ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2040/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2040/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

recursului în cauză pe baza lucrărilor și materialului din

dosar, constată următoarele:

Mureș, secția penală, prin sentința penală nr. 246 din

26 octombrie 2009 dată în Dosar nr. 5506/117/2007, hotărând asupra

învinuirii ce a format obiectul judecății în primă

instanță, a pronunțat în latură penală a procesului condamnarea

inculpatului C.C.B. (student, fiul lui T. și D.) pentru

săvârșirea infracțiunii de introducere în tară de droguri

de mare risc fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) și alin. (2) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa principală de:

- 3 (trei) ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) și alin. (2) C. pen.

ca

pedeapsă complementară și în consecință; în baza art. 85

alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a fost

anulată suspendarea condiționată a condamnării definitive

anterioare pentru săvârșirea infracțiunii concurente de trafic

de droguri de mare risc la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 319 din 20 noiembrie 2007 a aceleiași

instanțe/pedeapsa ce a fost contopită cu aceea în cauză, în

final aplicându-se inculpatului pedeapsa rezultantă principală de 3

ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsă

complementară).

Conform art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen. executarea pedepsei principale a închisorii a

fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare 5 ani

interval de timp în care inculpatul a fost

obligat să se supună potrivit art. 86

3

alin. (1) C. pen.

măsurilor de supraveghere arătate în sentință /

atrăgându-i-se atenția asupra cazurilor de revocare a măsurii de

individualizare a pedepsei sus-menționate prevăzute de art. 86

4

C. pen. [aceiași măsură - în perioada termenului de încercare -

fiind dispusă potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. și cu privire la

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. aplicate în baza art. 71 alin. (2) și (3) C. pen.].

În baza art. 88

C. pen. rap.la art. 357 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată reținerea/arestarea preventivă a inculpatului în

perioada 23 iunie 2007 - 5 octombrie 2007 în baza mandatului de arestare

preventivă nr. 38/2007 al Tribunalului Cluj, emis în cursul urmăririi

penale pentru infracțiunea concurentă de trafic de droguri de mare

risc în Dosar nr. 44/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Serv.Teritorial Cluj.

Conform art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul către stat la plata sumei de

440 lei - din care suma de 100 lei a reprezentat onorariu apărător

oficiu avansat din fondurile M.J. - cu titlu de cheltuieli judiciare.

Hotărând

rezolvarea prin condamnare potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a

acțiunii penale pendinte dedusă judecății prin rechizitoriul

ulterior din 12 decembrie 2007 emis în Dosar disjuns nr. 47 D/P/2007 al D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Cluj - după efectuarea urmăririi penale

și trimiterea separată în judecată prin rechizitoriul din 6

iulie 2007 emis în Dosarul inițial nr. 44/D/2007 al aceluiași organ

judiciar sub aspectul săvârșirii infracțiunii concurente de

trafic de droguri de mare risc -judecătorul cauzei din cadrul Tribunalului

Mureș, sesizat prin declinare de competență conform

sentinței penale nr. 96/D/2008 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Cluj, secția

penală, instanță inițial sesizată după materie a

constatat că fapta ilicită actuală imputată inculpatului C.C.B.

constând în aceea că în luna iunie 2007 a introdus fără drept în

România cantitatea de 4.966 comprimate de ecstasy (MDMA) pe care le-a

cumpărat din Olanda în scopul revânzării există ca atare, fiind

săvârșită cu vinovăție de inculpat în următoarele

împrejurări:

Prin

sentința penală nr. 319 din 20 noiembrie 2007, pronunțată

de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 3327/117/2007 (4028/2007), definitiva

prin Decizia nr. 2721 din 10 septembrie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, inculpatul C.C.B. a fost condamnat la

pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc, prev de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. a) C. pen., pedeapsă cu

privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pe durata termenului de încercare de 5 ani.

Instanța

amintită a reținut în fapt că în data de 23 iunie 2007,

inculpatul C.C.B. a fost surprins în flagrant în barul stației O. din

Sighișoara, în timp ce oferea spre vânzare investigatorului acoperit C.

(nume de cod) cantitatea de 4.966 comprimate ecstasy (MDMA).

Comprimatele găsite

asupra inculpatului au fost numărate, în prezența martorilor

asistenți D.A. și D.I. și, apoi sigilate, în pungi de naylon

special destinate depozitării mijloacelor de probă.

Ulterior aceste

substanțe au fost supuse expertizei, potrivit raportului de constatare nr.

381153 întocmit în data de 24 iunie 2007 de laboratorul de Analize și

Profil al Drogurilor și Precursori din cadrul I.G.P.R.- D.G.C.C.O. -

Brigada Cluj - Napoca, constatându-se că cele 4.966 comprimate supuse

analizei conțin substanța activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine

(MDMA), care face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea 143/2000.

Prin urmare, faptul

că inculpatul a avut în posesie fără drept cantitatea de 4.966

pastile ecstasy, pe care a și încercat să le comercializeze prin

vânzare a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat în procedura

anterioară penală, rămânând de stabilit în cauza penală

pendinte doar modalitatea în care aceste droguri au fost aduse în România,

respectiv personal de către inculpat, sau așa cum a susținut acesta,

de o altă persoană, un cetățean marocan cu numele de I.

Inculpatul a

recunoscut faptul că, datorită unor circumstanțe care au fost

analizate în primul dosar, pentru a-și achita niște datorii, în luna

iunie 2007, s-a deplasat la Amsterdam în vederea procurării de droguri.

În legătură

cu derularea ulterioară a operațiunii ilicite amintite inculpatul a

susținut pe parcursul cercetărilor mai multe variante.

Inițial,

în fața instanței de judecată investită cu

soluționarea cererii de arestare preventivă inculpatul a declarat

că a cumpărat personal din Amsterdam un număr de aproximativ

5000 comprimate ecstasy (MDMA) pe care le-a adus în țară,

fără să indice, în acest stadiu al procedurilor, că ar fi

existat o altă persoană implicată în transportarea drogurilor:

„am plecat în Amsterdam și cu bani luați împrumut am

cumpărat 5000 pastile ecstasy, cel puțin vânzătorul așa

mi-a spus, că sunt în număr de 5000. După ce am fost prins în

flagrant și organele de urmărire penală au numărat

pastilele am aflat că au fost în număr de

4.966 "(fila 33 dosar urmărire

penală).

Ulterior, cu

ocazia reaudierii de către organul de urmărire penală,

inculpatul și-a schimbat poziția și a arătat că

persoana de la care a cumpărat drogurile, respectiv un cetățean

marocan numit I., l-a însoțit în România și că acesta a avut de

fapt drogurile asupra sa din Amsterdam și până în Sighișoara.

Organele de

cercetare penală au verificat susținerile inculpatului, iar din

datele furnizate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a

reieșit că în perioada de referință (22 iunie 2007-23 iunie

2007) nu a fost identificat nici un cetățean marocan cu numele de I. care

să fi intrat în România (fila 76 dosar urmărire penală).

În urma acestui

răspuns, inculpatul C. și-a nuanțat declarația,

arătând că „I. este cetățean olandez de origine

marocană [„revin asupra declarației anterioare și arăt

faptul că persoana care mi-a vândut drogurile și care le-a adus în

România mi-a relatat că este de origine marocană, dar stă de 16

ani în Olanda și este cetățean olandez"]; în sprijinul

susținerilor amintite, inculpatul a invocat convorbirea telefonică

avută cu martorul C.B. în cursul căreia i-a relatat acestuia că

drogurile vor fi introduse în țară de o altă persoană,

împrejurare de fapt în apărare invocată și la cercetarea

judecătorească [în acest sens inculpatul a susținut că

după efectuarea tranzacției, s-a întors la hotel și când a

văzut cantitatea mare de tablete și-a pus problema

modalității introducerii acestora în România, motiv pentru care a

doua zi I-a contactat din nou pe cel de la care a cumpărat drogurile

și în urma discuțiilor purtate, numitul „I. s-a oferit să-l

sprijine în transportarea drogurilor, spunându-i că oricum urma să

vină în România la un prieten M. /inculpatul a mai arătat că i-a

predat lui I., pentru cheltuielile legate de călătorie suma de 300 de

euro și că deși avea cumpărat bilet la autobuz pentru

întoarcerea în țară, a renunțat și și-a amânat

plecarea pentru a veni împreună cu I., că s-au urcat împreună în

același tren, dar în compartimente separate și abia în gara din

Sighișoara, când a coborât din tren a primit prin geam, de la „I. comprimatele

ecstasy în 2 pungi de plastic]; susținerile amintite privind introducerea

drogurilor în România de o altă persoană - făcute de inculpat -

au fost înlăturate de instanță ca nesincere și având

caracter procauza, avându-se în vedere în acest sens declarația

urmărirea penală a martorului C.B. care a infirmat faptul că

inculpatul i-ar fi transmis că o altă persoană va aduce

drogurile din Olanda în România; este adevărat că la cercetarea

judecătorească martorul a revenit asupra declarației amintite

fără a oferi însă un motiv clar pentru schimbarea

declarației inițial / ca atare instanța a apreciat că

primele declarații ale martorului date la scurt timp după consumarea

faptelor reprezintă adevărul în cauză / aprecierea

declarațiilor inculpatului și martorului C.I. ca având

semnificațiile juridice anterior arătate a fost argumentată de

instanță cu referire și la faptul că în cuprinsul

declarației date în cursul cercetării judecătorești,

inculpatul nu a reușit să clarifice mai multe aspecte concludente

legate de introducerea drogurilor în țară, respectiv nu a oferit

informații și amănunte plauzibile și credibile referitoare

la introducerea în țară a drogurilor de către I., astfel: (i) nu

a explicat clar de unde a știut, după ce a cumpărat drogurile de

la I. și s-a despărțit de acesta, unde îl poate regăsi pe I.

/ inculpatul a făcut doar o mențiune generală referitoare la un

cazino, fără a indica cum se numea, sau alte date de localizare sau

identificare (fila 51); (ii) nu a explicat de ce acest I., din proprie

inițiativă, s-a oferit să-l ajute să aducă drogurile

în România, în condițiile în care inculpatul oricum se oferise să i le

înapoieze; ca atare instanța a concluzionat că inculpatul a fost cel

care a adus drogurile din Amsterdam în România, neexistând nici o dovadă

în sprijinul existenței și participării unei persoane numite „I.

la săvârșirea faptei.

În drept,

fapta inculpatului C.C.B., care în luna iunie

2007 a introdus fără drept în România cantitatea de 4.966 comprimate

ecstasy (MDMA) pe care le-a cumpărat din Olanda, în scopul

revânzării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de introducere în țară de droguri de mare de risc,

prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată.

Din punct de

vedere a laturii subiective, instanța a apreciat că fapta a fost

săvârșită cu vinovăție sub firma intenției

directe, astfel cum prevăd dispozițiile art. 19 pct. 1 lit. a) C.

pen.

La stabilirea

acestei forme de vinovăție s-a avut în vedere

faptul

că inculpatul s-a pregătit pentru comiterea faptei, a făcut rost

de bani pentru achiziționarea drogurilor, acesta fiind de altfel și

scopul declarat al deplasării sale în Olanda.

La alegerea

sancțiunii și individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o

inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., aplicate în mod concret la speța de

față, și anume: a) limitele pedepsei fixate de lege - de la 15

la 25 de ani închisoare; b) gradul de pericol social concret al faptei,

determinat de modul și împrejurările săvârșirii acesteia:

instanța a reținut că este vorba despre un pericol ridicat,

deoarece inculpatul, prin fapta sa a intenționat să pună în

circulație substanțe periculoase pentru sănătatea

persoanei, substanțe care creează dependență și a

căror comercializarea constituie o sursă facilă de obținere

a unor câștiguri considerabile tocmai prin specularea dependenței

create; cjpersoana și antecedentele penale ale inculpatului cu referire la

condamnarea anterioară a inculpatului pentru o faptă concurentă;

d) buna conduită anterioară a inculpatului reținută și

apreciată ca având semnificație juridică în cauză de

circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen., cu consecințe prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen.

a declarat în termen apel inculpatul C.C.B. criticând sentința pentru

netemeinicie și nelegalitate cu solicitarea singulară ca prin

reaprecierea /interpretarea probelor administrate pe parcursul procesului penal

să se decidă schimbarea soluției actuale de condamnare cu aceea

de achitare în temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

întrucât nu a comis ori participat la săvârșirea faptei ilicite

deduse judecății [a susținut că actuala cauză a

apărut datorită nemulțumirii procurorilor dată fiind

soluția pronunțată față de inculpat în primă cauză

și timp de 105 zile cât timp acesta a fost privat în mod preventiv de

libertatea sa, nimeni nu s-a întrebat cum au ajuns în România drogurile ce au

fost găsite asupra acestuia; în nici o împrejurare inculpatul nu a afirmat

că el ar fi introdus drogurile în țară, că a indicat ca

fiind I., persoana care a venit împreună cu el din Olanda în România

și care ar fi introdus aceste droguri în țară, I. putând fi nu

doar un prenume, ci și o poreclă; concluzia juridică privind

vinovăția acestuia exprimată prin sentință se

bazează pe simple prezumții și nicidecum pe probe certe, în

contextul în care inculpatul nu a recunoscut, nici un moment

săvârșirea unei asemenea infracțiuni; s-a mai invocat și

împrejurarea că deși în 23 iunie 2007 când s-a declanșat

urmărirea penală în cauză - din care s-a disjuns prezenta

speță - se vorbea despre o rețea de trafic de droguri, deci de o

grupare ce s-ar ocupa cu astfel de activități, la mai bine de 2 ani

de zile de la debutul anchetei, în cauză calitatea de inculpat o are doar

C.C.B.].

Curtea de Apel

Târgu Mureș prin Decizia penală nr. 9/ A din 05 februarie 2010 - în

considerarea argumentelor probatorii /justificative pe baza cărora a fost

adoptată hotărârea de condamnare în primă instanță.,

preluate în totalitate cu ocazia controlului judiciar efectuat potrivit art. 371

și art. 378 C. proc. pen. - a respins ca nefundat apelul inculpatului,

menținând ca legală și temeinică sentința atacată

în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

amintite a declarat în termen recurs inculpatul C.C.B. reiterând criticile de

netemeinicie/nelegalitate din apel circumscrise cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. [având ca finalitate

juridică schimbarea soluției de condamnare în achitare prin aplicarea

în cauză a dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. d)

raportat la art. 345 alin. (3) și art. 10 lit. c) C. proc. pen.].

Recursul

amintit este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Soluțiile

de rezolvare a acțiunii penale și condițiile de aplicare a

acestora sunt reglementate de legiuitor prin dispozițiile art. 345 C.

proc. pen. ce prevăd ca hotărând asupra învinuirii „condamnarea se

pronunță dacă instanța constată că fapta

există constituie infracțiune și a fost săvârșită

de inculpat" (alin. (2)) iar „achitarea sau încetarea procesului penal (.)

potrivit art. 2 pct. 2" (alin. (3)); învinuirea adusă inculpatului C.C.B.

- în conexiune cu incriminarea din art. 3 alin. (2) a Legii nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de

droguri - se referă la introducerea fără drept în România în

luna iunie 2007 a cantității de 4.966 comprimate de ecstasy (MDMA) pe

care le-a cumpărat din Olanda în scop de revânzare.

În procesul

penal anterior a fost constatat cu autoritate de lucru judecat că la data

de 23 iunie 2007 inculpatul C.C.B. a fost surprins în flagrant în barul

stației O. din Sighișoara, în timp ce oferea spre vânzare

investigatorului sub acoperire C. cantitatea de 4.996 comprimate ecstasy

achiziționate din Olanda.

Faptul că

inculpatul a avut în posesie fără drept cantitatea de droguri de mare

risc amintită este probată cu certitudine în cauză,

rămânând de stabilit doar modalitatea în care drogurile au fost introduse

în România (i) de către inculpat personal cum a declarat inițial în

fața judecătorului cu ocazia luării măsurii arestării

preventive; (ii) ori de către însăși furnizorul drogurilor

numitul l. cetățean marocan, care s-a și deplasat în acest scop

în România după încheierea operațiunii ilicite de vânzare în Olanda,

potrivit susținerilor ulterioare ale inculpatului.

Sub acest din

urmă aspect a fost întocmită adresă către I.G.P.F. iar în

urma verificărilor efectuate a rezultat că nici un cetățean

marocan cu numele de lusuf nu a intrat în România în perioada 22 iunie 2007 -

23 iunie 2007.

După

comunicarea răspunsului,învinuitul și-a modificat declarația

susținând că persoana pe nume l. este cetățean olandez de

origine marocană.

De asemenea

învinuitul a declarat că i-a relatat martorului C.B. că nu el va

introduce drogurile în România ci o altă persoană. Martorul C.B. a

susținut că învinuitul doar i-a solicitat să-i trimită în

Austria suma de 100 de euro fără să facă vreo precizare cu

privire la o altă persoană implicată în transportul drogurilor.

Având în vedere

contradicțiile dintre declarațiile învinuitului și ale

martorului C.B. s-a procedat la confruntarea acestora, dar fiecare parte

și-a menținut poziția exprimată anterior.

Fapta

reținută în sarcina învinuitului C.C.B. a fost probată prin

procesul-verbal de prindere în flagrant, prin raportul de constatare

tehnico-științifică din 24 iunie 2007, prin declarația

martorului C.B. și prin procesul-verbal de confruntare.

Apărările invocate de învinuit au fost verificate dar s-au dovedit a

fi nereale.

Și situația

în care declarația învinuitului C.C.B. este reală cu privire la

numitul l. (deși așa cum am arătat anterior nu a fost

confirmată de probatoriul administrat în cauză) fapta

reținută în sarcina acestuia subzistă. Învinuitul a precizat

că i-a dat numitului l. comprimatele de ecstasy și i-a plătit acestuia

biletul de tren până în România pentru a transporta drogurile din

Amsterdam până la Sighișoara, în interesul exclusiv al inculpatului

care a supravegheat permanent derularea operațiunii ilicite respective

aflându-se în același tren în alt compartiment.

Ca atare, fapta

de introducere fără drept a cantității de 4.966 comprimate

ecstasy (MDMA) în România a fost săvârșită cu

vinovăție de către inculpat - astfel cum în mod corect a

constatat prima instanță cu ocazia rezolvării acțiunii

penale prin condamnare în condițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

soluție menținută în apel - fiind nejustificată solicitarea

acestuia privind schimbarea soluției amintite cu aceea de achitare prin

aplicarea în recurs a dispozițiilor art. 345 alin. (3) și art. 10 lit.

c) C. proc. pen. rap.la art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Din oficiu în

limitele caracterului devolutiv al căii de atac de față -

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - se reține

legalitatea pedepsei aplicate a modalității de executare și a

celorlalte rezolvări juridice adoptate prin hotărârile anterioare.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa

din fondul M.J.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpatul C.C.B. împotriva Deciziei penale nr. 9/

A din 5 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi 25 mai 2010.