ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3010/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 231 din data de 10 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4143/104/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul Toma Paulică, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. A fost respinsă cererea de aplicare a disp. art. 320 1 C. proc. pen. formulată de inculpatul Toma Paulică, ca nefondată. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 81 și 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni. În baza art. 359 C. proc. pen. au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepsei accesorii. S-a constatat că inculpatul a achitat în contul prejudiciului suma de 700 lei. În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.979 lei despăgubiri civile către A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Olt cu titlu de despăgubiri civile și la plata obligațiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului și data achitării integrale a debitului către partea civilă.

A fost respinsă cererea privind instituirea sechestrului asigurător, ca nefondată. S-a dispus anularea parțială, ca fiind false, respectiv cu privire la proveniența fierului vechi, a adeverințelor de primire și plată din 06 august 2010 (fila 21 dosar urmărire penală), din 09 august 2010 (fila 22 dosar urmărire penală), din 12 august 2010 (fila 23 dosar urmărire penală), din 16 august 2010 (fila 24 dosar urmărire penală), din 17 august 2010 (fila 25 dosar urmărire penală), din 24 august 2010 (fila 26 dosar urmărire penală) și din 04 noiembrie 2010 (fila 27 dosar urmărire penală). În baza art. 17 din Legea nr. 26/1990, copia hotărârii se va comunica O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, copie de pe dispozitivul hotărârii se va comunica la O.N.R.C. București, după rămânerea definitivă a hotărârii. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului, din care 150 lei reprezentând onorariu pentru avocatul din oficiu (avocat C.C.D. conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 03 septembrie 2012), ce urmează a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Olt. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 143/P/2012 din 05 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, înregistrat la această instanță, secția penală, sub nr. 4143/104/2012 a fost trimis în judecată inculpatul Toma Paulică, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că inculpatul T.P.

a predat în perioada august - noiembrie 2011 la centrul de colectare fier vechi SC A.C. SRL din Craiova, cantitatea totală de 52.141 kg fier vechi în valoare totală de 49.476,30 lei declarând că deșeurile provin din gospodăria proprie și astfel sustrăgându-se de la plata impozitului de 16% care trebuia calculat și reținut de achizitor prin stopaj la sursă. Din actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut în fapt că la data de 06 martie 2012, organele de poliție din cadrul Postului de Poliție TF Balș s-au sesizat din oficiu în legătură cu săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că inculpatul T.P. a predat în perioada august - noiembrie 2011 la centrul de colectare fier vechi SC A.C.

SRL din Craiova, cantitatea totală de 52.141 kg fier vechi în valoare totală de 49.476,30 lei declarând că deșeurile provin din gospodăria proprie și astfel sustrăgându-se de la plata impozitului de 16% care trebuia calculat și reținut de achizitor prin stopaj la sursă. Astfel, organele de poliție au ridicat un număr de 7 adeverințe de primire și plată întocmite de SC A.C. SRL din Craiova, pe aceste documente fiind menționat sub semnătura inculpatului că materialele din fier predate provin din gospodărie proprie. În realitate, s-a reținut că inculpatul T.P. a colectat deșeurile din fier de la diferiți cetățeni din localitățile limitrofe orașului Balș și de la groapa de gunoi, aspecte pe care le-a recunoscut cu ocazia audierii în cauză.

Pentru stabilirea obligațiilor fiscale de la plata cărora s-a sustras inculpatul, a fost efectuată o verificare fiscală de către Garda Financiară - Secția Olt, care a comunicat la dosar rezultatul verificărilor prin adresa din 13 aprilie 2012. Din procesul verbal de control din 11 aprilie 2012, anexat adresei susmenționate, s-a reținut că prin faptele comise, inculpatul T.P. a ascuns materia impozabilă, săvârșind astfel infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, prin care a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în total de 7.678,72 lei, reprezentând impozitul pe venit de la plata căruia s-a sustras. Audiat pe parcursul judecății, inițial inculpatul T.P. a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, precizând că recunoaște în totalitate săvârșirea acesteia și dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește.

Cu aceeași ocazie inculpatul a precizat că solicită să se facă aplicarea disp. art. 320 1 alin. (1) - (7) C. proc. pen. În final, inculpatul a revenit asupra declarației sale și a arătat că recunoaște săvârșirea faptei, dar dorește să fie achitat, întrucât la datele la care a predat fierul vechi fapta nu mai era încriminată. În această situație prima instanță a apreciat că în cazul inculpatului T.P. nu se poate face aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen., întrucât acesta a revenit și nu a mai recunoscut săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În consecință, a fost respinsă cererea privind aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) - (7) C. proc. pen., ca nefondată.

Deși, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, situația de fapt și vinovăția sa au fost pe deplin dovedite cu procesul verbal de sesizare din oficiu, cu adresa către Garda Financiară, secția Olt, cu adresa către Centrul de Colectare Fier vechi, cu procesul verbal de predare primire, a adeverințelor de predare și plată, cu sesizarea Gărzii Financiare, cu procesele verbale de control, cu adresa Gărzii Financiare Olt, cu nota explicativă, cu adresa către D.G.F.P.

Olt, activitatea de inspecție fiscală, cu adeverințele de primire și plată, cu fișa de cazier judiciar și cu recunoașterea parțială a inculpatului care a arătat că într-adevăr în perioada reținută în actul de trimitere în judecată a predat cantitatea totală de 52.141 kg fier vechi în valoare totală de 49.476,30 lei, declarând că deșeurile provin din gospodăria proprie, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe venit de 16% care trebuia calculat și reținut de achizitor prin stopaj la sursă, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 7.678,72 lei reprezentând impozit pe profit. Având în vedere această situație, prima instanță văzând și actele și lucrările dosarului, precum și probele administrate pe parcursul urmăririi penale și a judecății, a apreciat că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite.

S-a apreciat că fapta reținută în sarcina inculpatului T.P., care în perioada august - noiembrie 2011 a predat de 7 ori la Centrul de Colectare fier vechi SC A.C. SRL Craiova, declarând de fiecare dată că deșeurile provin din gospodărie proprie, ascunzând astfel materia impozabilă și cauzând bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 7.678,72 lei reprezentând impozit pe venit de la plata cărora s-a sustras întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. impunându-se condamnarea sa.

Apărarea inculpatului că norma specială în baza căreia a fost trimis în judecată nu era în vigoare la data când se apreciază că a săvârșit infracțiunea, situație în care se impune achitarea, s-a reținut că este nesinceră și nereală întrucât Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011 pentru modificarea și completarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004 precum și pentru modificarea și completarea H.G. nr. 870/2009 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc nu se referă la fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, aspect care rezultă chiar din denumirea hotărârii.

S-a reținut că la datele când inculpatul a predat deșeurile din fier vechi erau în vigoare dispozițiile legale în baza cărora a fost trimis în judecată iar acesta era obligat să declare sursa reală de proveniență a acestora, fapt pe care inculpatul nul-a tăcut declarând că deșeurile privind din gospodăria proprie, sustrăgându-se astfel de plata impozitului de 16%. La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, prima instanță a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 și 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, gradul de pericol social al faptei prin care s-a cauzat prejudiciu bugetului de stat și circumstanțele personale ale acestuia care deși este tânăr și nu are antecedente penale a mai fost sancționat cu amendă administrativă pentru săvârșirea a două fapte de aceiași natură penală, iar pe parcursul judecății a avut o comportare oscilantă.

Având în vedere aceste elemente, s-a apreciat că scopul preventiv al pedepsei cu închisoarea poate fi atins și fără executarea acesteia, datele ce caracterizează persoana inculpatului constituind indicii temeinice în acest sens. În consecință, în cauză s-a făcut aplicarea disp. art. 81-82 C. pen. privind executarea condiționată a executării pedepsei. S-a constatat că inculpatul a achitat în contul prejudiciului suma de 700 lei, cu chitanțele din 01 noiembrie 2012 în valoare de 5.001ei și din 24 octombrie 2012 în valoare de 200 lei. În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.979 lei despăgubiri civile către A.N.A.F. București prin D.G.F.P.

Olt cu titlu de despăgubiri civile și la plata obligațiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului și data achitării integrale a debitului către partea civilă. A fost respinsă cererea privind instituirea sechestrului asigurător, ca nefondată întrucât pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că inculpatul nu deține bunuri. S-a dispus anularea parțială, ca fiind false, cu privire la sursa de proveniență a fierului vechi, a adeverințelor de primire și plată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul T.P., criticând soluția sub aspectul legalității și temeiniciei. S-a invocat prin motivele scrise inițial faptul că prima instanță în mod greșit a refuzat aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. deși inculpatul cu ocazia primei declarații a recunoscut faptele și și-a însușit probele administrate în faza de urmărire penală. S-a precizat în dezvoltarea acestui motiv că solicitarea de a se aplica disp. art. 320 1 C. proc. pen. aparține inculpatului fiind irelevant dacă apărătorul său solicită în acest condiții achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. De asemenea, s-a solicitat achitarea inculpatului fie în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., considerându-se că la momentul comiterii faptelor acestea nu erau incriminate ca infracțiune întrucât doar prin H.G. nr. 150/2011 s-a introdus obligația persoanelor fizice de a declara veniturile obținute prin valorificarea fierului vechi, fie în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., considerându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracțiuni. Curtea de apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 155 din 26 aprilie 2013 a admis apelul declarat de inculpatul T.P. împotriva sentinței penale nr. 231 din data de 10 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt. A desființat, în parte, sentința apelată sub aspectul laturii penale și rejudecând a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 74 alin. (1) lit. b) C. pen. și 76 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1 an și 6 luni închisoare la 6 luni închisoare.

A redus în mod corespunzător termenul de încercare de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 6 luni. A menținut restul dispozițiilor din sentința penală apelată. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, suma de 100 lei (50% din onorariul avocatului din oficiu - delegația din 2013) urmând a se avansa din fondurile M.J. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele: Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că situația de fapt, descrisă și analizată în extensio de prima instanță, prin raportare la întreg ansamblul probator al cauzei, este corectă și nu este contrazisă de nici un mijloc de probă. De asemenea, s-a constatat că pe baza probelor administrate instanța de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptei săvârșită de inculpat.

Apelul a fost apreciat ca fondat în privința individualizării sancțiunii aplicate inculpatului pentru fapta săvârșită, pedeapsa de un an și șase luni aplicată de instanța de fond fiind considerată ca nejustificat de aspră în raport de potențialul de pericol al infracțiunii dar și în raport de persoana inculpatului și conduita acestuia în proces. Luându-se în considerare valoarea mică a prejudiciului produs (7.678 lei), conduita în proces a autorului faptei (inculpatul a recunoscut infracțiunile încă de la primele declarații din data de 04 mai 2012 și ulterior în fața instanței, făcând demersuri pentru achitarea prejudiciului reclamat de partea civilă), perioada de timp scursă de la data săvârșirii faptei dar și modul concret în care s-a acționat și natura activităților din care a derivat obligația de plată a impozitului, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de șase luni închisoare, păstrându-se modalitatea de executare stabilită de prima instanță.

Nu au fost primite criticile apelantului nici în ceea ce privește respingerea cererii de aplicare a procedurii speciale prev. de art. 320 1 C. proc. pen. Chiar dacă inculpatul prin declarația din 26 noiembrie 2012 (fila 43 dosar) a arătat că solicită să fie judecat în procedura specială prev. de art. 320 1 C. proc. pen. la același termen atât personal cât și prin apărătorul ales inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., precizând că nu avea obligația de a achita impozitul de 16%. Ori, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., procedând la admiterea cererii formulate de inculpat instanța nu poate să dispună decât condamnarea acestuia, cu reducerea limitelor de pedeapsă minime și maxime cu o treime, în sens similar dispunând și Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile recente în care s-a arătat că în procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen. se poate dispune achitarea inculpatului doar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. Așadar pentru a putea analiza apărările inculpatului în sensul inexistenței faptei pentru care a fost trimis în judecată prima instanță în mod legal a respins cererea acestuia de aplicare a procedurii simplificate, constatând că aceasta nu cuprinde o recunoaștere a săvârșirii faptelor în sensul alin. (1) al aceluiași art., și a dat eficiență juridică poziției sincere a inculpatului prin reținerea circumstanțelor atenuante. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul T.P. Invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 13 și 172 C. proc.

pen., apărătorul inculpatului a pus concluzii de admitere a recursului. Referindu-se la cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 13 C. proc. pen. acesta a arătat că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă, care la momentul comiterii ei nu era prevăzută în legea penală. În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a solicitat achitarea inculpatului pentru comiterea faptei reținută în sarcina sa. În subsidiar, același apărător a solicitat achitarea în temeiul disp.art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., întrucât fapta săvârșită de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp.

art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În susținerea recursului, inculpatul, deși invocă cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 13 și 172 C. proc. pen., criticile formulate de acesta nu fac posibilă incidența acestor cazuri de casare. Fapta reținută în sarcina inculpatului T.P., care în perioada august - noiembrie 2011 a predat de 7 ori la Centrul de Colectare fier vechi SC A.C.

SRL Craiova, declarând de fiecare dată că deșeurile provin din gospodărie proprie, ascunzând astfel materia impozabilă și cauzând bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 7.678,72 lei reprezentând impozit pe venit de la plata cărora s-a sustras, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel, din actele de la dosar, se retine că infracțiunea de evaziune fiscală a fost săvârșită prin sustragerea în mod repetat a inculpatului de la plata impozitului pe venit instituit pentru astfel de activități (conform art. 41 lit. i) și art. 78 alin. (2) din C. fisc., coroborat cu prevederile pct. 152 din normele metodologice de aplicare a C. fisc.

aprobate prin H.G. nr. 44/2004 cu modificările și completările survenite până la data de 23 februarie 2011) impozit care, în situația declarării corecte a sursei deșeurilor din fier predate s-ar fi calculat și reținut de către societatea achizitoare prin stopaj la sursă, la momentul fiecărei plăți, respectiv s-ar fi virat la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut (conform prevederilor art. 79 din C. fisc.).

Prevederile legale invocate sunt următoarele: art. 41 lit. i) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., categoriile de venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor prezentului titlu sunt următoarele: i) venituri din alte surse definite conform art. 78 și art. 79 1 ; art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile precum și cele enumerate prin normele metodologice elaborate prin aplicarea prezentului art.; pct. 152 din normele metodologice de aplicare a C. fisc., aprobate prin H.G.

nr. 44/2004, cu modificările și completările efectuate până la data de 23 februarie 2011, în aplicarea art. 178 alin. (2) din C. fisc., în această categorie se includ, de exemplu, următoarele venituri realizate de persoanele fizice; veniturile obținute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deșeurilor din metal, hârtie, sticlă și altele asemenea și care nu provin din gospodăria proprie; art. 79 din Legea nr. 571/2003 C. fisc. impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut. Impozitul calculat și reținut reprezintă impozit final. Impozitul astfel reținut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu procesul verbal de sesizare din oficiu, cu adresa către Garda Financiară, secția Olt, cu adresa către Centrul de Colectare Fier vechi, cu procesul verbal de predare primire, a adeverințelor de predare și plată, cu sesizarea Gărzii Financiare, cu procesele verbale de control, cu adresa Gărzii Financiare Olt, cu nota explicativă, cu adresa către D.G.F.P.

Olt, cu adeverințele de primire și plată, cu fișa de cazier judiciar și cu recunoașterea parțială a inculpatului care a arătat că într-adevăr în perioada reținută în actul de trimitere în judecată a predat cantitatea totală de 52.141 kg fier vechi în valoare totală de 49.476,30 lei, declarând că deșeurile provin din gospodăria proprie, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe venit de 16% care trebuia calculat și reținut de achizitor prin stopaj la sursă, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 7.678,72 lei reprezentând impozit pe profit.

Întrucât la datele când inculpatul a predat deșeurile din fier vechi erau în vigoare dispozițiile legale în baza cărora a fost trimis în judecată, în temeiul cărora acesta era obligat să declare sursa reală de proveniență a acestora, fapt pe care nu l-a făcut declarând că deșeurile privind din gospodăria proprie, sustrăgându-se astfel de plata impozitului de 16%, Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica formulată de inculpat în temeiul dispozițiilor art. 385 9 pct. 13 C. proc. pen., întrucât fapta pentru care inculpatul a fost condamnat este prevăzută de legea penală. Critica întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 pct. 172 C. proc. pen. este, de asemenea, neîntemeiată. Potrivit art. 385 9 pct. 172 C. proc.

pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Apărătorul a apreciat că este incident acest caz de casare, că în mod greșit nu s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit a) rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., întrucât fapta săvârșită de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Potrivit art. 18 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea concretă a gradului de pericol social, se ține seama de toate criteriile prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen., gravitatea faptei săvârșite și periculozitatea socială a făptuitorului apreciindu-se pe baza unui complex de elemente și date de ordin subiectiv, dar și a circumstanțelor obiective în care s-a comis actul de conduită interzis. Analizând pericolul social, astfel cum acesta este definit la art. 18 C. pen. și după criteriile stabilite de art. 181 alin. (2) C. pen., instanța apreciază că fapta inculpatului T.P. care în perioada august - noiembrie 2011 a predat la SC A.C.

SRL Craiova cantitatea totală de 52.141 kg fier vechi, în valoare de 49.476,30 lei, declarând în mod nereal că deșeurile provin din gospodăria proprie, astfel sustrăgându-se de la plata impozitului de 16% care trebuia reținut prin stopaj la sursă și procedând în modul descris inculpatul a ascuns sursa impozabilă sau taxabilă evitând plata impozitului prev. de art. 178 din C. fisc., prin fapta sa cauzând bugetului de stat un prejudiciu total de 7.678,721ei, reprezentând impozitul pe venit de la plata căruia s-a sustras, constituie o faptă care prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,prevederile art. 181 C. pen. nefiind aplicabile. Fată de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva Deciziei penale nr. 155 din 26 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2013.