ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2040/2010

Deliberând asupra recursului în cauză pe baza lucrărilor și materialului din dosar, constată următoarele: 1. Tribunalul Mureș, secția penală, prin sentința penală nr. 246 din 26 octombrie 2009 dată în Dosar nr. 5506/117/2007, hotărând asupra învinuirii ce a format obiectul judecății în primă instanță, a pronunțat în latură penală a procesului condamnarea inculpatului C.C.B. (student, fiul lui T. și D.) pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în tară de droguri de mare risc fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa principală de: - 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

ca pedeapsă complementară și în consecință; în baza art. 85 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a fost anulată suspendarea condiționată a condamnării definitive anterioare pentru săvârșirea infracțiunii concurente de trafic de droguri de mare risc la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 319 din 20 noiembrie 2007 a aceleiași instanțe/pedeapsa ce a fost contopită cu aceea în cauză, în final aplicându-se inculpatului pedeapsa rezultantă principală de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsă complementară). Conform art. 86 1 alin. (1) și (2) C. pen. executarea pedepsei principale a închisorii a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare 5 ani interval de timp în care inculpatul a fost obligat să se supună potrivit art. 86 3 alin. (1) C. pen.

măsurilor de supraveghere arătate în sentință / atrăgându-i-se atenția asupra cazurilor de revocare a măsurii de individualizare a pedepsei sus-menționate prevăzute de art. 86 4 C. pen. [aceiași măsură - în perioada termenului de încercare - fiind dispusă potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. și cu privire la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicate în baza art. 71 alin. (2) și (3) C. pen.]. În baza art. 88 C. pen. rap.la art. 357 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea/arestarea preventivă a inculpatului în perioada 23 iunie 2007 - 5 octombrie 2007 în baza mandatului de arestare preventivă nr. 38/2007 al Tribunalului Cluj, emis în cursul urmăririi penale pentru infracțiunea concurentă de trafic de droguri de mare risc în Dosar nr. 44/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T.

- Serv.Teritorial Cluj. Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul către stat la plata sumei de 440 lei - din care suma de 100 lei a reprezentat onorariu apărător oficiu avansat din fondurile M.J. - cu titlu de cheltuieli judiciare. Hotărând rezolvarea prin condamnare potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a acțiunii penale pendinte dedusă judecății prin rechizitoriul ulterior din 12 decembrie 2007 emis în Dosar disjuns nr. 47 D/P/2007 al D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Cluj - după efectuarea urmăririi penale și trimiterea separată în judecată prin rechizitoriul din 6 iulie 2007 emis în Dosarul inițial nr. 44/D/2007 al aceluiași organ judiciar sub aspectul săvârșirii infracțiunii concurente de trafic de droguri de mare risc -judecătorul cauzei din cadrul Tribunalului Mureș, sesizat prin declinare de competență conform sentinței penale nr. 96/D/2008 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Cluj, secția penală, instanță inițial sesizată după materie a constatat că fapta ilicită actuală imputată inculpatului C.C.B.

constând în aceea că în luna iunie 2007 a introdus fără drept în România cantitatea de 4.966 comprimate de ecstasy (MDMA) pe care le-a cumpărat din Olanda în scopul revânzării există ca atare, fiind săvârșită cu vinovăție de inculpat în următoarele împrejurări: Prin sentința penală nr. 319 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 3327/117/2007 (4028/2007), definitiva prin Decizia nr. 2721 din 10 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul C.C.B. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. a) C. pen., pedeapsă cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pe durata termenului de încercare de 5 ani.

Instanța amintită a reținut în fapt că în data de 23 iunie 2007, inculpatul C.C.B. a fost surprins în flagrant în barul stației O. din Sighișoara, în timp ce oferea spre vânzare investigatorului acoperit C. (nume de cod) cantitatea de 4.966 comprimate ecstasy (MDMA). Comprimatele găsite asupra inculpatului au fost numărate, în prezența martorilor asistenți D.A. și D.I. și, apoi sigilate, în pungi de naylon special destinate depozitării mijloacelor de probă. Ulterior aceste substanțe au fost supuse expertizei, potrivit raportului de constatare nr. 381153 întocmit în data de 24 iunie 2007 de laboratorul de Analize și Profil al Drogurilor și Precursori din cadrul I.G.P.R.- D.G.C.C.O. - Brigada Cluj - Napoca, constatându-se că cele 4.966 comprimate supuse analizei conțin substanța activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine (MDMA), care face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea 143/2000.

Prin urmare, faptul că inculpatul a avut în posesie fără drept cantitatea de 4.966 pastile ecstasy, pe care a și încercat să le comercializeze prin vânzare a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat în procedura anterioară penală, rămânând de stabilit în cauza penală pendinte doar modalitatea în care aceste droguri au fost aduse în România, respectiv personal de către inculpat, sau așa cum a susținut acesta, de o altă persoană, un cetățean marocan cu numele de I. Inculpatul a recunoscut faptul că, datorită unor circumstanțe care au fost analizate în primul dosar, pentru a-și achita niște datorii, în luna iunie 2007, s-a deplasat la Amsterdam în vederea procurării de droguri. În legătură cu derularea ulterioară a operațiunii ilicite amintite inculpatul a susținut pe parcursul cercetărilor mai multe variante.

Inițial, în fața instanței de judecată investită cu soluționarea cererii de arestare preventivă inculpatul a declarat că a cumpărat personal din Amsterdam un număr de aproximativ 5000 comprimate ecstasy (MDMA) pe care le-a adus în țară, fără să indice, în acest stadiu al procedurilor, că ar fi existat o altă persoană implicată în transportarea drogurilor: „am plecat în Amsterdam și cu bani luați împrumut am cumpărat 5000 pastile ecstasy, cel puțin vânzătorul așa mi-a spus, că sunt în număr de 5000. După ce am fost prins în flagrant și organele de urmărire penală au numărat pastilele am aflat că au fost în număr de 4.966 "(fila 33 dosar urmărire penală). Ulterior, cu ocazia reaudierii de către organul de urmărire penală, inculpatul și-a schimbat poziția și a arătat că persoana de la care a cumpărat drogurile, respectiv un cetățean marocan numit I., l-a însoțit în România și că acesta a avut de fapt drogurile asupra sa din Amsterdam și până în Sighișoara.

Organele de cercetare penală au verificat susținerile inculpatului, iar din datele furnizate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a reieșit că în perioada de referință (22 iunie 2007-23 iunie 2007) nu a fost identificat nici un cetățean marocan cu numele de I. care să fi intrat în România (fila 76 dosar urmărire penală). În urma acestui răspuns, inculpatul C. și-a nuanțat declarația, arătând că „I. este cetățean olandez de origine marocană [„revin asupra declarației anterioare și arăt faptul că persoana care mi-a vândut drogurile și care le-a adus în România mi-a relatat că este de origine marocană, dar stă de 16 ani în Olanda și este cetățean olandez"]; în sprijinul susținerilor amintite, inculpatul a invocat convorbirea telefonică avută cu martorul C.B.

în cursul căreia i-a relatat acestuia că drogurile vor fi introduse în țară de o altă persoană, împrejurare de fapt în apărare invocată și la cercetarea judecătorească [în acest sens inculpatul a susținut că după efectuarea tranzacției, s-a întors la hotel și când a văzut cantitatea mare de tablete și-a pus problema modalității introducerii acestora în România, motiv pentru care a doua zi I-a contactat din nou pe cel de la care a cumpărat drogurile și în urma discuțiilor purtate, numitul „I.

s-a oferit să-l sprijine în transportarea drogurilor, spunându-i că oricum urma să vină în România la un prieten M. /inculpatul a mai arătat că i-a predat lui I., pentru cheltuielile legate de călătorie suma de 300 de euro și că deși avea cumpărat bilet la autobuz pentru întoarcerea în țară, a renunțat și și-a amânat plecarea pentru a veni împreună cu I., că s-au urcat împreună în același tren, dar în compartimente separate și abia în gara din Sighișoara, când a coborât din tren a primit prin geam, de la „I. comprimatele ecstasy în 2 pungi de plastic]; susținerile amintite privind introducerea drogurilor în România de o altă persoană - făcute de inculpat - au fost înlăturate de instanță ca nesincere și având caracter procauza, avându-se în vedere în acest sens declarația urmărirea penală a martorului C.B.

care a infirmat faptul că inculpatul i-ar fi transmis că o altă persoană va aduce drogurile din Olanda în România; este adevărat că la cercetarea judecătorească martorul a revenit asupra declarației amintite fără a oferi însă un motiv clar pentru schimbarea declarației inițial / ca atare instanța a apreciat că primele declarații ale martorului date la scurt timp după consumarea faptelor reprezintă adevărul în cauză / aprecierea declarațiilor inculpatului și martorului C.I.

ca având semnificațiile juridice anterior arătate a fost argumentată de instanță cu referire și la faptul că în cuprinsul declarației date în cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a reușit să clarifice mai multe aspecte concludente legate de introducerea drogurilor în țară, respectiv nu a oferit informații și amănunte plauzibile și credibile referitoare la introducerea în țară a drogurilor de către I., astfel: (i) nu a explicat clar de unde a știut, după ce a cumpărat drogurile de la I. și s-a despărțit de acesta, unde îl poate regăsi pe I. / inculpatul a făcut doar o mențiune generală referitoare la un cazino, fără a indica cum se numea, sau alte date de localizare sau identificare (fila 51); (ii) nu a explicat de ce acest I., din proprie inițiativă, s-a oferit să-l ajute să aducă drogurile în România, în condițiile în care inculpatul oricum se oferise să i le înapoieze; ca atare instanța a concluzionat că inculpatul a fost cel care a adus drogurile din Amsterdam în România, neexistând nici o dovadă în sprijinul existenței și participării unei persoane numite „I.

la săvârșirea faptei. În drept, fapta inculpatului C.C.B., care în luna iunie 2007 a introdus fără drept în România cantitatea de 4.966 comprimate ecstasy (MDMA) pe care le-a cumpărat din Olanda, în scopul revânzării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare de risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată. Din punct de vedere a laturii subiective, instanța a apreciat că fapta a fost săvârșită cu vinovăție sub firma intenției directe, astfel cum prevăd dispozițiile art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. La stabilirea acestei forme de vinovăție s-a avut în vedere faptul că inculpatul s-a pregătit pentru comiterea faptei, a făcut rost de bani pentru achiziționarea drogurilor, acesta fiind de altfel și scopul declarat al deplasării sale în Olanda.

La alegerea sancțiunii și individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., aplicate în mod concret la speța de față, și anume: a) limitele pedepsei fixate de lege - de la 15 la 25 de ani închisoare; b) gradul de pericol social concret al faptei, determinat de modul și împrejurările săvârșirii acesteia: instanța a reținut că este vorba despre un pericol ridicat, deoarece inculpatul, prin fapta sa a intenționat să pună în circulație substanțe periculoase pentru sănătatea persoanei, substanțe care creează dependență și a căror comercializarea constituie o sursă facilă de obținere a unor câștiguri considerabile tocmai prin specularea dependenței create; cjpersoana și antecedentele penale ale inculpatului cu referire la condamnarea anterioară a inculpatului pentru o faptă concurentă; d) buna conduită anterioară a inculpatului reținută și apreciată ca având semnificație juridică în cauză de circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecințe prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

2. În cauză a declarat în termen apel inculpatul C.C.B. criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate cu solicitarea singulară ca prin reaprecierea /interpretarea probelor administrate pe parcursul procesului penal să se decidă schimbarea soluției actuale de condamnare cu aceea de achitare în temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

întrucât nu a comis ori participat la săvârșirea faptei ilicite deduse judecății [a susținut că actuala cauză a apărut datorită nemulțumirii procurorilor dată fiind soluția pronunțată față de inculpat în primă cauză și timp de 105 zile cât timp acesta a fost privat în mod preventiv de libertatea sa, nimeni nu s-a întrebat cum au ajuns în România drogurile ce au fost găsite asupra acestuia; în nici o împrejurare inculpatul nu a afirmat că el ar fi introdus drogurile în țară, că a indicat ca fiind I., persoana care a venit împreună cu el din Olanda în România și care ar fi introdus aceste droguri în țară, I. putând fi nu doar un prenume, ci și o poreclă; concluzia juridică privind vinovăția acestuia exprimată prin sentință se bazează pe simple prezumții și nicidecum pe probe certe, în contextul în care inculpatul nu a recunoscut, nici un moment săvârșirea unei asemenea infracțiuni; s-a mai invocat și împrejurarea că deși în 23 iunie 2007 când s-a declanșat urmărirea penală în cauză - din care s-a disjuns prezenta speță - se vorbea despre o rețea de trafic de droguri, deci de o grupare ce s-ar ocupa cu astfel de activități, la mai bine de 2 ani de zile de la debutul anchetei, în cauză calitatea de inculpat o are doar C.C.B.].

Curtea de Apel Târgu Mureș prin Decizia penală nr. 9/ A din 05 februarie 2010 - în considerarea argumentelor probatorii /justificative pe baza cărora a fost adoptată hotărârea de condamnare în primă instanță., preluate în totalitate cu ocazia controlului judiciar efectuat potrivit art. 371 și art. 378 C. proc. pen. - a respins ca nefundat apelul inculpatului, menținând ca legală și temeinică sentința atacată în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. 3. Împotriva deciziei amintite a declarat în termen recurs inculpatul C.C.B. reiterând criticile de netemeinicie/nelegalitate din apel circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. [având ca finalitate juridică schimbarea soluției de condamnare în achitare prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. d) raportat la art. 345 alin. (3) și art. 10 lit. c) C. proc.

pen.]. Recursul amintit este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Soluțiile de rezolvare a acțiunii penale și condițiile de aplicare a acestora sunt reglementate de legiuitor prin dispozițiile art. 345 C. proc. pen. ce prevăd ca hotărând asupra învinuirii „condamnarea se pronunță dacă instanța constată că fapta există constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat" (alin. (2)) iar „achitarea sau încetarea procesului penal (.) potrivit art. 2 pct. 2" (alin. (3)); învinuirea adusă inculpatului C.C.B. - în conexiune cu incriminarea din art. 3 alin. (2) a Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri - se referă la introducerea fără drept în România în luna iunie 2007 a cantității de 4.966 comprimate de ecstasy (MDMA) pe care le-a cumpărat din Olanda în scop de revânzare.

În procesul penal anterior a fost constatat cu autoritate de lucru judecat că la data de 23 iunie 2007 inculpatul C.C.B. a fost surprins în flagrant în barul stației O. din Sighișoara, în timp ce oferea spre vânzare investigatorului sub acoperire C. cantitatea de 4.996 comprimate ecstasy achiziționate din Olanda. Faptul că inculpatul a avut în posesie fără drept cantitatea de droguri de mare risc amintită este probată cu certitudine în cauză, rămânând de stabilit doar modalitatea în care drogurile au fost introduse în România (i) de către inculpat personal cum a declarat inițial în fața judecătorului cu ocazia luării măsurii arestării preventive; (ii) ori de către însăși furnizorul drogurilor numitul l. cetățean marocan, care s-a și deplasat în acest scop în România după încheierea operațiunii ilicite de vânzare în Olanda, potrivit susținerilor ulterioare ale inculpatului.

Sub acest din urmă aspect a fost întocmită adresă către I.G.P.F. iar în urma verificărilor efectuate a rezultat că nici un cetățean marocan cu numele de lusuf nu a intrat în România în perioada 22 iunie 2007 - 23 iunie 2007. După comunicarea răspunsului,învinuitul și-a modificat declarația susținând că persoana pe nume l. este cetățean olandez de origine marocană. De asemenea învinuitul a declarat că i-a relatat martorului C.B. că nu el va introduce drogurile în România ci o altă persoană. Martorul C.B. a susținut că învinuitul doar i-a solicitat să-i trimită în Austria suma de 100 de euro fără să facă vreo precizare cu privire la o altă persoană implicată în transportul drogurilor. Având în vedere contradicțiile dintre declarațiile învinuitului și ale martorului C.B.

s-a procedat la confruntarea acestora, dar fiecare parte și-a menținut poziția exprimată anterior. Fapta reținută în sarcina învinuitului C.C.B. a fost probată prin procesul-verbal de prindere în flagrant, prin raportul de constatare tehnico-științifică din 24 iunie 2007, prin declarația martorului C.B. și prin procesul-verbal de confruntare. Apărările invocate de învinuit au fost verificate dar s-au dovedit a fi nereale. Și situația în care declarația învinuitului C.C.B. este reală cu privire la numitul l. (deși așa cum am arătat anterior nu a fost confirmată de probatoriul administrat în cauză) fapta reținută în sarcina acestuia subzistă.

Învinuitul a precizat că i-a dat numitului l. comprimatele de ecstasy și i-a plătit acestuia biletul de tren până în România pentru a transporta drogurile din Amsterdam până la Sighișoara, în interesul exclusiv al inculpatului care a supravegheat permanent derularea operațiunii ilicite respective aflându-se în același tren în alt compartiment. Ca atare, fapta de introducere fără drept a cantității de 4.966 comprimate ecstasy (MDMA) în România a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat - astfel cum în mod corect a constatat prima instanță cu ocazia rezolvării acțiunii penale prin condamnare în condițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. soluție menținută în apel - fiind nejustificată solicitarea acestuia privind schimbarea soluției amintite cu aceea de achitare prin aplicarea în recurs a dispozițiilor art. 345 alin. (3) și art. 10 lit. c) C. proc.

pen. rap.la art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Din oficiu în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de față - potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. - se reține legalitatea pedepsei aplicate a modalității de executare și a celorlalte rezolvări juridice adoptate prin hotărârile anterioare. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.C.B. împotriva Deciziei penale nr. 9/ A din 5 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 25 mai 2010.