ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 87/P din data de 26.06.2019 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția penală, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) și 5 C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:

- evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, ori evidențierea altor operațiuni fictive, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.,

- schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002,

- folosirea, cu rea-credință, a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către partea civilă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț împotriva inculpatei A.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii asigurătorii a sechestrului aplicat prin Ordonanța nr. 1182/P/2014 din data de 27.10.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, asupra bunului imobil aparținând inculpatei A. - respectiv imobil compus de 2700 metri pătrați teren extravilan, aflate în mun. Piatra Neamț, nr. cadastral provizoriu x, parcela x.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.

Împotriva mai sus menționatei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și partea civilă A.N.A.F. Administrația Finanțelor Publice Piatra Neamț.

Prin Decizia penală nr. 288 din data de 11 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosar nr. x/2018 în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, și de apelanta-parte civilă Ministerul Finanțelor Publice Agenția Națională de Administrare Fiscală București împotriva Sentinței penale nr. 87/P din data de 26.06.2019 pronunțată de Tribunalul Neamț:

A fost desființată sentința penală apelată, numai în ceea ce privește greșita dispoziție de achitare a inculpatei pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Cauza a fost reținută spre rejudecare și în fond, s-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință:

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 noul C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. (1) din Legea 241/2005 comb. cu art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. (ca pedeapsă accesorie).

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe o durată a termenului de încercare de 4 ani calculată conform art. 82 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) ultim C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

A fost atrasă atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen./1969 privitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă promovată de A.N.A.F. și a fost obligată inculpata A. la plata către partea civilă A.NA.F. (pentru statul român) a sumei totale de 373.069 RON reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, respectiv T.V.A. și impozit pe profit, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii, obligații ce vor fi calculate de către organele de executare subordonate ANAF. cf. O.G. nr. 92/2003 până la plata integrală a debitului principal datorat bugetului de stat.

În baza art. 249 C. proc. pen. s-a dispus menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului aplicat prin Ordonanța nr. 1182/P/2014 din data de 27.10.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, asupra bunului imobil aparținând inculpatei A. - respectiv imobil compus de 2700 metri pătrați teren extravilan, aflate în mun. Piatra Neamț, nr. cadastral provizoriu x, parcela x până la concurența sumei de 373.069 RON și pentru accesoriile fiscale, ce vor fi calculate cf. O.G. nr. 92/2003 până la plata integrală a sumelor datorate bugetului de stat.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 republicata și art. 13 din Legea nr. 241/2005 o copie a prezentei hotărâri ramase definitive s-a dispus a fi comunicată la Oficiul Registrului Comerțului Neamț.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. inculpata a fost obligată la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 2000 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăriri penale astfel cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului) ce trebuiau acordate la fondul cauzei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.

În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, contrar primei instanțe, Curtea de Apel a reținut că sunt întrunite elementele de tipicitate ale acestei infracțiunii de evaziune fiscale, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Curtea a considerat că, prima instanță s-a limitat a reține aceeași situație de fapt cu cea descrisă în raportul de expertiză fiscală - ignorând concluziile raportului de expertiză contabilă și raportul de inspecție fiscală provenind de la partea civilă și susținerea argumentate ale părții civile.

Practic, raționamentul oferit de partea civilă susținut de proba cu înscrisuri și analiza probei testimoniale preluat și de acuzare - a fost înlăturat de instanța de fond cu argumentele expertului parte, concluzia subiectivă a acestuia fiind astfel absolutizată și reținută ca având caracter determinant la stabilirea situației de fapt de către prima instanță, fără a fi analizate și coroborate și celelalte mijloace de probă evaluatorii științifice și testimoniale deși este de principiu că hotărârea judecătorească temeinică se întemeiază pe acele probatorii care s-au coroborat între ele și sunt în măsură să confirme o situație clară, de necombătut, indiferent de faza procesuală în care acestea au fost administrate.

Contrar primei instanțe, și apărărilor inculpatei care în esență a susținut că a realizat o operațiune completă în sensul că a cumpărat niște bunuri pe baza de facturi fiscale, a plătit prețul prin virament bancar și ulterior a vândut bunurile la A.D.P.B.S.A. București care a plătit prețul prin virament bancar, că cei 5 furnizori sunt societăți legal înființate și active fiscal în momentul achizițiilor, iar cumpărătorul din București este o instituție publică, că operațiunile realizate de inculpată sunt reale și au fost dovedite cu toate probele administrate în cauză - Curtea de Apel a considerat că mijloacele de probă administrate în cauză sunt apte să dovedească, și nu la nivelul unei simple probabilități, că inculpata intimată a comis fapta de evaziune fiscală de care a fost acuzată de către procuror și achitată de prima instanță.

S-a arătat că prima instanță a concluzionat că achizițiile de la cei 5 furnizori au existat în realitate tocmai din faptul că este cert că S.C. B. S.R.L. Piatra Neamț -administrată de inculpata intimată, a vândut către beneficiari (C., A.D.P.B. S.A. București și S.C. D. S.R.L. București), efectiv, bunuri ce au existat fizic, valoarea produselor vândute, în sumă totală de 1.330.500 RON, fiind încasată, coroborat cu declarațiile martorilor audiați în instanță (E., F., G., H., I.) și J.), toți acești martori atestând existența fizică a bunurilor (bănci, coșuri de gunoi), bunuri a căror mișcare (aprovizionare, livrare către beneficiari) este reflectată în documentele contabile.

Însă, analizând întreg probatoriul administrat în cauză, inclusiv declarațiile martorilor pe care s-a bazat soluția de achitare, instanța de apel a reținut că existența mărfurilor în patrimoniul S.C. B. S.R.L. și livrarea acestora către beneficiarii finali - C., A.D.P.B. S.A. București și S.C. D. S.R.L. București), în sumă totală de 1.330.500 RON, fiind încasată - nu dovedește cu certitudine faptul că achizițiile au avut loc de la cei cinci furnizori. Tocmai acesta este specificul circuitului evazionist care cuprinde două componente: circuitul faptic- achizițiile de mărfuri (bănci, coșuri de gunoi) sau de materii prime pentru fabricarea acestora (schelete metalice, tablă, oțel) de la persoane fizice sau chiar juridice, însă fără a fi fiscalizate; circuitul scriptic - realizat tocmai pentru a acoperi circuitul faptic și pentru a evita plata obligațiilor fiscale către stat după vânzarea produselor finite. În acest sens al tipului de evaziune fiscală în care inculpatul a deținut în fapt cantitățile de fier vechi menționate în facturile cu caracter fictiv (mărfuri care ulterior au fost comercializate către beneficiari finali), însă având o altă sursă de proveniență decât cea evidențiată în contabilitate este și practica judiciară, spre ex. Decizia nr. 242/A/12.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală, în Dosarul nr. x/2015.

S-a arătat că relevante în acest sens au fost: raportul de expertiză din faza urmăririi penale, neanalizat suficient de prima instanță, deși probele nu au valoare prestabilită în procesul penal, ci trebuie analizate prin coroborare cu întreg probatoriul administrat în cauză, atestă că S.C. B. S.R.L. a înregistrat în evidența contabilă intrări atât de bunuri (bănci, coșuri de gunoi), cât și de materii prime (schele metalice, țeavă, oțel beton), pentru care nu există contracte comerciale, comandă, date privind transportul ori liste de inventariere. Aceste achiziții de materii prime sunt înregistrate doar în contul 301 materii prime și ulterior date pe consum în contul 601- cheltuieli cu materii prime. Așadar, aceste achiziții nu au fost realizate în baza unor facturi fiscale, fiind cunoscută practica de a achiziționa fier vechi și de a confecționa la negru produse finite ce vor fi ulterior vândute în mod legal, fiscalizat. Tocmai din acest motiv s-a reținut în rechizitoriu că facturile de la cei cinci furnizori au fost introduse în contabilitate cu scopul de a diminua baza de impozitare și pentru a justifica deducerea TVA.

Instanța de control judiciar a arătat că prima instanță a mai reținut în susținerea soluției de achitare ca declarațiile unor martori atestă existenta fizică a bunurilor, prin faptul că au ajutat la manipularea și descărcarea acestora. Însă instanța de apel constată că declarațiile administratorilor societăților furnizoare, dimpotrivă nu confirmă livrările de mărfuri către S.C. B. S.R.L. iar declarațiile martorilor, (declarațiile martorilor audiați în instanță, respectiv K., E., F., G., L., precum și martorii propuși de către inculpată în apărare, respectiv H., I. și J., inclusiv declarațiile acestora din apel, nu conțin informații relevante privind proveniența mărfurilor respective. Astfel:

Din declarația martorului F. - asociat și administrator al S.C. M. S.R.L. Iași, din data de 10.12.2014, reiese că a vândut mărfuri către S.C. "B." S.R.L. Piatra Neamț, fără precizarea cantității, transportatorului și a persoanei care a întocmit facturile, predă pe bază de dovadă actele de cesiune și predarea evidențelor contabile ale societății și declarația din data de 24.02.2016 în care nu își amintește cum a ajuns la firma din Piatra Neamț, nu își amintește de unde a achiziționat la rândul lui mărfurile iar documentele firmei sale le preda la o contabilă pe nume N. pe data de 20 ale fiecărei luni la Autogara din Roman. Totodată, din procesul-verbal de căutare O. din mun. Iași din data de 06.05.2015, persoană fără domiciliu care a preluat părțile sociale ale S.C. M. S.R.L. Iași, reiese că acesta este decedat din data de 30.06.2015.

Din declarația martorului E. - asociat și administrator al S.C. P. S.R.L. Iași, CUI x reiese că ar fi vândut mărfuri către S.C S.C. "B." S.R.L. Piatra Neamț, dar fără a putea oferi date despre cantitate, transportatori, deoarece de aceste relații s-a ocupat tatăl ei Q. în prezent decedat, iar documentele firmei sunt ridicate de către D.I.I.C.O.T Suceava - anexează la declarație copii certificat de deces Q., proces-verbal de percheziție domiciliară, și declarația din data de 24.02.2016 prin care declară că nu își explică de ce apare înscrisă la delegat, deoarece facturile erau scrise de către un conducător auto pe care nu știe cum îl cheamă.

Din declarația martorului G., asociat și administrator al R. S.R.L. Hârlău, reiese ca nu poate oferi date despre cantitatea mărfurilor livrate ori despre transportatori și declară că facturile au fost scrise de altă persoană. Din declarația din data de 24.02.2016 reiese ca firma este în lichidare, actele au fost predate la un contabil din Iași al cărui nume nu îl cunoaște deoarece contabilul S. din Hârlău a decedat.

În declarația de martor, T. - asociat și administrator al S.C. U. S.R.L. Bistrița Năsăud, CUI x, declară că soțul ei V. - plecat la muncă în străinătate - ar fi vândut marfă către o societatea din Piatra Neamț, dar nu mai cunoaște alte date de identificare, iar părțile sociale ar fi fost înstrăinate către K. din județul Sălaj, predând pe bază de dovadă contractul de cesiune, declarația pe propria răspundere, precum procesul-verbal de predare acte contabile ale societății. Ulterior, aceasta a declarat că actele au fost predate către K., dar nu știe dacă a înregistrat facturile în contabilitate deoarece a predat documentele unui contabil pe nume S. ce a decedat. Astfel, a fost audiat martorul K., asociat și administrator al S.C. U. S.R.L. Bistrița Năsăud, care declară că nu a avut niciun fel de activitate pe această societate.

Mai mult, edificatoare este și declarația dată de martora L., contabilul S.C. B. S.R.L., din data de 04.07.2017, fost contabil al B. S.R.L. Piatra Neamț; De asemenea, instanța de apel reține ca deosebit relevantă și declarația martorei L. - economistul care a întocmit evidenta contabila a S.C. B. S.R.L., care afirma ca în legătură cu soldurile la registrul de casă administratorul A. aducea absolut toate documentele necesare, iar pentru operațiunile din contul 455 - asociați conturi curente (acesta este un cont prin care reprezentantul legal al societății asociat, administrator sau alt reprezentant legal poate aduce în societate anumite sume de bani necesare bunei desfășurări a activității, sumele se aduc în baza dispoziției de încasare care se operează în registrul de casă și se retrag în baza dispoziției de plată la numerar care se operează tot prin registrul de casă atunci când este vorba de operațiuni cu numerar, aceste sume de bani au de obicei la bază și un contract de împrumut la care dobânda este cea prevăzută în Codul fiscal) au fost aduse de-a lungul timpului în societate sume de bani conform Dispozițiilor de încasare 1/16.05.2012, 1/21.05.2012, 4/22.05.2012, 4/23.05.2012, toate în sumă de 5.000 RON, dispozițiile de încasare sunt întocmite pe calculator dar semnate și însușite de către administratorul societății, în cazul de față A. Astfel, conform declarației acestui martor rezultă fără putință de tăgadă că A., nu a creditat în niciun fel S.C B. S.R.L. Piatra Neamț, ci doar a încercat să simuleze plata unor furnizori cu scopul de a crea o datorie a societății față de administrator. În același sens fiind și informațiile economice obținute în data de 28.03.2017 ca urmare a prelucrării mandatelor de supraveghere tehnică în vederea obținerii de date privind persoanele ce au deschis și administrat conturile, a unor eventuali împuterniciți, a documentelor depuse la deschiderea conturilor, precum și a tranzacțiilor financiare desfășurate în perioada ianuarie 2011 - decembrie 2013, pentru S.C "P." S.R.L. Iași, S.C. R. S.R.L. Hârlău, S.C U. S.R.L. Iași, S.C M. S.R.L. Hârlău și S.C. W. S.R.L. București și B. S.R.L. Piatra Neamț, județul Neamț. Din analiza extraselor de cont ale S.C. U. S.R.L. Iași dar și a S.C B. S.R.L. Piatra Neamț, din care rezultă se observă faptul că toate sumele intrate în cont erau scoase în numerar ceea ce scoate în evidență faptul că aceste conturi au fost create tranzitoriu doar cu scopul de a crea o imagine de legalitate a operațiunilor, conform extraselor de cont din X., respectiv Y.

De asemenea, Curtea de Apel a reținut că relevant în acuzare este și Procesul-verbal nr. x/177/2014 întocmit de inspectori din cadrul A.J.F.P. Neamț din care rezulta că în evidențele contabile ale S.C. B. S.R.L. Piatra Neamț ar fi înregistrate, pentru perioada 01.01.2011 - 31.12.2013, achiziții de bunuri și servicii în valoare totală de 1.161.940,52 RON, de la societăți comerciale cu comportament de tip fantomă. La 30.09.2014 a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 4280, concluziile acestuia fiind similare cu cele ce se desprind din Procesul-verbal nr. x/177/2014.

- S.C. M. S.R.L. Iași, CUI x în perioada noiembrie 2012 - iunie 2013, achiziții în valoare de 555.281 RON, din care TVA 107.174,40 RON. Societatea a fost declarată ca fiind inactivă în perioada 22.08.2012 - 09.11.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor declarative.

- S.C. P. S.R.L. Iași, CUI x, în perioada octombrie - noiembrie 2012, achiziții în valoare de 242.767,20 RON, din care TVA 46.987,20 RON, pe care această societate nu le-a declarat, societatea comercială având un comportament de tip fantomă.

- R. S.R.L. Hârlău, CUI x, în luna octombrie 2012, achiziții în valoare de 255.030,80 RON, din care TVA 49.360,80 RON. Societatea comercială a fost declarară inactivă din data de 20.02.2014, având un comportament de tip fantomă.

- S.C. U. S.R.L. Bistrița Năsăud, CUI x în luna iulie 2013, achiziții în valoare de 94.302 RON, din care TVA 18.252 RON de la societatea comercială având un comportament de tip fantomă, fiind întocmită sesizare penală împotriva acestei societăți de către specialiștii A.F.P. Iași.

- S.C. W. S.R.L. București, CUI x, achiziții în valoare de 14.555,12 din care TVA 2817,12 RON. Societatea a fost declarată inactivă din 19.11.2012, nu depune nici un fel de declarații și raportări fiscale, fiind o societate comercială cu comportament de tip fantomă.

Relevant în acuzare s-a mai arătat că este și faptul că inculpata A. - administratorul S.C."B."S.R.L. Piatra Neamț, este absolventă a 4 clase, lipsindu-i sub orice formă calificarea necesară pentru a întreprinde astfel de activități, iar conform declarației martorului - contabilului L. din mun. Piatra Neamț, ea întocmea următoarele documente:

"centralizator vânzări, centralizator sau jurnal cumpărări, registre de bancă, registre de casă - cu mențiunea că nu aveam împuterniciri pe conturile bancare de ridicare sau depunere de numerar, recepțiile erau întocmite de către reprezentantul legal al societății în persoana lui A.", și nu administratorul societății, care doar a semnat aceste documente și oricum nu a realizat ce a semnat.

Prin urmare s-a reținut că subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, săvârșită în cadrul unei societăți, poate fi orice persoană fizică sau juridică care acționează în numele sau în interesul contribuabilului ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia. Prin urmare, subiect activ poate fi administratorul de drept al societății, precum și administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societății - director, contabil, vânzător - în măsura în care prin acțiunile și/sau inacțiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor și impozitelor datorate. Legea nu condiționează această infracțiune de existența unei împuterniciri exprese a unei persoane cu atribuții de organizare și ținere a evidenței contabile care să aibă calitatea de administrator sau o obligație legală ori contractuală de gestionare a activității societății, dacă din probele administrate rezultă că, în fapt, făptuitorul exercită conducerea activității contabile a societății. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 272 din 28 ianuarie 2013, www.x.ro). Subiect activ al infracțiunii este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât o persoană fizică sau juridică cu atribuții de evidențiere în documentele legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, cum ar fi: contribuabilul, administratorul, directorul economic, contabilul șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească obligația de a aplica corespunzător reglementările contabile, contabilul sau societatea care prestează servicii de contabilitate pe bază de contract de prestări servicii. (Curtea de Apel București, secția a II-a penală, Decizia nr. 869/A din data de 10 iunie 2015, portal.just.ro). Or, în cauză inculpata intimată A. - este administratorul S.C. B. S.R.L. Piatra Neamț.

Instanța de apel a reținut că, În drept, faptele inculpatei de a înregistra în evidența contabilă, în perioada 01.01.2011 - 31.12.2013, cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale în sumă totală de 1.161.940 de RON, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit și TVA aferent, în total prejudiciul fiind de 373.069 RON - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen./1969

Împotriva Deciziei penale nr. 288 din data de 11 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosar nr. x/2018, inculpata A. a declarat recurs în casație, la data de 21 mai 2020, prin avocat ales Z.

În motivarea scrisă a cerii sale inculpata a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând că prin condamnarea sa pentru infracțiunea de evaziune fiscală, Curtea de Apel Bacău a rupt conexiunea dintre cele trei fapte.

Prin menținerea hotărârii de achitare pentru faptele de spălare de bani și cea prevăzuta de art. 272 din Legea nr. 31/1990, se ajunge în mod automat la concluzia că fapta ce a fost reținuta ca fiind infracțiunea de evaziune fiscala să nu mai fie prevăzuta de legea penală, deoarece operațiunile economice nu mai au caracter fictiv, de vreme ce prețul mărfurilor a fost achitat în mod real și veniturile obținute din aceste operațiuni sunt legale.

Referitor la latura civilă a cauzei s-a arătat că o persoană nu poate fi obligată de doua ori la plata aceleiași sume de bani și pentru a fi înlăturată o asemenea eventualitate, s-a invocat existența autorității de lucru judecat cu privire la despăgubirile civile.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat ca recurenta a fost obligată la plata despăgubirilor în mod nelegal solicitând admiterea recursului în casație, casarea deciziei și pe fond în rejudecarea apelurilor, achitarea recurentei inculpate cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală și înlăturarea obligației recurentei de la plata despăgubirilor civile.

Prin încheierea din data de 08 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 288 din data de 11 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 16 septembrie 2020, când au avut loc dezbaterile, concluziile părților fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Analizând recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 288 din data de 11 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Drept urmare, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege".

În concordanță cu aceste dispoziții, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obține o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situații de fapt.

Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Prin urmare, instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

Inculpata prin apărător a susținut că prin menținerea hotărârii de achitare pentru faptele de spălare de bani și cea prevăzută de art. 272 din Legea nr. 31/1990, se ajunge în mod automat la concluzia că fapta ce a fost reținută ca fiind infracțiunea de evaziune fiscala să nu mai fie prevăzuta de legea penală, deoarece operațiunile economice nu mai au caracter fictiv, de vreme ce prețul mărfurilor a fost achitat în mod real și veniturile obținute din aceste operațiuni sunt legale.

Înalta Curte notează că elementul material al infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constă în evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive. Sintagma "care nu au la bază operațiuni reale" se referă la acele operațiuni care nu corespund realității faptice sau juridice, iar "operațiunile fictive" se referă la acele operațiuni imaginare, care în fapt nu există.

Curtea de Apel Bacău, în urma probatoriul administrat a reținut ca fiind întrunite elementele constitutive al infracțiunii de evaziune fiscală, ajungând la concluzia că starea de fapt evidențiată și susținută probator realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, fapt pentru care a și pronunțat condamnarea inculpatei.

Prin urmare s-a reținut că faptele inculpatei A. de a înregistra în evidența contabilă, în perioada 01.01.2011 - 31.12.2013, cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale în sumă totală de 1.161.940 de RON, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit și TVA aferent, în total prejudiciul fiind de 373.069 RON - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen./1969.

În calea de atac a recursului în casație, Înalta Curte nu mai poate reevalua materialul probator, ci doar aspecte de legalitate.

Înalta Curte apreciază ca nefiind pertinentă critica potrivit cu care achitarea inculpatei pentru infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 652/2002, conduce în mod automat la o soluție de achitare și pentru infracțiunea de evaziune fiscală întrucât tipicitatea infracțiunii de spălare de bani presupune comiterea altor acțiuni sau inacțiuni concomitente sau ulterioare obținerii produsului infracțiunii de evaziune fiscală.

Astfel, neputând reține, în raport de materialul probator administrat în cauză săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, instanța de fond și instanța de apel au pronunțat și menținut soluția de achitare pentru această infracțiune, fără ca această soluție să influențeze existența sau inexistența infracțiunii de evaziune fiscală.

În mod asemănător, Înalta Curte arată că soluția de achitare pronunțată pentru comiterea infracțiunii de folosire, cu rea-credință a bunurilor sau creditelor de care se bucură societate în scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, nu influențează întrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de evaziune fiscală urmare a acțiunilor și inacțiunilor diferite ce constituie elementul material al fiecărei dintre cele două infracțiuni.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 288 din data de 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 288 din data de 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2020.

GGC - NN