ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.02.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 641/2013

HOTĂRÂRE
21.02.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 641/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

secția penală, prin sentința penală nr. 215 din 29 noiembrie 2011, pronunțată

în dosarul nr. 844/85/2011, în baza art. 344 a admis cererea formulată de

Ministerul Public privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

continuată de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b)) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea continuată de evaziune

fiscală prevăzută de art. 9 lit. a)) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. p.

În baza art. 9 lit.

a)) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., inculpații R.I., R.I., au fost condamnați la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a))

teza a II-a, lit. b)) C. pen.. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale, pentru comiterea infracțiunilor continuate de evaziune fiscală.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor civile prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

fiecărui inculpat, pe câte o durată de 5 ani ce constituie termene de

încercare.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus pe durata termenului de încercare în ceea ce îi

privește pe ambii inculpați, suspendarea și a executării pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția fiecărui inculpat asupra cauzelor de revocare a

suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F.

prin D.G.F.P. Sibiu,inculpații fiind obligați în solidar la plata sumei de

588.582 lei despăgubiri civile către partea civilă.

A fost menținută

măsura sechestrului asigurator dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Sibiu în baza ordonanței din 1.6.2010.

S-a constatat că SC T.A.

SRL nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.

În baza art. 13 din

Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea către O.N.R.C. a unei copii a

dispozitivului prezentei hotărârii judecătorești, la data rămânerii definitive

a acesteia pentru a se face mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului.

S-a dispus

comunicarea hotărârii D.G.F.P. în vederea înscrierii inculpaților în cazierul

fiscal în conformitate cu O.G. nr. 75/2001 republicată.

În baza art. 21 lit. g)

din Legea nr. 26/1990 modificată s-a dispus comunicarea și înregistrarea la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Sibiu a prezentei hotărâri de condamnare.

În baza art. 191 alin.

(1) și (2) C. proc. pen., inculpatul R., a fost obligat la plata sumei de 600

lei iar inculpata R. a fost obligată la plata sumei de 700 lei cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Instanța a fost

sesizată prin rechizitoriul Tribunalului Sibiu întocmit la 25 ianuarie 2011

consecutiv căruia s-a și investit, potrivit art. 300 C. proc. pen., cu

judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților R.I. și

R.I. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de

art. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Actul de inculpare a

reținut, în esență că, în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 aprilie 2009,

inculpații, în calitate de administratori ai

SC T.A. SRL din Rășinari au efectuat

un număr de 82 achiziții intracomunitare de autoturisme second-hand de la

operatori intracomunitari pe care le-au comercializat în România, iar la

determinarea taxei pe valoarea adăugată colectată aferentă autoturismelor vândute,

societatea a aplicat în mod intenționat regimul special pentru livrarea de

bunuri „second-hand” și neînregistrarea TVA în scopul de a se sustrage de la

îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de

588.582 lei.

Hotărând soluționarea

în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345

alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile

art. 288 - art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate

probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi, instanța fondului a

examinat și apreciat materialul probator, confirmând existența faptelor ilicite

deduse judecății și vinovăția penală a autorilor acestora, sens în care a

reținut următoarele:

În luna septembrie

2006 soții R.I. și R.I. au înființat SC T.A. SRL Rășinari având ca domeniu de

activitate comerțul cu autovehicule, iar ca administrator pe inculpatul R.I.

Ulterior, la momentul la care a fost cooptat asociat în societate și martorul P.I.I.,

inculpata R.I. a devenit administrator împreună cu inculpatul R.I.

La data de 11 iunie 2009

conform Hotărârii A.G.A. a SC T.A. SRL Rășinari, asociații R.I., R.I. și

martorul P.I.I. au decis cesionarea societății către învinuiții C.D. și C.N.I.

În procesul-verbal întocmit cu ocazia predării-primirii societății s-a

menționat că noii asociați și administratori au preluat „Toate actele de

evidență contabilă de la înființarea firmei până în prezent, … tot activul

patrimonial, … tot pasivul financiar (capitaluri proprii și împrumutate

inclusiv linia de credit în valoare de 30.000 euro și creditul în valoare de

20.000 euro, ambele revenind de plată noilor asociați, capitaluri atrase,

datorii sociale și către bugetul de stat, inclusiv TVA-ul ce va fi stabilit de

către D.G.F.P. Sibiu în urma controlului, ce va reveni de plată noilor

asociați.

Prin încheierea nr. 6635

din 17 iunie 2009 a judecătorului delegat la O.R.C. a fost modificat domeniul

de activitate al SC T.A. SRL Rășinari, în sensul că au fost cesionate părțile

sociale, au fost revocați vechii administratori și numiți ca administratori

învinuiții C.D. și C.N.I.

La data de 05 iunie 2009,

inspectorii din cadrul A.N.A.F. – D.G.F.P. Sibiu au efectuat un control

inopinat la SC T.A. SRL Rășinari, fiind întocmit procesul verbal nr. 4150 ce a

avut ca obiectiv verificarea operațiunilor economice, precum și a modului de

înregistrare în evidența contabilă a achizițiilor/livrărilor intracomunitare de

bunuri efectuate de SC T.A. SRL.. Rășinari, în corelație cu deconturile de TVA

aferente și cu declarațiile recapitulative 390 „privind achizițiile/livrările

intracomunitare de bunuri” pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2008.

Datorită

deficiențelor constatate în timpul controlului inopinat, a fost înștiințat

administratorul societății inculpatul R.I. despre obiectivul unei inspecții

fiscale generale începând cu data de 15 iunie 2009, acesta fiind de acord cu

data începerii inspecției fiscale, deși avea posibilitatea legală de amânare a

datei de începere a inspecției.

Din luna iunie 2009

când s-a efectuat cesionarea, societatea nu a mai desfășurat activitate, iar

începând cu luna mai 2009 nu au mai fost depuse declarații la organul fiscal.

Inspecția fiscală

efectuată de lucrători din cadrul D.G.F.P. Sibiu – A.I.F., a încheiat procesul-verbal

din data de 07 august 2009 care a învederat că SC T.A. SRL Rășinari a realizat

venituri din comerțul cu autovehicule „second hand” achiziționate de la

operatorul intracomunitar D.S.G.

Pentru perioada 01

ianuarie 2007 – 31 decembrie 2008 au fost centralizate facturile de cumpărături

autoturisme achiziționate de societate pe perioada 01 ianuarie 2007 – 31 decembrie

2008, respectiv facturile de achiziții autoturisme în număr de 82, efectuate în

perioada 01 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2008 de la operatorul intracomunitar D.S.G.,

facturi emise în euro, fiind calculat echivalentul în lei a acestor achiziții

în baza unui curs de schimb valutar B.N.R. euro/lei din data facturării.

În facturile

menționate era înscrisă expresia „innergemeinsschaftlichen Lieferund”,

respectiv „livrare intracomunitară scutită”, fără a exista nicio mențiune

referitoare la aplicarea regimului special pentru bunurile second hand,

trimiteri la art. 313 ori 325 din Directiva nr. 112 a Comunității Europene sau

orice alte trimiteri care să indice faptul că a fost aplicat regimul special.

S-a reținut că SC T.A.

SRL Rășinari a efectuat achiziții intracomunitare astfel:

- pentru anul 2007 în

sumă de 296.131 euro echivalentul a 973.814 lei;

- pentru anul 2008 în

sumă de 304.379 euro echivalentul a 1.091.181 lei.

În procesul verbal

s-a mai menționat că pentru perioada 01 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2008 SC T.A.

SRL Rășinari a emis un număr de 90 facturi automobile, iar pe facturi nu era

înscrisă nicio taxă pe valoarea adăugată, ci doar mențiunea „prețul include

TVA”.

De asemenea, în

procesul verbal s-a mai evidențiat că potrivit raportului 53 din 28 iulie 2009

emis de Compartimentul de legături din cadrul A.I.F. Sibiu, operatorul

intracomunitar D.S.G. a declarat că a făcut livrări către SC T.A. SRL Rășinari

pentru trimestrul I 2009 în sumă totală de 41.626,20 euro echivalentul a

176.278,00 lei.

Raportul de inspecție

fiscal a conchis că SC T.A. SRL Rășinari a efectuat achiziții intracomunitare

în regim normal de taxă pe valoare adăugată și nu în regim special de taxă și

prin urmare, societatea nu putea aplica regimul special pentru livrările de

bunuri „second hand”, bunurile fiind achiziționate de la furnizori din

interiorul comunității, respectiv persoane impozabile revânzătoare a căror livrare

nu a fost supusă taxei în regim special.

În concluzie,

inspectorii fiscali au apreciat că SC T.A. pentru toate livrările „second hand”

către diverse persoane juridice sau fizice din țară, a aplicat în mod eronat

regimul special de scutire și că trebuia aplicat regimul normal în ceea ce privește

taxa pe valoarea adăugată, prejudiciul aferent activității din perioada 28

septembrie 2006 – 30 aprilie 2009 fiind calculat de către organele de inspecție

fiscală la suma de 588.582,00 lei astfel:

- T.V.A. stabilită

suplimentar de plată, aferentă aplicării eronate a regimului marjei profitului

în sumă de 382.247,00 lei;

- majorări de

întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată stabilită suplimentar de plată,

în sumă de 160742 lei;

- T.V.A. stabilită

suplimentar de plată, aferentă exercitării dreptului de deducere fără documente

justificative în sumă de 26.487,00 lei;

- majorări de

întârziere aferente T.V.A. stabilită suplimentar de plată, în sumă de 19.106,00

lei.

Cu privire la starea

de fapt reținută, în declarațiile date în faza de urmărire penală, inculpata R.

a recunoscut că a avut calitatea de administrator la societate, însă a susținut

că în realitate doar soțul acesteia s-a ocupat de activitatea firmei.

Inculpatul R. a admis acuzațiile aduse, dar a motivat că au stabilit TVA doar

la marja pe profit după ce s-au consultat cu contabilul. În fața instanței

inculpații nu s-au prezentat, iar prin avocatul ales au solicitat achitarea,

apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de

evaziune fiscală.

Analizând, însă,

actele și lucrările dosarului, tribunalul a considerat că ansamblul probator

administrat a confirmat vinovăția inculpaților și întrunirea elementelor constitutive.

Astfel, prima

instanță a constatat mai întâi că martorul M.A. în declarația dată a subliniat

că nu a existat încheiat niciun contract în formă scrisă în temeiul căruia să

fi ținut evidența contabilă la firma inculpaților și prin urmare, răspunderea

aparține inculpaților în calitatea lor de administratori.

În al doilea rând, a

constatat că raportul de expertiză contabilă întocmit la cererea inculpaților a

concluzionat fără urmă de dubiu, că în speța de față, în mod eronat a fost

aplicat regimul special pentru livrări de bunuri second-hand, în condițiile în

care furnizorul german a livrat autoturismele în regim normal de TVA, respectiv

livrare intracomunitară scutită de TVA în Germania iar societatea T. în România

trebuia să colecteze TVA la vânzare aplicând cota de 19 % la prețul de vânzare

înscris în facturi, prin regimul de taxare inversă. Expertul contabil a mai

evidențiat că furnizorul german a declarat în Raportarea V.I.E.S. periodică

toate livrările intracomunitare de autoturisme care au fost expediate părții

responsabile civilmente, întrucât pentru livrările intracomunitare la care se

aplică regimul special de TVA pentru bunuri second-hand, nu există obligația

depunerii declarației recapitulative V.I.E.S.

S-a reținut că, susținerea

inculpatului că în calitatea sa de contabil, martorul M. a confirmat că TVA se

poate calcula doar la marja de profit, nu are nicio consecință juridică

întrucât nu există vreun act juridic încheiat care să atragă răspunderea

contabilului, iar conform art. 71 și urm. din Legea nr. 31/1990 răspunderea

revine administratorilor societății. De asemenea, nici susținerea inculpatei că

în realitate doar soțul ei a administrat societatea s-a arătat că nu are

relevanță juridică, întrucât atât timp cât benevol și-a asumat calitatea de

administrator, iar legea nu distinge, trebuia să își asume și răspunderea.

Totodată, aplicarea

intenționată a regimului special pentru bunuri second-hand, împrejurarea că

inculpații au avut cunoștință că au calculat eronat TVA, rezultă și din faptul

că pe facturile fiscale întocmite la vânzarea autovehiculelor nu a fost

completată rubrica TVA (ce exista pe facturi!) ci doar mențiunea generală că

„prețul include TVA”. De asemenea, înscrisul depus la dosar ca provenind de la

furnizorul german nu menționa decât că autovehiculele cumpărate erau

autovehicule folosite, însă nici acest înscris și nici pe facturile de

achiziții intracomunitare nu exista nicio mențiune referitoare la aplicarea

regimului special pentru bunuri second-hand în conformitate cu prevederile

Secțiunii 2 „Regimuri tranzitorii pentru mijloacele de transport second-hand”, art.

326 – art. 332 din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul

comun al taxei pe valoarea adăugată.

Alte aspecte ce

confirmă vinovăția inculpaților mai sunt reliefate și de următoarele:

• faptul că după ce

s-a anunțat începerea inspecției fiscale generale inculpații au și decis

cesionarea părților sociale;

•împrejurarea că la

cesionare, în procesul verbal de predare-primire a societății au inclus în mod

expres în pasivul financiar, la data de 11 iunie 2011 și prin urmare înainte de

începerea controlului și stabilirea vreunui prejudiciu, inclusiv TVA-ul ce urma

a fi stabilit de către D.G.F.P.S. Sibiu la finalul controlului;

• faptul că în

evidența contabilă a societății nu a fost înregistrată operațiunea de taxare inversă

aferentă achizițiilor intracomunitare, cu toate că au fost declarate prin

intermediul deconturilor privind TVA și declarațiilor recapitulative, ca fiind

achiziții pentru care s-a aplicat corect regimul de taxare.

În raport de toate

aceste argumente, vinovăția inculpaților la comiterea faptelor s-a reținut ca

fiind probată de actele dosarului. Față de împrejurarea că inculpații nu au

declarat în documentele contabile ale societății, în declarațiile depuse la

organele fiscale că firma furnizoare germană nu a achitat TVA, că

autovehiculele erau supuse regimului normal de taxare, în scopul diminuării TVA

de plată și sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, constatând în

același timp că actele inculpaților nu se suprapun laturii obiective a infracțiunii

reglementate de art. 9 lit. b), instanța de fond a apreciat că faptele

inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune

fiscală în varianta prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 a

ascunderii sursei taxabile, motiv pentru care instanța a admis cererea de

schimbare a încadrării juridice formulate de Ministerul Public, iar în baza art.

334 C. proc. pen.; a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile de evaziune

fiscală prevăzute de art. 9 lit. b) în cele prevăzute de art. 9 lit. a) din

Legea nr. 241/2005.

În sprijinul acestei

soluții relevantă a fost și sentința penală nr. 690/2010 a Judecătoriei Sibiu

depusă de inculpați la dosar, care pe de o parte, conchide că faptele

inculpaților nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, iar pe de altă parte, subliniază că

făptuitorul, cu prilejul revânzării autovehiculelor achiziționate second-hand,

trebuia să aplice TVA la valoarea de vânzare și nu doar la marja profitului.

Întrucât faptele au

fot comise prin mai multe acte materiale, la diferite intervale de timp însă în

realizarea aceleiași rezoluții, în cauză s-au aplicat și dispozițiile art. 41

alin. (2), art. 42 C. pen.

Pentru infracțiunile

reținute în sarcina inculpaților s-au aplicat pedepse la individualizarea

cărora s-a avut în vedere criteriile impuse de legiuitor prin dispozițiile art.

72 și 52 C. pen. și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de

pericol social concret al faptei care este unul mediu, atitudinea parțial

sinceră a inculpaților pe parcursul procesului penal, scopul comiterii

faptelor, dar și elementele ce vin în favoarea acestora (lipsa antecedentelor

penale, împrejurarea că au locuri de muncă) și care îndreptățesc instanța în a

aplica inculpaților pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege și cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen.,

apreciindu-se că scopul prevenției generale și sociale poate fi atins și fără

executare, că pronunțarea acestor condamnări constituie un avertisment

suficient și chiar fără executarea pedepselor în regim de detenție, inculpații

nu vor mai comite alte infracțiuni.

În temeiul

prevederilor art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercitarea drepturilor

civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., iar

aceasta având în vedere atât modalitatea de săvârșire a faptelor care pun în

pericol valori sociale însemnate cât și ansamblul circumstanțelor personale ale

inculpaților, ce duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea

drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, și lit.

b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat precum și jurisprudența C.E.D.O. referitoare la situațiile

în care se admite îngrădirea unor drepturi ce țin de viața privată a persoanei.

Aceleași criterii au fost avute în vedere și la individualizarea pedepselor

complementare ce s-au aplicat inculpaților.

În conformitate cu

dispozițiile art. 81 C. pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat, pe câte o durată de 5 ani ce

constituie termene de încercare.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a dispus pe durata termenului de încercare în ceea ce îi privește

pe ambii inculpați, suspendarea și a executării pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția fiecărui inculpat asupra cauzelor de revocare a

suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen., în raport și de concluziile

raportului de expertiză contabilă și principiului disponibilității ce

guvernează latura civilă a cauzei, instanța a admis acțiunea civilă formulată

de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu, cu sediul în Sibiu, Calea

Dumbrăvii, jud. Sibiu și în consecință a obligat inculpații în solidar la plata

sumei de 588.582 lei despăgubiri civile către partea civilă.

Drept urmare,

consecință a admiterii acțiunii civile, văzând și dispozițiile art. 357 C.

proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Sibiu în baza ordonanței din 1.6.2010.

În raport de adresa nr.

6556 din 11 noiembrie 2011 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu (din

care rezultă că SC T.A. SRL a fost radiată din evidențele registrului

comerțului) precum și față de sentința comercială nr. 645/ C din 23 mai 2011 a

Tribunalului Sibiu, instanța a constat că SC T.A. SRL nu are calitatea de parte

responsabilă civilmente în prezenta cauză.

În temeiul

prevederilor art. 13 din Legea nr. 241/2005, a dispus comunicarea către O.N.R.C.

a unei copii a dispozitivului prezentei hotărârii judecătorești, la data

rămânerii definitive a acesteia, pentru a se face mențiunile corespunzătoare în

registrul comerțului.

De asemenea, a dispus

comunicarea hotărâri și D.G.F.P. în vederea înscrierii inculpaților în cazierul

fiscal în conformitate cu O.G. nr. 75/2001 republicată.

În baza art. 21 lit. g)

din Legea nr. 26/1990 modificată a dispus comunicarea și înregistrarea la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Sibiu a prezentei hotărâri de condamnare.

sentințe au declarat în termen legal apeluri inculpații R.I. și R.I. aducând

critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte relevate în

memoriul scris atașat la dosar:

- în mod greșit

instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților reținând vinovăția acestora

prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.

9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 în art. 9 alin. (1) lit. a) din

aceeași lege;

- instanța nu a expus

în considerente în ce modalitate inculpații ar fi ascuns bunurile sau sursa

impozabilă, și care ar fi fost operațiunea juridică pe care aceștia ar fi

efectuat-o în așa fel încât organul de control să nu poată identifica sursa

impozabilă; în acest sens, faptei îi lipsește în mod evident cerința esențială

a laturii obiective pentru realizarea ei. În condițiile în care inculpații au

depus documentele contabile din care au rezultat cele 82 de achiziții

intercomunitare, în condițiile în care contabilitatea societății pe care o

administra până la momentul cesiunii a fost corectă, reflectând operațiunile

juridice privitoare la aceste achiziții, nu se poate discuta de o intenție de

ascundere a bunului sau a sursei impozabile sau taxabile.

- argumentele

instanței de fond cu privire la faptul că vinovăția inculpaților rezidă tocmai

din conduita ulterioară controlului fiscal, prin cesionarea părților sociale nu

sunt susținute de actele de la dosar întrucât nu a avut în vedere tocmai

mențiunile din procesul verbal de cesiune și conform cărora cesionarii își

asumau obligațiile rezultate în urma controlului; un alt aspect esențial îl

reprezintă și faptul că despre actul de cesiune au fost încunoștințate și

organele de control cărora le-a fost puse la dispoziție inclusiv documentele cu

privire la bunurile achiziționate;

- instanța nu a avut

în vedere jurisprudența în situații similare conform căreia în aceleași

circumstanțe (când într-o situație identică aceeași cesionari au preluat o altă

societate SC T. SRL) același procuror, care a emis rechizitoriul în prezentul

dosar a dispus scoaterea de sub urmărire penală atât față de cedenți cât și

față de cesionari, iar instanța de judecată a statuat că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii în condițiile evidentei lipsei de

vinovăție a cedenților din acea cauză.

S-a arătat că inculpații

au fost citați legal pe parcursul procedurilor, însă aceștia nu au înțeles să

se prezinte în instanță.

Verificând

legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport cu aspectele

critice expuse, dar și din oficiu în limitele instituite de art. 371 alin. (2)

reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe materialul

probator administrat în cursul urmăririi penale: procesul verbal de începere a

urmăririi penale; plângerea penală a D.G.F.P. SIBIU, constituirea de parte

civilă; documentele privitoare la SC T.A. SRL Sibiu; proces verbal încheiat de

inspectorul din cadrul D.G.F.P. Sibiu raportat la controlul efectuat la SC T.A. SRL; referatul încheiat de către inspectorul din cadrul D.G.F.P. Sibiu prin care

societatea a fost încunoștințată despre inspecția fiscală; documente contabile;

proces verbal și invitații trimise de lucrătorii din cadrul D.G.F.P. Sibiu în

vederea efectuării controlului, documente emise de O.R.C. SIBIU; documente

privitoare la achizițiile efectuate de către societate din Germania;

deconturile de TVA ale SC T.A. SRL Rășinari; situații cu privire la achizițiile

de automobile Ale SC T.A. SRL Rășinari; hotărârea A.G.A. a SC T.A. SRL și

contractul de cesiune, declarațiile martorilor; declarațiile învinuiților R.I. și

R.I., cât și a celui din faza cercetării judecătorești: înscrisuri, facturi,

acte privind domiciliul inculpaților, depozițiile martorilor M.A. și P.I.I.,

raportul de expertiză contabilă judiciară.

la rândul său sub raportul bazei factuale că, în perioada 1 ianuarie 2007 - 30

aprilie 2009, inculpații R.I. și R.I., în calitate de administratori ai SC T.A.

SRL din Rășinari au efectuat un număr de 82 achiziții intracomunitare de autoturisme

second-hand de la operatorii intracomunitari, autoturisme pe care le-au

comercializat în România, iar la determinarea taxei pe valoare adăugată

colectată aferentă autoturismelor vândute, societatea a aplicat în mod eronat

regimul special pentru livrarea de bunuri second-hand, regim de calcul al taxei

pe valoare adăugată asupra marjei profitului. Ca urmare a neperceperii taxei pe

valoare adăugată conform regimului normal, s-a creat bugetului de stat un

prejudiciu în sumă de 588.582 lei.

mai constatat, în urma analizei efective a actelor și lucrărilor esențiale

supuse aprecierii sale, că jurisdicția inferioară nu a realizat o evaluare

judicioasă a probelor cauzei și nu a abordat problema întrunirii elementelor

constitutive ale infracțiunii ce a făcut obiectul acuzațiilor.

că automobilelor achiziționate în regim intra-comunitar de bunuri și vândute

apoi de către societatea SC T.A. SRL, nu li s-a perceput taxa pe valoare

adăugată în regim normal, însă, acest aspect nu este și suficient în lipsa unor

date certe care să ateste intenția societății de a eluda legea, pentru a

angrena răspunderea penală a celor doi inculpați.

control judiciar a mai precizat că situația juridică a celor doi inculpați trebuie

privită din perspective diferite, având în vedere circumstanțele cauzei.

Astfel, actele de la dosar confirmă faptul că în perioada supusă analizei,

inculpata R.I. nu s-a manifestat ca un administrator de fapt, cu toate că

figura în acte ca administrator al societății SC T.A. SRL Rășinari. Actele

dosarului atestă că inculpata nu a putu da relații și amănunte despre

activitatea societății precum și că administratorul de fapt a fost inculpatul R.I.

Chiar dacă, în

condiții normale, administratorul de drept al societății nu poate fi exonerat

de răspundere, în situația dată având în vedere circumstanțele cauzei, și anume

faptul că la momentul supus discuției inculpata R.I. se afla în concediu legal

de îngrijire a copilului, reprezintă un motiv suficient de a aprecia că în

speță sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen.

constatat, în ce-l privește pe inculpatul R.I., că jurisdicția inferioară nu a

analizat infracțiunea dedusă judecății din perspectiva întrunirii cumulative a

elementelor constitutive ale acesteia.

Astfel, referitor la

latura obiectivă a infracțiunii, instanța de apel a reținut că în cauză

acțiunile inculpatului R. nu pot fi circumscrise exigențelor instituite de art.

9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 conform cărora constituie

infracțiune ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

S-a mai precizat că

în accepția textului de lege sus-arătat, ascunderea bunului echivalează cu o

acțiune de a feri sau de a face ca sursa sau proveniența bunului să nu poată fi

depistată de organele de control, motiv pentru care, instanța de apel a

apreciat neîntrunită latura obiectivă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005.

laturii subiective a infracțiunii, instanța de prim control judiciar a

considerat că în speța de față, instanța fondului a dat o interpretare eronată

conduitei inculpatului în raport cu textul de lege sus-arătat, apreciind în mod

greșit că acesta prin acțiunile sale a ascuns sursa taxabilă.

instanței de fiind sunt infirmate de ansamblul înscrisurilor și actelor de la

dosar și din care rezultă fără putință de tăgadă întregul procedeu prin care

societatea administrată în fapt de inculpat a intrat în posesia bunurilor

intra-comunitare. Relevante în acest sens sunt au fost apreciate facturile

depuse la dosar și care conțin toate mențiunile prevăzute de lege.

fi ignorat s-a apreciat ca fiind interpretarea eronată dată de către inculpat,

la sugestia contabilului societății, a modului de calcul al TVA-ului precum și

regimului aplicabil pentru livrările bunurilor respective în situația dată,

aspect ce nu reprezintă în opinia instanței de apel, un temei suficient pentru angrenarea

răspunderii penale. Atâta timp cât în cauză s-a calculat și s-a perceput TVA,

însă în alte limite decât cele supuse regimului normal de taxare, nu poate fi

vorba despre o intenție vădită a inculpatului de a eluda legea.

reținute de către instanța fondului cu privire la elementele ce defineau reaua

credință a inculpatului, cu referire specială la decizia sa de a cesiona

părțile sociale după controlul organelor fiscale, nu pot reprezenta în lipsa

altor elemente relevante, motive suficiente de a stabili că inculpatul a

acționat cu scopul vădit de a se sustrage răspunderii. În acest sens, s-a făcut

precizarea asupra existenței mențiunilor efectuate în actul de cesiune, conform

cărora cesionarii își vor asuma obligațiile rezultate în urma controlului

fiscal.

că în cauză s-a creat un prejudiciu bugetului de stat, prejudiciu ce se impune

a fi recuperat, însă acest aspect nu este și suficient, în condițiile în care

s-a perceput TVA la marja profitului, pentru a stabili că, în speță, inculpatul

a acționat cu intenție.

relevante în acest sens depozițiile martorului M.A. pe parcursul procesului

penal în care acesta a arătat în mod constant că în calitatea sa de contabil a

societății SC T.A. SRL a stabilit că TVA-ul trebuia aplicat doar la marja de profit

și nu la valoarea integrală a facturii. Martorul a arătat că a adus la

cunoștința inculpatului R.I. acest aspect, iar acesta a procedat în consecință.

că susținerile martorului M.A. sunt confirmate de către martorul P.I.I., asociat

la societatea SC T.A. SRL, în perioada 2006 - 2009, și care atesta că acesta,

în calitatea sa de contabil al firmei, a apreciat că fiind vorba de mașini

second-hand TVA-ul se calculează pe marjă de profit, însă era necesar ca firma

să intre în posesia documentelor emise de către societatea vânzătoare din

Germania, conform cărora automobilele aveau regim de second-hand.

Curtea a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

considerent pentru care, în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

a admis apelurile celor doi inculpați și procedând la o nouă judecată, a

desființat sentința penală atacată sub aspectul:

- condamnării

inculpaților R.I. și R.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 lit.

a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- modalității de

soluționare a acțiunii civile promovate de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu,

- aplicării dispozițiilor

art. 13 din Legea nr. 241/2005, ale art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 și

ale O.G. nr. 75/2001,

- temeiului juridic

al obligării la cheltuieli judiciare către stat și procedând la o nouă

judecată, în aceste limite:

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe

inculpata R.I. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 lit.

a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.I.

de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. a) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A înlăturat obligarea

inculpatei R.I. la plata despăgubirilor civile către D.G.F.P. Sibiu, acestea

urmând a fi suportate exclusiv de către inculpatul R.I., în cuantum de 588.582

lei, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 241/2005, ale art.

21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 modificată și ale O.G. nr. 75/2001.

A dispus schimbarea

temeiul juridic al obligării inculpatului R.I. la plata cheltuielilor judiciare

din art. 191 C. proc. pen., în art. 192 pct. 1 lit. c) C. proc. pen.

A înlăturat obligarea

inculpatei R.I. de la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

În consecință, Curtea

de Apel Alba Iulia, secția penală, a pronunțat decizia nr. 68 din 24 mai 2012

în sensul celor precizate în precedent.

penale evocate au formulat în termen legal recursuri recurentul inculpat R.I. și

recurenta

parte

civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu.

Recurentul inculpat R.I.

a invocat, într-o primă critică cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 17

2

temeiului achitării sale din prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) art. 10 lit. d)

în art. 11 pct. 2 lit. a)art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Se arată că în cauză

s-a dat o greșită interpretare normelor legale, dar și activității inculpatului,

nefiind vorba de ilicit penal ci de aplicare greșită a TVA-ului, o eroare de

calcul a acestuia, astfel încât inculpatul nu s-a sustras de la plata taxelor

și nici nu a ascuns sursa impozabilă sau bunuri.

Se învederează că în

condițiile în care inculpatul a depus documentele contabile din care rezultă

cele 82 achiziții intracomunitare, contabilitatea societății, până la momentul

cesiunii, fiind corectă și reflectând operațiuni juridice privitoare la

achiziții, nu se poate pune în discuție o intenție de ascundere a bunului sau

sursei impozabile sau taxabile.

În consecință,

apărarea apreciază că faptei reținute în sarcina inculpatului R.I. îi lipsește

atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă, împrejurare în care se impune

achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. a) și ca urmare, înlăturarea

obligației inculpatului la plata despăgubirilor civile către A.N.A.F.

Recurenta parte

civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu a solicitat casarea deciziei instanței de

prim control judiciar și condamnarea inculpaților care se fac vinovați de

săvârșirea de evaziune fiscală.

Referitor la

prejudiciul stabilit în urma controlului inspecției fiscale, partea civilă a

stabilit o valoare totală în ceea ce privește paguba adusă bugetului de stat în

ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, de 588.582 lei.

Se mai susține că

cesiunea societății

SC

T.A. SRL realizată de către soții R. către actualii asociați și administratori

a fost făcută în scopul sustragerii de la plata taxei pe valoarea adăugată

stabilită de inspecția fiscală.

Recurenta parte

civilă apreciază că în mod nelegal instanța de apel a dispus achitarea

inculpaților, hotărârea fiind total contrară stării de fapt reținute de

organele de inspecție prin acte de control, de organele de urmărire penală,

precum și probelor administrate în cauză.

Examinând legalitatea

și temeinicia deciziei atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, a

criticilor aduse, dar și în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., în raport cu întregul material probator administrat în

cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Instanțele, pe baza

unui material probator complet, au stabilit o bază factuală corectă, obiectiv

fundamentată pe probe, constatând că, în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 aprilie 2009,

inculpații R.I. și R.I., în calitate de administratori ai SC T.A. SRL din

Rășinari au efectuat un număr de 82 achiziții intracomunitare de autovehicule second-hand

de la operatorii intracomunitari, autoturisme pe care le-au comercializat în

România, însă la calcularea, determinarea taxei pe valoarea adăugată colectată

aferentă autoturismelor vândute, societatea a aplicat eronat regimul fiscal

pentru livrare bunuri second-hand, cu consecința creării unui prejudiciu la

bugetul de stat de 588.582 lei.

Procedând la o

analiză temeinică a întrunirii elementelor constitutive ale faptelor deduse

judecății, a existenței acestora, la o evaluare corespunzătoare a probelor

administrate în cauză, instanța de prim control judiciar a rezolvat în mod

corect acțiunea penală exercitată în cauză împotriva inculpaților, și, de

asemenea, a dat o rezolvare corectă acțiunii civile adiacente.

Efectuând propriul

examen asupra caracterului ilicit al acțiunilor derulate de inculpații R.I. și

R.I., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este de necontestat

faptul că în cazul automobilelor achiziționate de către SC T.A. SRL

(administrator fiind inculpatul) în regim intracomunitar și apoi vândute de

această societate nu au fost percepute taxe pe valoarea adăugată în regim

normal.

În raport cu pretinsa

activitate infracțională desfășurată de cei doi inculpați se impunea distincția

cuvenită în analiza efectuată, situația juridică a celor doi nefiind identică,

așa cum circumstanțele cauzei au relevat.

În mod întemeiat

instanța de apel a stabilit că în perioada de referință, inculpata R.I. nu s-a

manifestat ca un administrator de fapt, deși figura în actele societății ca

administrator, în fapt administrator fiind R.I., soția sa fiind în concediu

legal de îngrijire a copilului. Într-o asemenea împrejurare soluția de

achitare, temeiul achitării inculpatei R.I. sunt legale, iar criticile aduse re

recurenta parte civilă A.N.A.F. nu pot fi primite.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul R.I., răspunderea penală ar fi putut fi angajată pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală în condițiile în care date certe ar fi

evidențiat intenția de a eluda legea, dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005 statuând că există această infracțiune prin ascunderea

bunului sau a sursei impozabile sau taxabile, ceea ce în concret semnifică o

acțiune desfășurată în scopul feririi, nedepistării de către organele de

control a sursei ori provenienței bunului.

Or, așa cum instanța

de prim control judiciar a constatat, ansamblul probelor aflate la dosarul

cauzei, înscrisuri, documente financiar contabile, atestă că procedeul prin

care societatea administrată de inculpatul R.I. a intrat în posesia acelor

bunuri intracomunitare a fost una transparentă, la vedere, actele conținând

toate mențiunile cerute de lege.

Dacă acțiunile

întreprinse de inculpatul R.I. nu se înscriu în sfera ilicitului penal și nu

pot atrage răspunderea sa penală, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate

omite, însă, că acesta a dat o interpretare eronată modului de calcul al TVA,

regimului ce s-ar fi impus a fi aplicat pentru livrarea bunurilor respective,

percepând TVA în alte limite decât cele legale și cauzând astfel bugetului de

stat prejudiciu care se impune a fi recuperat.

În virtutea

rațiunilor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că instanța

de prim control judiciar a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, rezolvând

corespunzător acțiunile, penală și civilă, exercitate în cauză, criticile aduse

atât de recurentul inculpat R.I. cât și de recurenta

parte civilă A.N.A.F.

prin D.G.F.P. Sibiu, fiind nefondate.

În consecință, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul R.I.

și de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu împotriva deciziei penale nr. 68

din 24 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Având în vedere și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpatul R.I. și de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu împotriva

deciziei penale nr. 68 din 24 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat R.I. la plata

sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimata inculpată R.I., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției

Cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu,

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 februarie 2013

.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-11-01
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3364/2013
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 54/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2851/85/2011 s-a dispus în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu
ÎCCJ 2013-02-27
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 717/2013
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 69 din 28 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, au fost condamnați inculpații J.C. și C.T.A., pentru săvârșirea de către fiecare
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4011/2013
Asupra recursurilor penale de față Prin Sentința penală nr. 360 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Galați s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.S.P. În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimb
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1965/2013
Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 333 din data de 14 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 56973/3/2011 în baza art.
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 619/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 134 din 13 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracți
Sursă