ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3364/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3364/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54/2012

pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2851/85/2011 s-a dispus în baza

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., condamnarea inculpatei L.S.C., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a teza a ll-a, lit. b), lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii continuate de evaziune

fiscală.

În baza art.

71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor civile prevăzute de

art. 64 lit. a teza a ll-a, lit. b), lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81

C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatei pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare stabilit în

condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen. s-a dispus, pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii, suspendarea și a executării pedepsei accesorii.

În baza art. 359

C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra cauzelor de revocare a

suspendării condiționate a executării pedepsei, prev. de art. 83 C. pen.

S-a constatat

că pentru prejudiciul cauzat de inculpată părții civile Statul Român - prin

A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a Județului Sibiu, în sumă de 343.669 lei, partea

civilă dispune de titlu executoriu împotriva inculpatei - sentința comercială

nr. 1159/C din 18 Iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr.

4018/85/2008, definitivă și irevocabilă la data de 02 august 2010.

A fost

menținută măsura sechestrului asigurător dispusă de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sibiu în baza ordonanței din 13 aprilie 2011 asupra imobilului

format din casă și curte intravilan, precum și grădină, înscrise în C.F. a localității

Slimnic.

S-a constatat

că SC E.C. SRL nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.

În baza art. 13

din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea către O.N.R.C. a unei copii a

dispozitivului prezentei hotărârii judecătorești, la data rămânerii definitive

a acesteia pentru a se face mențiunile corespunzătoare în Registrul Comerțului.

S-a dispus

comunicarea prezentei hotărâri D.G.F.P. în vederea înscrierii inculpatei în

cazierul fiscal în conformitate cu O.G. nr. 75/2001 republicată.

În baza art. 21

lit. g) din Legea nr. 26/1990 modificată s-a dispus comunicarea și

înregistrarea la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu a prezentei hotărâri de

condamnare.

În baza art.

191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de

1800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în faza urmăririi penale și a

judecății. Onorariul parțial al avocatului din oficiu în sumă de 50 lei se

suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

SC E.C. SRL a

avut domiciliul fiscal în Slimnic, jud. Sibiu, obiectul de activitate

„Construcții de clădiri și lucrări de geniu" și a fost administrată de

inculpata L.S.C. din data de 23 martie 2007 până la data de 26 ianuarie 2009

când, prin sentința comercială nr. 72/C din 26 ianuarie 2009 a Tribunalului

Sibiu a fost deschisă procedura generală a insolvenței, iar la data de 09

august 2010 societatea a fost radiată.

Organul fiscal

a efectuat o inspecție fiscală la SC E.C. SRL Slimnic, având ca obiect modul de

constituire, evidențiere, declarare, virare a T.V.A., ocazie cu care a

constatat că societatea nu a depus declarația privind achizițiile/livrările

intracomunitare de bunuri, aferentă trim. IV 2007, stabilind prin estimare

(fără aplicarea vreunei cote de deducere a T.V.A.) T.V.A. de plată în sumă de

208.008 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere de 30.577 lei (procesul

verbal din 23 iunie 2008).

Ulterior, s-a

întocmit un nou raport de inspecție fiscală având din 06 septembrie 2010,

raport în baza căruia D.G.F.P. a județului Sibiu s-a constituit parte civilă cu

suma totală de 8.755.378 lei prejudiciu cauzat bugetului general consolidat al

statului (filele 1168-1218 - vol. IV d.u.p.).

Acest

prejudiciu este constituit conform susținerilor organului fiscal din:

- impozit pe

profit: 1.602.642 lei;

- majorări de

întârziere, impozit pe profit: 630.653 lei;

- taxa pe

valoarea adăugată: 1.850.038 lei;

- impozit pe

venituri din dividende persoane fizice: 2.723.968 lei.

- majorări de

întârziere taxa pe valoarea adăugată: 815.123 lei.

Din analiza

documentelor contabile emanând de la SC E.C. SRL, rezultă că în trim. IV al

anului 2007, societatea administrată de inculpată a efectuat achiziții de

bunuri din țări membre ale U.E., bunuri pe care ulterior Ie-a vândut pe piața

internă, fără a înregistra în contabilitate operațiunile comerciale de

achiziție și ulterior livrare, sustrăgându-se în acest fel de la plata

impozitului pe profit și a taxei pe valoare adăugată datorate bugetului consolidat

al statului.

La achiziția și

vânzarea ulterioară a acestor bunuri se emitea factură (de achiziție de la

furnizorul extern și apoi de livrare de către SC E.C. SRL Slimnic către

clienți), însă aceste facturi au fost omise de la înregistrarea în contabilitate.

S-a apreciat ca

fiind neîntemeiată susținerea inculpatei prin apărătorul ales, cum că nu se

poate imputa inculpatei fapta de neînregistrare a cheltuielilor și veniturilor

în contabilitate ci doar fapta de nedepunere a declarațiilor obligatorii (de

impozit pe profit și decontul de T.V.A.) cerute de lege, iar nedepunerea

acestor declarații nu îmbracă caracter penal, ci unul contravențional.

Trebuie făcută

distincția între emiterea facturii și a altor documente de evidență primară și

activitatea de înregistrare în contabilitate(cronologic și sistematic) a

întregii activități a unei societăți comerciale.

Emiterea unor

documente justificative, dar neînregistrarea cu știință a acestora în

contabilitatea societății comerciale, dacă au avut ca urmare diminuarea impozitelor

și taxelor datorate statului, fac ca în cauză să fie întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Or, din trim.

IV 2007, inculpata L.S.C., în calitate de administrator al SC E.C. SRL Slimnic

nu a mai condus evidență contabilă, deși conform legii avea această obligație.

În declarația

dată, inculpata se apără în sensul că actele contabile erau la asociatul său,

martorul Ș.E. Această apărare este în opinia instanței neconcludentă, în

condițiile în care obligația pentru ținerea contabilității revine

administratorului societății comerciale și nu asociaților sau acționarilor unei

societăți.

Cu privire la

achizițiile intracomunitare, susține că a predat firmei specializate de

contabilitate documentele pentru înregistrare în contabilitate, însă nu își

explică de ce nu au fost înregistrate.

Această

afirmație este contrazisă de martorul Z.O. (fila 27), expert contabil,

reprezentant al SC E.P. SRL Sibiu, societate care a ținut evidența contabilă a SC

E.C. SRL Slimnic anterior intrării acestei societăți în stare de insolvență.

Acesta a declarat că „ este exclus ca documentele depuse de administratorul

Lalău la societatea de contabilitate să fie omise de la înregistrare în contabilitate.

Singurul lucru care se poate întâmpla este ca aceste documente sa fie

înregistrate luna următoare din cauza termenului la care a depus contribuabilul

aceste documente".

În baza

considerentelor expuse anterior, s-a apreciat că fapta inculpatei L.S.C., care

în calitate de administrator al SC E.C. SRL Slimnic, în trim. IV al anului 2007

a efectuat operațiuni comerciale de achiziții de bunuri din U.E., urmate de

vânzarea acestor bunuri către diferite persoane, operațiuni pe care nu Ie-a

înregistrat în contabilitate, în scopul sustragerii de la plata impozitului pe

profit și a T.V.A. datorate bugetului statului, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, pev. de

art. 9 alin. (1) lit. b) din legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

Așa cum s-a

arătat, în cauză, M.F.P. - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu s-a constituit parte

civilă cu suma de 8.755.378 lei.

S-a apreciat că

susținerile organului de urmărire penală cu privire Ia cuantumul prejudiciului

cauzat de inculpată bugetului statului prin comiterea infracțiunii de evaziune

fiscală sunt întemeiate.

Prejudiciul

constă în neplata T.V.A. (în sumă de 297.625 lei) și impozit pe profit (46.044

lei) aferente trim. IV al anului 2007, diferența de 8.411.709 lei neconstituind

prejudiciu cert, instanța achiesând susținerilor Parchetului sub acest aspect.

Se impune însă

o precizare.

Acest

prejudiciu cert de 343.669 lei este inclus în suma de 1.018.874, 62 lei, sumă

la plata căreia a fost obligată pârâta L.S.C. prin sentința comercială nr. 1159/CC

din 18 iunie 2010 a Tribunalului Sibiu, definitivă și irevocabilă la data de 02

august 2010 (prin această sentință s-a atras răspunderea administratorului L.S.C.

pentru pasivul neacoperit al falitei SC E.C. SRL).

În consecință,

instanța a constatat că pentru prejudiciul cauzat de inculpată bugetului

statului pentru fapta penală comisă, creditoarea M.F.P. - A.N.A.F. prin D.G.F.P.

Sibiu dispune deja de un titlu executoriu pentru despăgubirile pretinse în

prezenta cauză (sentința comercială nr. 1159/CC din 18 iunie 2010 a

Tribunalului Sibiu (fila 102-103 dosar), nejustificându-se emiterea unui nou

titlu executoriu.

Sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate inculpatei, s-a ținut seama de dispozițiile

art. 72 C. pen.: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol

social al faptei comise, de persoana inculpatei și de împrejurările comiterii

faptei.

În baza acestor

criterii de individualizare, s-a aplicat inculpatei o pedeapsă de 3 ani

închisoare.

Având în vedere

persoana inculpatei, care nu are antecedente penale și este tânără, s-a

apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat și fără privarea de libertate,

sens în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare pe

un termen de încercare de 5 ani.

S-a menținut

măsura sechestrului asigurător dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Sibiu în baza ordonanței din 13 aprilie 2011 asupra imobilului format din casă

și curte intravilan, precum și grădină, înscrise în C.F. a localității Slimnic.

S-a constatat

că SC E.C. SRL nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.

În baza art. 13

din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea către O.N.R.C. a unei copii a

dispozitivului prezentei hotărârii judecătorești, la data rămânerii definitive

a acesteia pentru a se face mențiunile corespunzătoare în Registrul Comerțului.

S-a dispus

comunicarea prezentei hotărâri D.G.F.P. în vederea înscrierii inculpatei în

cazierul fiscal în conformitate cu O.G. nr. 75/2001 republicată.

În baza art. 21

lit. g) din Legea nr. 26/1990 modificată, s-a dispus comunicarea și

înregistrarea la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu a prezentei hotărâri de

condamnare.

În baza art.

191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de

1800 Iei cheltuieli judiciare avansate de stat în faza urmăririi penale și a

judecății. Onorariul parțial al avocatului din oficiu în sumă de 50 lei s-a

suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva hotărârii

pronunțate de prima instanță au declarat apel inculpata L.S.C. și partea civilă

A.N.A.F. - D.G.F.P. a jud. Sibiu.

Apelurile au

fost declarate în termen.

orală a apelului inculpata a criticat sentința penală atacată, sub aspectul

laturii penale, susținând că:

1.1. În mod

greșit prima instanță a reținut că nedepunerea declaraților întrunește

conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală și a solicitat

achitarea.

1.2. Prin

emiterea de facturi fiscale la momentul vânzării autoturismelor nu s-a realizat

o ascundere a veniturilor impozabile, iar declarația martorului Șelaru nu poate

fi luată în considerare, ținând seama de starea de sănătate a acestuia.

scrisă a apelului, partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. a jud. Sibiu a

criticat sentința penală atacată sub aspectul laturii civile, solicitând

obligarea inculpatei la plata pretențiilor civile în sumă de 8.755.376 lei,

sumă care a fost stabilită prin actele încheiate în urma inspecțiilor fiscale

efectuate la SC E.C. SRL Slimnic.

Prin Decizia penală

nr. 46/A/2013 din 28 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2851/85/2011 au

fost respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata L.S.C. și partea

civilă A.N.A.F. -D.G.F.P. a Județului Sibiu împotriva sentinței penale nr.

54/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2851/85/2012.

A fost obligat

fiecare apelant să plătească statului suma de câte 625 lei, cheltuieli

judiciare avansate de stat în apel.

Onorariul

pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală în sumă de 50 lei,

va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma cererilor și temeiurilor invocate de apelanți cât

și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit caracterului devolutiv

integral al apelului, prev. de art. 371 alin. (2) C. pen., instanța a apreciat

că apelurile sunt nefondate din următoarele considerente:

Prima instanță

a administrate probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a

.cauzei, reținând corect starea de fapt din care rezultă că în trim. IV 2007, SC

E.C. SRL Slimnic al cărei administrator era inculpata L.S.C. a efectuat

achiziții de bunuri din țările U.E., bunuri pe care ulterior Ie-a vândut pe

piața internă, fără a înregistrat în contabilitate operațiunile comerciale de

achiziții și ulterior de livrare, sustrăgându-se în acest fel de la plata

impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată datorate bugetului

statului.

Prejudiciul

cert creat bugetului statului prin omisiunea evidențierii în actele contabile a

operațiunilor comerciale este de 343.669 lei din care 297.625 lei T.V.A.

stabilit suplimentar și 46.044 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, sunt

sume aferente operațiunilor realizate în trim. IV 2007 pentru care inculpata nu

a condus evidenta contabilă.

Raportat la

starea de fapt, prima instanță a făcut o justă încadrare juridică a faptelor

potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., precum și o judicioasă individualizare judiciară a pedepsei,

aplicându-i inculpatei o pedeapsă de 3 ani închisoare, suspendată condiționat

pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Criticile

formulate de apelanți sunt neîntemeiate din urătoarele considerente:

1.1. Inculpata L.S.C.

nu a depus declarația 390 privind achizițiile/livrările intracomunitare de

bunuri, aferente trim. IV 2007 și nu a înregistrat în contabilitate (cronologic

și sistematic), în trim. IV, întreaga activitate a societății, deși avea

obligația tinerii contabilității în calitatea sa de administrator.

1.2 Inculpata L.S.C.

trimitea facturi la achiziția de bunuri de la furnizori externi, precum și la

livrarea bunurilor de către SC E.C. SRL Slimnic către clienți, însă aceste

facturi nu au fost înregistrate în contabilitate.

Emiterea

documentelor justificative, dar neînregistrarea cu știință a acestora în

contabilitatea societății, dacă au avut ca urmare diminuarea impozitelor și

taxelor datorate statului, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de

evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Din coroborarea

declarațiilor martorilor C.l., B.M., P.l., G.M.V., M.N., C.M., B.l., D.l., R.C.,

C.F., T.O. cu rapoartele de constatare tehnico științifică grafoscopică a

rezultat că inculpata în repetate rânduri a adus mașini second hand din

Germania pe care Ie-a vândut în România, emițând facturi atât la achiziție cât

și la livrare.

Raportul de

constatare tehnico - științifică grafoscopică din 25 martie 2011 întocmit de

către specialiști din cadrul I.P.J. Sibiu, Serviciul de Criminalistică a

concluzionat că :

- scrisul de

mână în litigiu, depus pe facturile fiscale și pe chitanțele, aparține

inculpatei L.S.C. al cărei scris de mână,

- model de

comparație, a fost pus la dispoziție semnăturile în litigiu, depuse la rubrica

„Ștampila și semnătura furnizorului" de pe documentele sus menționate, au

fost executate de susnumita, ale cărei semnături - model de comparație, au fost

puse la dispoziție

- scrisul de

mână .și semnăturile în litigiu depuse pe facturile fiscale, reproduc scrisul

de mână și semnături -model de comparație, au fost puse la dispoziție".

Analizându-se

extrasele de cont ale conturilor bancare deschise de SC E.C. SRL Slimnic la B.T.,

B.R.D., B.C.R., B.R., M.K.B. R.B., L.B.R., Sc C.E.C. B. SA s-a constatat faptul

că au avut drept de semnătură în bancă pentru operațiile efectuate L.S.C. și Ș.E.

Majoritatea tranzacțiilor financiare au avut loc înainte de finalul trim, III

2007, însă în conturile deschise la M.K.B. R.B. și L.B.R. figurează încasări și

plăți și în trim. IV 2007, operațiuni efectuate de către administratorul

societății L.S.C.

Apărarea

inculpatei, potrivit căreia actele contabile s-au aflat la asociatul său Ș.E.,

este neconcludentă deoarece obligația pentru ținerea contabilității revenea

administratorului societății comerciale, iar martorul Z.O. (fila 27),

administrator al SC E.P. SRL Sibiu, care a condus contabilitatea SC E.C. SRL

Slimnic în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 octombrie 2007, declară că toate

registrele, arhiva contabilă, inclusiv cea electronică a fost predată

reprezentanților SC E.C. SRL, respectiv Ș.E. și L.S.C.

stabilit de prima instanță în cuantum de 334.669 lei este prejudiciul cert,

constând în neplata T.V.A. și impozit pe profit aferent trim. IV al anului

2007.

În mod

justificat prima instanță și-a însușit concluziile din rechizitoriu care a

apreciat că diferența de 8.411.709 lei nu constituie un prejudiciu cert și pe

cale de consecință a apreciat că nu sunt întrunite condițiile privind angajarea

răspunderii civile delictuale a inculpatei.

Prejudiciul de

334.669 lei a fost inclus în suma de 1.018.874,62 lei, sumă la plata căreia a

fost obligată pârâta L.S.C. prin sentința comercială nr. 1159/CC din 18 iunie

2010 a Tribalului Sibiu, definitivă și irevocabilă la data de 02 august 2010,

sentință prin care s-a atras răspunderea administratorului L.S.C. pentru

pasivul neacoperit al falitei SC E.C. SRL.

În condițiile

în care partea civilă D.G.F.P. a jud. Sibiu dispune de un titlu executoriu

pentru despăgubirile pretinse în prezenta cauză (sentința comercială nr. 1159/CC

din 18 iunie 2010 a Tribalului Sibiu filele 102-103 dosar), nu se justifică

emiterea unui nou titlu executoriu.

Având în vedere

considerentele de mai sus, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., instanța va respinge ca nefondate apelurile inculpatei L.S.C. și al

părții civile A.N.A.F. - D.G.F.P. a Județului Sibiu împotriva sentinței penale

nr. 54/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2851/85/2012.

Conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel,

vor fi suportate de apelanți.

Împotriva acestei

decizii au declarat, în termen legal, recursuri partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P.

Sibiu și inculpata L.S.C.

În motivele

scrise de recurs, înregistrate la Curtea de Apel Alba lulia la data de 13

martie 2013, aflate în mai multe exemplare la dosarul Înaltei Curți, filele

5-10 critică decizia penală pronunțată de instanța de apel pentru netemeinicie,

solicitând admiterea recursului și obligarea inculpatului la plata pretențiilor

civile în sumă de 8.755.378 lei cu care s-a constituit parte civilă, în cauză,

cu dobânzi și penalități până la data plății efective.

S-a arătat că

urmare trimiterii în judecată a reprezentanților SC E.C. SRL pentru fapte de

evaziune fiscală, D.G.F.P. Sibiu, în numele Statului Român prin A.N.A.F. s-a

constituit parte civilă în cauză cu sumele din actele de control., încheiate în

urma inspecției fiscale la această societate: 1.602.642 lei impozit pe profit;

630.653 lei majorări de întârziere impozit pe profit; 1.850.038 lei T.V.A.,

815.123 lei majorări de întârziere T.V.A., 2.723.968 lei impozit venituri din

dividende persoane fizice; 1.132.954 lei majorări de întârziere impozit

venituri din dividende persoane fizice, Total general: 8.755.378 lei prejudiciu

datorat bugetului general consolidat al statului.

Ca urmare a

adresei I.P.J. Sibiu din 28 ianuarie 2010 prin care se solicita o verificare la

SC E.C. SRL Slimnic, s-a întocmit P:V. din 06 septembrie 2010 al A.I.F. Sibiu SC

E.C. SRL Slimnic a făcut obiectul unei inspecții fiscale parțiale privind T.V.A.,

rezultatele fiind consemnate în P.V. din 23 iunie 2008.

Întrucât de a

data emiterii deciziei de impunere și până în prezent au apărut elemente noi

care influențează obligația fiscală suplimentară, respectiv T.V.A., s-a

efectuat reverificarea taxei pe valoarea adăugată pentru perioada menționată.

Se arată că

prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului este în sumă totală

de 8.755.378 lei debit și majorări de întârziere.

Se menționează

că faptele sunt descrise în actele de inspecție fiscală, iar sumele au fost

evidențiate prin Raportul de inspecție fiscală din 6 septembrie 2010. Actele de

inspecție fiscală se afla în dosarul de urmărire penală.

Recurenta parte

civilă a precizat că menține constituirea de parte civilă în cauză cu sumele de

bani mai sus, sens în care solicită obligarea la plata datoriilor bugetare

arătate, precum și a dobânzilor și penalităților până la data plății.

În mod greșit

însă, prima instanță a admis acțiunea civilă cu obligarea inculpatei la plata

sumelor de 343.669 lei și nu la prejudiciul stabilit prin actele de inspecție

fiscală, iar prin Decizia penală nr. 46/2013 s-a respins apelul părții civile.

Instanța de apel nu a avut în vedere descrierea faptelor din actele de

inspecție fiscală cu consecința taxelor și impozitelor datorate de inculpată.

Față de

motivele de fapt și de drept arătate, se solicită admiterea recursului și

obligarea inculpatului la plata sumei arătate în constituirea de parte civilă,

pe care acesta o datorează bugetului de stat, precum și a majorărilor și

penalităților aferente până la data plății.

În drept au

fost invocate art. 14-17 și următoarele C. proc. pen., O.G. nr. 92/2003 rep.,

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, Legea nr. 571/2003.

În motivele de

recurs depuse la dosarul Înaltei Curți, fiind înregistrate în prealabil prin

Registratura Generală a Înaltei Curți sub nr. 24973 la 5 septembrie 2013,

aflate la filele 19-21 dosarul Înaltei Curți, recurenta inculpată L.S.C. prin

apărător a criticat decizia pronunțată de instanța de apel pentru nelegalitate

și netemeinicie pentru greșita condamnare a inculpatei pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată reținută în sarcina sa

motivat de faptul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale

acestei infracțiuni, lipsind latura obiectivă, invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Se arată că în

mod greșit a fost condamnată inculpata L.S.C. la pedeapsa de 3.ani închisoare,

cu suspendarea executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală în formă continuată reținută în sarcina sa.

Se consideră că

fapta săvârșită de inculpată nu întrunește elementele constitutive ale acestei

infracțiuni lipsind latura obiectivă, motiv pentru care solicită ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună achitarea inculpatei în baza art. 11

pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivat de faptul că

din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză și

având în vedere toate împrejurările concrete ale comiterii faptelor, nu rezulta

certitudinea că inculpata a ascuns sursa impozabilă.

Prin hotărârile

pronunțate se imputa inculpatei că a ascuns sursa impozabilă. Se arăta că s-au

emis facturi fiscale corespunzătoare operațiunilor comerciale efectuate, însă

acestea nu au mai fost declarate la organul fiscal și, în cest mod, s-a evitat

plata sumei datorate bugetului de stat cu titlu de T.V.A. și impozite.

În opinia

apărării această împrejurare exclude latura obiectivă a infracțiunii de

evaziune fiscală, respectiv neînregistrarea și ascunderea sursei impozabile.

Câtă vreme

facturile fiscale au fost înregistrate, iar veniturile realizate au fost

evidențiate în contabilitate, nu se poate susține că inculpata a ascuns sursa

impozabilă. Nedepunerea declarațiilor la organul fiscal, reprezintă o chestiune

care ține de raportul fiscal, de răspundere în cadrul raportului fiscal și de

eventuale sancțiuni contravenționale.

Nedepunerea la

termen, la organul fiscal, a declarațiilor fiscale, nu reprezintă ascunderea

sursei impozabile.

În concluzie,

pentru acest motiv, se solicită în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d)

C. proc. pen. admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și rejudecând

în fond cauza, să se dispună achitarea inculpatei L.S.C. de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată, prevăzută de

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

La termenul de

judecată de la 10 septembrie 2013, în recurs, Înalta Curte conform art. 302 alin.

(2) raportat la art. 6 alin. (1), (3) și (4) C. proc. pen. a constatat

întemeiată cererea formulată de recurenta inculpată L.S.C., pentru a-i da

posibilitatea să-și angajeze apărător, cauza fiind la primul termen.

La termenul de

la 22 octombrie 2013, a fost pusă în discuția părților o cerere de amânare a

judecării cauzei formulată de apărătorul ales al inculpatei V.F. motivată pe

imposibilitatea obiectivă de prezentare în instanță a apărătorului, fiind

consemnate concluziile părților, iar după deliberare, Înalta Curte a respins

cererea de amânare formulată de apărătorul ales al recurente inculpate L.S.C.,

constatând, pe de-o parte, că la termenul din 10 septembrie 2013, părții i s-a

încuviințat o primă cerere de amânare pentru lipsă de apărare, acordându-se

termen pentru a-i da acesteia posibilitatea să-și angajeze apărător și să

pregătească apărarea, iar pe de altă parte, că nu s-a făcut dovada

imposibilității obiective de prezentare în instanță.

Înalta Curte

constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a acordat

cuvântul în dezbateri, concluziile părților fiind consemnate în detaliu în

partea introductivă, apărarea recurentelor parte civilă și respectiv inculpată,

susținând motivele scrise de recurs, iar încheierea de la acea dată, face parte

integrantă din prezenta decizie, fiind amânată pronunțarea pentru astăzi.

Examinând

recursul declarat de recurenta parte civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu

împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele de recurs invocate,

sub aspectul netemeiniciei, respectiv neobligarea inculpatei la plata sumei de

8,755.378 lei cu care s-a constituit parte civilă, cu dobânzi și penalități

până la data plății efective, Înalta Curte constată critica invocată că nu

poate fi analizată prin prisma niciunui caz de casare din cele prevăzute în

art. 385

9

alin. (1) cu referire la art. 385

9

alin. (2) C.

proc. pen., așa cum au fost modificate prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., întrucât cazul de casare prevăzut la art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt, ce presupunea o reapreciere

asupra materialului probator administrat inclusiv sub aspectul laturii civile a

cauzei, a fost abrogat, iar cazul de casare statuat la art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 2 din C. proc. pen. vizează numai aspecte de nelegalitate a dispozițiilor

unei hotărâri judecătorești sau ale legii.

Or, aprecierea

asupra neobligării inculpatei la plata sumei solicitate, din perspectiva

temeiniciei presupune o reeavaluare a materialului probator administrat ce nu

se poate efectua în temeiul prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2 C. proc. pen., având în vedere că prima instanță s-a pronunțat asupra laturii

civile în cauză, așa cum rezultă din sentința penală nr. 54 din 18 aprilie 2012

a Tribunalului Sibiu, secția penală, (fila 119 dosarul primei instanțe ), ca și

instanța de apel, prin decizia atacată (file 144 dosarul curții de apel).

Înalta Curte

referitor la recursul inculpatei L.S.C. declarat împotriva aceleiași decizii a

instanței de apel, analizând criticile invocate prin prisma cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., constată

recursul acesteia ca fiind nefundat pentru considerentele ce se vor arăta.

Astfel, Înalta Curte

consideră că în mod corect și motivat instanța de apel a analizat aceeași

critică invocată de inculpată cu referiri concrete la mijloacele de probă ce au

fost administrate în cauză, respectiv nedepunerea declarației 390 privind

achizițiile/livrările intracomunitare de bunuri, aferente trim. IV 2007 și nu a

înregistrat în contabilitate în același trimestru, în mod cronologic și

sistematic întreaga activitate a societății, deși avea obligație ținerii

acestei contabilități, în calitatea sa de administrator. Totodată, în mod

judicios a fost evidențiată și o altă atribuție a inculpatei L.S.C., respectiv trimiterea

facturilor la achiziția de bunuri de la furnizori externi, livrarea bunurilor

de către SC E.C. SRL Slimnic către clienți, însă aceste facturi nu au fost

înregistrate în contabilitate.

De asemenea,

instanța de apel a examinat coroborat declarațiile martorilor C.l., B.M., P.l.,

G.M.V., M.N., C.M., B.I., D.l., R.C., C.F., T.O. cu rapoartele de constatare

tehnico-științifică grafoscopică rezultând că inculpata în repetate rânduri a

adus mașini second hand din Germania pe care Ie-a vândut în România, emițând

facturi, atât la achiziție, cât și la livrare.

Raportul de

constatare tehnico-științifică grafoscopică din 25 martie 2011 întocmit de

către specialiști din cadrul I.P.J. Sibiu, Serviciul de Criminalistică a

concluzionat că „scrisul de mână în litigiu, depus pe facturile fiscale și pe

chitanțe, aparține inculpatei L.S.C. al cărei scris de mână - model de

comparație a fost pus la dispoziție; semnăturile în litigiu, depuse la rubrica

„Ștampila și semnătura furnizorului" de pe documentele sus menționate, au

fost executate de susnumita, ale cărei semnături - model de comparație, au fost

puse la dispoziție; scrisul de mână și semnăturile în litigiu depuse pe

facturile fiscale, reproduc scrisul de mână și semnături - model de comparație,

au fost puse la dispoziție". De asemenea, au fost analizate extrasele de

cont ale conturilor bancare deschise de SC E.C. SRL Slimnic la B.T., B.R.D.,

B.C.R., B.R., M.K.B. R.B., L.B.R., Sc C.E.C. B. SA s-a constatat faptul că au

avut drept de semnătură în bancă pentru operațiile efectuate de inculpată și Ș.E..

S-a stabilit că majoritatea tranzacțiilor financiare au avut loc înainte de

finalul trim. III 2007, însă în conturile deschise la M.K.B. R.B. și L.B.R.

figurau încasări și plăți și în trim. IV 2007, operațiuni efectuate de către

administratorul societății L.S.C.

Totodată,

instanța de apel a examinat efectiv critica inculpatei, potrivit căreia actele

contabile s-au aflat la asociatul său Ș.E. și s-a constatat că este

neconcludentă, întrucât obligație pentru ținerea contabilității revenea

administratorului societății comerciale, iar martorul Z.O. administrator al SC

E.P. SRL Sibiu, care a condus contabilitatea SC E.C. SRL Slimnic în perioada 01

ianuarie 2007-31 octombrie 2007 a declarat că toate registrele, arhiva

contabilă, inclusiv cea electronică a fost predată reprezentanților SC E.C. SRL,

respectiv Ș.E. și L.S.C.

Instanța de

apel a constatat că, în mod corect, prima instanță a stabilit vinovăția

inculpatei L.S.C. în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 241/2005 de evaziune fiscală.

Totodată, prima

instanță de control judiciar a făcut un examen propriu asupra materialului

probator administrat, așa cum sa arătat în considerentele de mai sus, apreciind

că inculpata se face vinovată de infracțiunea arătată.

Înalta Curte,

la rândul său, examinând critica formulată de inculpată în sensul că nu au fost

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală pentru

care inculpata L.S.C. a fost trimisă în judecată constată că aceasta este

nefondată, față de mijloacele de probă care dovedesc contrariul.

Astfel, cu

titlu exemplificativ în conținutul declarației martorului C.l. dată la 7

noiembrie 2011 în fața primei instanțe (fila 55 dosarul tribunal ) se arată că

„L.S. întocmea și facturile de vânzare. Am achitat către firma inculpatei

contravaloarea acestor facturi."; declarației martorului P.l. dată la 7

noiembrie 2011 în fața primei instanțe (fila 56 dosar tribunal) „Îmi amintesc

că achiziționam autoturisme inclusiv de la inculpată, pe bază de factură, l-am

achitat integral contravaloarea facturilor eliberate de societatea

inculpatei."; declarații care se coroborează cu celelalte mijloace de

probă administrate și la care s-a mai făcut referire, respectiv facturile

precizate, raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopica,

declarațiile celorlalți martori indicați, extrasele de cont menționate.

Astfel, Înalta Curte

consideră că fapta inculpatei L.S.C., în calitatea sa de administrator al SC

E.C. SRL în perioada anului 2007 - trim. IV, a efectuat mai multe operațiuni

comerciale constând în achiziția de bunuri din țări ale U.E., pe care nu Ie-a

evidențiat în actele contabile ale societății, atât operațiunie comerciale

efectuate, cât și veniturile realizate, în scopul sustragerii de la

îndeplinirea obligațiilor fiscale ce se ridică Ia suma de 343.669 lei,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., evaziune fiscală în formă continuată.

Așadar, nu

poate fi avută în vedere apărarea inculpatei că nu ar fi întrunitele elementele

constitutive ale infracțiunii pentru că nedepunerea la termen a declarațiilor

la autoritatea fiscală reprezintă o încălcare a raportului fiscal dintre

societatea administrată de inculpată și stat, ce ar putea fi sancționată

contravențional, întrucât materialul probator a dovedit activitatea

infracțională a inculpatei care se circumscrie infracțiunii de evaziune fiscală

în formă continuată așa cum a fost mai sus arătat.

De altfel,

temeiul solicitat de apărătorul recurentei inculpate pentru soluția de

achitare, în ipoteza în care fapta inculpatei ar fi fost de natură

contravențională ar fi atras incidența unei asemenea soluții însă pe un alt

temei de împiedicare a exercitării acțiunii penale și anume art. 10 lit. b) C.

proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală și nicidecum art. 10 lit.

d) din cod, așa cum s-a solicitat, faptei îi lipsește unul din elementele constitutive

ale infracțiunii, care oricum nici acesta nu este incident în cauză.

În raport cu

cele menționate, Înalta Curte consideră că motivul de recurs invocat nu se

circumscrie cazului de casare precizat, respectiv art. 385

9

alin.

(1) pct. 12 C. proc. pen.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F.

prin D.G.F.P. Sibiu și de inculpata L.S.C. împotriva Deciziei penale nr.

46/A/2013 din 28 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția

penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate

cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta inculpată la plata

sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Potrivit art.

192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta parte civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P.

Sibiu la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu

și de inculpata L.S.C. împotriva Deciziei penale nr. 46/A/2013 din 28 februarie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă

recurenta parte civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu la plata sumei de 200 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 1 noiembrie 2013.