ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3864/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 26 din 19 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția penală, au fost condamnați inculpații.

I. D.F., cetățean român, studii liceale, administrator la SC V. SRL Ploiești, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la pedepsele de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74,76 lit. d) C. pen.; 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 - 76 lit. b) C. pen. și 2.000 (două mii) RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 - 76 lit. e) C. pen., fapte din perioada 2007 - 2010.

Conform disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen. au fost contopite aceste pedepse, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei, la care s-a adăugat pedeapsa de 2.000 (două mii) RON amendă penală.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

Potrivit disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a preventiv a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 29 ianuarie 2010 la zi.

II. S.M., cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, necăsătorită,  la pedepsele de 2 ani și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74, 76 lit. b) C. pen. ; 1.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74, 76 lit. e) C. pen. și 800 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 - 76 lit. e) C. pen., fapte de la sfârșitul anului 2007.

Conform disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), c) și e) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei, la care s-a adăugat și pedeapsa de 1.000 RON amendă penală.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatei și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei .

III. D.C., cetățean român, studii 10 clase, îngrijitor clădiri la SC SC SA,  fără antecedente penale, la pedepsele de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 - 76 lit. d) C. pen.; 800 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 - 76 lit. e) C. pen. și 800 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 - 76 lit. e) C. pen., fapte din luna octombrie 2007, dispunându-se ca în final, urmare aplicării disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 luni închisoare la care s-a adăugat și pedeapsa de 800 RON amendă penală.

Potrivit disp. art. 81 - 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 9 luni, iar conform art. 82 alin. (2) C. pen., pentru pedeapsa amenzii penale pe durata celui de 1 an.

În temeiul disp. art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83 C. pen., în sensul că dacă va comite o nouă infracțiune în cadrul termenului de încercare se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate.

IV. T.E.R., cetățean român, studii liceale, conducător auto la SC S.G. SRL Ploiești, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut,, fără antecedente penale, la pedepsele de 500 RON sancțiune administrativă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 74

1

alin. (2) C. pen. și art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen.; 800 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. și 800 (opt sute) RON amendă penală pentru infracțiunea prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., pentru ultimele două și cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74, 76 lit. e) C. pen., fapte din luna mai 2007.

Potrivit disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. c) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 800 (opt sute) RON amendă penală, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 1 an, conform disp. art. 81 - 82 alin. (2) C. pen.

În temeiul disp. art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83 C. pen., în sensul că dacă va comite o nouă infracțiune în cadrul termenului de încercare se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

În final, în temeiul disp. art. 38 C. proc. pen. și respectiv 320

1

alin. (5) din același cod, s-a dispus disjungerea judecării cauzei față de ceilalți inculpați precum și soluționarea acțiunii civile.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut - pe baza actelor și lucrărilor din dosar - următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 55/D/P/2010 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: D.F., aflat în S.e de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.; R.G.C. și J.V.A.R., fiecare pentru infracțiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.; art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; V.Ș.A., I.M., S.M., U.I.G., L.A., P.C.F., R.E.C., N.I.G., T.A.C., C.L.S. și I. (N.) G.N.,  D.C.C., F. (B.) R.G., F.L.C., L.C.D., T.E.R. și G.A., toți pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 și art. 291 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; N.B.A. pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) art. 290 alin. (1) și art. 291 C. pen., fiecare cu aplic. art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen.; V.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; R.G.I. pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. ; B.V.L., Z.D. și P. (I.) F., pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; P.P. pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și Z.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), art. 290 alin. (1) și art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost stabilită pe baza următoarelor probe: procese-verbale de sesizare din oficiu, plângeri ale societăților bancare prejudiciate, contracte individuale de muncă și carnete de muncă falsificate, adeverințe de salariu falsificate, procese-verbale de recunoaștere după planșe fotografice, procese-verbale de percheziție domiciliară și în sistem informatic, fișe fiscale falsificate de inculpatul D.F., rapoarte de constatare tehnico-științifică ale Inspectoratului de Poliție Județean Prahova - Serviciul Criminalistic, declarațiile martorilor D.I. și D.M., convenții de credit, contracte individuale de muncă cu ștampila Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, adeverințe de venit, angajamente de plată, contracte de garanție imobiliară, raporturi de evaluare a bunurilor garantate, procese-verbale de confruntare și alte acte.

În faza de cercetare judecătorească, înainte de începerea acesteia, inculpații D.F., D.C., S.M. și T.E.R. au declarat că înțeleg să fie judecați conform procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. și au dat declarații în acest sens.

Procedând la examinarea actelor și lucrările cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:

Începând cu anul 2006, inculpatul D.F. a lucrat ca și consultant financiar la SC D.C. SA București, punctul de lucru situat pe str. V.L. din Ploiești.

Pe lângă activitatea legală desfășurată în cadrul acestei societăți comerciale gândindu-se că poate obține, pentru sine ușor, importante sume de bani, inculpatul a luat hotărârea de a identifica și recruta persoane care nu îndeplineau condițiile legale de obținere a unor credite și în înțelegere cu acestea, a procedat la falsificarea documentelor de genul celor menționate mai sus.

Aceste documente au fost întocmite pe numele persoanelor care au fraudat unitățile bancare și din ele rezultă fictiv că acestea sunt încadrate la diferite societăți comerciale, având diverse profesii și vechime în muncă și că obținuseră venituri salariale cu toate că nu lucraseră niciodată la societățile comerciale respective.

Inculpatul D.F. a întocmit în fals documentele, pe contractele individuale de muncă a aplicat și ștampila Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, pe care o fotocopia de pe un contract individual de muncă întocmit în mod legal.

Printre societățile care au apărut în aceste documente falsificate se evidențiază SC I. SRL Bucov, SC T. SRL Ploiești, SC T.I.C. SRL, SC D. SRL Bărcănești, SC S. SRL Ploiești, SC G. SRL Râfov, SC F.P. SRL Ploiești, SC C.T. SRL Ploiești, SC C.C. SRL Cărbunești, SC P.C.I. SRL Pucioasa Dâmbovița.

Inculpații cercetați în prezenta cauză și pe numele cărora inculpatul a întocmit contracte individuale de muncă, adeverințe de salariat, nu au desfășurat niciun fel de activități și nu au obținut venituri salariale, așa cum rezultă în mod fictiv din documentele respective.

S-a evidențiat că inculpatul D.F., în unele situații, în înțelegere, sub o formă sau alta, cu inculpații R.G.C. și J.V.A.R., au ajuns la un acord cu beneficiarii documentelor falsificate, pentru ca din sumele de bani pe care aceștia le ridicau din unitățile bancare să le dea anumite cote procentuale, uneori ajungând chiar la jumătate din aceste sume.

Au fost situații în care și inculpatul J.V.A.R., profitând de împrejurarea că lucra cu inculpatul D.F., a avut acces la documente, ștampile pe care și el, la rândul lui, le-a folosit în mod fraudulos pentru anumite persoane care au obținut astfel de credite bancare.

În declarațiile date, inculpatul D.F. a arătat procedeele folosite de el, împreună cu inculpații R.G.C. și J.V.A.R. la falsificarea documentelor și folosirea lor, de persoanele cărora le înmânau, la unitățile bancare fraudate.

Constatările tehnico-științifice dispuse și efectuate în cauză de către specialiștii Inspectoratului de Poliție Județean Prahova - Serviciul Criminalistic au pus în evidență contrafacerea documentelor de tipul celor menționate mai sus.

Numărul foarte mare de cazuri în care inculpatul D.F. a falsificat documentele și le-a folosit prin intermediul persoanelor care obțineau în mod fraudulos credite bancare a făcut ca acesta să ajungă chiar în situația de a nu mai reține numele tuturor persoanelor care au obținut credite bancare în mod ilicit.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul D.F. a formulat și un autodenunț, precizând și numele altor persoane în afara celor cercetate în prezenta cauză, care au obținut în baza documentelor contrafăcute de inculpat și ajunse în posesia lor, credite bancare în mod ilicit.

Toate aceste persoane fac obiectul unei alte cauze penale aflate în curs de instrumentare la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești.

Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului D.F. au fost identificate și ridicate contracte individuale de muncă necompletate, însă semnate, unele având aplicată ștampila Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, alte contracte completate, de asemenea false, pe numele unor persoane. De asemenea, au fost identificate mai multe ștampile ale unor societăți comerciale.

În cauză a fost efectuată o percheziție informatică asupra unui calculator ridicat de la domiciliul inculpatului, stabilindu-se existența mai multor contracte individuale de muncă, completate pe numele unor persoane cât și tipizate (modele) și acte adiționale pentru acestea precum și adeverințe de venit.

Privitor la inculpatul D.F. a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, din raportul din 19 martie 2010 al Serviciului Județean de Medicină Legală Prahova rezultând că acesta prezintă tulburări de personalitate cu caracter antisocial, concluzionându-se că la data comiterii faptelor, perioada 2007 - 2010, acesta avea discernământul păstrat.

Astfel, față de inculpat a fost începută urmărirea penală pentru faptele reținute în sarcina sa, la data de 29 ianuarie 2010 a fost dispusă măsura reținerii pe durata a 24 de ore, la 30 ianuarie 2010, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de el și la aceeași dată Judecătoria Ploiești a dispus măsura arestării preventive pe o durată de 29 de zile, de la 30 ianuarie 2001 până la 27 februarie 2010, după care Tribunalul Prahova a dispus, succesiv, prelungirea și ulterior, menținerea duratei arestării preventive a acestuia.

Pe parcursul procesului penal, în declarațiile date, inculpatul a fost sincer, recunoscând faptele săvârșite, atitudine ce se coroborează cu probele administrate în cauză.

În ceea ce o privește pe inculpata S.M., în actul de sesizare s-a reținut că la sfârșitul anului 2007, prin intermediul concubinului său C.G.C. l-a cunoscut pe inculpatul D.F., căruia, în discuțiile purtate, i-a relatat că dorește să obțină un credit bancar în vederea refinanțării a două credite pe care le avea la acel moment la R.B. și P.B.

Cu această ocazie, inculpatul D.F. i-a cerut o copie de pe cartea de identitate, stabilind să se reîntâlnească după aproximativ 2 - 3 ore în zona magazinului comercial „O.", unde acesta i-a dat inculpatei o adeverință de salariat și un contract de muncă, purtând ștampila Inspectoratului Teritorial de Muncă din 29 iunie 2006, pe care inculpatul l-a semnat.

În aceste documente, se menționa, contrar realității, că inculpata este angajată la SC T.I.C. SRL, având vechime la această societate de 1 an și 5 luni și că a obținut în perioada mai - octombrie 2007 un venit net lunar în suma de 3.751 RON.

Inculpata a semnat atât contractul de muncă cât și adeverința de venit, confirmând datele false înscrise în acestea, cu toate că nu lucrase la societatea respectivă, iar în perioada în care figura, în mod fals, ca angajată la societatea sus-menționată, inculpata, figura ca administrator la SC I.S. SRL Ploiești.

Documentele respective au fost depuse de inculpata S.M. la V. - Agenția Ploiești, unde a și formulat o cerere de credit persoane fizice, semnată de aceasta și care atesta, în mod fals, că este salariată la societatea arătată.

În baza documentației false, inculpata S.M. a primit un credit pentru persoane fizice cu garanții imobiliare în sumă de 112.500 franci elvețieni, ocazie cu care a fost încheiată convenția de credit din 19 decembrie 2007, unitatea bancară constituind ipoteca asupra imobilului adus garanție de inculpată, încheind, în acest sens, contractul de garanție reală imobiliară de rangul II, autentificat din 19 decembrie 2007 de către notarul M.M.G.

Din suma astfel obținută unitatea bancară a refinanțat celelalte credite avute la alte bănci, aceasta ridicând în numerar doar suma de 8.000 franci elvețieni.

În cursul lunii octombrie 2007, inculpata D.C., în discuțiile purtate de către soțul acesteia, D.I., cu inculpatul P.D., i-a relatat că dorește să obțină un credit bancar pe numele soției sale, însă aceasta nu este încadrată în muncă.

P.D. l-a asigurat că poate să-l ajute, în mod concret, procurându-i documente false, din care să rezulte că este încadrată în muncă, în schimbul unui procent de 30% din sumele de bani obținute ca și credit, pe baza acestor documente, fapt ce s-a și întâmplat, inculpata D.C. dându-i lui P.D. o copie după cartea sa de identitate. La un interval de câteva zile, inculpata a primit de la acesta o adeverință de salariu și un contract individual de muncă, ambele contrafăcute, cu care au mers la B.R.D. Ploiești pentru a solicita un credit.

Aici, inculpata a prezentat aceste documente falsificate în vederea obținerii unui credit, ocazie cu care i s-a comunicat că nu-l poate obține, deoarece avea deja unul pe numele soțului, D.I.

A doua zi, însă, inculpata, însoțită de soțul ei și de P.D. s-au deplasat la B.C.R. Ploiești, unde a depus un nou set de documente contrafăcute, formulând aceeași solicitare, înscrisuri din care rezulta, contrar realității, că inculpata este salariată la SC S. SRL Ploiești, ca gestionar depozit și că în perioada iunie - septembrie 2007 obținuse un salariu de 1.080 RON lunar.

Inculpata a formulat o cerere de credit persoane fizice, semnată de aceasta și care atesta, în mod fals, că este salariată la societatea sus-menționată.

După câteva zile au mers împreună la bancă, unde în baza documentației respective, inculpata D.C. a primit conform contractului nr. din 26 octombrie 2007 un credit în valoare de 15.000 RON, sumă pe care, după ce a încasat-o, la ieșirea din unitatea bancară, fiind așteptată de inculpatul P.D., potrivit înțelegerii anterioare, i-a dat acestuia suma de 4.000 RON (40.000.000 lei vechi).

Cu ocazia actelor procedurale efectuate de organele de poliție s-a constatat că inculpata D.C. și soțul acesteia au fost învățați de P.D. și sora acestuia, inculpată în aceeași cauză, audiată anterior, să nu îl indice pe acesta ca fiind persoana care le-a întocmit documentele false, ci să indice fotografia nr. 3 de pe planșa întocmită de organele de poliție, respectiv D.F., lucru pe care l-au și făcut.

La începutul lunii mai 2007, inculpatul T.E.R., întrucât avea nevoie de bani, intenționând să-și cumpere un autoturism, s-a prezentat la B.C.R. pentru a se interesa de condițiile în care poate obține un credit bancar în sumă de 100 milioane lei vechi, fiindu-i comunicat că nu se poate, întrucât nu avea adeverință de salariat, la acea dată fiind elev.

Ulterior, acesta a cunoscut un bărbat pe nume R., cu care s-a întâlnit în Ploiești și din discuțiile purtate, acesta i-a spus că-1 poate ajuta cu documente pentru a le folosi la obținerea creditelor în schimbul sumei de 3.000 RON din banii pe care urma să-i obțină de la bancă.

Astfel, i-a dat acestuia o copie a cărții sale de identitate și după câteva zile s-au reîntâlnit, inculpatul primind de la primul un contract de muncă, întocmit în fals pe numele său, din care rezulta că este angajat ca agent de vânzări la SC P.C.I. SRL Pucioasa, încă din data de 08 februarie 2006, document pe care l-a semnat.

De asemenea, inculpatul a mai primit și o adeverință de salariu din 16 mai 2007, din care rezultau aceleași date false și că, acesta obținuse în lunile februarie - aprilie 2007 un salariu de 650 RON lunar, deși, nu desfășurase niciun fel de activitate la societatea respectivă.

Inculpatul a primit două rânduri de documente false, cu unul s-a prezentat la B.C.R. Sud Ploiești, unde le-a depus, formulând cererea de credit din 21 mai 2007, pe care a semnat-o, atestând datele nereale sus-menționate, prin care solicita un credit de 10.500 RON, ulterior fiind încheiat contractul din 31 mai 2007 și înmânată suma solicitată, iar cu cel de al doilea exemplar la B.R.D. Ploiești, de unde a obținut un credit în sumă de 3.000 RON.

S-a mai reținut de către instanța de fond că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și în declarațiile date au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, această situație de fapt, fiind confirmată de probatoriul desfășurat în faza de urmărire penală.

Având în vedere că și în timpul cercetării judecătorești, inculpații au declarat că recunosc infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată în modalitatea descrisă în rechizitoriu, conform probatoriului administrat, nu au fost administrate alte probe.

În ceea ce privește latura civilă, s-a reținut că pe baza dovezilor aflate la dosar prejudiciul total cauzat de inculpatul D.F. unităților bancare B.C.R. Ploiești, B.R.D. Ploiești și V. Ploiești este în suma de 436.617 RON (4.366.170.000 lei vechi).

În drept, s-a stabilit de către prima instanță că faptele inculpatului D.F., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 alin. (7) C. proc. pen., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea acestuia la pedepse cu închisoarea și amendă penală, la individualizarea lor fiind avute în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptelor, făcându-se astfel aplicarea disp. art. 74 - 76 C. pen.

Referitor la inculpata S.M., având în vedere prejudiciul major produs de aceasta, prima instanță a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenție, motiv pentru care s-a dispus condamnarea sa în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa închisorii iar în temeiul art. 290 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa amenzii penale, la individualizare fiind avute în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, persoana inculpatei care nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptelor, fiind reținute disp. art. 74, 76 C. pen.

Cu reținerea acelorași circumstanțe atenuante s-a dispus și condamnarea inculpatei D.C. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74, 76 lit. d) C. pen., faptă din luna octombrie 2007, la pedeapsa închisorii și art. 290 alin. (1) și art. 291 C. pen., ambele cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., fapte din luna octombrie 2007, la pedeapsa amenzii penale.

Având în vedere gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatei care este tânără, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, prejudiciul minor produs, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție, motiv pentru care în baza disp. art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei.

Și în ceea ce îl privește pe inculpatul T.E.R., acesta a fost sancționat administrativ pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74

1

alin. (2) C. pen. și art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. și condamnat la pedeapsa amenzii penale pentru infracțiunile prev. de art. 290 alin. (1) și art. 291 C. pen., ambele cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., reținându-se în favoarea sa circumstanțe atenuante conform art. 74, 76 C. pen., aceleași ca și pentru ceilalți inculpați sus-menționați.

În privința modalității de executare a pedepsei, raportat la gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului care este tânăr, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, prejudiciul minor produs, s-a apreciat de prima instanță că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție, astfel că s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.

Împotriva Sentinței penale nr. 26 din 11 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații D.F. și S.M., care au criticat hotărârea primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, procurorul a criticat sentința de nelegalitate, susținând că în mod greșit s-a dispus contopirea amenzii administrative aplicată inculpatului T.E.R. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 74

1

C. pen., cu pedepsele amenzilor penale stabilite pentru infracțiunile conexe, dispunându-se în final suspendarea condiționată a executării pedepsei de 800 RON amendă penală. Cel de-al doilea motiv a vizat netemeinicia hotărârii instanței de fond, susținându-se că raportat la gradul de pericol social concret prezentat de inculpați și infracțiunile reținute în sarcina acestora se impunea aplicarea unor pedepse în cuantum mai ridicat și cu executarea în regim privativ de libertate.

Apelantul-inculpat D.F., prin apărător ales, a criticat sentința în principal sub aspectul netemeiniciei acesteia, susținând că instanța de fond nu a dat eficiența corespunzătoare circumstanțelor judiciare prev. de art. 74 C. pen. având în vedere persoana acestuia, necunoscută cu antecedente penale, mediul social din care provine, conduita anterioară și din timpul procesului, în raport de care apreciază că aplicarea unei pedepse neprivative de libertate este de natură să asigure reinserția socială a acestuia. Totodată, sentința a fost criticată sub aspectul nereținerii disp. art. 9 din Legea nr. 39/2003 în condițiile în care inculpatul a formulat un autodenunț.

La rândul ei, apelanta S.M., prin apărător ales, a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei, susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de circumstanțele reale și cele personale, că faptele au fost comise în condițiile în care a contractat trei credite de la diferite unități bancare pentru achiziționarea unui imobil, însă în anul imediat următor a fost disponibilizată și nu a mai avut posibilitatea achitării ratelor astfel că pentru refinanțarea respectivelor credite avea nevoie de acel contract de muncă. Mai arată că s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală ori de câte ori a fost chemată, iar la instanța de fond a înțeles să beneficieze de dispozițiile cuprinse în art. 320

1

C. proc. pen. realizând întru totul consecințele faptei sale. De asemenea, a învederat că este singurul întreținător al familiei, fiind divorțată și cu un copil în îngrijire. În raport de motivele invocate, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, reindividualizarea pedepsei, orientarea acesteia sub minimul special și aplicarea disp. art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală nr. 82 din 17 mai 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești.

A desființat în parte, pe latură penală, Sentința penală nr. 26 din 19 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, și în consecință:

I. a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. și amenda penală în cuantum de 2.000 RON în componentele sale și completând încadrarea juridică a fiecăreia din infracțiuni cu art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., art. 80 C. pen. și art. 13 C. pen., a majorat pedepsele aplicate inculpatului D.F., deținut în Penitenciarul Mărgineni după cum urmează:

- în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen., de la 6 luni închisoare la 3 ani închisoare;

- în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și 5 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen., de la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., faptă din perioada 2007 - 2010 la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.;

- în baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen., de la pedeapsa de 2.000 RON amendă penală la pedeapsa de 1 an închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea și a dispus ca acesta să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului D.F. și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 29 ianuarie 2010, la zi.

II. a descontopit pedeapsa rezultantă de 800 RON amendă penală aplicată inculpatului T.E.R., în componentele sale, respectiv două pedepse cu amendă penală în cuantum de 800 RON și sancțiunea administrativă a amenzii de 500 RON.

În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i

1

) C. proc. pen. combinat cu art. 74

1

alin. (2) C. pen. și art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., a încetat procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., menținând cuantumul sancțiunii aplicată de prima instanță, ce urmează a fi executată și înregistrată în cazierul judiciar.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse de câte 800 RON amendă și a dispus ca inculpatul T.E.R. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv, amenda penală de 800 lei.

A înlăturat aplicarea disp. art. 81 - 83 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii penale.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Prin aceeași decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.F., deținut în Penitenciarul Mărgineni și S.M.

A fost obligat apelantul-inculpat D.F. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 75 RON onorariu apărător din oficiu până la prezentarea apărătorului ales ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova și pe inculpata S.M. la plata sumei de 300 RON, cu același titlu.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Pe baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, respectiv: plângerile formulate de societățile bancare prejudiciate, contractele individuale de muncă, carnetele de muncă și adeverințele de salariu falsificate, procesele-verbale de recunoaștere după planșele fotografice, procesele-verbale de percheziție domiciliară și în sistem informatic, legal autorizate, fișele fiscale falsificate de inculpatul D.F., rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de Inspectoratul de Poliție Județean Prahova - Serviciul Criminalistic, convențiile de credit, contracte individuale de muncă cu ștampila Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, adeverințe de venit, angajamente de plată, contracte de garanție imobiliară, raporturi de evaluare a bunurilor garantate, procesele-verbale de confruntare, declarațiile martorilor D.I., D.M. și declarațiile date de inculpații D.F., D.C., S.M. și T.E.R., atât în timpul urmăririi penale cât și în fața instanței înainte de începerea cercetării judecătorești conform art. 320 alin. (1) C. proc. pen., prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior și rezultă din actul de acuzare.

Potrivit acesteia s-a stabilit că inculpatul D.F. a inițiat și constituit un grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat, și în perioada 2007 - 2010 împreună cu inculpații R.G.C. și J.V.A.R., au desfășurat în mod repetat activități frauduloase de falsificare a unor documente, reprezentate de contracte individuale de muncă, carnete de muncă, adeverințe de salariat pe care le-a pus la dispoziția mai multor persoane iar acestea, pe baza lor, au obținut în mod fraudulos credite de la B.C.R., B.R.D., C.E.C. și V. cauzând un prejudiciu total de 436.617 lei (RON).

În sarcina inculpatei S.M. s-a reținut că la sfârșitului anului 2007 a atestat date nereale în documente și le-a folosit, solicitând și obținând în mod fraudulos de la V. Ploiești un credit în valoare de 112.500 franci elvețieni.

În sarcina inculpatei D.C. s-a reținut că în luna octombrie 2007 a atestat date nereale în documente pe care le-a folosit la B.C.R. obținând astfel în mod fraudulos un credit de 15.000 RON.

În ceea ce îl privește pe inculpatul T.E.R., acesta, în luna mai 2007 a atestat date nereale în documente pe care le-a folosit la B.C.R. Ploiești - Agenția Partizani de unde a obținut în mod fraudulos un credit în sumă de 10.500 RON și de la B.R.D. în sumă de 3.000 RON.

Existența faptelor, împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile și vinovăția nu au fost contestate de vreunul dintre inculpații sus-arătați, care au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de acuzare, judecata având loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le-au recunoscut în totalitate și le-au însușit conform art. 320

1

C. proc. pen., ce a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

S-a apreciat că încadrările juridice stabilite corespund faptelor săvârșite de inculpați stabilindu-se în mod corect că inculpatul D.F. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata S.M. de comiterea infracțiunilor de înșelăciune, în formă agravată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), 5 C. pen., art. 290 și art. 291 C. pen., inculpata D.C. de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 și art. 291 C. pen., iar inculpatul T.E.R. de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 și art. 291 C. pen., încadrări necontestate de vreunul dintre inculpați.

Curtea de apel a constatat, de asemenea, că deși prima instanță nu a individualizat circumstanțele judiciare facultative reținute în favoarea fiecărui inculpat, ele au fost corect apreciate și rezultă din probatoriile administrate în timpul urmăririi penale, reținându-se că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o atitudine procesuală corespunzătoare pe parcursul întregului proces penal, recunoscând și regretând faptele săvârșite, motiv pentru care urmează a fi reținută incidența disp. art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) C. pen. iar în cazul inculpatului D.F. și a dispozițiilor cuprinse în art. 76 alin. (2) și art. 80 din același cod, având în vedere că infracțiunea de înșelăciune a produs consecințe deosebit de grave și prin urmare pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, iar acesta a comis faptele în concurs real, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, curtea de apel a examinat această critică din perspectiva tuturor apelurilor declarate, având în vedere că Ministerul Public susține că, prin cuantumul și modalitatea de executare, pedepsele aplicate nu corespund exigențelor unei juste individualizări, în timp ce inculpații arată că sancțiunile aplicate sunt prea aspre. Având în vedere că toți inculpații beneficiază de circumstanțele atenuante facultative prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) C. pen., în analiza criticii vizând individualizarea pedepselor urmează a se avea în vedere amploarea activității infracționale desfășurată de fiecare inculpat, consecințele produse și, nu în ultimul rând, datele ce țin de persoana fiecăruia.

Astfel, dacă în privința inculpatei D.C. s-a reținut comiterea, în concurs real, a infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 și art. 291 C. pen., constatându-se că într-o singură situație, în luna octombrie 2007 a atestat date nereale în documente pe care le-a folosit la B.C.R. obținând, astfel, în mod fraudulos un credit de 15.000 RON, fapte pe care le-a recunoscut și le-a regretat, s-a apreciat că pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat conform art. 81 C. pen., la care s-a adăugat amenda penală de 800 RON, corespunde exigențelor unei juste individualizări potrivit criteriilor cuprinse în art. 72 C. pen., hotărârea de condamnare, constituind - și în opinia instanței de apel - temei suficient în a considera că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

În ceea ce o privește pe inculpata S.M., în sarcina acesteia s-a reținut, pe lângă comiterea infracțiunilor prev. de art. 290 și art. 291 C. pen. și infracțiunea de înșelăciune, în formă agravată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. având în vedere prejudiciul cauzat în cuantum de 112.500 franci elvețieni, recuperat numai în parte potrivit dovezilor atașate cauzei, așa încât s-a apreciat că pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și b) C. pen., în regim privativ de libertate, la care se adaugă amenda penală în cuantum de 1.000 RON, este o pedeapsă justă, sub toate aspectele și nu se impune reindividualizarea acesteia. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse în fața instanței de apel, inculpata S.M. a comis infracțiunile deduse judecății în condițiile în care contractase trei credite bancare iar la interval scurt de timp a fost disponibilizată, împrejurare ce a determinat imposibilitatea de continuare a plății ratelor. De asemenea, inculpata este la prima încălcare a legii penale, este încadrată în muncă și are un copil în întreținere, fiind divorțată. În raport de aceste circumstanțe, curtea de apel a apreciat că nu se justifică majorarea cuantumului pedepsei, dar nici suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, în privința modalității de executare constatând că nu este îndeplinită cerința prev. de art. 86 alin. (1) lit. c) C. pen., față de cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat și neprezentarea sa în fața instanței de apel.

În ceea ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești cu referire la inculpații D.F. și T.E.R., s-a apreciat că acesta este fondat, reținându-se următoarele.

Inculpatul D.F. a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond pentru complicitate la înșelăciune cu consecințe grave, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiecare în formă continuată, activitatea infracțională fiind din perioada 2007 - 2008 dar și pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu un prejudiciu total de 436.617 RON, nerecuperat, așa încât aplicarea unor pedepse cu mult sub minimul special al fiecărei infracțiuni, chiar în condițiile corectei rețineri a disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) C. proc. pen., pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în regim privativ de libertate, este prea blândă față de consecințele produse și gravitatea faptelor imputate, sancționate de legiuitor cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, pentru art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., respectiv de la 3 la 15 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 combinat cu art. 323 C. pen. precum și față de incidența disp. art. 76 alin. (2) și art. 80 C. pen., așa cum s-a arătat anterior.

În ceea ce privește modalitatea de executare, și în opinia instanței de apel aceasta este singura ce corespunde atât criteriilor cuprinse în art. 72 C. pen. cât și scopului pedepsei ce rezultă din art. 52 din același cod, circumstanțele legate de persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, situația socio-familială a acestuia, atitudinea procesuală corespunzătoare și starea de sănătate actuală reprezentând criterii ce vor fi avute în vedere la stabilirea cuantumului fiecărei pedepse iar nu ca temeiuri pentru aplicarea disp. art. 81 ori 86

1

C. pen.

Drept urmare, având în vedere aceste considerente, apreciind că sentința primei instanțe este afectată de netemeinicie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., curtea de apel a admis apelul declarat de procuror în sensul arătat.

Pe cale de consecință, s-a menționat că criticile invocate de apelant sub același aspect al individualizării pedepselor, sunt nefondate, după cum este lipsită de temei legal și critica potrivit căreia acesta era îndreptățit la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, deoarece - potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 - se pot aplica aceste dispoziții numai persoanelor care au săvârșit una din faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3), or, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul D.F. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen. iar nu pentru vreuna dintre cele prev. de art. 7 alin. (1) sau (3) din Legea nr. 39/2003.

Referitor la inculpatul T.E.R., s-a constatat că în privința acestuia instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 74 alin. (2) C. pen., ce a fost introdus prin Legea nr. 202/2010, având în vedere că a restituit integral creditele obținute prin falsificarea documentelor și folosirea acestora la unitățile bancare, însă în mod nelegal a dispus aplicarea unei sancțiuni administrative fără a înceta procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. deși intervenise cauza de impunitate prev. de art. 10 alin. (1

1

) C. proc. pen. De asemenea, în privința individualizării judiciare a pedepsei, curtea de apel a apreciat că deși inculpatul a achitat integral prejudiciul produs, infracțiunile reținute în sarcina sa prezintă un grad de pericol social sporit, astfel că față de natura și cuantumul sancțiunilor aplicate nu se justifică suspendarea condiționată a executării pedepsei penale de 800 RON, motiv pentru care dispozițiile cuprinse în art. 81 C. pen. au fost înlăturate.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații D.F., S.M. și T.E.R., motivele fiind menționate în încheierea de dezbateri și amânare a pronunțării hotărârii.

Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- în recurs, inculpatul arestat D.F. a fost asistat de către un avocat ales, ceilalți doi inculpați-recurenți fiind asistați, fiecare, de un apărător desemnat din oficiu;

- de asemenea, în recurs nu au fost propuse ori administrate probe noi pe situația de fapt, aceasta datorându-se împrejurării că judecata în primă instanță a avut loc conform procedurii prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.;

Examinând pe fond recursurile inculpaților, Înalta Curte reține următoarele.

I) asupra recursului declarat de inculpatul D.F., cu referire la greșita aplicare a legii, în sensul că se impunea o mai mare reducere a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 202/2010, respectiv, prin aplicarea cauzei de reducere prevăzută de art. 9 din Legea nr. 39/2003 (caz de casare invocat - art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.).

Prealabil se impun unele observații cu privire la aspectul de drept pus în discuție de apărare:

În „concluzii scrise" depuse la instanța de fond, avocatul ales al inculpatului a pus în discuție aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, aspect ce apare consemnat și în încheierea de dezbateri și amânare a pronunțării sentinței. În motivele scrise de apel, întocmite de avocatul ales al inculpatului D.F., s-a criticat sentința sub aspectul greșitei nerețineri a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 39/2003. Aceeași critică a fost reluată și în „concluzii scrise". Cu ocazia dezbaterilor în apel, același avocat ales a criticat sentința cu aceeași motivare și cu referire la același text de lege. În partea expozitivă a deciziei atacate, instanța de apel a examinat și a motivat ca fiind neîntemeiată această critică a apărării, critică referitoare la neaplicarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 39/2003.

În concluzie, se observă că este neîntemeiată critica apărării în sensul că instanța de apel nu ar fi examinat această critică ori cerere a inculpatului.

Înalta Curte apreciază corectă opinia instanței de apel în sensul că este neîntemeiată critica inculpatului D.F. potrivit căreia acesta era îndreptățit la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege deoarece - potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 - se pot aplica aceste dispoziții numai persoanelor care au săvârșit una din faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) (inculpatul D.F. fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., iar nu pentru vreuna dintre cele prev. de art. 7 alin. (1) sau (3) din Legea nr. 39/2003).

Cu toate acestea, în „motive de recurs", același avocat ales menționează că, „(...) instanța a fost în eroare cu privire la aplicarea în cauză a unor dispoziții, respectiv art. 9 din Legea nr. 39/2003, întrucât autodenunțul a fost formulat în condițiile art. 18 din Legea nr. 508/2005" (ulterior, precizându-se „art. 18 din Legea nr. 508/2004 ").

Critica apărării, nici sub această nouă variantă, nu este întemeiată.

Fiind formulat un „autodenunț" în cursul urmării penale, într-o cauză penală având ca obiect „(...) săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată de către acesta, împreună cu alți făptuitori în cadrul unui grup infracțional", „cauza fiind în curs de instrumentare", organul judiciar competent să constate dacă sunt îndeplinite cerințele legale pentru reținerea în favoarea inculpatului a cauzei de reducere a pedepsei este procurorul care efectuează ori supraveghează urmărirea penală în respectiva cauză penală.

În lipsa unei adrese exprese în acest sens a procurorului, înscrisul depus la dosar de către apărare nu este de natură a produce efectele juridice solicitate (reducerea pedepsei).

Inculpatul D.F., care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat ales, a declarat recurs la data de 19 mai 2011, cauza a fost înregistrată la Înalta Curte la data de 15 iunie 2011, având 4 termene de judecată până la data judecării recursului (18 octombrie 2011), timp suficient pentru apărare de a clarifica situația juridică legată de „autodenunțul" la care a făcut referire. Cu toate acestea, la cererea Înaltei Curți - în urma solicitării apărării - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a menționat că „în cauză se efectuează acte de urmărire penală cu privire la persoanele semnalate de sus-numitul (...)".

Celelalte critici ale apărării sunt neîntemeiate în condițiile în care, la cererea inculpatului, a fost aplicată procedura de judecată reglementată de art. 320

1

C. proc. pen., în scopul beneficierii de cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Este însă întemeiată critica referitoare la pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și cu reținerea art. 74 alin. (1) și (2) C. pen.

Această infracțiune nu a fost comisă în condițiile reținerii unor circumstanțe agravante ori stări/cauze de agravare, concomitent cu reținerea circumstanțelor atenuante, astfel că pedeapsa pentru această infracțiune urmează a fi redusă sub minimul special (sub minimul pedepsei redus cu o treime).

În consecință, recursul inculpatului D.F. va fi admis în aceste limite, se va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, va fi redusă la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și cu reținerea art. 74 alin. (1) și (2) C. pen., recontopită cu celelalte două pedepse stabilite de instanța de apel, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea.

II) asupra recursurilor declarate