ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 233/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 715 din 25 noiembrie 2008,Tribunalul Gorj a hotărât următoarele: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C.F. (fiica lui P. și a E.) pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat aceeași inculpată pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen., combinat cu art. 248 1 C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 258 C. pen., art. 290 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) și 2 C. pen., raportat la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 23 alin. (1) lit. a) și c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. Prin aceeași hotărâre prima instanță a stabilit ca suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpată, să rămână în sarcina statului urmând a fi avansată din fondurile M.J.L.C. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 363/95/2006 din 31 august 2006 petiționara C.F.

a solicitat desființarea soluției de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea fată de aceasta a unei amenzi administrative, în condițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 181 C. pen. și 92 C. pen., soluția adoptată de către procuror prin rechizitoriul D.N.A nr. 82/P/2004 din 30 martie 2006. S-a mai menționat că, prin sentința penală nr. 449 din 26 octombrie 2006 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, iar prin sentința penală nr. 77, pronunțată în Dosarul nr. 363/95/2006, Tribunalul Sibiu a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Tribunalului Gorj, iar în baza art. 43 C. proc. pen., s-a constatat existența conflictului negativ de competență și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia pe calea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea nr. 3088 din 08 iulie 2007 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, instanță căreia i s-a trimis dosarul. Tribunalul Gorj, prin încheierea din 21 decembrie 2007 a admis plângerea formulată de petiționară, a desființat mențiunile din rechizitoriul nr. 82/12/P/2004 al D.N.A. privind scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ a învinuitei C.F. și a reținut cauza spre judecare, în condițiile dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., sesizând președintele secției penale pentru repartizarea aleatorie a cauzei.

Fiind astfel sesizat, Tribunalul Gorj, în vederea soluționării pe fond a cauzei, a constatat că, în motivarea plângerii, petiționara a subliniat, în esență, faptul că nu se putea reține responsabilitatea sa penală în legătură cu faptele care i-au fost imputate, arătând că, potrivit contractului individual de muncă, avea doar posibilitatea să încunoștințeze conducerea băncii asupra eventualele abuzuri la care era supusă. Petiționara a mai arătat împrejurările care circumstanțiază persoana sa, invocând și încercările și greutățile la care a fost supusă în perioada cuprinsă între începerea anchetei și în prezent. În cadrul cercetării judecătorești efectuată, au fost audiați inculpata, martorii propuși în acuzare de către reprezentantul D.N.A.

- ului și martorii propuși în apărare de către inculpată și apărătorul ales al acesteia, respectiv martorii: S.S., M.I.L., C.P., M.I., D.G., S.T., L.D.C., D.V., T.I., Ș.M.P., C.N. și s-a solicitat de la B.C.R. - Sucursala Gorj dosarul de credit global de exploatare al SC R. SRL, în valoare de 67 miliarde lei acordat de B.C.R. Tribunalul Gorj, analizând actele de cercetare judecătorească efectuate, văzând și actele de urmărire penală anexate la dosarul cauzei, a reținut că prin rechizitoriul Parchetului Național Anticorupție nr. 82/P/2004 s-a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 181 C. pen. și art. 92 C. pen., a învinuitei C.F.

și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 10 milioane lei vechi pentru săvârșirea infracțiunlor prevăzute de: - art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., - art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen., combinat cu art. 248 1 C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 258 C. pen. - art. 290 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen. S-a reținut că, în calitate de ofițer de credite și membru în Comitetul director, învinuita C.F., în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003 a contribuit la acordarea de credite, în condiții nelegale, firmelor constituite în grupul M.L. sau aflate în legătură cu grupul, întocmind referate de credite incomplete și restul documentației de credit pe baza unor acte fictive (contracte comerciale, facturi fiscale, file C.E.C., ordine de plată și bilete la ordin) prezentate de administratorii societăților comerciale. Totodată, s-a mai relevat că inculpata a aprobat creditele acordate semnând procese verbale de ședință ale Comitetului director în perioada 12 decembrie 2002 - 04 februarie 2003, nu a urmărit modul de utilizare, derulare și rambursare a creditelor, încălcându-și atribuțiile de serviciu, iar prin activitatea ilegală desfășurată astfel, a contribuit la producerea unei pagube importante patrimoniului B.C.R.

SA. S-a reținut că pe parcursul desfășurării urmăririi penale, învinuitei C.F. i-a fost adusă la cunoștință învinuirea, iar activitatea acesteia, precizată mai sus, a fost desfășurată în mod deliberat și în deplină cunoștință de cauză, ceea ce conturează elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa. S-a mai remarcat că, în aprecierea faptelor penale ca fiind lipsite de pericol social, s-a avut în vedere de către procuror contribuția redusă a învinuitei la activitatea ilegală de creditare, raportat la toate operațiunile ce au fost efectuate din dispoziția directorului P.S. și cu aprobarea șefului Biroului Contabilitate, G.M., persoane trimise în judecată prin același rechizitoriu.

Cu privire la faptele pentru care a fost cercetată inculpata prin reținerea cauzei spre judecarea în fond, în condițiile sus arătate, Tribunalul Gorj a constatat că prin dispozițiile Legii nr. 69 din 26 martie 2007 au fost abrogate prevederile art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000, (conform cărora „acordarea de credite sau de subvenții cu încălcarea legii sau a normelor de creditare neurmărirea conform legii sau normelor de creditare a destinațiilor contractante ale creditelor sau subvențiilor ori neurmărirea creditelor restante, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani") a fost modificat în sensul că, s-a dezincriminat acordarea de credite cu încălcarea legii sau a normelor bancare, rămânând în continuare incriminată numai acordarea de subvenții cu încălcarea legii.

Pentru aceste considerente, respectiv, urmare dezincriminării faptei prevăzută de dispozițiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, prima instanță a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatei pentru fapta reținută în sarcina sa și prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000. S-a mai constatat că actele de cercetare penală efectuate în cauză precum și actele de urmărire penală existente la dosarul cauzei nu au confirmat săvârșirea celorlalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatei. Astfel, din declarațiile martorilor S.S., M.I.L., C.P., M.I., D.G., S.T., L.D.C., D.V., T.I., Ș.M.P.

și C.N., luate în cursul cercetării judecătorești a rezultat, în esență, că inculpata, în calitate de ofițer de credite și membru în Comitetul Director în cadrul filialei Novaci a B.C.R. Tg-Jiu, în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003 nu a contribuit la acordarea de credite în condiții nelegale firmelor constituite în grupul, M.L. sau aflate în legătură cu respectivul grup, întocmind referate de credite incomplete și restul documentației de credit pe baza unor acte fictive (contracte comerciale, facturi fiscale, file C.E.C., ordine de plată și bilete la ordin) prezentate de administratorii societăților comerciale.

De asemenea, s-a mai menționat că inculpata nu a aprobat creditele acordate semnând procese verbale de ședință ale Comitetului Director în perioada 12 decembrie 2002 - 04 februarie 2003 și nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu, însă, activitatea desfășurată, în virtutea funcției deținute de inculpată, aceea de ofițer de credite și membru în Comitetul Director al filialei B.C.R. Filiala Novaci, chiar dacă a fost realizată și cu încălcarea legii sau a normelor bancare, s-a constatat că se circumscria faptei de acordare de credite în aceste condiții, infracțiune care a fost dezincriminată prin Legea nr. 69/2007, așa cum s-a expus mai sus. De altfel, în rechizitoriul emis în Dosarul nr. 82/P/2004 al D.N.A., filele 982-983, volumul II, s-a reținut, sub aspectul laturii obiective, că activitatea infracțională a constat în aceea că în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003 a contribuit la acordarea de credite în condiții nelegale firmelor constituite în grupul M.L.

sau aflate în legătură cu acel grup, întocmind referate de credite incomplete și restul documentației de credit pe baza unor acte fictive, contracte comerciale, facturi fiscale, file C.E.C., ordine de plată și bilete la ordin),prezentate de administratorii societăților comerciale. Totodată, s-a mai relevat că inculpata a aprobat creditele acordate semnând procese verbale de ședință ale Comitetului Director în perioada 12 decembrie 2002 - 04 februarie 2003, nu a urmărit modul de utilizare, derulare și rambursare a creditelor, încălcându-și atribuțiile de serviciu, cauzându-se astfel o pagubă în patrimoniul B.C.R. SA. S-a mai constatat că această contribuție la activitatea de acordare de credite în mod ilegal a fost dezincriminată, iar din probatoriul administrat a rezultat că documentele ștampilate și semnate în alb erau primite numai de la directorul filialei B.C.R.

Novaci - S.P. și restituite, după completare, aceluiași director, care, de altfel, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni. S-a apreciat că nu poate fi reținut în sarcina inculpatei infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată cu producerea unor consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen. combinat cu art. 248 1 C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 258 C. pen. De asemenea, s-a mai constatat că probele administrate au infirmat săvârșirea, în esență, a infracțiunii de fals și uz de fals săvârșite în scopul de ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a doua și a treia din Legea nr. 78/2000.

Tribunalul Gorj a reținut că, în mod cert inculpata nu s-a asociat cu ceilalți funcționari ai filialei B.C.R. Novaci, în vederea săvârșirii vreunei infracțiuni prevăzută în secțiunile a doua și a treia din Legea nr. 78/2000 sau la lit. a) din respectivul articol, întrucât singura infracțiune reținută în sarcina inculpatei din aceste secțiuni ale Legii nr. 78/2000, era cea prevăzută de art. 10 lit. b), care, așa cum, anterior, s-a arătat, a fost dezincriminată. Totodată, prima instanță a mai constatat, urmare cercetării judecătorești efectuate în cauză, precum și raportat la actele de urmărire penală efectuate, că nu s-a confirmat săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen. Prima instanță a acordat o semnificație deosebită în adoptarea soluției de achitare pe temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., față de inculpată, aprecierile cu caracter general, succinte și fără suport probatoriu cu privire la învinuirea adusă acesteia, prin rechizitoriul nr. 82/P/2004 (filele 984-985), fără a se stabili în concret o stare de fapt corectă și completă cu privire la săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile reținute de către procuror în sarcina inculpatei. În același sens s-a mai relevat că în C. proc. pen.

român, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia penală nr. 3465/2007 „prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă." Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei -dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe: vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea ei definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte „erga omnes";

hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare. Prima instanță a mai menționat în considerentele hotărârii pronunțate că cerințele mai sus precizate sunt tot atâtea argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă sau garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.

Tribunalul, reținând că la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe probe sigure, certe și că în cauză, probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatei, a apreciat că se impunea a se da eficiență regulii in dubio pro reo, care constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional, care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăsește în materia probațiunii.

S-a mai reținut de către prima instanță că, înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt, iar înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu își întemeieze hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea izvorâtă din probe directe, complete, sigure și certe, apte să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). În speța dedusă judecății, tribunalul a constatat că, în fapt, s-a aflat în imposibilitatea de administra probe certe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu a întrevăzut ori pur și simplu nu există, îndoiala persistând în ceea ce privește vinovăția, astfel că îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție și, pe cale de consecință, a apreciat că se impune achitarea inculpatei și pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina sa de către parchet în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Având în vedere aceste considerente, prima instanță, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 246 C. pen., combinat cu art. 248 1 C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 258 C. pen.; art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen. Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen legal, apel M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritoriul Craiova, Biroul Teritorial Târgu Jiu, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece, în mod greșit, s-a dispus achitarea inculpatei C.F., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 246 C. pen., combinat cu art. 248 1 C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 258 C. pen.;art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

raportat la art 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656 2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. În susținerea apelului, D.N.A. - Biroul Teritorial Târgu-Jiu, a arătat că din ansamblul probatoriilor administrate în dosarul de urmărire penală finalizat cu rechizitoriul nr. 82/P/2004 din 30 martie 2006 al D.N.A. Serviciul de Combatere a Infracțiunilor Conexe, rezultă detaliat și cu certitudine activitatea infracțională desfășurată de inculpata C.F., soluția de achitare a acesteia de către Tribunalul Gorj bazându-se doar pe probatoriul administrat nemijlocit în fața acestei instanțe și fără a avea în vedere actele și probele întocmite în Dosarul nr. 82/P/2004, instanța pronunțând o hotărâre fără a avea atașat acest dosar de urmărire penală și fără a audia martorii care au dat declarații în acest dosar.

A solicitat admiterea apelului, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Examinând apelul formulat, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 128 din 3 martie 2009, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Craiova, Biroul Teritorial Târgu Jiu, împotriva sentinței penale nr. 715 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 363/95/2006, privind pe inculpata C.F., pe care a desființat-o, în parte, și în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei C.F., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen., raportat la art. 248 1 C. pen. (combinat cu art. 146 C. pen., art. 258 C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin aceeași decizie, instanța de prim control judiciar, în baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. i-a aplicat inculpatei sancțiunea administrativă de 400 lei amendă. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate și a stabilit ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, să se plătească din fondul M.J.L.C.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că hotărârea primei instanțe s-a bazat, aproape în exclusivitate, pe probatoriile administrate nemijlocit în fața sa, făcând doar o trimitere tangențială la ansamblul probelor care au rezultat din Dosarul nr. 82/P/2004 al D.N.A., în condițiile în care, raportat la cadrul procesual cu care fusese investit prin încheierea din 21 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 363/95/2006 (fila 128), trebuia să aibă în vedere, în aceeași măsură, și aceste probe, astfel încât, din coroborarea lor, să pronunțe o hotărâre legală și temeinică în ceea ce o privește pe inculpata C.F. Curtea de Apel, secția penală și pentru cauze cu minori, examinând declarațiile martorilor date în fața Tribunalului Gorj, inclusiv declarațiile inculpatei (filele 127 și 145-153), a constatat, în concordanță cu ceea ce a reținut și Tribunalul Gorj, că inculpata, având calitatea de ofițer de credit în cadrul B.C.R.

- Sucursala Novaci, în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003, nu a contribuit la acordarea de credite în condiții nelegale firmelor constituite în grupul M.L. sau aflate în legătură cu acest grup, prin întocmirea de acte nelegale și nici nu a aprobat credite acordate semnând procese-verbale de ședință ale comitetului director în perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, însă, a apreciat că această stare de fapt reținută ca fiind corectă de către Tribunalul Gorj era incompletă, atâta vreme cât ea nu are la bază și celelalte probatorii administrate în dosarul de urmărire penală. Or, instanța de apel a apreciat că, în condițiile luării în considerare a tuturor acestor probe, starea de fapt era cu totul diferită, inculpata C.F.

făcându-se vinovată de săvârșirea unora din infracțiunile pentru care a fost cercetată. Astfel, s-a relevat că, în faza de urmărire penală, finalizată cu întocmirea rechizitoriului în Dosarul nr. 82/P/2004, au fost administrate o serie de mijloace de probă (înscrisuri, expertize, declarații de martori), care, analizate și coroborate cu cele administrate nemijlocit în fața Tribunalului Gorj, conduceau la concluzia săvârșirii de către inculpata C.F. a unora din infracțiunile pentru care a fost cercetată. În același sens, s-a mai menționat că din înscrisurile existente la Dosarul de urmărire penală nr. 82/P/2004 al D.N.A., coroborate cu rapoartele de expertiză efectuate în cauză și declarațiile martorilor audiați, a rezultat că inculpata C.F.

(aspecte, de altfel, recunoscute parțial de către aceasta în declarațiile date în fața Tribunalului Gorj), în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice funcției de ofițer de credit în cadrul B.C.R. - Sucursala Novaci, ocupându-se de activitatea de creditare a societății SC R. SRL, a întocmit referate de credit pentru credite pe cec-uri, pe care Ie-a și semnat, fără însă ca aceste referate să fie complete, încălcându-se astfel, prevederile pct. 168 și 459 și ale anexei 41 din Normele metodologice nr. 1/2000, privind activitatea de creditare a B.C.R. SA, precum și ale pct. 3 și pct. 4 din Circulara B.C.R. SA nr. 10 din 5 februarie 2002, privind unele reglementări din domeniul creditării, activitate prin care a facilitat obținerea de către societatea sus-mentionată a unor credite, fără întocmirea documentelor legale la acea dată, acordarea finală a acestora fiind aprobată de conducerea băncii de la acea dată.

Instanța de prim control judiciar a mai reținut că, procedând în același mod deficitar și cu încălcarea dispozițiilor legale interne în materie de creditare, inculpata C.F. a facilitat obținerea de către aceeași societate SC R. SRL a altor credite, însă prin ordine de plată, credite de scont, credite pentru facilități de cont, credite pe descoperiri de cont - overdraft, credit global de exploatare, în fiecare din aceste situații, activitatea infracțională a inculpatei rezumându-se, în esență, fie la lipsa unor referate de credit, care trebuiau întocmite de către acesta, fie la existența unor deficiențe sau lipsuri majore la întocmirea celor realizate, toate contribuind, în mod direct, la obținerea creditelor dorite de către societate de la B.C.R.

Sucursala Novaci. S-a mai relevat că activitatea infracțională a inculpatei, descrisă anterior, nu s-a rezumat doar la înlesnirea sau ajutarea societății SC R. SRL în a obține în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003, sub coordonarea conducerii din acea perioadă a B.C.R. - Sucursala Novaci, a unor credite în valoare totală de 1.146.526.857.854 lei vechi, ci ea a continuat de aceeași manieră și în ceea ce privește acordarea, tot cu încălcarea dispozițiilor legale și de conivență cu conducerea băncii, de credite societăților SC R. SRL, SC R. SRL Horezu, SC B. SRL Râmnicu Vâlcea, producând pagube majore băncii unde-și desfășura activitatea.

S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 246 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește un mod defectuos și, prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, pentru forma calificată a acestei infracțiuni, prevăzută de art. 248 1 C. pen., (respectiv cu consecințe deosebit de grave, având în vedere valoarea totală a prejudiciului cauzat băncii) au fost trimiși în judecată și condamnați inculpații P.S. - director B.C.R. - Sucursala Novaci și G.M. - șef birou contabilitate, prin sentința penală nr. 212 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 76/85/2005.

Pornind de la activitățile descrise anterior și efectuate de inculpata C.F., în cadrul B.C.R. - Sucursala Novaci, unde îndeplinea funcția de ofițer de credite, instanța de prim control judiciar a apreciat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen., raportat la art. 248 1 C. pen., coroborat cu art. 146 C. pen. și art. 258 C. pen., în condițiile în care la data comiterii faptelor, aceasta avea calitatea de funcționar, B.C.R. fiind o societate cu capital majoritar de stat.

S-a mai apreciat că sunt întrunite în cauză atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă a infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, deoarece prin acțiunile sale, de întocmire în mod deficitar a documentației de creditare pentru societățile sus¬menționate, inculpata, cunoscând la acea dată care îi erau obligațiile și atribuțiile și fiind pe deplin conștientă că și le încalcă, a înlesnit acordarea de credite acestor societăți de către conducerea de la acea dată a BCR Novaci, reprezentată de P.S. - director și G.M. - șef birou contabilitate, creându-se astfel, un prejudiciu total în patrimoniul B.C.R. SA de 42.821.000 lei.

S-a mai apreciat ca relevant în cauză și faptul că existența referatelor de creditare întocmite deficitar de către această inculpată, reprezenta o condiție esențială pentru aprobarea dosarelor de creditare de către sucursală sau, în anumite cazuri, de către filiala centrală, aspect care dovedea, odată în plus, importanța sprijinului dat de către inculpată conducerii băncii în vederea acordării acestor credite nelegale. S-a mai constatat că activitatea infracțională a inculpatei a presupus săvârșirea mai multor acțiuni de aceeași natură, la diferite intervale de timp, reținându-se, în cauză, și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatei pentru săvârșirea acestei infracțiuni, instanța de prim control judiciar a apreciat că, în cauză, erau incidente dispozițiile art. 181 C. pen., potrivit cu care nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Analizând activitatea infracțională a inculpatei, prin raportare la elementele prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen., instanța de apel a constatat că faptei săvârșite de aceasta îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât a participat la întocmirea deficitară a documentațiilor doar pentru anumite societăți, și nu pentru toate pentru care i se solicitase de către conducerea sucursalei, activitatea desfășurată datorându-se și presiunilor permanente exercitate de către directorul P.S. și de alte persoane din interiorul sucursalei, față de conduita corespunzătoare și de colaborare pe parcursul procesului, s-a considerat că se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen. Analizând ansamblul probelor existente la dosarul cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția penală și de minori, respectiv declarațiile date de către inculpată, inclusiv în fața organelor de cercetare penală, a constatat că inculpata a semnat procese-verbale de ședință ale comitetului director din perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, în calitate de membru, fără ca aceste ședințe să aibă loc și fără a participa personal, la ședințe în care s-a aprobat acordarea de credite pentru diferite societăți, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie. Instanța de prim control judiciar a apreciat că semnarea ulterioară a acestor procese-verbale de către inculpată, în condițiile în care nici măcar nu a participat la desfășurarea ședințelor comitetului director al B.C.R.

- Sucursala Novaci, în perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, întrunește elementele constitutive infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., inculpata realizând această activitate cunoscând, atât faptul că aceste ședințe nu au avut loc, cât și scopul lor, respectiv acordarea de credite diferitelor societăți comerciale, activitate ce a fost realizată de inculpată prin mai multe acțiuni, la diferite intervale de timp, fiecare din acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. art. 41alin. (2) C. pen. S-a mai menționat că prima instanță a procedat în mod legal, atunci când a dispus achitarea inculpatei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât, corect, s-a constatat că această formă a infracțiunii a fost dezincriminată, rămânând în continuare incriminată numai acordarea de subvenții cu încălcarea legii (aspect de altfel necriticat de către parchet prin apelul formulat). De asemenea, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost săvârșită în condițiile prevăzute de art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, deoarece falsul în înscrisuri sub semnătură privată a fost săvârșit în vederea realizării scopului urmărit, respectiv acordarea de credite unor societăți de către sucursala B.C.R.

Novaci. Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a apreciat că se impune, de asemenea, aplicarea art. 181 C. pen., cu consecința achitării inculpatei și pentru această infracțiune. De asemenea, instanța de prim control judiciar reținând că pentru cele două infracțiuni mai sus menționate au fost întrunite elementele constitutive, a dispus achitarea inculpatei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen. și, în baza art. 181 C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat în final, inculpatei sancțiunea administrativă de 400 lei amendă. Referitor la celelalte două infracțiuni pentru care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova - a formulat apel, criticând soluția pronunțată de Tribunalul Gorj în sensul aprecierii greșite a stării de fapt, cu consecința nelegalei achitări pentru aceste infracțiuni, instanța de prim control judiciar a apreciat că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în ceea ce privește achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Astfel, s-a relevat că din actele și lucrările existente, atât în dosarul de urmărire penală, cât și în cel al Tribunalului Gorj, nu se putea concluziona fără echivoc că existau probe certe în sensul că inculpata ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, fie în forma prevăzută de lit. a) a acestui articol, fie în forma prevăzută de lit. c). Referitor la forma prevăzută de lit. a) din art. 23 din Legea nr. 656/2002, s-a constatat că probele existente la dosar nu au confirmat că inculpata ar fi efectuat acte sau fapte constând în schimbul sau transferul de bunuri, având cunoștință că provin din infracțiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestora, sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit fapta penală generatoare de bunuri, să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei, iar în ceea ce privește forma prevăzută de lit. c) a aceluiași articol, de asemenea, nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi dobândit, deținut sau folosit bunuri, cunoscând că provin din comiterea unor infracțiuni.

De asemenea, instanța de prim control judiciar și-a însușit punctul de vedere al Tribunalului Gorj și în ceea ce privește inexistența infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât din probele administrate în dosar nu a rezultat că inculpata s-ar fi asociat sau ar fi inițiat constituirea unei asocieri în vederea săvârșirii de infracțiuni, ori ar fi aderat ori ar fi sprijinit, sub orice formă o astfel de asociere, în vederea săvârșirii unei infracțiuni, activitatea acesteia în cadrul băncii desfășurându-se sub coordonarea și conducerea directorului și a contabilului șef, fără se putea reține existența unei înțelegeri exprese între aceștia și inculpată în vederea săvârșirii infracțiunilor, cu atât mai mult cu cât, din actele dosarului, rezultă, dimpotrivă, că în anumite cazuri, inculpata a acționat numai urmare amenințării exprese a acestora cu sancționarea sau chiar cu înlăturarea din bancă.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul D.N.A. - Biroul Teritorial Târgu-Jiu, cu consecința desființării, în parte, a sentinței apelate și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C.F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen., raportat la art. 248 1 C. pen., coroborate cu art. 146 C. pen. și art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca o consecință a achitării, în baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatei C.F. sancțiunea administrativă de 400 lei amendă și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate. Împotriva deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, a declarat recurs inculpata C.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele amplu detaliate în partea introductivă a prezentei decizii. Astfel, în esență, a invocat, prin apărătorul ales, drept motiv de casare dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.

și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și, pe fond, în rejudecare, să se constate că instanța de prim control judiciar a greșit atunci când, interpretând materialul probator administrat în cauză, a admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Craiova - Biroul Teritorial Târgu Jiu și a dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ - obligând-o, în baza art. 181 C. pen. cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., la plata unei amenzi administrative în valoare de 400 lei, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000) și complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată (prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 246 C. pen. cu referire la art. 248 1 C. pen. coroborat cu art. 146 C. pen. și art. 258 C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.). A susținut că în speță se impunea ca inculpata să fie achitată și pentru aceste două fapte, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât inculpata era doar un simplu funcționar al băncii care a acționat la ordinele directorului filialei B.C.R. Novaci, semnând procesele verbale de ședință ale comitetului director în perioada de referință, la presiunea acestuia și a altor membri din conducerea filialei, deși cunoștea faptul că respectivele ședințe nu au avut loc. Recursul formulat de inculpată este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța de prim control judiciar a evaluat corect probatoriul administrat în cauză și reținând că prima instanță a interpretat parțial eronat și incomplet o situație de fapt descrisă în actul de inculpare, justificat a dispus casarea, în parte, a hotărârii Tribunalului Gorj, modificând în consecință sentința penală nr. 715 din 25 noiembrie 2008. Astfel, instanța de prim control judiciar, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat, a reținut că Tribunalul Gorj a procedat corect atunci când, dând eficiență principiului in dubio pro reo, a dispus, achitarea inculpatei C.F., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., pentru săvârșirea faptei prevăzută art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta fiind dezincriminată prin Legea nr. 69 din 26 martie 2007) și achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen., considerând, justificat, că probele administrate nu au fost sigure, elocvente și de natură a conduce, în afara oricărui dubiu, la concluzia existenței faptelor pentru care a fost dedusă judecății și constatând că existența unei incertitudini cu privire la vinovăția inculpatei, sub aspectul faptelor pentru care a fost cercetată nu se poate finaliza decât sub forma unei soluții de achitare a inculpatei, în temeiul mai sus menționat. În același timp, reevaluând ansamblul probator administrat, inclusiv declarațiile inculpatei și ale martorilor din lucrări precum și ale celor propuși în acuzare și în apărare (S.S., M.I.L., C.P., M.I., D.G., S.T., L.D.C., D.V., T.I., Ș.M.P., C.N.), instanța de prim control judiciar a constatat, în concordanță, cu ceea ce a reținut și Tribunalul Gorj, că inculpata, având calitatea de ofițer de credite în cadrul B.C.R.

- Filiala Novaci, în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003, nu a contribuit la acordarea de credite în condiții nelegale firmelor constituite în grupul M.L.

sau aflate în legătură cu acest grup, prin întocmirea de acte nelegale și nici nu a aprobat credite acordate semnând procese-verbale de ședință ale comitetului director în perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, însă, a apreciat că această stare de fapt reținută ca fiind corectă de către tribunal era incompletă, atâta vreme cât nu avea la bază și celelalte probatorii administrate în dosarul de urmărire penală Astfel, Înalta Curte reține că instanța de apel, în mod corect, a apreciat că, în condițiile luării în considerare a tuturor probelor adminstrate, atât din faza de urmărire penală, cât și cele din faza cercetării judecătorești ce se coroborau între ele (înscrisuri, expertize, declarații de martori), starea de fapt era, în mod evident diferită față de ceea ce se reținuse inițial de către prima instanță, inculpata C.F.

făcându-se vinovată de săvârșirea unora din infracțiunile pentru care a fost cercetată, respectiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen., combinat cu art. 248 1 C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 258 C. pen. și de art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În aceeași ordine de idei, în mod justificat instanța de prim control judiciar a reținut în considerente că, din înscrisurile existente la Dosarul de urmărire penală nr. 82/P/2004 al D.N.A., coroborate cu rapoartele de expertiză efectuate în cauză și declarațiile martorilor audiați, a rezultat că inculpata C.F.

(astfel cum a recunoscut parțial în declarațiile date în fața Tribunalului Gorj), în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice funcției de ofițer de credite, în cadrul B.C.R. - Sucursala Novaci, ocupându-se de activitatea de creditare a societății SC R. SRL, a întocmit referate de credit pentru credite pe cec-uri, pe care Ie-a și semnat, fără însă ca aceste referate să fie complete, încălcând astfel prevederile pct. 168 și 459 și ale anexei 41 din Normele metodologice nr. 1/2000, privind activitatea de creditare a B.C.R. SA, precum și ale pct. 3 și 4 din Circulara B.C.R. SA nr. 10 din 5 februarie 2002, privind unele reglementări din domeniul creditării, activitate prin care a facilitat obținerea de către societatea anterior menționată a unor credite, fără întocmirea documentelor legale, acordarea finală a acestora fiind aprobată de conducerea băncii de la acea dată.

S-a mai relevat întemeiat că, inculpata C.F., continuând să procedeze în același mod deficitar și cu încălcarea dispozițiilor legale interne în materie de creditare, a facilitat obținerea de către aceeași societate SC R. SRL a altor credite, însă prin ordine de plată, credite de scont, credite pentru facilități de cont, credite pe descoperiri de cont - overdraft, credit global de exploatare, în fiecare din aceste situații, activitatea infracțională a inculpatei rezumându-se, în esență, fie la lipsa unor referate de credit, care trebuiau întocmite de către acesta, fie la existența unor deficiențe sau lipsuri majore la întocmirea celor realizate, toate contribuind, în mod direct, la obținerea creditelor dorite de către societate de la B.C.R.

Sucursala Novaci. Prin urmare, în mod corect, instanța de prim control judiciar a reținut că activitatea infracțională a inculpatei nu s-a rezumat doar la înlesnirea sau ajutarea societății SC R. SRL în a obține în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003, sub coordonarea conducerii din acea perioadă a B.C.R. - Sucursala Novaci, a unor credite în valoare totală de 1.146.526.857.854 lei, ci ea a continuat de aceeași manieră și în ceea ce privește acordarea, tot cu încălcarea dispozițiilor legale și de coniventă cu conducerea băncii, de credite societăților SC R. SRL, SC R. SRL Horezu, SC B. SRL Râmnicu Vâlcea, producând pagube majore băncii unde-și desfășura activitatea, activități ce s-a apreciat, justificat, că se circumscriu infracțiunilor, în formă continuată, de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și respectiv de fals în înscrisuri private, fapte prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 246 C. pen., combinat cu art. 248 1 C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 258 C. pen. și de art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind întrunite elementele constitutive ale acestora.

Totodată, Înalta Curte mai constată, examinând actele și lucrările dosarului, că instanța de prim control judiciar a procedat la o corectă individualizare a pedepsei aplicată inculpatei pentru faptele mai sus descrise, apreciind că, deși nu a fost lipsit de importanță sprijinul pe care inculpata l-a dat, în mod repetat, conducerii băncii în vedere acordării de credite nelegale fie de către sucursală, fie de către unitatea centrală, totuși, a considerat, justificat, că în cauză erau incidente dispozițiile art. 181 C. pen., întrucât nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Astfel, în speța supusă analizei, Înalta Curte reține că, în mod just, Curtea de Apel Craiova, secția penală și de minori, după o minuțioasă examinare a activității infracționale a inculpatei și prin raportare la elementele prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen. a constatat că faptelor săvârșite de aceasta le lipsește gradul de pericol social al respectivelor infracțiuni, întrucât inculpata a participat la întocmirea deficitară a documentațiilor doar pentru anumite societăți, nu și pentru toate pentru care i se solicitase de către conducerea sucursalei, iar procesele verbale de ședință ale comitetului director, Ie-a semnat în perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, în calitate de membru, cu scopul urmărit de acordare nelegală de credite unor societăți de către sucursala Novaci, activitatea desfășurată datorându-se și presiunilor permanente exercitate de către directorul P.S.

și de alte persoane din interiorul sucursalei. Pe cale de consecință, se constată că, în mod corect, instanța de prim control judiciar a considerat că se impune achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru faptele mai sus descrise, față de conduita corespunzătoare, cooperantă și sinceră a acesteia pe parcursul procesului, dispunând în baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. Față de cele anterior menționate, Înalta Curte reține că, în speță, nu poate fi primită solicitarea recurentei inculpate, prin apărător, în sensul de a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., pentru faptele prevăzute de art. de art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen., combinat cu art. 248 1 C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 258 C. pen. și de art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând a fi respinsă ca nefondată. Totodată, Înalta Curte mai constată că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când, în baza evaluării materialului probator, inclusiv a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, a menținut ca fiind legale și temeinice celelalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe în sensul menținerii soluției de achitare a inculpatei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., pentru săvârșirea faptei prevăzută art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta fiind dezincriminată prin Legea nr. 69/2007) și achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., fapte pentru care a fost cercetată și dedusă judecății.

Referitor la susținerile reprezentatului parchetului care, deși nu a formulat recurs în cauză, a solicitat, să se constate incidența nulității absolute a hotărârilor atacate, întrucât a apreciat că inculpatei i s-a agravat situația juridică în propria cale de atac, susținând că aceasta formulase anterior plângere împotriva soluției dată de parchet sub aspectul temeiului scoaterii ei de sub urmărire penală, iar ulterior, prin admiterea plângerii, a fost reținută cauza spre judecare pe rolul Tribunalului Gorj, se constată că aspectele invocate sunt neîntemeiate. Astfel, inculpata C.F. a formulat plângere la 31 august 2006 împotriva soluției de scoatere a sa de sub urmărire penală și de aplicare fată de aceasta a unei amenzi administrative, în condițiile art. 10 lit. b) C. proc.

pen. și art. 18 C. pen. și art. 92 C. pen., soluție adoptată de către procuror prin rechizitoriul D.N.A nr. 82/P/2004 din 30 martie 2006. Tribunalul Gorj, înregistrând plân