ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3104/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 1070 din 9 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis recursul declarat de inculpatul M.S., împotriva Sentinței penale nr. 20 din 26 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Motru, în Dosarul penal nr. 276/263/2010*. S-a casat în parte sentința penală recurată și, rejudecând, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și art. 13 C. pen., de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare. S-a redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și art. 13 C. pen., de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, dispunându-se executarea acesteia alături de pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 139/2010 a Judecătoriei Motru, stabilindu-se ca inculpatul M.S. să execute în final pedeapsa de 10 luni închisoare. S-a înlăturat din sentința penală recurată dispozițiile contrare acestei decizii penale, menținându-se celelalte dispoziții. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a stabilit că cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, că întregul materialul probator administrat în cauză, alcătuit din declarații inculpat, declarații părți vătămate, expertiză tehnică, declarații martori, înscrisuri emise de Regia Autonomă a Pădurilor R. - D.S.

Gorj - Ocolul Silvic P., relevă o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că, în cursul lunii martie 2005, inculpatul s-a deplasat pe un teren cu vegetație forestieră, situat în punctul Priboaia din comuna Padeș și a tăiat trei arbori de esență plop, nemarcați de către organele silvice. Inculpatul a recunoscut că a tăiat acești arbori, dar a susținut că erau amplasați pe terenul ce îi aparținea, iar aceștia erau nemarcați, dar el a formulat cerere să fie marcați pentru tăiere, dar nu i s-a răspuns. Apărările inculpatului sunt înlăturate de declarațiile martorilor N.I., D.I., adresa din 21 decembrie 2011, emisă de Regia Autonomă a Pădurilor R. - D.S. Gorj - Ocolul Silvic P., raportul de expertiză tehnică întocmit de ingineri G.L., M.M., C.l.

Astfel, martorul N.I. a arătat că poziționarea suprafeței de teren cu vegetație forestieră o cunoaște foarte bine și implicit terenul inculpatului pentru că a măsurat-o de nenumărate ori, atât din oficiu, cât și la cererea inculpatului și la cererea lucrătorilor de poliție și a dus grija ca pichetajul să rămână neschimbat. Același martor a arătat că pe terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate inculpatului nu erau arbori de esență plopi, iar arborii tăiați se găseau pe terenurile vecinilor din stânga-dreapta, B., I. și V. Martorul a subliniat că inculpatul avea numai arbori de esență fag și stejar și nu avea contract de pază. Martorul D.I. a arătat că el a fost brigadier în perioada respectivă, iar la el nu a ajuns nicio cerere prin care M.S.

să solicite tăierea arborilor. A completat că în situația în care inculpatul formula o asemenea cerere, nu putea să marcheze arborii pentru că nu erau pe terenul inculpatului, doi arbori fiind pe terenul lui B.S. și unul pe terenului lui V. A mai precizat că în cazul în care inculpatul formula o cerere de marcare a arborilor, era obligatoriu ca cererea să ajungă la el, fiind brigadier. Prin adresa din 21 decembrie 2011, a Regiei Autonome a Pădurilor R. - D.S. Gorj - Ocolul Silvic P., s-a precizat că inculpatul M.S. nu a solicitat în anul 2005, prin cerere scrisă, marcarea de arbori și nu are încheiat contract de pază pentru terenurile cu vegetație forestieră pe care le deține. Raportul de expertiză tehnico-judiciară întocmit de cei trei experți, a concluzionat la pct. 1 că s-a solicitat de la C.L.F.F.

Padeș proiectul cadastral parcelar, din care rezultă că direcția de parcelare a terenurilor cu vegetație forestieră reconstituite în zona în care au fost tăiați și ridicați arborii corespunde Direcției de parcelare a terenurilor agricole din zonă, astfel încât s-ar confirma punctul de vedere susținut de V.H. și B.S. Prin urmare, inculpatul a tăiat cei trei arbori de esență plop fără să fie marcați și fără ca aceștia să se afle pe vreun teren aflat în posesia inculpatului, fiind realizate elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat. Astfel, s-a reținut că este nefondată solicitarea inculpatului de a fi achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii subiective, el având convingerea că arborii tăiați erau pe proprietatea sa. S-a apreciat că, în cauză, se impune reducerea pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social redus al faptelor, împrejurările săvârșirii acestora, prejudiciul relativ redus, vârsta înaintată a inculpatului, apreciindu-se că, pedeapsa de câte 6 luni închisoare pentru fiecare infracțiune săvârșită, este în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. De asemenea, având în vedere considerentele expuse, instanța de recurs a apreciat că și latura civilă a fost corect soluționată de instanța de fond.

Împotriva Deciziei penale nr. 1070 din 9 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul M.S. a declarat recurs. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive. Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii. Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.

În prezenta cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu un nou recurs, declarat de către inculpatul M.S. împotriva deciziei definitive prin care s-a soluționat calea de atac a recursului, exercitată de acesta. Astfel, exercitarea căii de atac a recursului împotriva acestei decizii este inadmisibilă, nefiind prevăzută de lege, iar recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora. În consecință, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva Deciziei penale nr. 1070 din 9 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2).C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva Deciziei penale nr. 1070 din 9 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2012. Procesat de GGC - AA