ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 798/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 798/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 90 din 14 mai 2012 a Tribunalului Olt a fost condamnat inculpatul B.Z. la

pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; în baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.,

s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.; în baza art. 81

și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe o durată de 4 ani, termen de încercare, din care 2 ani pedeapsa și 2 ani

interval de timp; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate

a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii; în baza

art. 359 C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.

pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și

dispozițiile art. 84 C. pen. privind revocarea în cazul neexecutării

obligațiilor civile.

În baza art. 14 C.

proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ., s-a admis cererea și s-a dispus

obligarea inculpatului la plata sumei de 47.302 RON despăgubiri civile (16.967 RON

- TVA + 14.288 RON - impozit pe profit și 16.047 RON majorări de întârziere)

către partea civilă A.N.A.F. București, prin D.G.F.P. Olt - Slatina și la plata

obligațiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data rămânerii

definitive a hotărârii, până la achitarea integrală a debitului.

S-a instituit

sechestru asigurător pe bunurile imobile ale inculpatului, respectiv o casă de

locuit din lemn în suprafață de 60 m.p. și suprafața de 900 m.p. teren

intravilan situate localitatea Potcoava, județul Olt, potrivit dispozițiilor

art. 163 alin. (2) și art. 165 C. proc. pen.; în baza art. 17 din Legea nr.

26/1990, modificată prin Legea nr. 161/2003, copie de pe hotărâre s-a dispus a

fi comunicată Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt, în

termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii; în baza art. 13

alin. (1) din Legea nr. 241/2005, copie de pe dispozitivul hotărârii s-a dispus

a se comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului București, după

rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare statului, din care

suma de 100 RON onorariu avocat oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul

Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați Olt.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 107/P/2011 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Olt, a fost trimis în judecată - în stare de libertate -

inculpatul B.Z. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă

continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, inculpatul - administrator al

SC C.A. SRL Potcoava (firmă înființată în anul 1999) -, cu ocazia unui control

fiscal efectuat de către D.G.F.P. Olt la data de 31 august 2010 (care a vizat

perioada 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2010), s-a descoperit că a dedus în mod

ilegal cheltuieli nedeductibile în valoare de 106.267 RON, din care TVA 16.967 RON,

concluziile fiind inserate în raportul de inspecție fiscală.

A fost verificată în acest

context, relația comercială a SC C.A. SRL Potcoava cu SC L.C.I. SRL Slatina, constând

în aceea că în perioada 04 noiembrie 2008 - 10 decembrie 2008, inculpatul a aprovizionat

de la SC L.C.I. SRL copertine stadion și prelucrări prin așchiere, în baza a 22

facturi emise în acea perioadă, facturi cuprinse între 04 noiembrie 2008 și 10

decembrie 2008.

Organul de control fiscal

a stabilit că SC L.C.I. SRL nu are capacități tehnice de realizare a produselor

cuprinse în facturile menționate.

Ulterior, firma SC C.A.

SRL Potcoava - administrată de inculpat - a vândut acele produse către SC C.A. SRL

Potcoava, conform unui număr de 23 facturi, înscris în contabilitate.

SC L.C.I. SRL, având ca

asociat unic pe numitul R.L., a intrat în stare de insolvență începând cu data de

09 martie 2009 și în stare de faliment începând cu 16 noiembrie 2009, iar administratorul

firmei a precizat personal că nu a desfășurat nici o relație cu firma inculpatului,

iar că facturile și ștampila folosite nu știe dacă aparțin firmei, deoarece nu a

întrebuințat niciodată asemenea facturi; pe de altă parte, reprezentanta firmei

SC C.A. Potcoava, numita B.E.M., a precizat că, într-adevăr, firma sa a achiziționat

copertine de stadion și a beneficiat de prelucrări mecanice prin așchiere de la

SC C.A. SA Potcoava, pentru care a plătit.

Astfel, a rezultat că

inculpatul nu avea cum să se aprovizioneze de la firma SC L.C.I. SRL Slatina, deoarece

- așa cum a afirmat reprezentantul acestei firme - nu a avut relații comerciale

cu inculpatul.

Cercetările nu au putut

stabili de unde au fost procurate cele 22 facturi în care la rubrica „furnizor”

apare SC L.C.I. SRL, dar este de notorietate publică faptul că asemenea facturi

pot fi procurate din păcate cu ușurință.

Din coroborarea probelor

administrate, a rezultat că în perioada 04 noiembrie - 10 decembrie 2008, SC C.A.

SRL Potcoava a înregistrat cheltuieli deductibile fiscal, respectiv taxa pe valoarea

adăugată de la SC L.C.I. SRL, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, cu

consecința evidențierii unor cheltuieli fictive și implicit diminuarea impozitului

pe profit și deducerea nelegală a TVA.

În cauză a fost efectuată

o expertiză contabilă care a stabilit că prejudiciul produs bugetului de stat este

de 31.255 RON, cuprinzând: 14.288 RON, impozit pe profit aferent achizițiilor de

la SC L.C.I. SRL și 16.967 RON TVA.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța de fond a constatat că inculpatul nu avea cum să se aprovizioneze

de la firma SC L.C.I. SRL Slatina, deoarece așa cum s-a arătat și cum a afirmat

reprezentantul acesteia, nu a avut relații comerciale cu inculpatul, iar fapta acestuia

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în varianta

prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 261/2005 în formă continuată cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fiind emise facturi în perioada 04 noiembrie -

10 decembrie 2008, în baza aceleași rezoluții infracționale.

La individualizarea pedepsei

aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile prev. de art.

72 și 52 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul

de pericol social al faptei săvârșite prin care s-a adus atingere bugetului consolidat

al statului, împrejurările reale ale săvârșirii acesteia, constând în aceea că a

înregistrat în contabilitate documente fictive pentru a micșora obligațiile datorate

bugetului de stat și circumstanțele personale ale acestuia care deși a mai fost

sancționat administrativ pentru același gen de fapte, iar pe parcursul urmăririi

penale și a judecății a avut o comportare oscilantă, este tânăr, iar în familie

și societate a avut o comportare corespunzătoare, elemente în raport de care s-a

aplicat că prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu suspendarea condiționată

a executării, al cărei cuantum să se situeze la minimul special prevăzut de lege,

se va contribui la atingerea scopului preventiv-educativ urmărit de legiuitor, datele

pozitive ce caracterizează persoana inculpatului constituind indicii că acesta își

va schimba comportamentul și fără executarea pedepsei.

Având în vedere că, în

speță, s-a dispus condamnarea inculpatului, instanța de fond i-a aplicat acestuia

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., pe o durată situată de asemenea la

minimul special prevăzut de lege, iar în baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.,

i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata suspendării condiționate

a executării pedepsei.

În baza art. 14 C.

proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ., instanța de fond a admis cererea părții

civile A.N.A.F. București - prin D.G.F.P. Slatina, dispunând în consecință obligarea

inculpatului la plata sumei de 47.302 RON despăgubiri civile (16.967 RON - TVA +

14.288 RON - impozit pe profit și 16.047 RON majorări de întârziere), precum și

la plata obligațiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data rămânerii

definitive a hotărârii, până la achitarea integrală a debitului, potrivit adresei

din 24 octombrie 2011 cu care A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză.

Întrucât partea civilă

a solicitat să se instituie sechestru asigurător pe bunurile imobile ale inculpatului

(respectiv o casă de locuit din lemn în suprafață de 60 m.p. și suprafața de 900

m.p. teren intravilan, situate localitatea Potcoava, județul Olt), potrivit dispozițiilor

art. 163 alin. (2) și art. 165 C. proc. pen. și văzând și adresa din 23 noiembrie

2011 emisă de Primăria Potcoava, județul Olt, instanța de fond a admis cererea și

a instituit sechestru asupra bunurilor enumerate anterior.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel inculpatul B.Z. - în nume personal și în calitate de reprezentant,

ca asociat unic, în cadrul părții responsabile civilmente SC C.A. SRL Potcoava,

județul Olt - solicitând desființarea sentinței și în rejudecare achitarea inculpatului

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., motivând că operațiunile comerciale îndeplinite de inculpat sunt conforme

realității, au fost înregistrate în evidența contabilă, marfa fiind aprovizionată

în mod real de la SC L.C.I. SRL, iar pentru profitul și TVA-ul colectat, inculpatul

a plătit obligațiile fiscale datorate statului. Sub aspect civil, s-a solicitat

respingerea acțiunii civile promovată de partea civilă D.G.F.P. Olt, argumentându-se

că achiziția mărfurilor fiind reală, iar prețul de achiziție regăsindu-se în cheltuielile

pentru obținerea produselor comercializate prin societatea inculpatului, este legală

deducerea cheltuielilor de producție, fără a se fi produs în mod real un prejudiciu

în dauna bugetului de stat.

Prin decizia penală

nr. 180 din 16 mai 2013 a Curții de Apel Craiova s-a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul B.Z. împotriva sentinței penale nr. 90 din 14 mai 2012 a

Tribunalului Olt.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Apelantul inculpat B.Z.

- care a îndeplinit funcția de asociat unic și administrator la SC C.A. SRL Potcoava,

începând cu anul 1999 - a fost dedus judecății pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală în modalitatea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

241/2005 („evidențierea în actele contabile de cheltuieli care nu au la bază operațiuni

reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale”), constând

în aceea că, în perioada 04 noiembrie 2008 - 10 decembrie 2008, a înregistrat în

evidența contabilă a societății cheltuieli deductibile, pentru achiziționarea de

prelucrări metalice prin așchiere, aprovizionate de la SC L.C.I. SRL Slatina, în

vederea producerii de copertine, pe care le-a vândut SC C.A. SRL Potcoava, cheltuieli

care nu corespund realității privitor la prețul de achiziție și includerea TVA deductibilă,

iar în această modalitate, inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale

constând în TVA și impozit pe profitul suplimentar.

În cauză, inculpatul s-a

apărat invocând realitatea facturilor și chitanțelor care, aparent, atestă operațiunile

comerciale de cumpărare de materiale de la SC L.C.I. SRL, în faza urmăririi penale

și a cercetării judecătorești în primă instanță declarând că a cunoscut personal

pe reprezentantul societății furnizoare, în persoana numitului R.L., care a întocmit

facturile din perioada 04 noiembrie 2008 - 10 decembrie 2008, în prezența inculpatului,

iar mărfurile au fost plătite în numerar, la primire, direct de către inculpat către

martorul R.L.

S-a constatat că în faza

urmăririi penale, inculpatul a dat declarații contradictorii în ceea ce privește

modul de întocmire a documentelor de evidență contabilă primară (facturi și chitanțe)

emise de SC L.C.I. SRL, astfel: în declarația din data de 04 aprilie 2011, inculpatul

a declarat că facturile au fost semnate și ștampilate în prezența sa, de către R.L.;

în declarația din 19 aprilie 2011, a declarat că marfa în discuție nu a fost achiziționată

de la SC L.C.I. SRL Slatina, că nu cunoaște cine a completat documentele contabile,

care i-au fost aduse completate la toate rubricile, cu semnătură și ștampilă.

În faza cercetării judecătorești

în primă instanță (din data de 13 februarie 2012), inculpatul a arătat că a avut

relații comerciale cu SC L.C.I. SRL și că menține declarațiile date în faza urmăririi

penale, în timp ce, cu ocazia cercetării judecătorești din faza de apel (declarațiile

din 11 aprilie 2013 și 16 martie 2013) a indicat un alt curs al evenimentelor, precizând

că martorul B.G. i-a prezentat pe reprezentantul SC L.C.I. SRL, numitul R.L., că

s-a înțeles cu acesta să îi livreze prelucrări metalice prin așchiere, pentru a

fi utilizate la producția de copertine metalice, convenția fiind ca marfa să fie

adusă în funcție de comanda inculpatului, iar plata realizându-se în numerar, la

livrare; inculpatul a menționat apoi împrejurări total contradictorii, privitor

la: - termenii contractului de furnizare mărfuri, în sensul că, inițial, a solicitat

lui R.L. să îi livreze materie primă pentru o singură copertină, la prețul de 4.600

RON, iar nu o înțelegere pe termen de o lună, privitor la livrări succesive de materiale,

după care a revenit, menționând că înțelegerea cu R. a fost în sensul ca acesta

să îi furnizeze materia primă pentru producția a 10-11 copertine, componentele metalice

urmând a fi livrate la un interval de 2-3 zile, la valoarea de maxim 5.000 RON;

- întocmirea documentelor de evidență contabilă (facturi, chitanțe), inițial inculpatul

declarând că factura și chitanța erau deja completate, semnate și ștampilate la

prima livrare, pentru valoarea de 4.600 RON, după care a revenit și a precizat că,

în realitate, factura și chitanța erau completate în momentul recepției materialelor,

de către șoferul mijlocului de transport, inculpatul fiind cel care oferea datele

pentru identificarea societăților și reprezentanților lor, iar mijlocul de transport

nu aparținea SC L.C.I. SRL, ci unei societăți administrate de un prieten al inculpatului,

numitul B.G., care i l-a încredințat pentru a fi folosit în beneficiul SC C.A. SRL

Potcoava.

Față de aceste contradicții

evidente din declarația inculpatului, instanța de apel a procedat la administrarea

de probe testimoniale, audiind pe martorii B.G. și R.L. (la termenul din 16 mai

2013), care au infirmat apărările inculpatului, după cum urmează: din declarația

martorului B.G. se reține că acesta nu a fost prezent la niciuna din tranzacțiile

dintre inculpat și reprezentantul SC L.C.I. SRL, că nu-l cunoaște pe numitul R.L.

și nu i l-a prezent inculpatului, precum și că a permis inculpatului să folosească

mijlocul de transport aparținând unei societăți administrate de martorul B.G. (SC

I.P. SRL), deoarece inculpatul intenționa să cumpere acest autoturism; din declarația

martorului R.L. se reține că acesta nu-l cunoaște pe inculpat și că nu a întocmit

niciun fel de documente în numele SC L.C.I. SRL, în cadrul căreia a îndeplinit funcția

de administrator în toamna-iarna anului 2007, când a preluat părțile sociale de

la C.C., la cererea acestuia fiind schimbată și denumirea societății, din SC T.

SRL Slatina, în SC L.C.I. SRL.

Totodată, s-a reținut

că a fost reaudiat inculpatul la termenul din 16 mai 2013 privitor la recunoașterea

martorului R.L., dar a declarat că fizionomia martorului nu corespunde imaginii

persoanei cu care a încheiat tranzacția de achiziționare materii prime, iar în aceste

condiții, Curtea a reținut inutilitatea administrării unei expertize grafoscopice

pentru a se stabili dacă semnăturile din facturile și chitanțele în litigiu aparțin

martorului, despre care inculpatul a declarat că a redactat aceste documente, în

prezența sa.

În aceste condiții, Curtea

a reținut că inculpatul B.Z., acționând în calitate de reprezentant al unei societăți

comerciale cu asociat unic, a achiziționat componente metalice pentru producția

de copertine, în condiții oculte, folosindu-se de documente de evidență primară

emanate de la o societate care nu avea în obiectul de activitate comercializarea

de asemenea mărfuri, nu deținea spații de depozitare, mijloace de transport sau

angajați, livrarea materialelor fiind negociată cu o persoană diferită de aceea

a martorului R.L., care este înscris în evidențele Registrului Comerțului drept

singurul administrator al societății.

De asemenea, din examinarea

facturilor fiscale care justifică cheltuielile deduse de inculpat și a facturilor

fiscale întocmite pentru comercializarea copertinelor metalice către SC C.A. SRL.,

a arătat că în niciuna din facturile de achiziție nu apar valorile indicate de inculpat

în propriile declarații (valoarea de 4.600 RON), iar prețul de vânzare include diferențe

nesemnificative față de prețul de achiziție, profitul rezultat fiind unul modic

(facturile din 05 noiembrie 2005, din 06 noiembrie 2008, din 07 noiembrie 2008 și

din 08 noiembrie 2008 indică un preț de vânzare de 4.938,5 RON, iar prețul de achiziție

a materialelor folosite de societatea inculpatului până la această dată este de

4.760 RON, după cum rezultă din facturi, rezultând un profit de 178,5 RON/tranzacție).

În aceste condiții, instanța

de apel a constatat că inculpatul a înregistrat în evidența contabilă a SC C.A.

SRL Potcoava cheltuieli deductibile cu eludarea prevederilor fiscale în materie,

reprezentate de dispozițiile art. 48 alin. (4) lit. a) C. fisc. aferent anului 2008,

conform cărora „pot fi deduse cheltuielile aferente veniturile, dacă acestea au

fost efectuate în cadrul activității desfășurate în scopul realizării venitului,

justificate prin documente”, precum și ale art. 146 din același cod, conform cărora

„pentru exercitarea dreptului de deducere TVA, contribuabilul trebuie să înregistreze

TVA ca taxă colectată în decontul aferent perioadei exigibilității taxei și să dețină

documentul justificativ, reprezentat de factura întocmită conform art. 155

alin. (5)”.

Ori, în speță, inculpatul

nu administrat dovezi pertinente pentru proveniența licită a materiei prime și referitor

la activitatea de producție a copertinelor metalice, din propria declarație rezultând

că inculpatul nu avea angajați, fiind „ajutat” de două persoane pe care le plătea,

fără a le fi încheiat contracte individuale de muncă.

În consecință, a reținut

că în absența unor operațiuni comerciale care să fie conforme normelor fiscale în

ceea ce privește deductibilitatea TVA, aferent costului de producție, evidențierea

unor cheltuieli care să includă TVA colectată, ca parte componentă a prețului de

achiziție a materiilor prime utilizate pentru producerea mărfurilor vândute de contribuabil,

iar prin aceasta diminuarea profitului obținut și, implicit, a impozitului datorat,

constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 241/2005, care, în speță, s-a realizat în formă continuată, prin înregistrarea

a 22 de facturi de achiziție, în perioada 04 noiembrie 2008 - 10 decembrie 2008,

ceea ce atrage incidența art. 41 alin. (2) C. pen.

Față de aceste considerente,

a constatat că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, reținând

vinovăția inculpatului la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată,

procedând la condamnarea acestuia la o pedeapsă just individualizată în raport de

criteriile prev. de art. 72 C. pen., inclusiv prin valorificarea împrejurărilor

personale favorabile (deduse din lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului,

integrarea socială), care au condus la suspendarea condiționată a executării pedepselor,

în condițiile art. 81-83 C. pen.

În ceea ce privește rezolvarea

laturii civile a cauzei, a constatat că prima instanță a reținut corect răspunderea

civilă a inculpatului care, în calitate de asociat unic în cadrul unei societăți

cu răspundere limitată, condamnat pentru o infracțiune de evaziune fiscală, răspunde

cu propriul patrimoniu pentru obligațiile fiscale rezultate din această activitate,

valoarea prejudiciului fiind just reținută, în raport de concluziile raportului

de expertiză contabilă din 13 mai 2011 întocmit de expert C.A., față de care inculpatul

nu a formulat obiecțiuni (după cum rezultă din declarația din 19 aprilie 2011).

Împotriva deciziei penale

nr. 180 din 16 mai 2013 a Curții de Apel Craiova în termen legal a declarat recurs

inculpatul B.Z., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru

infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005

întrucât lipsește latura subiectivă, respectiv intenția.

Astfel, operațiunile comerciale

desfășurate de SC C.A. SRL Potcoava au fost reale și au fost înregistrate în toate

actele contabile, fiind raportate ulterior la administrația financiară în declarațiile

de TVA și impozit pe profit.

Inculpatul solicită achitarea

sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respingerea

pretențiilor civile ale D.G.F.P. Olt și ridicarea sechestrului asigurător.

În drept, inculpatul și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte va analiza

criticile formulate de inculpat prin prisma disp. art. 385

9

pct. 12 C.

proc. pen., având în vedere dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., potrivit

cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi,

declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi,

rămân în competența aceleiași instanței și se judecă potrivit dispozițiilor legii

vechi privitoare la recurs.

Pe baza probelor administrate

atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, instanțele

au reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală

prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că în

perioada 04 noiembrie - 10 decembrie 2008 în calitate de asociat unic al SC C.A.

SRL Potcoava a înregistrat în contabilitate cheltuieli deductibile fiscal, respectiv

taxa pe valoare adăugată de la SC L.C.I. SRL, cheltuieli care nu corespund realității,

cu consecința diminuării impozitului pe profit și deducerea nelegală a TVA-ului.

Martorul R.L., asociatul

unic al SC L.C.I. SRL, a declarat constant pe parcursul procesului penal că societatea

sa nu a avut relații comerciale cu societatea inculpatului, nu are cunoștință de

existența societății SC C.A. SRL și nu îl cunoaște pe inculpat.

Fiindu-i prezentate facturile

și chitanțele fiscale pe care este menționat CNP-ul său, martorul declară că, deși

CNP-ul îi aparține, nu recunoaște niciuna dintre semnături și nici ștampila aparținând

SC L.C.I. SRL.

Totodată, organul de control

fiscal a stabilit că SC L.C.I. SRL nici nu are capacități tehnice de realizare a

produselor cuprinse în facturile menționate.

Martorul B.G. a arătat

că nu a fost prezent la niciuna din tranzacțiile dintre inculpat și reprezentantul

SC L.C.I. SRL, nu îl cunoaște pe R.L. și nu i l-a prezentat inculpatului pe acesta.

Din modalitatea în care

s-a derulat activitatea infracțională rezultă că inculpatul a acționat cu intenție

directă, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui

prin săvârșirea acelei fapte.

Chiar dacă inculpatul

a înregistrat ulterior cele 22 de facturi în jurnalul de casă și în jurnalele contabile,

acesta nu a legalizat astfel operațiunile comerciale fictive cu consecința diminuării

impozitului pe profit și deducerea nelegală a TVA-ului.

Reținându-se vinovăția

inculpatului în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, în mod

legal s-a dispus obligarea acestuia la despăgubiri civile către D.G.F.P. Olt și

s-a instituit sechestru asigurător pe bunurile imobile ale acestuia în vederea acoperirii

prejudiciului cauzat.

Față de considerentele

expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.Z. împotriva deciziei penale nr. 180 din 16 mai

2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 martie 2014.