Decizia nr. 3539/2011 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 957/40/2008 — recurs împotriva sentinței nr. 129/2010 a Tribunalului Botoșani

La data de 13 aprilie 2004 între SC „B.N.C.” SRL București și SC ”S.I.” SRL Botoșani, reprezentată de inculpatul P.I., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. n, având ca obiect livrarea și respectiv cumpărarea de mărfuri, pe o durată de un an cu posibilitatea prelungirii automate. În baza acestui contract și a comenzilor primite, în perioada decembrie 2005 - ianuarie 2006, SC „B.N.C.” SRL București a efectuat, pe bază de facturi fiscale, mai multe livrări de produse către SC ”S.I.” SRL Botoșani, ultima livrare fiind efectuată în data de 31 ianuarie 2006 cu factura fiscală nr. o. Conform convenției dintre inculpat și reprezentantul societății furnizoare (consemnată și în contractul de vânzare-cumpărare), plata contravalorii mărfurilor se făcea de către SC ”S.I.” SRL Botoșani cu filă cec, scadentă la un termen cuprins între 30 și 45 de zile. Pe fiecare din facturile fiscale cu care era livrată marfa era consemnat expres termenul și data scadenței plății. În funcție de aceste mențiuni, la fiecare livrare de marfă, inculpatul P.I. emitea pentru SC „B.N.C.” SRL București câte o filă cec, semnată, ștampilată și completată cu toate mențiunile. Ca dată a emiterii filei cec era consemnată data menționată pe factura fiscală ca „termen de plată”. Astfel, pentru ultimele tranșe de mărfuri achiziționate inculpatul P.I. a emis file cec în valoare de 28.943,81 RON, respectiv filele p în valoare de 5.000 RON, q în valoare de 5.000 RON, z în valoare de 5.000 RON și r în valoare de 13.043,81 RON. Fiind introduse în bancă pentru decontare, filele cec sus-menționate au fost refuzate din lipsa totală de disponibil, cât și a faptului că cecurile erau retrase din circulație ca urmare a primului incident de plată înregistrat de SC ”S.I.” SRL Botoșani. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică grafică întocmit în cauză, filele cec p și q au fost completate și semnate de către inculpatul P.I., fila cec z a fost completată de inculpatul P.I. și semnată de către numita P.S. (împuternicită pentru a emite file cec), iar fila cec r a fost semnată de P.S. și completată de către o altă persoană.

În baza unei convenții de vânzare-cumpărare încheiată între SC J.T.I. SRL București și inculpatul P.I. ca reprezentant al SC ”S.I.” SRL Botoșani, la data de 9 februarie 2006, SC ”S.I.” SRL Botoșani achiziționează țigarete în valoare totală de 4.604,56 RON. Livrarea produselor s-a efectuat de către SC J.T.I. SRL București cu factura fiscală nr. s din 9 februarie 2006, factură pe care este menționat și termenul scadent de plată, conform clauzei cuprinse în convenție. Pentru plata contravalorii produselor achiziționate, învinuitul a emis în aceeași zi fila cec t completată cu toate mențiunile, semnată de învinuitul P.I., fiind consemnată ca dată a emiterii cecului data scadenței menționată în factura fiscală, respectiv 16 februarie 2006. Fila cec respectivă a fost introdusă în bancă pentru decontare de către beneficiar, fiind refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgătorul aflându-se în interdicție bancară chiar din data de 9 februarie 2006, când a fost achiziționată marfa și emisă fila cec.

În urma unei comenzi telefonice a inculpatului P.I., la data de 23 ianuarie 2006, SC ”C.M.” SRL Huși, jud. Vaslui a livrat către SC ”S.I.” SRL Botoșani cantitatea de 3.600 kg napolitane. Livrarea produselor s-a efectuat în baza facturii fiscale nr. u din data de 23 ianuarie 2006, iar plata acesteia urma să se facă, conform convenției dintre reprezentanții celor două societăți, pe bază de filă cec scadentă la 30 de zile de la data livrării. Ca urmare, SC ”S.I.” SRL Botoșani a emis fila cec v, completată corespunzător, iar ca dată de emitere a fost menționată, conform înțelegerii, data de 27 februarie 2006. Din raportul de constatare tehnico-științifică grafică întocmit în cauză, fila cec în cauză a fost a fost completată de către martorul B.A., la acea dată director de vânzări în cadrul SC ”S.I.” SRL Botoșani și semnată de către numita P.S. Fiind depusă în bancă pentru decontare, fila cec a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont, trăgător aflat în interdicție bancară.

La data de 9 februarie 2006, cu factura fiscală nr. w, care conține toate clauzele specifice unui contract comercial, inclusiv mențiunea „prezenta factură ține loc de contract”, SC „G.” SRL Brăila livrează către SC ”S.I.” SRL Botoșani o cantitate de măsline în valoare totală de 8.732,83 RON. Conform înțelegerii anterioare dintre inculpatul P.I. și numitul R.M. - administratorul SC „G.” SRL Brăila, pe factura fiscală care a însoțit transportul de marfă s-au efectuat următoarele mențiuni: „plata cu filă cec, data scadenței plății: 11 martie 2006” și „prezenta factură ține loc de contract”. Contrar înțelegerii prealabile, pentru plata produselor, SC ”S.I.” SRL Botoșani a emis în data de 9 februarie 2006 un bilet la ordin, completat integral, având mențiunea la rubrica „data emiterii” - 9 februarie 2006, iar la rubrica „scadența”, data de 21 martie 2006. Această modalitate de plată a fost acceptată de către numitul R.M., care a purtat o discuție telefonică cu inculpatul, înțelegând că acesta are unele probleme financiare. La data scadenței, beneficiarul a prezentat biletul la ordin unității bancare pentru plată, acesta fiind refuzat pe motiv de „lipsă totală de disponibil”. Prin refuzul la plată al biletului la ordin, partea vătămată a fost prejudiciată cu suma de 8.732,83 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică grafică întocmit în cauză, biletul la ordin a fost semnat de către inculpatul P.I. și completat de către martorul B.A.

În perioada martie 2004 - martie 2005, la rugămintea inculpatul P.I., care a motivat că societatea pe care o administrează are probleme de ordin financiar, numitul E.M. l-a împrumutat pe acesta cu diferite sume de bani cuprinse între 150 și 200 milioane ROL, suma totală împrumutată fiind de 1.360.000.000 ROL. Pentru garantarea restituirii împrumuturilor, inculpatul P.I. a emis, în favoarea A.F.E., filele cec aa în sumă de 560.000.000 ROL, bb în sumă de 400.000.000 ROL și cc în sumă de 400.000.000 ROL, pe care le-a semnat, ștampilat și completat cu toate celelalte mențiuni impuse de lege în afară de data emiterii acestora. Din raportul de constatare tehnico-științifică grafică întocmit în cauză rezultă faptul că semnăturile și mențiunile de completare ale celor trei file cec emise în favoarea A.F.E. sunt executate de către inculpat. Deoarece E.M. dorea să achiziționeze două autoturisme, i-a solicitat inculpatul P.I. restituirea împrumuturilor și întrucât acesta nu avea disponibil bănesc, s-a oferit ca SC ”S.I.” SRL Botoșani să cumpere în sistem leasing două autoturisme D., urmând ca acestea să fie folosite de petent, iar ratele să le achite SC ”S.I.” SRL Botoșani, ceea ce a și realizat în luna septembrie 2005. După intrarea în incapacitate de plată a SC ”S.I.” SRL Botoșani, întrucât învinuitul P.I. îl amenința că îi va lua cele două autoturisme, sus-numitul a luat legătura cu societatea de leasing și a achitat integral prețul, devenind proprietarul celor două mașini. Ulterior, pentru recuperarea împrumuturilor nerestituite, petentul E.M. a completat filele cec la rubrica data emiterii cu mențiunea 19 iunie 2006 și le-a prezentat spre încasare băncilor în calitate de persoane trase. Cele trei file cec au fost refuzate la plată de către băncile trase pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară. Procurorul a apreciat, în ce privește faptele descrise la pct. 1 - 5, că inculpatul a acționat cu intenția de a înșela și prejudicia părțile civile, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (părți vătămate: SC C.F. SRL București, SC B.N.C. SRL București, SC J.T.I. SRL București și SC C.M. SRL Huși) și de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (parte vătămată SC G. SRL Brăila). În motivarea acestor încadrări juridice se arată, în esență, următoarele: - filele cec au fost emise de către inculpat ca instrumente de plată, și nu ca o garanție a efectuării plăților, având completate toate mențiunile impuse și fiind semnate doar de către inculpat sau soția sa; - niciuna din părțile civile nu a avut cunoștință de lipsa disponibilului din contul societății SC S.I. SRL Botoșani și nici de situația financiară precară a societății; - inculpatul a ascuns părților civile situația reală a societății, emițând instrumente de plată chiar în ziua de 9 februarie 2006, în care incapacitatea de plată era constatată oficial; - inculpatul a fost avertizat că societatea nu mai face față plăților către furnizori, dar a ignorat acest avertisment; - plățile efectuate de societate erau la limita încasărilor zilnice, fiind foarte puține zilele în care rămânea disponibil în cont; - în condițiile în care societatea avea marfă pe stoc, iar luna ianuarie (în care au fost emise cele mai multe din filele cec) era o perioadă de stagnare a activității de comerț, inculpatul a achiziționat mărfuri de valori considerabile; - atitudinea manifestată de inculpat ulterior emiterii filelor cec denotă și ea intenția de a înșela. Astfel, la o zi după intrarea în incapacitate de plată, la 11 februarie 2006, inculpatul a înstrăinat integral stocul de marfă al societății prin încheierea a două contracte de vânzare-cumpărare cu SC C.M.A. SRL Botoșani, administrată de fostul său angajat, B.A. Pentru ca sumele rezultate din vânzare să nu intre în contul SC S.I., inculpatul a cesionat drepturile de creanță rezultate în favoarea B.X. Imediat după intrarea în incapacitate de plată, respectiv la 13 februarie 2006, din proprie inițiativă, inculpatul propune în garanție B.X., la care avea contractat un credit, gaj asupra unui număr de 7 autovehicule proprietatea societății. Este remarcat și faptul că SC C.M.A. SRL a fost achiziționată de B.A. la data de 2 februarie 2006, după o prealabilă înțelegere cu inculpatul, constând tocmai în preluarea stocului de marfă al SC S.I., aceasta fiind de fapt și singura operațiune comercială încheiată de B.A. ca administrator al SC C.M.A. Ulterior, societatea a fost cesionată numitului L.I., recomandat tot de inculpat, acesta din urmă apărând ca reprezentant în diferite operațiuni. Aceste aspecte indicate de procuror sunt, într-adevăr, de natură să contureze intenția inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate fără a fi însă suficiente pentru stabilirea cu certitudine a acesteia. Din acest punct de vedere, intenția trebuie să rezulte cu claritate din împrejurări de fapt care, coroborate, să conducă la o singură concluzie: inculpatul a realizat că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere a dorit-o, după cum a dorit și obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust. În speță, probatoriul administrat confirmă emiterea de către inculpat a unor cecuri fără a avea suficient disponibil sau fără a avea disponibil în cont, precum și săvârșirea unor activități de inducere în eroare de natură să creeze prejudicii (plângerile părților vătămate, contracte de vânzare-cumpărare, copii facturi, file cec, documente bancare și contabile, declarații martori), însă conține și suficiente aspecte care creează o serioasă îndoială asupra faptului că acesta a urmărit producerea unui asemenea rezultat ori obținerea vreunui folos material. Martorii audiați - a mai reținut prima instanță - se referă în declarațiile lor la o colaborare foarte bună cu inculpatul pe întreaga perioadă anterioară incapacității de plată, perioadă în care nu au existat întârzieri semnificative la plată deși, după cum s-a arătat, cantitățile de mărfuri achiziționate erau semnificative. În ce privește ignorarea de către inculpat a avertismentelor privind posibilitatea efectuării plăților către furnizori, aceasta nu poate fi privită decât ca o atitudine imprudentă a acestuia în relațiile comerciale, după cum imprudentă apare și extinderea activității societății prin achiziționarea unor noi autoturisme și angajarea de personal (declarația martorului B.A.). Trebuie avut în vedere aici și faptul că inculpatul, la rândul său, avea de încasat sume considerabile pentru mărfurile distribuite, iar dificultățile în recuperarea acestor sume nu îi sunt imputabile (declarațiile martorilor A.I. și A.M.). Referitor la atitudinea manifestată de inculpat ulterior comiterii faptelor, se constată, în primul rând, că acesta a încercat să achite o parte din sumele datorate, prin oferirea unui autoturism al societății către SC B.N.C. (declarația martorului G.M.), prin plata către SC G. a sumei de 3.000 RON și prin oferta făcută SC C.F. de a plăti eșalonat (declarația martorului M.E.A.). Faptul că ofertele inculpatului au fost respinse de conducerile acestor societăți nu îi poate fi imputat acestuia. În al doilea rând, se constată că inculpatul contractase credite la B.X., unele garantate prin înscrierea unei ipoteci asupra apartamentului aparținând martorului B.A. În aceste împrejurări apare ca legitim interesul martorului, cunoscător al situației societății administrate de inculpat, de a-și vedea imobilul eliberat de sarcini. Modalitatea aleasă ridică într-adevăr semne de întrebare asupra scopului urmărit, însă, în lipsa vreunui beneficiu realizat de inculpat și ținând seama de situația arătată, nu se poate considera că reprezintă o dovadă a intenției inculpatului de a înșela și prejudicia părțile vătămate. În ce privește cele 7 autoturisme aparținând societății, se observă că acestea nu au fost înstrăinate de inculpat, ci depuse gaj, în condițiile legii, pentru garantarea unui credit. Cum nici prin această operațiune inculpatul nu a urmărit obținerea vreunui folos, sunt valabile considerațiile de mai sus. Față de cele expuse mai sus și făcând aplicația principiului potrivit căruia îndoiala va profita întotdeauna inculpatului, instanța de fond a apreciat că în speță nu este dată intenția directă cerută pentru existența infracțiunii prev. de art. 215 C. pen. Prin urmare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (parte vătămată SC G. SRL Brăila). În ce privește celelalte acte infracționale reținute în sarcina inculpatului (referitoare la SC C.F. SRL, SC B.N.C. SRL, SC J.T.I. SRL și SC C.M. SRL), deși nu întrunesc sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen., realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, constând în emiterea unor cecuri fără a exista disponibil suficient sau în lipsa disponibilului. Având în vedere modalitatea similară și timpul scurt de comitere a actelor infracționale, aspecte ce evidențiază unitatea de rezoluție infracțională, instanța a reținut și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. privind forma continuată de săvârșire. Fapta inculpatului de a emite trei file cec către A.F.E., în cursul anului 2005, fără să completeze toate mențiunile obligatorii dispuse de Legea nr. 59/1934 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 în formă continuată de săvârșire, având în vedere că cele trei file cec au fost emise pentru garantarea unor împrumuturi contractate de la aceeași persoană, într-un interval relativ scurt de timp. Inculpatul, prin apărător, a invocat existența cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen. rap. la art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, și anume faptul scuzabil. Astfel, inculpatul ar fi fost în eroare cu privire la existența la scadență a disponibilului în cont, în cazul primei infracțiuni, iar în cazul celei de-a doua infracțiuni a fost în eroare cu privire la legalitatea emiterii unui cec în alb, acesta fiind la acel moment un instrument de plată acceptat de unitățile bancare și expres reglementat prin Normele-cadru ale B.N.R. nr. 7/1994. Pentru reținerea unui fapt scuzabil trebuie să existe date concrete în acest sens, date care să fi format convingerea inculpatului că acționează legal. Speranța alimentării contului, în condițiile în care inculpatul cunoștea dificultățile financiare în derularea activității, nu poate constitui un fapt scuzabil, după cum nu poate constitui un asemenea fapt nici existența unor norme ale B.N.R. Aceste norme nu au fost invocate de inculpat până la această dată și, chiar dacă ar fi fost invocate, este evident că acestea nu puteau modifica dispozițiile privind elementele pe care trebuie să le conțină o filă cec, stabilite anterior prin lege. Prin urmare, se va constata că nu sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere limitele prevăzute de lege, gradul concret de pericol social al infracțiunilor, rezultând din modalitatea concretă de săvârșire a actelor infracționale, sumele pentru plata cărora au fost emise o parte din filele cec și forma continuată de săvârșire, precum și persoana inculpatului, care nu prezintă antecedente penale și a dat dovadă de disponibilitate pentru achitarea parțială a sumelor datorate. În raport de aceste criterii, instanța a apreciat că stabilirea unor pedepse de 10 luni, respectiv 6 luni închisoare, sunt suficiente pentru îndreptarea inculpatului. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. cele două pedepse au fost contopite, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare. Pe timpul și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. Ținând seama de lipsa antecedentelor penale și de natura infracțiunilor comise de inculpat, a apreciat tribunalul că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, astfel încât, în temeiul art. 81, 82 și 71 alin. (5) C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe o durată de 2 ani și 10 luni. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare. În ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că au formulat constituire de parte civilă SC G. SRL Brăila, pentru suma de 8.732,82 RON, SC C.F. SRL București, pentru suma de 250.730,43 RON, la care s-au adăugat penalități de 965.310 RON, SC B.N.C. SRL București, pentru suma de 32.608,86 RON, la care s-a adăugat dobânda legală în sumă de 5.406,78 RON și cheltuieli judiciare în sumă de 2.500 RON, SC C.M. SRL Huși, pentru suma de 11.866,68 RON, actualizată la data plății. SC J.T.I. SRL București nu a mai formulat constituire de parte civilă, prejudiciul fiind integral reparat. Având în vedere temeiul achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și evidenta legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul suferit de partea civilă SC G. SRL Brăila, pe deplin dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească acestei părți civile suma de 8.732,82 RON, cu titlu de despăgubiri civile. S-a constatat că partea civilă J.T.I. SRL București nu a mai formulat pretenții civile în cauză, prejudiciul fiind integral reparat. În ce privește pretențiile formulate de celelalte părți civile, ținând seama de schimbarea încadrării juridice a faptei dintr-o infracțiune de rezultat (cea prev. de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.) într-o infracțiune de pericol (cea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.), acestea au fost respinse. În cursul urmăririi penale s-a instituit sechestrul asigurător asupra unui autovehicul model M.D. cu nr. xx. Având în vedere că prin prezenta hotărâre s-a dispus obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri civile, această măsură asigurătorie a fost menținută, în vederea reparării pagubei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, inculpatul P.I. și părțile civile SC B.N.C. SRL București, SC C.F. SRL Dragomirești și SC C.M. SRL Huși, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului, parchetul a arătat că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile în care este dată în cauză intenția ca formă de vinovăție în comiterea ei. Astfel, filele cec au fot emise de către inculpat ca instrumente de plată și nu ca o garanție suplimentară a efectuării plăților; în momentul eliberării lor, acestea aveau completate toate mențiunile impuse, inclusiv data emiterii și suma de plată. Conform declarațiilor martorilor B.A. și T.R., întotdeauna inculpatul era cel care dădea dispoziție cu privire la data scadenței ce se menționa pe fila cec, fapt ce denotă împrejurarea că era în cunoștință de cauză cu privire la lichiditățile societății. Niciuneia dintre părțile civile nu i s-a adus la cunoștință lipsa disponibilului din contul societății SC S.I. SRL Botoșani, inculpatul continuând să emită instrumente de plată chiar și în ziua de 9 februarie 2006, în care incapacitatea de plată era constatată oficial și de către unitatea bancară la care societatea avea cont deschis. Din ansamblul documentelor contabile depuse la dosar și mai ales din balanțele de verificare din lunile decembrie 2005 și ianuarie 2006 (perioada de emitere a filelor cec) rezultă însă că societatea emitentă avea însemnate datorii față de mai mulți creditori și în ambele luni avea de încasat sume cu mult mai mici decât obligațiile de plată ale societății. Tot cu intenția de a înșela a acționat inculpatul și în cazul părții vătămate SC G. SRL Brăila. A concluzionat parchetul că în cauză sunt reținute elemente constitutive ale tuturor infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în condițiile în care au fost comise în contextul reținerii în sarcina sa a unui număr de 112 incidente de plată. Se impune așadar condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată și aplicarea unei pedepse complementare cât privește comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În motivarea apelului declarat, inculpatul a arătat că în mod greșit instanța l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în speță existând o cauză de încetare a procesului penal. Așa cum s-a reținut în motivarea sentinței penale, a fost de bună credință la emiterea cecurilor pentru plata produselor ce i-au fost livrate, neavând intenția de a-și înșela furnizorii. La rândul său avea de încasat periodic sume de bani de la propriii beneficiari, plata cecurilor urmând a se face în raport de aceste încasări. Cum aceștia din urmă nu și-au îndeplinit la rândul lor obligația de plată a facturilor, societatea a intrat în incidență de plată, împrejurare pe care însă nu a putut-o prevedea la momentul respectiv. Așa fiind, la momentul emiterii filelor cec era în eroare cu privire la existența disponibilului în cont, această eroare de fapt putând fi asimilată faptului scuzabil, reglementat de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, motiv pentru care în speță se impunea încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen., existând o cauză de nepedepsire. De asemenea, în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea sa sub aspectul infracțiunii prevăzute de 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, în speță impunându-se încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen., dată fiind existența aceleași cauze de nepedepsire prevăzute de art. 84 alin. (2) din lege. La emiterea, pentru garantarea unui împrumut efectuat de la A.F.E. Botoșani, a unui număr de 3 file cec, necompletate cu toate mențiunile prevăzute de art. 1 și 11 din Legea cecului nr. 59/1934, a fost în eroare în privința legalității acestui mod de lucru, cecul în alb fiind un instrument de plată acceptat la acea dată de unitățile bancare, fiind chiar reglementat expres prin Normele-cadru ale B.N.R. nr. 7/1994. La data respectivă, ”cecul în alb” fiind un instrument de plată acceptat și prevăzut de normele bancare, persoanele fizice și juridice care uzitau de el erau în eroare asupra legalității lui, existând deci o eroare asupra normei juridice civile, eroare asimilată în doctrina penală erorii de fapt. Această împrejurare derivată din aplicarea unei norme cu caracter civil poate fi asimilată faptului scuzabil de care se vorbește în dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934 și poate constitui o cauză de nepedepsire care să atragă încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen. Partea civilă SC B.N.C. SRL București a arătat că greșit a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu consecința respingerii acțiunii civile, interpretându-se eronat mijloacele de probă administrate în cauză și făcând abstracție de Decizia în interesul legii nr. 9/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Ori, din materialul probator existent, nu rezultă că a avut cunoștință, la data când a acceptat filele cec de la inculpat, că acesta nu avea disponibil în cont la momentul emiterii lor. Mai mult, inculpatul cunoștea că are dificultăți financiare, el însă continuând să emită astfel de instrumente de plată. Activitatea sa, inclusiv cea ulterioară, prin vinderea stocului de marfă pentru a achita debitul către B.X. și nu furnizorii, denotă intenția de a induce în eroare. Mai mult, după toate aceste evenimente, inculpatul a declanșat procedura de dizolvare a societății care, la începutul lunii septembrie 2006, e radiată din Registrul Comerțului. SC C.F. SRL Dragomirești a arătat că greșit nu s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu obligarea sa la plata despăgubirilor civile. Prin activitatea sa, acesta a intenționat inducerea în eroare a părții vătămate, în condițiile în care, deși cunoștea despre lipsa acută de lichidități, a comandat o cantitate de cafea de trei ori mai mare decât cea obișnuită, cu doar două zile înainte de intrarea în incapacitate de plată a societății. După intrarea în incapacitate de plată la 9 februarie 2006, la data de 11 februarie 2006 inculpatul vinde întreg stocul de marfă cu un discount de circa 50.000 RON către SC C.M.A. SRL, în loc să îl returneze furnizorilor, iar pentru ca banii să nu mai ajungă în conturile bancare ale societății, cesionează creanța astfel obținută în favoarea B.X., unde avea un credit neachitat. Dacă într-adevăr ar fi avut de recuperat sume considerabile, nu ar fi procedat la 6 martie 2006 la dizolvarea voluntară a societății. Prin fapta sa, inculpatul i-a creat un important prejudiciu, nerecuperat până în prezent. SC C.M. SRL Huși a arătat că greșit a fost achitat inculpatul, cu consecința respingerii acțiunii civile, în condițiile în care a avut intenția de a o induce în eroare prin emiterea unei file cec fără acoperire. Astfel, la momentul emiterii ei, a fost asigurată de către inculpat că are în cont disponibilul necesar pentru efectuarea plății. De asemenea, cum prin fapta sa culpabilă inculpatul i-a cauzat un prejudiciu nerecuperat până în prezent, se impune admiterea acțiunii civile formulate. Prin Decizia penală nr. 71 din 12 noiembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, inculpatul P.I. și părțile civile B.N.C. SRL București, SC C.F. SRL Dragomirești și SC C.M. SRL Huși împotriva Sentinței penale nr. 129 din data de 2 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 957/40/2008. A desființat în totalitate atât sentința penală mai sus menționată, cât și încheierea de înlăturare omisiune vădită din data de 29 aprilie 2010 și, în rejudecare: A condamnat pe inculpatul P.I., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare. A condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare. A condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de emitere file cec fără a conține toate elementele obligatorii, prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare. Pedeapsă de executat pentru inculpat: 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare. În temeiul art 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. A luat act că partea civilă SC J.T.I. SRL București nu a formulat pretenții civile în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat. În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., a admis acțiunile civile formulate de către părțile civile SC G. SRL Brăila, B.N.C. SRL București, SC C.F. SRL Dragomirești și SC C.M. SRL Huși și, în consecință, a obligat inculpatul la plata: - către partea civilă SC G. SRL Brăila, a sumei de 8.732,82 RON, cu titlu de daune materiale; - către partea civilă B.N.C. SRL București, a sumei de 32.608,86 RON, cu titlu de daune materiale, precum și a dobânzii legale aferente, calculată de la data emiterii cecurilor și până la data de 25.03.2008; - către partea civilă SC C.M. SRL Huși, a sumei de 11.866,68 RON, actualizată la rata inflației, cu titlu de daune materiale; - către partea civilă SC C.F. SRL Dragomirești, a sumei de 250.730,43 RON, precum și a penalităților aferente calculate conform contractului nr. x din 30 august 2005, până la data de 20 martie 2008. A menținut sechestrul asigurător instituit asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare xx, model M.D. În temeiul art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească părții civile B.N.C. SRL București suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din prima instanță. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din prima instanță. Cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și inculpatul P.I., solicitându-se admiterea recursurilor astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele: În cauză a fost reținută corect situația de fapt, interpretându-se materialul probator administrat. S-a reținut că inculpatul, în perioada 2005 - 2006, în calitate de administrator și asociat unic al SC ”S.I.” SRL Botoșani, a achiziționat pe bază de contracte și comenzi mai multe produse de la un număr de 5 furnizori, și anume SC C.F. SRL Dragomirești, SC B.N.C. SRL București, SC J.T.I. SRL București, SC C.M. SRL Huși și SC G. SRL Brăila, iar pentru plata acestora a emis un număr de 18 file cec și un bilet la ordin, în condițiile în care nu avea la tras disponibil suficient sau după emiterea acestora a retras provizia necesară, instrumente de plată care au fost refuzate pe motiv de lipsă totală de disponibil. S-a mai reținut că, în cursul anului 2005, a emis trei file cec către A.F.E., fără să completeze mențiunile obligatorii prevăzute de legea cecului. Un prim motiv de recurs formulat de inculpat vizează achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen. „constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă”. De asemenea, alin. (4) al art. 215 C. pen. prevede că una din modalitățile de comitere a acestei infracțiuni constă în „emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia în total sau în parte, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului”. Or, în speța dedusă judecății, inculpatul a emis un număr de 18 file cec, reprezentând mod de plată și nu garanție a achitării prețului pentru mărfurile pe care le-a achiziționat, sens în care le-a completat cu datele cerute de lege pentru utilizarea lor în acest scop. Este de menționat că, deși martorii B.A. și T.R., i-au adus la cunoștință inculpatului, în repetate rânduri, că există dificultăți cu privire la plata contravalorii mărfurilor achiziționate, acesta a acționat în sensul că a achiziționat în continuare bunuri, folosind ca modalități de plată cecul și biletul la ordin. Din actele existente la dosar rezultă că la 9 februarie 2006, societatea SC „S.I.” SRL a intrat în interdicție bancară de a emite cecuri, figurând cu un număr de 112 incidente de plată, din care 64 cu cecuri și 48 cu bilete la ordin, fapt ce rezultă din baza de date a Centralei Județene Botoșani. Prin urmare, având în vedere numărul mare de plăți neonorate, este evident că inculpatul cunoștea situația societății din punct de vedere financiar și, deși avea de încasat anumite sume, acestea nu echivalau cu cele datorate, aspect care reiese din actele contabile pe lunile decembrie 2005 și ianuarie 2006, depuse la dosar. O dovadă în plus că inculpatul a acționat cu rea-credință constă în aceea că, după intrarea în incapacitate de plată a societății pe care o administra, a încheiat două contracte cu SC „C.M.A.” SRL administrată B.A. (fostul său angajat), prin care a înstrăinat stocul de marfă existent, la o valoare mult diminuată prin acordarea unei reduceri de preț societății cumpărătoare. Acționând în același sens, inculpatul a încheiat un contract de cesiune cu B.X., la 14 februarie 2006, prin care a cesionat drepturile de creanță rezultate din înstrăinarea stocului de marfă și, prin urmare, banii nu au mai intrat în contul societății. Pe de altă parte, așa cum a constatat și instanța de control judiciar, nu există nicio dovadă că inculpatul a adus la cunoștința părților vătămate că nu are disponibil în cont la data emiterii cecurilor ori biletelor la ordin pentru ca acestea să poată decide în condițiile reale, dacă încheie sau nu acele contracte de vânzare-cumpărare de mărfuri. În consecință, Înalta Curte apreciază că inculpatul a acceptat posibilitatea creării unui prejudiciu în patrimoniul părților vătămate, având reprezentarea faptelor săvârșite, iar în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului, respectiv art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., motiv pentru care nu poate fi primit motivul de recurs prin care se solicită achitarea inculpatului pentru această infracțiune. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., reținută în sarcina inculpatului și la solicitarea de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., formulată de inculpat, cât și la cea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., formulată de inculpat, Înalta Curte constată următoarele: În cauză s-a reținut că, la data de 9 februarie 2006, cu factura fiscală nr. w, care conține toate clauzele specifice unui contract comercial, inclusiv mențiunea „prezenta factură ține loc de contract” SC „G.” SRL Brăila a livrat către SC ”S.I.” SRL Botoșani o cantitate de măsline în valoare totală de 8.732,83 RON. În baza înțelegerii între inculpat și numitul R.M. (administratorul SC „G.” SRL Brăila), pe factura fiscală care a însoțit transportul de marfă s-au efectuat următoarele mențiuni: „plata cu filă cec, data scadenței plății: 11 martie 2006” și „prezenta factură ține loc de contract”. Deși a existat această înțelegere, pentru plata produselor SC ”S.I.” SRL Botoșani inculpatul a emis, în data de 9 februarie 2006, un bilet la ordin, completat integral, având mențiunea la rubrica „data emiterii” - 9 februarie 2006, iar la rubrica „scadența” - data de 21 martie 2006. R.M. a acceptat această modalitate de plată întrucât, în urma unei discuții telefonice pe care a avut-o cu inculpatul, a înțeles că acesta are unele probleme financiare. La data scadenței, fiind prezentat biletul la ordin unității bancare pentru plată, acesta a fost refuzat pe motiv de „lipsă totală de disponibil”, partea vătămată fiind astfel prejudiciată cu suma de 8.732,83 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate către SC ”S.I.” SRL. În baza raportului de constatare tehnico-științifică grafică, întocmit în cauză, biletul la ordin a fost semnat de către inculpatul P.I. și completat de martorul B.A. Potrivit art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., „Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase, ori de alte mijloace frauduloase, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni”. Mijloacele frauduloase prin care se realizează latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune în contracte sunt variate, printre acestea fiind și biletul la ordin fără acoperire bănească. Biletul la ordin dobândește, la scadență, prin refuzul de plată pentru lipsă de disponibil bănesc, caracterul de mijloc fraudulos, ceea ce pune în evidență intenția frauduloasă a emitentului, realizându-se, astfel, latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune în contracte prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. Această infracțiune se consumă în momentul în care, la scadență, biletul la ordin a fost refuzat la plată pentru lipsă de disponibil bănesc. Așadar, biletul la ordin reprezintă un mijloc fraudulos prin care inculpatul a înșelat partea vătămată, neavând importanță că rubricile „scadență” și „sumele de plată” nu au fost completate de el deoarece în momentul în care a semnat biletul la ordin și-a asumat și obligația de a efectua plata. În consecință, fapta săvârșită în condițiile sus-menționate constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. deoarece inculpatul, deși știa că nu are disponibil în cont, a emis un bilet la ordin și, în felul acesta, a indus în eroare partea vătămată care, dacă ar fi știut că inculpatul nu are disponibil bănesc, nu ar fi încheiat contractul de vânzare a mărfurilor. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că fapta inculpatului de a emite la data de 9 februarie 2006, în favoarea SC „G.” SRL Brăila, un bilet la ordin, refuzat ulterior la plată din lipsă de disponibil bănesc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., motiv pentru care nu poate fi primită solicitarea de achitare a inculpatului pentru această infracțiune, dar va fi admis recursul declarat de parchet sub acest aspect. Referitor la motivul de recurs prin care inculpatul solicită încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 întrucât există cauza de nepedepsire prevăzută de art. 84 alin. (2) din aceeași lege, Înalta Curte constată că este întemeiat. Cu privire la această infracțiune, s-a reținut în cauză că, în cursul anului 2005, inculpatul a emis 3 file cec către A.F.E., fără să completeze toate mențiunile obligatorii dispuse de legea cecului. Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, constituie infracțiune emiterea unui cec căruia îi lipsește unul din elementele esențiale cerute de alin. (1), (2), (3) și (5) ale art. 1 și 11 din aceeași lege, iar art. 84 alin. (2) prevede că atunci „când emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă”. Interpretând aceste dispoziții legale rezultă că dacă emiterea cecului în condițiile sus-menționate se datorează unui fapt scuzabil se poate constata existența unei cauze de nepedepsire care ar duce la încetarea procesului penal, în temeiul art. 10 lit. i) C. proc. pen. Or, în cauza de față, deși inculpatul a susținut că la momentul emiterii celor 3 cecuri fără a avea toate mențiunile necesare, nu a știut că ele nu pot fi acceptate ca atare, este evident că această susținere nu este reală și nicidecum probată, în condițiile în care inculpatul era un comerciant ce derula importante activități comerciale, având în vedere numărul partenerilor de afaceri și sumele vehiculate. Pe de altă parte, este important de menționat că știa în momentul emiterii filelor cec, că societatea sa are o situație economică dificilă și că există lipsă de disponibil în cont. Referitor la solicitarea de reducere a pedepselor și de aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 86 1 C. pen., Înalta Curte constată că, în cauză, se impune stabilirea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. și menținerea pedepselor stabilite de instanța de control judiciar pentru celelalte infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat, rezultând o pedeapsă finală de ex