ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2721/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2721/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă pe rolul
judecătoriei Constanța reclamanta SC R.E.C. SRL prin lichidator C.I. IPURL a
solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta A.L. SRL
la restituirea firmei luminoase M. cu lungimea de 16,87 m și lățimea de 0,50 m,
în componența căreia intră și panoul luminos „materiale de construcții”
integrală și în stare de funcționare, iar în măsura în care bunul nu mai poate
fi restituit în natură să fie obligată pârâta la plata sumei de 7492,34 lei
reprezentând contravaloarea firmei luminoase și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 11324 din 6
decembrie 2006, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale
invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Constanța.
Tribunalul Constanța a invocat din
oficiu excepția de inadmisibilitate a acțiunii și prin sentința civilă nr. 2236/
COM din 19 aprilie 2007 a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut că în cauză fapta ilicită imputată pârâtei A.L. SRL se concretizează
într-o încălcare a contractului de prestări servicii nr. 31/2003, conținutul
contractului urmând a fi înțeles în sens larg, nu numai cu luarea în
considerare a clauzelor expres prevăzute, dar și a urmărilor pe care achitarea,
obiceiul sau legea le dau obligațiilor, după natura lor.
Reclamanta SC R.E.C. SRL pentru
recuperarea prejudiciului izvorât din neexecutarea unui contract nu avea
deschisă calea acțiunii civile delictuale, ci doar pe aceea a acțiunii în
răspundere contractuală.
Împotriva sentinței civile nr. 2236/ COM
din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Constanța a declarat apel reclamanta SC R.E.C.
SRL prin lichidator C.I. IPURL Constanța criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Curtea de apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin
decizia civilă nr. 248/ COM din 21 noiembrie 2007, a respins apelul, ca
nefondat, constatând că în mod corect tribunalul a reținut că nu este admisibilă
antrenarea răspunderii civile delictuale în condițiile în care fapta imputată
pârâtei, nepredarea firmei luminoase își are izvorul în contract, ambele părți
susținând că nu s-au executat prestațiile conform clauzelor contractuale care
reprezintă legea părților.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamanta SC R.E.C. SRL prin lichidator C.I. IPURL Constanța, întemeiat
pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În argumentarea recursului său
reclamanta a susținut că prin prisma dispozițiilor art. 970 alin. (2) C. civ.,
instanța de fond a dat o interpretare mult prea largă efectelor contractului nr.
31/2003 extinzând în mod nejustificat sfera efectelor acestuia. Pe cale de
consecință, în mod eronat instanța a ajuns la concluzia că în speță ar fi vorba
de răspundere civilă contractuală și nu de răspundere civilă delictuală. În
opinia reclamantei faptele pârâtei exced sferei contractuale și întră sub
incidența răspunderii civile delictuale, solicitând în esență admiterea recursului,
casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La termenul de astăzi Înalta Curte, în
temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția
necompetenței materiale a tribunalului și a Curții de apel în soluționarea
cauzei, excepție ce urmează a fi analizată cu prioritate, în conformitate cu
dispozițiile art. 137 C. proc. civ.
Potrivit art. 4 C. com., în afara
faptelor de comerț, enumerate în art. 3 C. com., se socotesc ca fapte de comerț
celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant dacă nu sunt de natură
civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însăși actul respectiv.
În speță, litigiul de față este de
natură comercială care derivă din obiectul cererii dedusă judecății.
De asemenea, se va reține și caracterul
evaluabil în bani întrucât s-a solicitat de reclamantă plata sumei de 7.492,34
lei. Cum această acțiune pune în discuție o valoare mai mică de 100.000 lei ce
decurge din raporturi juridice de natură comercială ce implică acte și fapte de
natură comercială astfel cum sunt definite de art. 4 C. com., iar titularii
dreptului pretins au înțeles să se comporte ca subiecte de drept comercial,
Înalta Curte stabilește că acțiunea de față are caracterul unei acțiuni
comerciale evaluabilă în bani iar competentă să soluționeze litigiul în primă
instanță, este Judecătoria.
În sprijinul considerentelor de mai
sus sunt dispozițiile art. 2 lit. a) C. proc. civ., care stabilesc că
tribunalul judecă în primă instanță numai procesele și cererile în materie
comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei precum și
procesele în materie comercial al căror obiect nu este evaluabil în bani.
Aceste dispoziții vor fi raportate la art. 282
1
C. proc. civ., care
se referă la judecata în materie comercială a litigiilor de până la un miliard
lei cât și la art. 1 pct. 1 C. proc. civ., care stabilește competența
judecătoriei.
În acest context în mod greșit a fost soluționat
litigiul în primă instanță de tribunal, astfel că ținând seama de suma solicitată
prin acțiune, dosarul va fi trimis Judecătoriei Constanța, spre competentă
soluționare.
În consecință, Înalta Curte va admite
excepția necompetenței materiale cu consecința admiterii recursului în
conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct.
3 C. proc. civ. și art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și va casa atât decizia din
apel cât și sentința de fond, cauza urmând a fi trimisă spre competentă
soluționare judecătoriei.
În atare situație, motivele invocate
de recurentă care vizează fondul nu mai pot fi analizate ele urmând a fi avute
în vedere cu ocazia rejudecării pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței
materiale.
Admite recursul declarat de reclamanta
SC R.E.C. SRL prin lichidator C.I. IPURL Constanța, împotriva deciziei civile nr.
248/ COM din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.
Casează decizia recurată și sentința civilă
nr. 2236/ COM din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Constanța, secția comercială
și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3
octombrie 2008.