ÎCCJ, Secția penală, decizia din 03.11.2022 — recurs în casație împotriva sentinței nr. 351/2021 a Tribunalului Argeș

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 5 C. pen. (…)

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (2 acte materiale). (…)

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (4 acte materiale) (…)

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 307 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deturnare de fonduri în formă continuată, prevăzută de art. 307 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (40 de acte materiale) (…)

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (40 de acte materiale) (…)

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost obligat condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (40 de acte materiale) (…) În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare și 6 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 9 ani închisoare), respectiv un spor de 3 ani închisoare, rezultând pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, ce s-a dispus a se executa în condițiile art. 60 C. pen. (…) În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 399 alin. (9) C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului A., durata reținerii, a arestării preventive (16.11.2017 - 16.01.2018) și arestului la domiciliu (16.01.2018 - 15.04.2018). În temeiul art. 19 C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. art. 1357 și urm. C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă UATC Prundeni și a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 75.099 RON, către partea civilă UATC Prundeni. În temeiul art. 19 C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. art. 1357 și urm. C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă UATC Prundeni și a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 1.410.562,05 RON, către partea civilă UATC Prundeni. În baza art. 19 C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. art. 1357 și urm. C. civ., art. 1382 C. civ. și art. 1383 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă UATC Prundeni și au fost obligați, în solidar, inculpații A., B., C. și D., la plata sumei de 477.000 RON, către partea civilă UATC Prundeni. (…) Prin decizia penală nr. 626/A din 11.07.2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2018, a fost respins apelul formulat, între alții, de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 351 din 21 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr. x/2018. Împotriva deciziei penale nr. 626/A din 11 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018, inculpatul A. a declarat recurs în casație, invocând motivele de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen. În cuprinsul căii de atac formulate, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., apărarea a menționat că, la dosar, nu au fost administrate probe din care să rezulte că, inculpatul A., în calitatea sa de Primar al Comunei Prundeni, județul Vâlcea și ordonator principal de credite a încălcat prevederi legale cuprinse în acte normative cu putere de lege, soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. fiind, astfel, nelegală. Astfel, s-a susținut că, în dosar, nu există probe certe, care dincolo de orice dubiu, să stabilească vinovăția inculpatului, în sensul că acesta a acționat în perioada anului 2005 și noiembrie 2020, în calitatea sa de Primar al Comunei Prundeni, județul Vâlcea și ordonator principal de credite, cu intenția de a prejudicia UATC Prundeni cu suma totală de 678736 RON, prin favorizarea propriei persoane și/sau a altor persoane fizice sau juridice, lucrările contractate în discuție fiind efectiv executate, respectiv contracte încheiate în mod real și executate în mod realin. În opinia inculpatului, probele testimoniale invocate de acuzare și preluate ca fiind concludente de instanța de fond și instanța de apel sunt insuficiente și contradictorii, ele însele neputând constitui temei al condamnării sale, nefiind coroborate cu alt probatoriu, precum înscrisuri și/sau raport de expertiză tehnico-contabilă. Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat că inculpatului i-au fost aplicate, în mod greșit, pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, în condițiile în care, pentru infracțiunile reținute în sarcina sa (cu excepția infracțiunii de abuz în serviciu) termenul general de prescripție a răspunderii penale era împlinit, impunându-se, în acest context, în opinia apărării, încetarea procesului penal. Prin încheierea din 20 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 626/A din 11 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018. Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed: Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație. Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanțiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, așadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel. Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel. În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro). De asemenea, s-a statuat că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel. (...)Verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. și care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen..)" (decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro). Prin urmare, pe calea recursului în casație nu se poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată. Pornind de la aspectele teoretice expuse, în limitele criticilor formulate prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpatul A. vizează, în esență, temeinicia deciziei penale recurate, și nu chestiuni de legalitate. Se reține, astfel, că susținerile recurentului inculpat nu se circumscriu unor aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală, ci, practic, se solicită o rejudecare a cauzei în parametrii unei căi ordinare de atac. Mai exact, criticile în sensul că nu există probe certe, care să stabilească vinovăția inculpatului, dincolo de orice dubiu, în sensul că acesta a acționat cu intenția de a prejudicia UATC Prundeni cu suma totală de 678736 RON, prin favorizarea propriei persoane și/sau a altor persoane fizice sau juridice, constituie, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința dispunerii unei soluții favorabile inculpatului. Or, o atare critică, prin care recurentul inculpat aduce în discuție, în mod esențial, absența elementului subiectiv propriu infracțiunii analizate, antamează împrejurări cu un pronunțat caracter factual, ce ar contura atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și urmările sale și care sunt circumscrise temeiniciei hotărârii recurate, iar nu legalității acesteia. Deși recursul în casație este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul susținând că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare care reglementează infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că, în ansamblul lor, motivele tind la reanalizarea împrejurărilor de fapt, în opinia recurentului inculpat, soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond, confirmată de instanța de apel, fiind urmarea faptului că situația de fapt a fost stabilită în baza unor probe insuficiente și contradictorii, care nu au fost coroborate cu probatorii precum înscrisuri și/sau raport de expertiză tehnico-contabilă. Însă, reevaluarea situației de fapt reținută în cauză, cu titlu definitiv, de către instanța de apel și concordanța cu probele administrate, precum și interpretarea dată acesteia prin hotărârea definitivă, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în actuala procedură a recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare. Totodată, Înalta Curte învederează că aprecierea asupra laturii subiective este, de asemenea, atributul exclusiv al instanțelor de fond și nu poate fi cenzurată în calea de atac extraordinară a recursului în casație, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului. Concluzionând, în raport de considerentele anterioare, sub aspectul situației de fapt, Înalta Curte constată că, în esență, instanța de apel a reținut că, inculpatul A., în calitate de primar în cadrul UATC Prundeni și ordonator de credite, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu încălcarea dispozițiilor legale, prin aceea că: · în anul 2015, a încheiat (cu nerespectarea dispozițiilor legale) cu S.C. E. S.R.L. Prundeni, reprezentată de F. (administrată în fapt tot de către inculpat) și a asigurat executarea contractului nr. x/22.10.2014 având ca obiect "Reparații edilitare la Căminul Cultural Prundeni", iar ulterior a dispus și asigurat plata sumei totale de 40.000 RON către această societate de către UATC Prundeni, în baza facturilor fiscale nr. x/10.07.2015 și nr. y/20.08.2015 emise în fals de F., la solicitarea inculpatului, deși cunoștea că lucrările atestate prin cele două facturi nu au fost realizate, încălcând astfel dispozițiile art. 14, 23, 51 și 54 din Legea 273/2006, art. 2-3 din Legea 215/2001, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, prejudiciind în acest mod UATC Prundeni cu suma de 40.000 RON și asigurând astfel obținerea unui folos necuvenit în valoare de 40.000 RON de către S.C. E. S.R.L.; · în anul 2015, a dispus și asigurat plata către S.C. E. S.R.L. Prundeni a sumei de 35.000 RON, aferentă facturii fiscale nr. x/16.12.2015, cu încălcarea dispozițiilor legale, neavând o bază legală, în condițiile în care lucrările pentru care a fost emisă factura nu au fost realizate de această societate, nu a fost încheiat contract de execuție, iar factura fiscală nu a fost însoțită de documente justificative, respectiv situații de lucrări și procese-verbale de recepție, încălcând astfel prevederile art. 14 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 51 alin. (3), art. 54 alin. (3)-(6) din Legea 273/2006, art. 2-3 din Legea nr. 215/2001, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, prejudiciind în acest mod UATC Prundeni cu suma de 35.000 RON și asigurând astfel obținerea unui folos necuvenit în valoare de 35.000 RON de către S.C. E. S.R.L.; · în anul 2015, cu prilejul derulării contractului de execuție lucrări nr. x/06.03.2015 încheiat între UATC Prundeni și S.C. G. S.R.L., a dispus și asigurat plata către această societate a sumei totale de 477.000 RON, aferentă facturilor fiscale nr. x/24.08.2015 și nr. y/08.12.2015, cu încălcarea dispozițiilor legale, neavând o bază legală, în condițiile în care lucrările pentru care au fost emise facturile nu au fost realizate de această societate (respectiv lucrările de așternere mixtură asfaltică pe drumurile x), iar facturile fiscale nu au fost însoțite de documente justificative, respectiv procese-verbale de recepție, încălcând astfel prevederile art. 14 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 51 alin. (3), art. 54 alin. (3)-(6) din Legea 273/2006, art. 2-3 din Legea nr. 215/2001, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, prejudiciind în acest mod UATC Prundeni cu suma de 477.000 RON și asigurând astfel obținerea unui folos necuvenit în valoare de 477.000 RON de către S.C. G. S.R.L.; · în luna noiembrie 2010, refuzând să procedeze la executarea popririi înființate de AFP Drăgășani asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit comuna Prundeni, debitorului A. (drepturi salariale cuvenite în calitate de primar), a dispus ca plata sumelor respective, care reprezintă debite personale datorate de inculpat în calitate de reprezentant al S.C. H. S.R.L. către bugetul de stat, să fie achitată din bugetul UATC Prundeni, fiind emise în acest sens, din dispoziția continuă a inculpatului, începând cu data de 30 noiembrie 2010, până la 11 august 2017, 62 ordine de plată pentru suma totală de 126.736 RON, refuzând în mod constant, să procedeze la reținerea lunară a sumelor respective din drepturile salariale care i se cuveneau și care îi erau datorate de Primăria Prundeni, în condițiile în care poprirea se referea la sumele datorate de terț (angajator) debitorului A. și nu la fondurile primăriei, utilizând astfel creditele bugetare ale comunei pentru cheltuieli care nu aveau nicio legătură cu activitatea Primăriei comunei Prundeni, încălcând astfel dispozițiile art. 149 din O.G. nr. 92/2003, art. 14 și 23 din Legea 273/2006, prejudiciind în acest mod UATC Bujoreni cu suma de 126.736 RON și asigurând astfel obținerea unui folos necuvenit pentru sine, în valoare de 126.736 RON, acțiunea inculpatului epuizându-se în luna august 2017; fapte prin care s-a produs UATC Prundeni un prejudiciu total în sumă de 678.736 RON (echivalentul sumei de 150.830 euro) și evident, o vătămare a intereselor legitime ale persoanei vătămate comuna Prundeni, prin neasigurarea transparenței în activitatea privind achizițiile publice și, pe cale de consecință, imposibilitatea achiziționării de servicii sau bunuri în condiții concurențiale, dar și prin asigurarea plății unor servicii/lucrări neefectuate ori prestate, respectiv prin folosirea bugetului comunei în folos personal; Față de situația de fapt reținută în cauză și pe baza probatoriului administrat, instanța de apel a stabilit că, în drept, fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 Cod penalin. În aceste coordonate, având în vedere baza facturală reținută în cauză de instanța de apel, Înalta Curte constată că faptele inculpatului A. se circumscriu elementelor de tipicitate a infracțiunii prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte învederează că, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel. Dispozițiile care reglementează cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică reținută sau menținută prin hotărârea atacată și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Așadar, cazul de casare invocat vizează situațiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei. Rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită. În speță, inculpatul A. nu invocat nelegalitatea pedepselor ce i-au fost aplicate, sub aspectul cuantumului acestora și încadrarea în limitele prevăzute de lege, conform cerinței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., ci a susținut că i-au fost aplicate, în mod greșit, pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, deoarece, pentru infracțiunile reținute în sarcina sa (cu excepția infracțiunii de abuz în serviciu), termenul general de prescripție a răspunderii penale era împlinit, impunându-se, în acest context, în opinia sa, încetarea procesului penal. Or, observând argumentele aduse de recurent în susținerea cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că acestea nu constituie motive care să se încadreze în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 626/A din 11 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în cuantum de câte 680 RON, rămâne în sarcina statului.