ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3010/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3010/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 231 din data de 10

decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4143/104/2012, în

baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. și cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu art. 76 alin. (1)

lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul Toma Paulică, la o pedeapsă de 1 an

și 6 luni închisoare.

A fost respinsă

cererea de aplicare a disp. art. 320

1

C. proc. pen. formulată de

inculpatul Toma Paulică, ca nefondată.

În baza art. 71 alin.

(1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C.

pen.

În baza art. 81 și 82

C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată

de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 359 C.

proc. pen. au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea

pedepsei accesorii.

S-a constatat că

inculpatul a achitat în contul prejudiciului suma de 700 lei.

În baza art. 14 C.

proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de

6.979 lei despăgubiri civile către A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Olt cu

titlu de despăgubiri civile și la plata obligațiilor fiscale accesorii pe

perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului și data achitării

integrale a debitului către partea civilă.

A fost respinsă

cererea privind instituirea sechestrului asigurător, ca nefondată.

S-a dispus anularea

parțială, ca fiind false, respectiv cu privire la proveniența fierului vechi, a

adeverințelor de primire și plată din 06 august 2010 (fila 21 dosar urmărire

penală), din 09 august 2010 (fila 22 dosar urmărire penală), din 12 august 2010

(fila 23 dosar urmărire penală), din 16 august 2010 (fila 24 dosar urmărire

penală), din 17 august 2010 (fila 25 dosar urmărire penală), din 24 august 2010

(fila 26 dosar urmărire penală) și din 04 noiembrie 2010 (fila 27 dosar

urmărire penală).

În baza art. 17 din

Legea nr. 26/1990, copia hotărârii se va comunica O.R.C. de pe lângă Tribunalul

Olt în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 241/2005, copie de pe dispozitivul hotărârii se va comunica

la O.N.R.C. București, după rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare

statului, din care 150 lei reprezentând onorariu pentru avocatul din oficiu

(avocat C.C.D. conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 03

septembrie 2012), ce urmează a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției

în contul Baroului Olt.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr.

143/P/2012 din 05 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt,

înregistrat la această instanță, secția penală, sub nr. 4143/104/2012 a fost

trimis în judecată inculpatul Toma Paulică, pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

constând în aceea că inculpatul T.P. a predat în perioada august - noiembrie

2011 la centrul de colectare fier vechi SC A.C. SRL din Craiova, cantitatea

totală de 52.141 kg fier vechi în valoare totală de 49.476,30 lei declarând că

deșeurile provin din gospodăria proprie și astfel sustrăgându-se de la plata

impozitului de 16% care trebuia calculat și reținut de achizitor prin stopaj la

sursă.

Din actele și

lucrările dosarului, prima instanță a reținut în fapt că la data de 06 martie

2012, organele de poliție din cadrul Postului de Poliție TF Balș s-au sesizat

din oficiu în legătură cu săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că inculpatul T.P. a predat

în perioada august - noiembrie 2011 la centrul de colectare fier vechi SC A.C.

SRL din Craiova, cantitatea totală de 52.141 kg fier vechi în valoare totală de

49.476,30 lei declarând că deșeurile provin din gospodăria proprie și astfel

sustrăgându-se de la plata impozitului de 16% care trebuia calculat și reținut

de achizitor prin stopaj la sursă.

Astfel, organele de

poliție au ridicat un număr de 7 adeverințe de primire și plată întocmite de SC

A.C. SRL din Craiova, pe aceste documente fiind menționat sub semnătura

inculpatului că materialele din fier predate provin din gospodărie proprie.

În realitate, s-a

reținut că inculpatul T.P. a colectat deșeurile din fier de la diferiți

cetățeni din localitățile limitrofe orașului Balș și de la groapa de gunoi,

aspecte pe care le-a recunoscut cu ocazia audierii în cauză.

Pentru stabilirea

obligațiilor fiscale de la plata cărora s-a sustras inculpatul, a fost

efectuată o verificare fiscală de către Garda Financiară - Secția Olt, care a

comunicat la dosar rezultatul verificărilor prin adresa din 13 aprilie 2012.

Din procesul verbal de control din 11 aprilie 2012, anexat adresei

susmenționate, s-a reținut că prin faptele comise, inculpatul T.P. a ascuns

materia impozabilă, săvârșind astfel infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 241/2005, prin care a cauzat bugetului de stat un

prejudiciu în total de 7.678,72 lei, reprezentând impozitul pe venit de la

plata căruia s-a sustras.

Audiat pe parcursul

judecății, inițial inculpatul T.P. a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a

fost trimis în judecată, precizând că recunoaște în totalitate săvârșirea

acesteia și dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește.

Cu aceeași ocazie

inculpatul a precizat că solicită să se facă aplicarea disp. art. 320

1

alin. (1) - (7) C. proc. pen.

În final, inculpatul

a revenit asupra declarației sale și a arătat că recunoaște săvârșirea faptei,

dar dorește să fie achitat, întrucât la datele la care a predat fierul vechi

fapta nu mai era încriminată.

În această situație

prima instanță a apreciat că în cazul inculpatului T.P. nu se poate face

aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen., întrucât acesta a revenit

și nu a mai recunoscut săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În consecință, a fost

respinsă cererea privind aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (1)

- (7) C. proc. pen., ca nefondată.

Deși, inculpatul a

avut o atitudine oscilantă, situația de fapt și vinovăția sa au fost pe deplin

dovedite cu procesul verbal de sesizare din oficiu, cu adresa către Garda

Financiară, secția Olt, cu adresa către Centrul de Colectare Fier vechi, cu

procesul verbal de predare primire, a adeverințelor de predare și plată, cu sesizarea

Gărzii Financiare, cu procesele verbale de control, cu adresa Gărzii Financiare

Olt, cu nota explicativă, cu adresa către D.G.F.P. Olt, activitatea de

inspecție fiscală, cu adeverințele de primire și plată, cu fișa de cazier

judiciar și cu recunoașterea parțială a inculpatului care a arătat că

într-adevăr în perioada reținută în actul de trimitere în judecată a predat

cantitatea totală de 52.141 kg fier vechi în valoare totală de 49.476,30 lei,

declarând că deșeurile provin din gospodăria proprie, sustrăgându-se astfel de

la plata impozitului pe venit de 16% care trebuia calculat și reținut de

achizitor prin stopaj la sursă, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 7.678,72

lei reprezentând impozit pe profit.

Având în vedere

această situație, prima instanță văzând și actele și lucrările dosarului,

precum și probele administrate pe parcursul urmăririi penale și a judecății, a

apreciat că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin

dovedite.

S-a apreciat că fapta

reținută în sarcina inculpatului T.P., care în perioada august - noiembrie 2011

a predat de 7 ori la Centrul de Colectare fier vechi SC A.C. SRL Craiova,

declarând de fiecare dată că deșeurile provin din gospodărie proprie, ascunzând

astfel materia impozabilă și cauzând bugetului de stat un prejudiciu în valoare

totală de 7.678,72 lei reprezentând impozit pe venit de la plata cărora s-a

sustras întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală

în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. impunându-se condamnarea sa.

Apărarea inculpatului

că norma specială în baza căreia a fost trimis în judecată nu era în vigoare la

data când se apreciază că a săvârșit infracțiunea, situație în care se impune

achitarea, s-a reținut că este nesinceră și nereală întrucât Hotărârea nr. 150

din 23 februarie 2011 pentru modificarea și completarea Normelor Metodologice

de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal, aprobate prin H.G. nr.

44/2004 precum și pentru modificarea și completarea H.G. nr. 870/2009 pentru

aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind

organizarea și exploatarea jocurilor de noroc nu se referă la fapta pentru care

a fost trimis în judecată inculpatul, aspect care rezultă chiar din denumirea

hotărârii.

S-a reținut că la

datele când inculpatul a predat deșeurile din fier vechi erau în vigoare

dispozițiile legale în baza cărora a fost trimis în judecată iar acesta era

obligat să declare sursa reală de proveniență a acestora, fapt pe care

inculpatul nul-a tăcut declarând că deșeurile privind din gospodăria proprie,

sustrăgându-se astfel de plata impozitului de 16%.

La individualizarea

pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, prima instanță a avut în vedere criteriile

prev. de art. 72 și 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de

lege pentru această infracțiune, gradul de pericol social al faptei prin care

s-a cauzat prejudiciu bugetului de stat și circumstanțele personale ale

acestuia care deși este tânăr și nu are antecedente penale a mai fost

sancționat cu amendă administrativă pentru săvârșirea a două fapte de aceiași

natură penală, iar pe parcursul judecății a avut o comportare oscilantă.

Având în vedere

aceste elemente, s-a apreciat că scopul preventiv al pedepsei cu închisoarea

poate fi atins și fără executarea acesteia, datele ce caracterizează persoana

inculpatului constituind indicii temeinice în acest sens.

În consecință, în

cauză s-a făcut aplicarea disp. art. 81-82 C. pen. privind executarea

condiționată a executării pedepsei.

S-a constatat că

inculpatul a achitat în contul prejudiciului suma de 700 lei, cu chitanțele din

01 noiembrie 2012 în valoare de 5.001ei și din 24 octombrie 2012 în valoare de

200 lei.

În baza art. 14 C.

proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumei de

6.979 lei despăgubiri civile către A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Olt cu

titlu de despăgubiri civile și la plata obligațiilor fiscale accesorii pe

perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului și data achitării

integrale a debitului către partea civilă.

A fost respinsă

cererea privind instituirea sechestrului asigurător, ca nefondată întrucât pe

parcursul urmăririi penale s-a stabilit că inculpatul nu deține bunuri.

S-a dispus anularea

parțială, ca fiind false, cu privire la sursa de proveniență a fierului vechi,

a adeverințelor de primire și plată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul T.P., criticând soluția sub aspectul

legalității și temeiniciei. S-a invocat prin motivele scrise inițial faptul că

prima instanță în mod greșit a refuzat aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

deși inculpatul cu ocazia primei declarații a recunoscut faptele și și-a

însușit probele administrate în faza de urmărire penală. S-a precizat în

dezvoltarea acestui motiv că solicitarea de a se aplica disp. art. 320

1

C. proc. pen. aparține inculpatului fiind irelevant dacă apărătorul său

solicită în acest condiții achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. a) C. proc. pen. De asemenea, s-a solicitat achitarea inculpatului

fie în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,

considerându-se că la momentul comiterii faptelor acestea nu erau incriminate

ca infracțiune întrucât doar prin H.G. nr. 150/2011 s-a introdus obligația

persoanelor fizice de a declara veniturile obținute prin valorificarea fierului

vechi, fie în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., considerându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social

specific unei infracțiuni.

Curtea de apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 155

din 26 aprilie 2013 a admis apelul declarat de inculpatul T.P. împotriva sentinței

penale nr. 231 din data de 10 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt.

A desființat, în

parte, sentința apelată sub aspectul laturii penale și rejudecând a redus

pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

74 alin. (1) lit. b) C. pen. și 76 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1 an și 6

luni închisoare la 6 luni închisoare.

A redus în mod

corespunzător termenul de încercare de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 6 luni.

A menținut restul

dispozițiilor din sentința penală apelată.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului, suma de 100 lei (50% din onorariul

avocatului din oficiu - delegația din 2013) urmând a se avansa din fondurile

M.J.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a apreciat că situația de fapt, descrisă și analizată

în extensio de prima instanță, prin raportare la întreg ansamblul probator al

cauzei, este corectă și nu este contrazisă de nici un mijloc de probă.

De asemenea, s-a

constatat că pe baza probelor administrate instanța de fond a făcut o corectă

încadrare juridică a faptei săvârșită de inculpat.

Apelul a fost

apreciat ca fondat în privința individualizării sancțiunii aplicate

inculpatului pentru fapta săvârșită, pedeapsa de un an și șase luni aplicată de

instanța de fond fiind considerată ca nejustificat de aspră în raport de

potențialul de pericol al infracțiunii dar și în raport de persoana inculpatului

și conduita acestuia în proces.

Luându-se în

considerare valoarea mică a prejudiciului produs (7.678 lei), conduita în

proces a autorului faptei (inculpatul a recunoscut infracțiunile încă de la

primele declarații din data de 04 mai 2012 și ulterior în fața instanței,

făcând demersuri pentru achitarea prejudiciului reclamat de partea civilă),

perioada de timp scursă de la data săvârșirii faptei dar și modul concret în

care s-a acționat și natura activităților din care a derivat obligația de plată

a impozitului, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de șase

luni închisoare, păstrându-se modalitatea de executare stabilită de prima

instanță.

Nu au fost primite

criticile apelantului nici în ceea ce privește respingerea cererii de aplicare

a procedurii speciale prev. de art. 320

1

C. proc. pen. Chiar dacă

inculpatul prin declarația din 26 noiembrie 2012 (fila 43 dosar) a arătat că

solicită să fie judecat în procedura specială prev. de art. 320

1

C.

proc. pen. la același termen atât personal cât și prin apărătorul ales

inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., precizând că nu avea obligația de a achita

impozitul de 16%.

Ori, conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., procedând la admiterea cererii formulate de inculpat

instanța nu poate să dispună decât condamnarea acestuia, cu reducerea limitelor

de pedeapsă minime și maxime cu o treime, în sens similar dispunând și Înalta

Curte de Casație și Justiție prin deciziile recente în care s-a arătat că în

procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. se poate dispune

achitarea inculpatului doar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

b)

1

C. proc. pen. Așadar pentru a putea analiza apărările

inculpatului în sensul inexistenței faptei pentru care a fost trimis în

judecată prima instanță în mod legal a respins cererea acestuia de aplicare a

procedurii simplificate, constatând că aceasta nu cuprinde o recunoaștere a

săvârșirii faptelor în sensul alin. (1) al aceluiași art., și a dat eficiență

juridică poziției sincere a inculpatului prin reținerea circumstanțelor

atenuante.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul T.P.

Invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 13 și 172 C. proc. pen.,

apărătorul inculpatului a pus concluzii de admitere a recursului.

Referindu-se la cazul

de casare prev.de art. 385

9

pct. 13 C. proc. pen. acesta a arătat că

inculpatul a fost condamnat pentru o faptă, care la momentul comiterii ei nu

era prevăzută în legea penală. În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a)

rap.la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a solicitat achitarea inculpatului pentru

comiterea faptei reținută în sarcina sa.

În subsidiar, același

apărător a solicitat achitarea în temeiul disp.art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., întrucât fapta săvârșită de acesta

nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp. art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385

9

C. proc.

pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat și

urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

În susținerea

recursului, inculpatul, deși invocă cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 13 și 172 C. proc. pen., criticile formulate de acesta nu fac posibilă

incidența acestor cazuri de casare.

Fapta reținută în

sarcina inculpatului T.P., care în perioada august - noiembrie 2011 a predat de

7 ori la Centrul de Colectare fier vechi SC A.C. SRL Craiova, declarând de

fiecare dată că deșeurile provin din gospodărie proprie, ascunzând astfel

materia impozabilă și cauzând bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală

de 7.678,72 lei reprezentând impozit pe venit de la plata cărora s-a sustras,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în

formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, din actele de

la dosar, se retine că infracțiunea de evaziune fiscală a fost săvârșită prin

sustragerea în mod repetat a inculpatului de la plata impozitului pe venit

instituit pentru astfel de activități (conform art. 41 lit. i) și art. 78 alin.

(2) din C. fisc., coroborat cu prevederile pct. 152 din normele metodologice de

aplicare a C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44/2004 cu modificările și

completările survenite până la data de 23 februarie 2011) impozit care, în

situația declarării corecte a sursei deșeurilor din fier predate s-ar fi

calculat și reținut de către societatea achizitoare prin stopaj la sursă, la

momentul fiecărei plăți, respectiv s-ar fi virat la bugetul de stat până la

data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut (conform

prevederilor art. 79 din C. fisc.).

Prevederile legale

invocate sunt următoarele: art. 41 lit. i) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.,

categoriile de venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor

prezentului titlu sunt următoarele: i) venituri din alte surse definite conform

art. 78 și art. 79

1

; art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 C.

fisc., veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind

impozabile precum și cele enumerate prin normele metodologice elaborate prin

aplicarea prezentului art.; pct. 152 din normele metodologice de aplicare a C.

fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările efectuate

până la data de 23 februarie 2011, în aplicarea art. 178 alin. (2) din C. fisc.,

în această categorie se includ, de exemplu, următoarele venituri realizate de

persoanele fizice; veniturile obținute de persoanele fizice din valorificarea

prin centrele de colectare a deșeurilor din metal, hârtie, sticlă și altele

asemenea și care nu provin din gospodăria proprie; art. 79 din Legea nr.

571/2003 C. fisc. impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la

momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri prin aplicarea unei

cote de 16% asupra venitului brut.

Impozitul calculat și

reținut reprezintă impozit final.

Impozitul astfel

reținut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii

următoare celei în care a fost reținut.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu procesul verbal de

sesizare din oficiu, cu adresa către Garda Financiară, secția Olt, cu adresa

către Centrul de Colectare Fier vechi, cu procesul verbal de predare primire, a

adeverințelor de predare și plată, cu sesizarea Gărzii Financiare, cu procesele

verbale de control, cu adresa Gărzii Financiare Olt, cu nota explicativă, cu

adresa către D.G.F.P. Olt, cu adeverințele de primire și plată, cu fișa de

cazier judiciar și cu recunoașterea parțială a inculpatului care a arătat că

într-adevăr în perioada reținută în actul de trimitere în judecată a predat

cantitatea totală de 52.141 kg fier vechi în valoare totală de 49.476,30 lei,

declarând că deșeurile provin din gospodăria proprie, sustrăgându-se astfel de

la plata impozitului pe venit de 16% care trebuia calculat și reținut de

achizitor prin stopaj la sursă, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 7.678,72

lei reprezentând impozit pe profit.

Întrucât la datele

când inculpatul a predat deșeurile din fier vechi erau în vigoare dispozițiile

legale în baza cărora a fost trimis în judecată, în temeiul cărora acesta era

obligat să declare sursa reală de proveniență a acestora, fapt pe care nu l-a

făcut declarând că deșeurile privind din gospodăria proprie, sustrăgându-se

astfel de plata impozitului de 16%, Înalta Curte constată că este neîntemeiată

critica formulată de inculpat în temeiul dispozițiilor art. 385

9

pct. 13 C. proc. pen., întrucât fapta pentru care inculpatul a fost condamnat

este prevăzută de legea penală.

Critica întemeiată pe

dispozițiile art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. este, de asemenea,

neîntemeiată.

Potrivit art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară

legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Apărătorul a apreciat

că este incident acest caz de casare, că în mod greșit nu s-a dispus achitarea

inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., întrucât fapta săvârșită de acesta nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

Potrivit art. 18 C.

pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin

atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul

ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea concretă a gradului de

pericol social, se ține seama de toate criteriile prevăzute de art. 181 alin.

(2) C. pen., gravitatea faptei săvârșite și periculozitatea socială a

făptuitorului apreciindu-se pe baza unui complex de elemente și date de ordin

subiectiv, dar și a circumstanțelor obiective în care s-a comis actul de

conduită interzis.

Analizând pericolul

social, astfel cum acesta este definit la art. 18 C. pen. și după criteriile

stabilite de art. 181 alin. (2) C. pen., instanța apreciază că fapta

inculpatului T.P. care în perioada august - noiembrie 2011 a predat la SC A.C. SRL

Craiova cantitatea totală de 52.141 kg fier vechi, în valoare de 49.476,30 lei,

declarând în mod nereal că deșeurile provin din gospodăria proprie, astfel

sustrăgându-se de la plata impozitului de 16% care trebuia reținut prin stopaj

la sursă și procedând în modul descris inculpatul a ascuns sursa impozabilă sau

taxabilă evitând plata impozitului prev. de art. 178 din C. fisc., prin fapta

sa cauzând bugetului de stat un prejudiciu total de 7.678,721ei, reprezentând

impozitul pe venit de la plata căruia s-a sustras, constituie o faptă care

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,prevederile art. 181 C. pen.

nefiind aplicabile.

Fată de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de

inculpat.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva Deciziei penale nr.

155 din 26 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 octombrie 2013.