ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1026/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1026/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra recursului de față

pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat

următoarele:

I. S-a reținut că prin sentința

penală nr. 217 din 13 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr.

276/263/2010, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptelor săvârșite de către inculpatul M.S. - din art. 97 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 37 lit. a)

C. pen. și art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. totul cu aplicarea art. 33-34 C. pen., în art. 108 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 110 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., totul

cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

S-a reținut incidența în cauză a

dispozițiilor art.13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b)

1

C. pen., raportat la art. 18

1

C. pen., a fost achitat inculpatul M.S. pentru infracțiunile prevăzute de art.

108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 și art. 110 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 46/2008, iar în baza art. 18

1

alin. (3) C. pen. raportat

la art. 91 lit. c) C. pen., a fost aplicată inculpatului 400 lei amendă

administrativă.

În baza art. 14 C. pen. raportat la

art. 346 C. pen., au fost respinse acțiunile formulate de părțile civile V.H.

și B.S.; s-a luat act că părțile vătămate S.E., L.E., V.E., T.E. - decedată, B.N.

- decedată, D.D., în calitate de moștenitor al defunctei T.M.; T.G., în

calitate de moștenitor al defunctei B.N., nu s-au constituit părți civile în

cauză.

În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit.

d) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.S. la plata sumei de 600 lei cu

titlu de cheltuielile judiciare statului, din care, 200 lei onorariu avocat din

oficiu pe parcursul celui de-al doilea ciclu procesual și 200 lei onorariu

avocat din oficiu în prezenta cauză, vor fi avansate din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Motru nr. 1004/P/2005, fost trimis în judecată inculpatul M.S.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 97 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art.

98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

totul cu aplicarea art. 33-34 C. pen., constând în aceea că în luna martie

2005, inculpatul M.S. s-a deplasat pe un teren cu vegetație forestieră de unde

a tăiat 3 arbori de esență plop aflați pe proprietate a părții vătămate V.H. și

B.S.

Prin sentința penală nr. 515 din 22

octombrie 2007 a Judecătoriei Motru, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. coroborat cu art. 18

1

C.

pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.S. pentru infracțiunile prevăzute de art.

97 alin. (1) și 2 din Legea nr. 26/1996 și art. 98 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 26/1996, iar în baza art. 18

1

alin. (3) C. pen. raportat la art.

91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului 400 lei amendă administrativă.

În baza art. 14 C. proc. pen. coroborat

cu art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat

inculpatul la 316 lei către partea civilă V.H. și în baza art. 14 C. proc. pen.

coroborat cu art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ., a fost

obligat inculpatul la 567 lei către partea civilă B.S.

În baza art. 191 alin. (1) pct. 1 lit.

d), a fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe penale,

au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, pe motiv că în mod

greșit a fost achitat inculpatul și au fost aplicate în cauză dispozițiile art.

18

1

C. pen., dispunându-se aplicarea unei amenzi administrative

inculpatului, iar oral reprezentantul parchetului a invocat și un alt motiv de

apel, respectiv faptul că în cauză nu au fost introduse toate părțile civile.

A mai declarat apel inculpatul, pe

motiv că în mod greșit instanța de fond i-a aplicat o amendă administrativă și

nu a dispus introducerea în cauză a tuturor părților vătămate, precum și pentru

faptul că există contradicții între cele două rapoarte de expertiză efectuate

în cauză.

De asemenea, în cauză a declarat

apel partea civilă V.H. pe motiv că în cauză nu au fost introduse toate părțile

civile.

Prin decizia penală nr. 1 A din 9

iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, au fost admise apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, inculpatul M.S. și apelul părții

civile V.H. împotriva sentinței penale nr. 515 din 22 octombrie 2007 pronunțată

de Judecătoria Motru în dosarul nr. 1697/263/2006; a fost desființată sentința

apelată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, sens în care s-a

constatat de instanța de control judiciar că trebuiau introduse în proces toate

părțile civile și administrate toate probele care se impun și să se dispună

efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de către 3 experți topografi, pt.

a fi înlăturate toate contradicțiile existente în rapoartele de expertiză

anterioare.

În rejudecare, cauza a fost din nou

înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. 1697.3/263/2006, iar prin

sentința penală nr. 164 din 17 mai 2009, Judecătoria Motru a dispus în baza

art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptei din art. 97 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 37 lit.

a) C. pen. și art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. totul cu aplicarea art. 33-34 C. pen. în art. 108 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen. și art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. totul cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

În baza art. 108 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen., art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., art. 80 C. pen. și

art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.S. la o lună închisoare, cu

aplicarea art. 81 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată

prin sentința penală

nr. 469 din 05 iunie 2002 a Judecătoriei Motru, definitivă

prin decizia penală nr. 1292 din 02 septembrie 2002 și dispune executarea în

întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată de o lună închisoare,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de un an și 7 luni

închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.S.

pentru fapta prevăzută de art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., au

fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile V.H. și B.S.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru și partea vătămată V.H.,

apeluri care au fost admise prin decizia Tribunalului Gorj nr. 312/A din 07

decembrie 2009, dispunându-se desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre

rejudecare, pentru a se verifica dacă inculpatul a depus cereri pentru tăierea

unor arbori și pentru a se avea în vedere modalitatea de schimbare a încadrării

juridice.

În rejudecare, cauza a fost

înregistrată la instanța de fond sub nr. 276/263/2010.

Instanța de fond s-a pronunțat cu

prioritate asupra schimbării încadrării juridice a faptei, reținând în acest

sens că prin decizia nr. 12/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul în interesul legii declarat de procurorul general și a stabilit că

modificarea, în sensul majorării prețului mediu al unui metru cub de masă

lemnoasă pe picior intervenită ulterior comiterii faptei, conduce în cazul

infracțiunilor ce aduc atingere fondului forestier la lipsa unuia dintre

elementele constitutive ale infracțiunii. Din adresa nr. 3323 din 05 iulie 2010

a Ocolului Silvic Motru rezultă că, în prezent costul unui metru cub de masă

lemnoasă pe picior este de 106,6 lei. În atare situație, instanța a apreciat că

se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de către inculpatul

M.S., din art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41-42

C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr.

26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. totul cu aplicarea art. 33-34 C.

pen., în art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. și art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța de fond a constatat în fapt că în cursul lunii martie 2005 inculpatul

M.S. s-a deplasat pe un teren cu vegetație forestieră, situat în punctul

„Priboaia” din com. Padeș și, încredințat fiind că acest teren îi aparține, a

tăiat trei arbori de esență plop nemarcați de către organele silvice. Un arbore

în valoare de 316,12 lei RON a fost lăsat de către inculpat la fața locului,

iar alți doi arbori, în valoare de 567,92 lei RON au fost însușiți de către

inculpat.

Din expertiza topografică efectuată

în cauză de trei experți abilitați, instanța de fond a reținut că deși cei trei

experți au identificat la fața locului în limitelor hotarelor și vecinătăților

indicate de părți terenul de pe care au fost tăiați și ridicați arborii, au

stabilit doar că acesta este localizat în extravilanul comunei Padeș, jud. Gorj,

din punct de vedere cadastral terenul regăsindu-se în tarlaua nr.73. Au

concluzionat cei trei experți (fila 77 din dosar nr. 1697.3/263/2006) că în

conformitate cu proiectul parcelar pus la dispoziție de către Comisia locală de

fond funciar Padeș terenul de pe care s-au tăiat cei trei copaci nu aparține

niciuneia dintre părți.

În această situație, în raport de

schița terenului în litigiu aflată în anexa 1 a raportului de expertiză (fila

78 din dosar), instanța de fond a reținut că experții au identificat buturile

rămase ca urmare a tăierii arborilor pe terenurile numitelor T.E., T.M., V.E., L.E.

și a dispus citarea acestora în cauză în calitate de părți vătămate, alături de

B.N. și S.E.

În ce privește pe B.N. și T.E.,

instanța de fond a reținut că acestea sunt decedate (filele 13, 127 din dosar),

părțile vătămate E.S. și V.E. au împuternicit amândouă pe partea vătămată V.H.

să le reprezinte în dosar (filele 120, 121 din dosar), iar partea vătămată L.E.

s-a prezentat în instanță și a fost ascultată în ședința publică din 13 mai 2009,

când a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză întrucât inculpatul nu

i-a cauzat vreo pagubă.

Această stare de fapt a fost

reținută pe baza probelor administrate în cauză, respectiv: raportul de

expertiză specialitatea topografie-cadastru efectuat de trei experți,

declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor D.I. și B.P.V.

coroborate cu declarațiile inculpatului M.S.

În drept, prima instanță a constatat

că faptele inculpatului - descrise mai sus - întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 46/2008, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art.

33-34 C. pen.

Deși în cauză s-au conturat

elementele infracțiunilor anterior enunțate, s-a apreciat că pentru a se

constata prezența acestor infracțiuni, alături de elementele enumerate mai sus trebuie

să fie îndeplinite și condițiile generale de existență ale infracțiunii,

enumerate în partea generală a codului penal, pericolul social fiind una dintre

acestea. Acest pericol este evaluat după criterii generale, este un pericol

social generic, determinat în abstract, fiind însă posibil ca, în concret,

fapta, în materialitatea sa, să apară ca lipsită de importanță și pe cale de consecință

fără semnificație juridică penală.

În cazul infracțiunilor de tăiere și

sustragere de arbori ale căror elemente se conturează în cauză și ținând cont

de modul în care s-au realizat în concret elementele acestor infracțiuni,

prejudiciul fiind relativ mic și în condițiile în care terenurile părților se

învecinează, faptele inculpatului apar ca lipsite de importanță juridică

penală. S-a apreciat că în cauză nu s-a desprins un anumit scop în acțiunea

inculpatului și în același timp trebuie menționat faptul că modul și mijloacele

de săvârșire a faptei nu denotă o periculozitate infracțională a inculpatului,

urmarea produsă aducând atingere minimă valorii sociale ocrotite.

Astfel, instanța de fond a apreciat

că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor

menționate, deci nu constituie infracțiune, făcându-se aplicarea art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., însă

considerând că nu este total lipsită de orice pericol social, ci prezintă gradul

de pericol social necesar și suficient pentru aplicarea unei sancțiuni cu

caracter administrativ.

Cât privește latura civilă, s-a

constatat că prin raportul de expertiză întocmit în cauză de trei experți

topografi (filele 75-79 din dosar) s-a stabilit că terenul de pe care s-au

tăiat cei trei copaci nu aparține nici uneia dintre părți, astfel că instanța

de fond a reținut că acțiunea civilă formulată de cele două părți civile este

nefondată, urmând să fie respinsă.

II. Împotriva acestei sentințe, au declarat

apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, inculpatul M.S. și părțile

vătămate V.H. și B.S.

Parchetul a solicitat admiterea

apelului, desființarea sentinței și condamnarea inculpatului pentru cele două

infracțiuni deduse judecății, invocând greșita achitare a acestuia față de

antecedentele penale ale sale, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 18

1

C. pen., inculpatul având antecedente penale, fiind condamnat prin sentința

penală nr. 469/2002 a Judecătoriei Motru la 1 an și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208-209 lit. a) C. pen., iar prin

sentința penală nr. 139/2010 a Judecătoriei Motru, acesta a fost condamnat la 4

luni închisoare cu suspendare.

Inculpatul M.S. a solicitat

admiterea apelului, iar părțile vătămate V.H. și B.S. au solicitat admiterea

apelului parchetului și condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni

deduse judecății, arătând că inculpatul a comis infracțiunile în termenul de

încercare pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C.

pen. Au mai solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri civile către

părțile civile.

Prin decizia penală nr. 309 A din 04 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 276/263/2010, s-au admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, inculpatul M.S.

și părțile vătămate V.H. și B.S.; s-a desființat sentința și s-a trimis cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a constatat în esență că în mod greșit prima instanță nu a

introdus în cauză și nu a citat legal Direcția Silvică Județeană Gorj - ca

parte civilă, fiind incident cazul de desființare a sentinței prev. de art. 379

pct. 2 lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât, în speță, calitatea procesuală

de parte vătămată sau parte civilă revine atât proprietarului fondului

forestier, cât și Direcției Silvice care asigură serviciile silvice sau

administrarea pădurii.

Aceasta pentru că, referitor la

paguba cauzată prin săvârșirea infracțiunilor de acest gen, Codul silvic

operează cu două valori de referință: valoarea prejudiciului produs (art. 108-109),

respectiv valoarea materialului lemnos sustras (art. 110). Această distincție

creează posibilitatea existenței a două părți vătămate în cadrul infracțiunii

silvice: o parte vătămată care a suferit prejudiciul prin chiar fapta

incriminată (Statul Român) și o altă parte vătămată care a suferit o pagubă

egală cu valoarea materialului lemnos sustras (proprietarul pădurii).

Din analiza prevederilor legale

menționate, în special a celor cuprinse în art. 105 alin. (3) C. silvic,

rezultă că în cazul infracțiunilor silvice săvârșite în fondul forestier

proprietate privată a persoanelor fizice și juridice, calitatea de parte

vătămată privitor la valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune revine

ocolului silvic, prin direcțiile silvice județene cu care s-a încheiat

contractul de administrare sau servicii silvice.

Pe de altă parte, în speța dedusă

judecății, calitatea de parte vătămată revine și proprietarului fondului

forestier în ceea ce privește prejudiciul reprezentând valoarea materialului

lemnos efectiv provenit din săvârșirea infracțiunii.

În al doilea rând, instanța de fond,

prin probele administrate nu a stabilit proprietarul terenului de pe care

inculpatul a tăiat cei trei arbori de esență plop nemarcați de către organele

silvice, prin expertiza topografică efectuată în cauză, cei trei experți

abilitați au identificat la fața locului, în limitele hotarelor și

vecinătăților indicate de părți, terenul de pe care au fost tăiați și ridicați

arborii, stabilind însă că acesta este localizat în extravilanul comunei Padeș,

jud. Gorj, din punct de vedere cadastral terenul regăsindu-se în tarlaua nr. 73,

fără a stabili proprietarul sau proprietarii acestui teren. În această

situație, concluzionând că cei trei arbori tăiați și însușiți de către inculpat

nu aparțin nici uneia dintre părțile introduse în cauză, s-a respins în mod

neîntemeiat acțiunea civilă formulată de cele două părți civile apelante.

De aceea, în cadrul rejudecării

cauzei, s-a dispus ca instanța de fond să continua verificările și să

completeze probatoriul, în sensul stabilirii proprietarului terenului de pe

care au fost tăiați de către inculpat arborii sustrași pentru o temeinică și

legală soluționare a laturii civile a cauzei.

III. Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs - în termen legal - inculpatul M.S., solicitând casarea decizie

și rejudecarea cauzei de instanța de recurs, în sensul pronunțării unei soluții

de achitare, întrucât terenul cu vegetație forestieră de pe care a tăiat

arborii îi aparținea și, astfel, nu a comis infracțiunile deduse judecății.

Curtea, deliberând asupra recursului

de față, reține:

În raport de dispozițiile art. 379

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., desființarea sentinței cu trimitere pentru

rejudecare la instanța de fond se dispune numai pentru cazurile expres și

limitativ prevăzute de lege, constând fie în neîndeplinirea legală a procedurii

de citare cu una din părți, respectiv când partea s-a aflat în imposibilitate

de a se prezenta și de a încunoștiința instanța de această situație, fie pentru

existența unuia din cazurile de nulitate absolută prevăzută de art.197 alin. (2)

C. proc. pen.

În speță, tribunalul a reținut că

acțiunea penală a fost pusă în mișcare pentru infracțiuni incriminate de Codul

silvic - art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 și art. 110 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 46/2008 -, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 105

alin. (3) din această lege, conform cărora, calitatea de parte vătămată, pentru

prejudiciul rezultat din comiterea infracțiunilor, revine atât titularului

dreptului de proprietate privată asupra terenului cu vegetație forestieră, cât

și ocolului silvic cu care s-a încheiat de către proprietar contractul de

administrare sau contractul de servicii silvice, reprezentat prin direcția

silvică județeană.

Față de aceste dispoziții, se reține

că indiferent de identitatea titularului dreptului de proprietate asupra

terenului cu vegetație forestieră din care s-au tăiat, fără drept, arborii,

infracțiunile silvice produc prejudicii și în dauna autorității silvice,

întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 46/208,

s-a instituit obligația de constituire a fondului de conservare și de

regenerare a pădurilor în sarcina persoanelor condamnate pentru infracțiuni

silvice, care vor fi ținute să contribuie la acest fond cu o valoare

reprezentând 50% din cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse fondului

forestier proprietate privată.

În consecință, instanța de apel a

reținut corect că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală, întrucât nu a

conceptat și nu a citat, în calitate de parte vătămată Direcția Silvică Gorj,

sens în care a desființat hotărârea și a dispus trimiterea cauzei în rejudecare

la aceeași instanță de fond.

Raportat la aceste considerente,

recursul inculpatului nu poate fi analizat decât privitor la cauza de

nelegalitate reținută de instanța de apel, iar nu și privitor la fondul cauzei,

sub aspectul vinovăției inculpatului, deoarece, în recurs, nu poate fi

analizată cauza decât în limita motivelor de casare prevăzută de art. 385

9

C. proc. pen., corespunzător limitelor în care a fost judecat apelul.

Pe cale de consecință, reținând că

instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică, în conformitate cu

prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi

respins ca nefondat.

Așa fiind prin decizia penală nr. 1370

din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.S.

împotriva deciziei penale nr. 309 A din 4 octombrie 2010, pronunțată de

Tribunalul Gorj în dosarul nr. 276/263/2010.

IV. Împotriva acestei decizii penale

a declarat recurs inculpatul M.S., criticând-o ca netemeinică.

La termenul de judecată de astăzi 16

martie 2011, prezent personal, recurentul M.S. a învederat instanței de recurs

că înțelege să își retragă recursul de față.

Văzând manifestarea de voință a

recurentului M.S., Înalta Curte, urmează ca în baza dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen. să ia act

de declarația de retragere a recursului promovat în cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declarația de retragere a

recursului formulat de inculpatul M.S. împotriva deciziei nr. 1370 din 25

noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 martie 2011.