.

combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând a fi respinsă ca nefondată.

Totodată, Înalta

Curte mai constată că instanța de prim control judiciar a procedat corect

atunci când, în baza evaluării materialului probator, inclusiv a probatoriului

administrat în faza de urmărire penală, a menținut ca fiind legale și temeinice

celelalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe în sensul menținerii

soluției de achitare a inculpatei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea faptei prevăzută art. 26 C. pen.

raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (fapta fiind dezincriminată prin Legea nr. 69/2007) și achitarea

acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

raportat la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din

Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.,

fapte pentru care a fost cercetată și dedusă judecății.

Referitor la

susținerile reprezentatului parchetului care, deși nu a formulat recurs în

cauză, a solicitat, să se constate incidența nulității absolute a hotărârilor

atacate, întrucât a apreciat că inculpatei i s-a agravat situația juridică în

propria cale de atac, susținând că aceasta formulase anterior plângere

împotriva soluției dată de parchet sub aspectul temeiului scoaterii ei de sub

urmărire penală, iar ulterior, prin admiterea plângerii, a fost reținută cauza

spre judecare pe rolul Tribunalului Gorj, se constată că aspectele invocate

sunt neîntemeiate.

Astfel,

inculpata C.F. a formulat plângere la 31 august 2006 împotriva soluției de

scoatere a sa de sub urmărire penală și de aplicare fată de aceasta a unei amenzi

administrative, în condițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 18 C. pen.

și art. 92 C. pen., soluție adoptată de către procuror prin rechizitoriul D.N.A

nr. 82/P/2004 din 30 martie 2006.

Tribunalul

Gorj, înregistrând plân