ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3077/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 84 din 27 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 5029/85/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul B.S.V. la pedeapsa închisorii de 2 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani, ce constituie termen de încercare în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a fost suspendată și pedeapsa accesorie. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C civ., au fost admise acțiunile civile formulate și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 47.384 RON către Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F., prin D.R.A.O.V. Brașov, reprezentând accize datorate bugetului de stat, și a sumei de 11.969 RON către Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F., prin Garda Financiară Sibiu, reprezentând TVA datorat statului.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra autoturismului marca A., până la concurența sumei de 59.353 RON, măsură luată prin încheierea penală din data de 07 martie 2012 a Tribunalului Sibiu. În baza art. 118 lit. f) și b) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 7.500 pachete de țigări marca A.L.S. și a autoturismului marca O., proprietatea inculpatului. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500 RON din care 600 RON în faza de urmărire penală. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: În data de 09 iunie 2010, lucrătorii din cadrul I.P.J. Sibiu au fost sesizați de către inspectorii D.J.A.O.V.

Sibiu, cu privire la faptul că, pe DN1 la ieșirea din Sibiu spre Veștem, a fost oprit în trafic un autoturism care transporta țigarete fără a avea documente de proveniență și fără ca țigaretele să fie marcate. În urma controlului efectuat asupra autoturismului la sediul D.J.A.O.V. Sibiu, s-au găsit, în portbagajul autoturismului, în spațiul destinat pasagerilor din spate și în locul roții de rezervă, 750 cartușe a câte 10 pachete de 20 țigarete fiecare, în total 150.000 țigarete, marca A.L.S., pachetele neavând aplicate timbre fiscale, având înscris, ca și producător, H.T.S. Switzerland. Întrucât niciunul din pachetele găsite nu aveau aplicate timbre fiscale valabile pe teritoriul României, iar inculpatul nu a putut prezenta documente justificative de proveniență a țigărilor sau documente de plata a accizelor, s-a încheiat procesul-verbal de sancționare contravențională din 09 iunie 2010 prin care țigările și autoturismul au fost reținute în vederea confiscării.

Tribunalul a arătat că inculpatul, cu ocazia încheierii procesului-verbal de constatare a infracțiunii, a declarat că nu deține documente de proveniență și transport a țigărilor și că a achiziționat aceste țigări de la o persoană necunoscută, în scopul folosirii lor pentru un schimb cu alte bunuri (haine). Martora M.S.P., audiată atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, a declarat că l-a însoțit pe inculpat în deplasarea făcută la Sibiu, ocazie cu care inculpatul a achiziționat de la persoane necunoscute mai multe pachete de țigări pentru uzul personal.

S-a apreciat că împrejurarea că inculpatul a transportat și a fost identificat în trafic cu o cantitate impresionantă de țigări netimbrate și neaccizate în România, coroborată cu acțiunea de ascundere a activității de comercializare a țigărilor pentru a nu fi cunoscută de autoritățile fiscale, cu cantitatea mare de țigarete transportată care depășește limita unui consum personal, precum și cu declarațiile contractorii ale inculpatului privitoare la destinația țigărilor (consum propriu, pentru familie, pentru schimb cu alte produse) probează deținerea și transportul țigărilor nemarcate, netimbrate și neaccizate în România, faptă care întrunește elementul material al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală - prin ascunderea bunului sau sursei impozabile, infracțiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Pentru această infracțiune, Tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare, la individualizarea acesteia având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, gradul mediu de pericol social al faptei, dar și persoana inculpatului care se află la prima confruntare cu legea penală. Alături de pedeapsa principală, în baza art. 65 alin. (2) C. pen.., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. La alegerea pedepsei complementare instanța a avut în vedere natura faptei săvârșite - o infracțiune de evaziune fiscală, gravitatea acesteia, prejudiciul cauzat, împrejurările cauzei și persoana inculpatului.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere pedeapsa aplicată și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, s-a apreciat aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, motiv pentru care, în baza art. 81 C. pen. instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a arătat că în faza de urmărire penală, s-a constituit parte civilă în cauză, Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F., prin D.R.A.O.V. Brașov, cu suma de 47.384 RON reprezentând accize aferente bunurilor constatate în cazul inculpatului B.S.V. La rândul său, Ministerul Finanțelor Publice, prin Garda Financiară Sibiu, a arătat, în faza de urmărire penală, că TVA-ul aferent cantității de 7.500 pachete țigări se ridică la suma de 11.969 RON, sumă cu care această instituție s-a constituit parte civilă în faza de judecată.

Privitor la aceste constituiri de parte civilă, inculpatul, prin reprezentant, a invocat în fața instanței, lipsa unui mandat legal al Gărzii Financiare Sibiu și a D.R.A.O.V. Brașov, învederând faptul că este necesar un mandat de reprezentare dat de organul supraordonat, respectiv de Ministerul Finanțelor. Analizând aceste critici, Tribunalul a constatat că, începând cu data de 09 iunie 2011, data intrării în vigoare a H.G. nr. 566/2011, în cazul tuturor litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Comisariatul General al Gărzii Financiare se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale secțiilor județene și ale Secției Municipiului București ale Gărzii Financiare și dobândește calitatea procesuală a acestora.

În aceste condiții, Comisariatul General al Gărzii Financiare emite mandatul de reprezentare din 12 iulie 2011 prin care împuternicește Garda Financiară Sibiu să reprezinte această instituție în cauzele având ca obiect plângeri contravenționale sau acțiuni împotriva actelor emise de secția Sibiu a Gărzii Financiare. În aceste condiții, Tribunalul a reținut, în ceea ce privește mandatul Gărzii Financiare Sibiu, că acesta există și este emis în condițiile legii, astfel că obiecțiunile inculpatului privitoare la aceste aspecte sunt neîntemeiate. În ceea ce privește mandatul Autorității Naționale a Vămilor, prin D.R.A.O.V.

Brașov, Tribunalul a constatat că Autoritatea Națională a Vămilor este organizată și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, în cadrul A.N.A.F., și asigură aplicarea politicii vamale în domeniul accizelor și exercită atribuțiile stabilite prin lege. Direcțiile regionale și județene pentru accize și operațiuni vamale sunt structuri în teritoriu, fără personalitate juridică, dar care, prin Ordinul circular nr. 4990 din 15 iunie 2011 al vicepreședintelui A.N.A.F., sunt împuternicite să reprezinte interesele Autorității Naționale a Vămilor în litigiile în care autoritatea este parte și să formuleze apărări și căi de atac în aceste procese.

Față de aceste dispoziții legale și față de acest ordin, s-a constatat că, în prezenta cauză, Autoritatea Națională a Vămilor este reprezentată de D.R.A.O.V. Brașov, astfel că excepția lipsei calității de reprezentant apare a fi neîntemeiată. Sub aspectul cuantumului prejudiciului produs statului prin activitatea infracțională a inculpatului, s-a reținut că inculpatul a contestat acest prejudiciu, instanța dispunând efectuarea unui raport de expertiză contabilă în cauză care a procedat la calculul acestui prejudiciu în trei variante, după dispozițiile C. fisc., după prețul de piață al unui pachet de țigări (5 RON pachetul) și după valoarea declarată de inculpat ca fiind achitată pentru întreaga cantitate de țigări.

Deși inculpatul a solicitat ca raportarea prejudiciului să se facă în conformitate cu varianta C din expertiză, prin raportarea la suma totală de 3.500 RON achitată de inculpat pentru întreaga cantitate de țigări întrucât țigările marca A.L.S. nu se importă, iar calculul expertului este unul teoretic, instanța a apreciat corectă varianta A din expertiză care calculează prejudiciul după dispozițiile C. fisc. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 177 C. fisc., alin. (5), din Normele metodologice de aplicare a acestui articol, pct. 10, în cazul în care prețurile de vânzare cu amănuntul a țigărilor confiscate nu pot fi identificate, calculul accizei se face pe baza accizei totale prevăzute în Anexa 1 de la Titlul VII din C. fisc.

pentru anul 2010, de 74 euro/1.000 țigarete. Pe de altă parte, în ceea ce privește valoarea TVA-ului, acesta a fost determinat în condițiile art. 67 din O.U.G. nr. 92/2003 care stabilește aprecierea țigaretelor ca fiind medie sau inferioară, respectiv 0,5 euro/pachet. Față de aceste dispoziții legale, Tribunalul a apreciat că valoarea prejudiciului creat se ridică la suma de 59.353,68 RON, din care 47.383,68 RON accize și 11.970 RON TVA.

S-a mai reținut că în faza de urmărire penală, prin ordonanța procurorului din 27 iunie 2011 s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca A., proprietatea inculpatului, până la concurența sumei de 53.858,00 RON În faza de judecată, Primăria comunei M. a comunicat faptul că inculpatul figurează în evidențe cu un imobil și un autoturism marca A, iar prin adresa Primăriei Nădlac s-a comunicat faptul că pe raza acestei localități inculpatul figurează cu mai multe terenuri și un autoturism marca O., care a făcut obiectul confiscării.

Față de aceste relații, Tribunalul, prin încheierea penală din data de 07 martie 2012, a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca A., până la concurența sumei de 59.353 RON, menținând prin sentința penală pronunțată măsura sechestrului asigurător instituită asupra autoturismului marca A., până la concurența sumei de 59.353 RON, măsură luată prin încheierea penală din data de 07 martie 2012 a Tribunalului Sibiu. Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpatul B.S.V., apel motivat în scris, prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate raportat la prevederile art. 320 1 C. proc. pen. și menținerea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a mai solicitat a se constata că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, lege mai favorabilă, iar în ceea ce privește latura civilă a cauzei, aceasta să fie soluționată pe baza unei noi expertize contabile care să stabilească prejudiciul produs, ținând seama de prevederile art. 280 C. vam. În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță nu i-a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., deși acesta a recunoscut săvârșirea faptei încă din faza de urmărire penală. S-a mai invocat faptul că instanța nu a ținut cont de legea penală mai favorabilă, respectiv art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, așa cum a fost modificat prin art. IX din O.U.G.

nr. 54/2010, care prevede că sunt asimilate infracțiunilor de contrabandă și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia. În ceea ce privește latura civilă, s-a arătat că Tribunalul nu a ținut cont de prevederile art. 280 C. vam., în condițiile în care inculpatul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 RON, dispunându-se și confiscarea cantității de 7500 de pachete de țigări, iar, în cauza de față, a fost obligat inculpatul să plătească suma de 47.384 RON, fiind sancționat astfel de două ori pentru aceeași faptă.

S-a mai arătat că instanța de fond a menținut sechestrul până la concurența sumei de 59.533 RON, prejudiciu incorect stabilit întrucât Autoritatea Vamală a fost îndestulată prin aplicarea amenzii de 10.000 RON și prin confiscarea cantității de 7.500 pachete țigări. În fața Curții, apărătorul ales al inculpatului apelant B.S.V., a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit a raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală. S-a arătat că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul a ascuns pachetele de țigări în vreun loc special construit în acest scop, ci au fost depozitate pe bancheta din spate a mașinii și în portbagajul mașinii, astfel că lipsește latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală așa cum este definită la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Fapta săvârșită de inculpat nu constituie infracțiunea de evaziune fiscală, ci reprezintă contravenția prev. de art. 220 alin. (1) lit. a) și b) din O.G. nr. 92/2003. Inculpatul nu este comerciant de țigări, nefiind contribuabil în înțelesul art. 2 din Legea nr. 241/2005 și al C. fisc. și pe cale de consecință nu îi revenea obligația de plată a accizelor și TVA-ului. Fapta de deținere de țigări netimbrate și neaccizate s-a produs la data de 09 iunie 2010, iar încriminarea acesteia prin art. 270 alin. (3) C. vam. s-a produs începând cu data publicării în M. Of. nr. 421/23.06.2010 a O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, astfel că la data de 09 iunie 2010 deținerea de produse accizabile constituia doar contravenție, iar pentru săvârșirea acesteia a fost sancționat.

Totodată, s-a solicitat respingerea cererii de constituire de parte civilă a Autorității Naționale a Vămilor - D.R.A.O.V. Brașov, deoarece nu s-a produs niciun prejudiciu bugetului de stat, întrucât țigările marca A.L.S. nu circulă în regim de legalitate în România. De asemenea, inculpatul a cerut ridicarea sechestrului instituit asupra autoturismului marca A., precum și a măsurii confiscării autoturismului marca O. și restituirea acestor bunuri. Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea de Apel reține următoarele: Din coroborarea probatorului administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 09 iunie 2010 încheiat de Autoritatea Națională a Vămilor - Biroul Vamal Sibiu și anexa la acest proces-verbal, declarațiile martorei M.S.P., declarațiile inculpatului, raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert B.G. și declarația dată de acesta la instanța de apel, rezultă că Tribunalul a reținut o corectă stare de fapt, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Astfel, la data de 09 iunie 2010, pe DN1, la ieșirea din Sibiu spre Veștem, inculpatul a fost oprit în trafic pentru un control de rutină, de către inspectori din cadrul D.J.A.O.V. Sibiu la momentul la care conducea autoturismul marca O., în urma controlului efectuat asupra autoturismului constatându-se că acesta transporta în portbagaj, pe bancheta din spate, precum și în locul destinat roții de rezervă a autoturismului cantitatea de 7.500 de pachete a câte 20 bucăți de țigări marca A.L.S. (în total 150.000 țigarete), pachetele neavând aplicate timbre fiscale, având înscris, ca și producător, H.T.S. Switzerland.

Întrucât niciunul din pachetele găsite nu avea aplicate timbre fiscale valabile pe teritoriul României, iar inculpatul nu a putut prezenta documente justificative de proveniență a țigărilor sau documente de plată a accizelor, s-a încheiat procesul-verbal de sancționare contravențională din 09 iunie 2010 prin care țigările și autoturismul au fost reținute în vederea confiscării. Cu ocazia încheierii procesului-verbal de constatare a infracțiunii, inculpatul a declarat că nu deține documente de proveniență și transport a țigărilor și că a achiziționat aceste țigări de la o persoană necunoscută, în scopul folosirii lor pentru un schimb cu alte bunuri. Ulterior, în faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că a achiziționat cele 750 cartușe de țigarete la prețul de 3500 RON de la o persoană necunoscută din Sibiu, și nu a primit document de proveniență, intenționând să folosească țigările pentru consum propriu și al familiei.

Prin declarația dată în fața primei instanțe, inculpatul a arătat că fost abordat de o persoană necunoscută, într-un magazin aflat la ieșirea din Sibiu, care i-a propus să achiziționeze țigări la un preț mai mic, inculpatul fiind de acord cu cantitatea de 15 cartușe cu prețul de 4 euro/cartuș, punând la dispoziția acestei persoane mașina sa pentru a aduce țigările. La întoarcerea furnizorului, inculpatul a constatat că i-au fost aduse mai multe țigări decât cantitatea comandată, situație în care vânzătorul a redus prețul la 2 euro/cartuș, astfel că țigările aduse în plus nu au mai fost returnate, inculpatul având intenția de a da țigările soției și fiicei sale. Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Noțiunea de „ascundere” nu este definită de legiuitor, iar în doctrina și practica judiciară s-au evidențiat ca forme de ascundere întreprinderea unor măsuri pentru a face ca bunul să nu fie cunoscut autorităților fiscale, fie prin ascundere fizică, fie prin neînregistrarea bunurilor sau activităților, fie în situația când contribuabilul are obligația de a declara veniturile, sau bunurile supuse impozitării și nu le declară. În acest sens, într-o speță similară, s-a reținut existența săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) prin sentința penală nr. 189 din 25 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2454/85/2011, menținută prin decizia penală nr. 31 din 6 martie 2012 și modificată doar sub aspectul laturii civile prin decizia penală nr. 3490 din 30 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În cauza de față, inculpatul B.S.V. a transportat o cantitate de 7.500 de pachete a câte 20 bucăți de țigări, netimbrate și neaccizate în România, a ascuns efectiv parte din acestea în portbagaj și în locul destinat roții de rezervă a autoturismului, ascunzând totodată activitatea de comercializare a țigărilor pentru a nu fi cunoscută de autoritățile fiscale, fapte ce se încadrează în elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală. Totodată, cantitatea mare de țigări achiziționată de inculpat (7.500 pachete), denotă scopul pentru care acestea au fost achiziționate, acela de revânzare, deși inculpatul și martora M.S.P. au încercat să acrediteze ideea că țigările erau destinate uzului personal.

În fine, achiziționarea țigărilor nu a fost înregistrată în evidența contabilă a vreunei societăți comerciale, ceea ce înseamnă că inculpatul a ascuns sursa impozabilă sau taxabilă pentru a nu se achita de obligațiile datorate bugetului statului, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Referitor la cantitatea de țigări identificată asupra inculpatului și proveniența acesteia, Curtea de Apel reține că, potrivit dispozițiilor art. 142, art. 199 C. fisc., o persoană fizică poate intra pe teritoriul Uniunii Europene fără a avea obligația plății accizelor și TVA, cu 200 țigări sau 40 țigarete, fiecare din cantitățile menționate reprezentând, în sensul alin. (4) al art. 8 din Directiva 2007/74/CE, 100% din totalul admis pentru produsele din tutun.

În autoturismul condus de inculpat a fost identificată o cantitate de 7.500 de țigarete cu privire la care inculpatul nu a prezentat niciun document justificativ care să ateste posesia legală a produselor, respectiv documentul administrativ prevăzut de Titlul VII secțiunea 9 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. și nici nu s-a făcut dovada plății accizelor sau a importului în România. Produsele accizabile - țigarete definite la art. 206 15 C. fisc. pot fi deținute doar cu accizele plătite conform art. 206 43 , art. 206 44 și art. 206 45 din același act normativ, precum și cu dispozițiile H.G. nr. 44/2004. În ceea ce privește calitatea de subiect activ al acestei infracțiuni, în apelul declarat de inculpat s-a invocat faptul că acesta nu este comerciant de țigări, neflind contribuabil în înțelesul art. 2 din Legea nr. 241/2005 și al C. fisc.

și, pe cale de consecință, acestuia nu îi revenea obligația de plată a accizelor și TVA-ului. Potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 241/2005, contribuabil este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat. Totodată, dispozițiile art. 206 53 din Legea nr. 571/2003 prevăd pentru produsele accizabile care sunt deținute sau transportate în afara antrepozitului fiscal, obligativitatea dovedirii plății accizelor acestora, iar potrivit art. 206 9 alin. (1) lit. b) raportat la art. 206 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 persoana plătitoare de accize este persoana care deține produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în obținerea acestora, dacă nu poate face dovada plății anterioare a accizei datorate, fără ca textul legal să facă vreo altă distincție cu privire la calitatea de „comerciant”.

Declarația dată de expertul B.G. la termenul din 26 noiembrie în sensul că acciza se plătește o singură dată, de către importator la momentul punerii în consum a țigărilor și nu în momentul importului acestora nu are nicio relevanță, raportat la textul de lege mai sus amintit și la faptul că în ceea ce privește bunurile în cauză nu s-a făcut dovada plății anterioare a accizelor. Referitor la invocarea de către inculpat, ca lege favorabilă, a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, Curtea de Apel reține că potrivit acestui text de lege sunt asimilate infracțiunii de contrabandă colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

De asemenea, în art. 270 alin. (1) este prevăzută infracțiunea de contrabandă, respectiv: „a) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; b) introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere, de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.” Inculpatul B.S.V.

a declarat că a achiziționat țigările de la o persoană necunoscută, iar în cauză nu s-a stabilit cine a introdus aceste țigări în țară și, prin urmare textul de lege invocat nu este incident în cauză, deoarece condiționează existența infracțiunii de cunoașterea, de către inculpat a faptului că bunurile provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, aspect pe care acesta nu îl susține. Pe de altă parte, în cauză nu poate fi vorba despre o lege penală mai favorabilă, în condițiile în care infracțiunile prevăzute de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 și cea prevăzută de C. vam. sunt două infracțiuni distincte, cu conținut distinct și care protejează valori sociale diferite. S-a mai invocat în apărarea inculpatului că fapta săvârșită de acesta nu constituie infracțiunea de evaziune fiscală, ci reprezintă contravenția prev. de art. 220 alin. (1) lit. a) și b) din O.G.

92/2003 (articol abrogat în prezent prin O.G. nr. 29/2011). Nici această apărare nu poate fi reținută de către instanța de apel, deoarece în speța de față, fapta inculpatului nu constă în deținerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, ci în deținerea și transportul țigărilor nemarcate, netimbrate și neaccizate în România, ascunderea fizică parțială a acestora și imposibilitatea prezentării documentelor justificative care să ateste posesia legală, fapte care întrunesc elementul material al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală - prin ascunderea bunului sau sursei impozabile, infracțiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Față de toate aspectele evidențiate mai sus, Curtea de Apel a constatat că în mod corect Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului B.S.V., conform art. 345 alin. (2) C. proc.

pen., pentru infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare. De asemenea, s-a reținut de instanța de apel că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. Curtea de Apel, la rândul său, în baza propriei evaluări asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatului a considerat că nu se justifică diminuarea pedepsei aplicate inculpatului, aceasta fiind de altfel stabilită la limita minimă prevăzută de lege, raportat la criteriile amintite prevăzute în art. 72 C. pen., la împrejurările cauzei, la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunii săvârșite (închisoarea de la 2 la 8 ani), la gradul de pericol social al acesteia, la cuantumul prejudiciului, precum și la persoana inculpatului, având în vedere atitudinea nesinceră a acestuia.

În ceea ce privește critica adusă de inculpat prin motivele scrise de apel referitoare la omisiunea aplicării prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. și la faptul că prima instanță nu i-a adus la cunoștință aceste dispoziții, deși acesta a recunoscut săvârșirea faptei încă din faza de urmărire penală, Curtea de Apel a constatat că în încheierea de ședință din 11 ianuarie 2012 s-a consemnat contrariul, respectiv faptul că instanța i-a adus la cunoștință inculpatului aceste dispoziții, iar inculpatul a arătat că nu înțelege să se prevaleze de prevederile art. 320 1 C. proc. pen. întrucât se consideră nevinovat. Instanța de apel a constatat de asemenea că Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 65 alin. (2) și ale art. 71 raportate la art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 64 lit. b) C. pen., având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei și persoana inculpatului.

A mai reținut instanța de apel că nici solicitarea inculpatului de ridicare a sechestrului instituit asupra autoturismului marca A., precum și de înlăturare a măsurii confiscării autoturismului marca O. nu este întemeiată, măsura asigurătorie fiind instituită în conformitate cu dispozițiile art. 163 și urm.C. proc. pen., în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune. De asemenea, măsura de siguranță a confiscării speciale a autoturismului a fost luată de prima instanță în baza dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., potrivit cărora se confiscă bunurile care au fost. folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, autoturismul marca O., aparținând inculpatului și fiind folosit de acesta la transportul și ascunderea celor 7.500 pachete de țigări.

În acest context, instanța de apel a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 118 alin. (2) C. pen. în sensul dispunerii confiscării doar în parte, și prin echivalent bănesc, în condițiile în care, pe de o parte inculpatul nu a depus nicio dovadă privind valoarea mașinii, iar, pe de altă parte, urmarea produsă și în special contribuția bunului la comiterea faptei și producerea pagubei nu justifică o asemenea măsură mai blândă. Referitor la latura civilă, s-a constatat că nu este întemeiată invocarea faptului că în condițiile în care inculpatul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 RON, dispunându-se și confiscarea cantității de 7.500 de pachete de țigări, prin obligarea acestuia la plata de despăgubiri, a fost sancționat de două ori pentru aceeași faptă.

S-a reținut astfel că amenda contravențională constituție o sancțiune aplicată inculpatului pentru săvârșirea unei fapte ilicite, nefiind destinată acoperirii pagubei create de inculpat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Totodată, măsura confiscării speciale a pachetelor de țigări constituie o măsură de siguranță, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și nu valorificarea acestora în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului. În acest sens sunt și dispozițiile art. 206 65 C. fisc. și ale art. 118 din H.G.nr. 44/2004 referitoare la distrugerea țigaretelor confiscate. De asemenea, prevederile art. 280 C. vam., invocate în motivele de apel, nu conțin nicio dispoziție referitoare la răspunderea civilă și nu sunt incidente în cauză.

Analizând actele dosarului și hotărârea atacată, Curtea de Apel a constatat că în mod corect Tribunalul a reținut că în cauză se justifică obligarea inculpatului la plata sumei de 59.353,68 RON, evaluând corect prejudiciul prin luarea în considerare a variantei A din raportul de expertiză contabilă judiciară prin care se calculează prejudiciul în baza dispozițiilor C. fisc., raportându-se la prevederile art. 177 din acest cod și la Normele metodologice de aplicare a acestui articol, potrivit cărora în cazul în care prețurile de vânzare cu amănuntul a țigărilor confiscate nu pot fi identificate, calculul accizei se face pe baza accizei totale prevăzute în Anexa 1 de la Titlul VII din C. fisc.

pentru anul 2010, de 74 euro/1.000 țigarete. În ceea ce prevede TVA, s-au avut în vedere valoarea estimată a unui pachet de țigări, cursul de schimb de la data confiscării, valoarea accizelor pentru un pachet și prețul pentru un pachet de țigări. În acest sens, potrivit art. 67 din O.U.G. nr. 92/2003 organul fiscal stabilește baza de impunere și obligația fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă și mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă. Apărarea inculpatului și declarația dată de expert în fața Curții de Apel în sensul că, în condițiile în care țigările găsite în autoturismul inculpatului nu se comercializează în condiții de legalitate în România, trebuie avut în vedere prețul cu care acestea se vând „la negru” sunt nejustificate, fiind contrare dispozițiilor C. fisc.

și normelor de aplicare a acestuia. De altfel, expertul nu a argumentat acest punct de vedere decât prin aceea că aceste țigări nu se comercializează în România, or tocmai acest fapt impune estimarea bazei de impunere în condițiile în care nu se poate determina situația fiscală corectă, estimare care nu se poate efectua prin stabilirea prețului practicat pe piață. Referitor la calitatea de parte civilă, Curtea de Apel a constatat că aceasta revine Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de instituția care reprezintă această parte, iar, în acest context, Tribunalul a reținut în mod corect calitatea de reprezentanți ai părții civile a Gărzii Financiare Sibiu și a D.R.A.O.V.

Brașov, dispunând însă obligarea inculpatului la plata sumelor de 47.384 RON și de 11.969 RON către Ministerul Finanțelor Publice și nu în favoarea reprezentanților acestuia. Pentru toate considerentele ce preced, constatând că și celelalte dispoziții ale primei instanțe referitoare la aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și ale a art. 191 C. proc. pen. sunt legale și temeinice, că nu există niciun motiv de nelegalitate care să fie luat în discuție din oficiu, în favoarea inculpatului apelant și văzând și dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 152/A din 11 decembrie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.S.V.

împotriva sentinței penale nr. 84 din 27 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și a dispus obligarea inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel. Împotriva deciziei penale nr. 152/A din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a declarat recurs inculpatul B.S.V. Prin concluziile orale susținute de apărătorul ales al inculpatului s-au invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 și pct. 15 C. proc. pen. solicitând achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală și constituie contravenție, nu infracțiune. A mai susținut că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 nu ne aflăm în situația unei infracțiuni, ci în situația contravenției conform art. 220 alin. (1) lit. a) și b) din O.U.G.

nr. 92/2003 pentru că inculpatul nu este comerciant de țigări conform art. 2 din Legea nr. 241/2005 C. fisc., iar pe de altă parte sub aspectul laturii obiective țigările care au fost găsite la data respectivă în autoturism și nu au fost ascunse rezultând această împrejurarea din declarațiile martorilor și din procesul-verbal din care rezultă că inculpatul a recunoscut că are țigări în autoturism. Cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, acesta a arătat că în M. Of. din data de 23 iunie 2010 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 54/2010 prin care s-a stabilit existența infracțiunii de contrabandă, iar fapta dedusă judecății în cauza de față a fost comisă la data de 09 iunie 2010 când această infracțiune nu era în vigoare.

A solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, și constituie contravenție, nu infracțiune. Referitor la cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 15 C. proc. pen. a susținut că din datele existente la dosar rezultă că prejudiciul a fost reparat în totalitate, iar din verificările efectuate rezultă că inculpatul deține bunuri imobile, respectiv terenuri, și bunuri mobile, respectiv autoturisme. A arătat că motivele de recurs sunt dezvoltate pe larg în motivele scrise de recurs. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 5029/85/2011.

Examinând cauza de față, hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, Înalta Curte constată că recursul inculpatului nu este fondat având în vedere următoarele considerente: Înalta Curte constată că prin motivele scrise de recurs inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și pct. 17 2 C. proc. pen., arătând că instanța de fond a dat o încadrare juridică greșită deoarece nu ne aflăm în prezența unei infracțiuni de evaziune fiscală, ci a infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., introdusă prin O.U.G. nr. 54/2010, dar pe de altă parte a arătat că această lege nu îi este aplicabilă deoarece fapta de deținere de țigări netimbrate și neaccizate s-a produs în data de 09 iunie 2010, iar încriminarea acesteia s-a produs prin art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., introdusă prin O.U.G.

nr. 54/2010, în data publicării în M. Of. nr. 421/23.06.2010. Acest caz de casare nu a mai fost invocat în susținerea motivelor orale de recurs în fața instanței precizând decât următoarele: „Cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului în M. Of. din data de 23 iunie 2010 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 54 prin care s-a stabilit existența infracțiunii de contrabandă, iar fapta dedusă judecății în cauza de față a fost comisă la data de 09 iunie 2010 când această infracțiune nu era în vigoare”, împrejurare din care nu se poate desprinde vreo critică în sensul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 invocat în scris, astfel încât acest caz de casare nu se va analiza întrucât nu a fost susținut în fața instanței de recurs.

Nici cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. invocat în motivele scrise de recurs nu a mai fost susținut în concluziile orale la momentul acordării cuvântului la dezbaterea recursului, astfel încât nici acest caz de casare nu se va analiza. De altfel, nici în motivele scrise de recurs, inculpatul prin apărător ales nu a arătat în ce constă acest caz de casare. I. Cu privire la cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este fondat având în vedere următoarele considerente: Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

Potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 241/2005 - „Legea pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale” - contribuabil reprezintă orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat. Cantitatea de țigări aflată în posesia inculpatului la momentul verificării autoturismului de către organele autorizate nu purta timbre fiscale, în aceste condiții fiind eludată taxarea fiscală a țigaretelor din perspectiva actelor normative în vigoare, țigarete care depășeau limita legală admisă pentru a nu fi supuse taxelor fiscale, împrejurare care conduce în mod direct la obligarea inculpatului de a-i fi suspusă taxării activitatea desfășurată.

Nu poate fi primită apărarea inculpatului potrivit căreia activitatea desfășurată nu este infracțiune, ci este contravenție întrucât acesta a ascuns activitatea de comercializare a țigărilor pentru a nu fi cunoscută de autoritățile fiscale, faptă ce se încadrează în elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală și pe de altă parte amenda este o sancțiune aplicată inculpatului pentru săvârșirea unei fapte ilicite, nefiind destinată acoperirii pagubei create de inculpat. Totodată, achiziționarea țigărilor nu a fost înregistrată în evidența contabilă a vreunei societăți comerciale, ceea ce înseamnă că inculpatul a ascuns sursa impozabilă sau taxabilă pentru a nu se achita de obligațiile datorate bugetului statului, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Nu poate fi primită nici critica apărării potrivit căreia sub aspectul laturii obiective țigările care au fost găsite în autoturismul inculpatului la data respectivă în autoturism nu au fost ascunse fapt care rezultă din declarațiile martorilor și din procesul-verbal din care rezultă că inculpatul a recunoscut că are țigări în autoturism. În accepțiunea legii, acțiunea de ascundere se poate realiza în fapt, prin întocmirea, deținerea de documente false, sau nedeținerea de documente privind proveniența, apartenența sau circulația bunului. În cazul acestei infracțiuni, fapta ilicită, ce caracterizează latura obiectivă, constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Sub aspectul formei de vinovăție, infracțiunea se comite doar cu intenție directă calificată de scop. Raportând aceste argumente teoretice la cauza dedusă judecății, se reține că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, singura soluție ce se impune în legătură cu infracțiunea de evaziune fiscală fiind condamnarea inculpatului așa cum corect au reținut ambele instanțe. Așa cum s-a mai reținut anterior, acțiunile de ascundere sau disimulare se pot realiza, în fapt, prin întocmirea de documente false, sau nedeținerea de documente privind, printre altele, proveniența bunurilor, circulația sau proprietatea acestora, ascunderea bunului ori a sursei impozabile.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că inculpatul B.S.V. a deținut și transportat țigări nemarcate, netimbrate și neaccizate în România, și a procedat la ascunderea fizică parțială, dar și a sursei impozabile a acestora inculpatul fiind în imposibilitatea prezentării documentelor justificative care să ateste posesia legală a acestora, fapt ce a conturat latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Inculpatul a intrat în posesia bunurilor, (potrivit declarației sale și a martorei M.S.P.) și le-a preluat de la o altă persoană pe care nu a putut-o identifica, situație în care se impune obligarea acestuia la plata obligațiilor fiscale - inculpatul declarând inițial că scopul acestui transport de țigări a fost de a le folosi în schimbul cu alte bunuri, iar ulterior a declarat că le-a achiziționat pentru consum propriu cu familia.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că scopul urmărit prin comiterea acestei infracțiuni este sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, respectiv ascunderea sursei impozabile, fapta ilicită constând în ascunderea bunurilor, respectiv a sursei impozabile taxabile. Inculpatul B.S.V. a avut intenția să desfășoare astfel de activități, scopul său fiind acela de a achiziționa țigările cu scopul de a le vinde ulterior, contra unor sume de bani. Ca atare, și sub aspectul laturii subiective sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a fi în prezența infracțiunii de evaziune fiscală.

În ceea ce privește nedeclararea veniturilor inculpatului pentru activitatea desfășurată, se constată că pentru veniturile pentru care există atât obligația evidențierii, cât și obligația declarării, cum este cazul de față, dacă veniturile nu au fost evidențiate în actele contabile sau în alte documente legale, și nici nu au fost declarate la organul fiscal competent, rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, deoarece s-a realizat o ascundere a veniturilor impozabile în condițiile în care organele fiscale nu pot lua cunoștință de veniturile realizate prin simpla verificare a actelor contabile ale contribuabilului.

În speță, inculpatul a fost acuzat că a realizat activități comerciale prin faptul că a deținut și transportat țigări nemarcate, netimbrate și neaccizate în România, și a procedat la ascunderea fizică parțială a acestora și imposibilitatea prezentării documentelor justificative care să ateste posesia legală a acestora, fără a se înregistra ca plătitor de TVA, faptă care constituie infracțiunea de evaziune fiscală. Astfel se reține că, în cazul în care o persoană fizică nu se înregistrează ca plătitor de TVA, evaziunea fiscală există doar dacă bunul sau sursa impozabilă au fost ascunse, așa cum este cauza de față, autoritățile fiscale necunoscând sursa impozabilă, întrucât inculpatul nu a înregistrat activitatea desfășurată în actele contabile.

Cu privire la critica inculpatului în sensul că, pe de o parte, acestuia ar fi trebuit să i se rețină săvârșirea infracțiunii de contrabandă, dar pe de altă parte, această infracțiune nu era în vigoare la momentul săvârșirii faptei, încriminarea acestei fapte facându-se începând cu 26 iunie 2010 pe când fapta s-a comis la data de 09 iunie 2010, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 270 C. vam., versiune consolidată la data de 04 octombrie 2009 (în vigoare la data săvârșirii faptei), încriminează infracțiunea de contrabandă astfel: alin. „(1) Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Constituie, de asemenea, infracțiune de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri.” Dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în M. Of. nr. 672/27.07.2005, cu modificările și completările ulterioare reglementează ca infracțiune de evaziune fiscală, ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, sancționând-o cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi.

Pentru existența infracțiunii de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) C. vam., (în vigoare la momentul săvârșirii faptei) cerința este aceea ca mărfurile - indiferent de natura acestora - să fie introduse sau scoase din țară, prin orice mijloace și prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, în timp ce pentru existența modalității prevăzute în alin. (2) se cer alte condiții speciale, și anume mărfurile să fie introduse sau scoase din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal și să reprezinte, totodată, mărfuri plasate sub un regim vamal a căror valoare în vamă este mai mare de 20.000 RON. Aceasta înseamnă ca pentru existența infracțiunii de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) C. vam.

trebuia ca țigările să fie introduse/scoase din țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal - astfel cum prevăd dispozițiile H. G. nr. 710/1996, completată, privind intrarea, ieșirea din țară și tranzitul mărfurilor purtătoare de accize - în modalitatea ascunderii (circumscrisă modalității de săvârșire a elementului material al infracțiunii amintite - „prin orice mijloace”). Totodată, potrivit disp. art. 1 din H.G. nr. 710/1996 din 21 august 1996 (în vigoare la data săvârșirii faptei, hotărâre publicată în M. Of. nr. 200/27.08.1996), intrarea, ieșirea și tranzitul mărfurilor purtătoare de accize (inclusiv țigări) sunt permise numai prin vămile autorizate în acest scop; or în cauza de față nu a avut loc un control vamal realizat de către un punct de vamă autorizat conform dispozițiilor legale în vigoare la data săvârșirii faptelor pentru realizarea controlului vamal la produse accizabile.

Conținutul sintagmei „prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal” din conținutul normei de incriminare prevăzute în art. 270 C. vam. a fost lămurit de practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. 1230 din 29 martie 2011. Or, probatoriul administrat în cauza de față nu relevă faptul că pachetele de țigări au fost introduse în țară prin locuri stabilite pentru controlul vamal sau prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal reținându-se că în data de 09 iunie 2010, lucrătorii din cadrul I.P.J. Sibiu au fost sesizați de către inspectorii D.J.A.O.V. Sibiu, cu privire la faptul că, pe DN1 la ieșirea din Sibiu spre Veștem, a fost oprit în trafic un autoturism care transporta țigarete fără a avea documente de proveniență și fără ca țigaretele să fie marcate.

În urma controlului efectuat asupra autoturismului la sediul D.J.A.O.V. Sibiu, s-au găsit, în portbagajul autoturismului, în spațiul destinat pasagerilor din spate și în locul roții de rezervă, 750 cartușe a câte 10 pachete de 20 țigarete fiecare, în total 150.000 țigarete marca A.L.S., pachetele neavând aplicate timbre fiscale, având înscris, ca și producător H.T.S. Switzerland. Omisiunea plății unei taxe legal datorate nu constituie infracțiunea de evaziune fiscală, dacă bunul sau sursa impozabilă nu au fost ascunse. La acest caz, ia naștere pentru cel care nu a efectuat plata doar obligația de plată a taxei respective, nu și răspunderea penală. Atunci când o persoană fizică nu se înregistrează ca plătitor de TVA, evaziunea fiscală există doar dacă bunul sau sursa impozabilă au fost a