ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3717/2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3717/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de fața,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele,

Prin sentința penală nr. 94 din 11 mai 2011 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul P.A. la următoarele pedepse:

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 pct. ldin Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (partea-vătămată L.M.);

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) si 76 lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.(partea vătămata F.P.)

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. si art. 35 C. pen. contopește cele doua pedepse aplicate si dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă de 1098 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 16 dm 1 ianuarie 2002 a Judecătoriei Vaslui, rest pe care La contopit cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1.098 zile.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A admis în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată L.M. 1-a obligat pe inculpat sa plătească acesteia, cu titlu de daune morale, suma de 5.000 euro.

A respins restul pretențiilor civile, ca nefondate.

A luat act că partea vătămată F.P. nu s-a constituit parte civilă in cauză.

A dispus conservarea în continuare a 7 D.V.D.-uri și 2 C.D.-uri, înregistrate în 2010 din Registrul corpurilor delicte al Tribunalului Vaslui.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 850 lei, din care suma de 300 lei, reprezentând onorarii pentru apărători din oficiu pentru cele două părți vătămate s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.

S-a reținut că, prin rechizitoriul nr. 28/D/P/2009, întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui la data de 09 noiembrie 2010, a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul P.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art. 12 pct. 1 și art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (din eroare s-a trecut în rechizitoriu în dispozitiv art. 12 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 678/2001 pentru că pct. 2 din același rechizitoriu, respectiv la paragraful - încadrarea juridică - a fost scris corect infracțiunea prev.de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001-fila 9 rechizitoriu).

S-a reținut prin actul de sesizare al instanței că inculpatul P.A. a recrutat, transportat și cazat în Anglia pârtile vătămate L.M. și minora F.P. în scopul exploatării sexuale.

Deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în instanță, dar și-a angajat apărător, aspect ce confirmă că știe de judecarea cauzei în care el are calitatea de inculpat.

Prezentă în instanță, partea vătămată L.M. a arătat prin declarația dată că a fost obligată prin constrângere fizică și psihică să se prostitueze în Anglia, unde a ajuns în luna octombrie 2008, întrucât inculpatul îi propusese un loc de muncă de ospătar.

Partea vătămată F.P., nu s-a prezentat în instanță.

Au fost audiați martorii: D.N., C.M., M.A.

Apărătorul inculpatului a depus la dosar înscrisuri ce pretind că sunt de la Poliția Metropolitană din Londra, traduse și din care rezultă că inculpatul a fost cercetat de poliția londoneză pentru săvârșirea infracțiunii de viol reclarnată de partea vătămată L.M., faptă care nu s-a confirmat din lipsă de probe.

Apărătorul inculpatului a depus la dosar și alte înscrisuri - hotărâri judecătorești și contract de închiriere din 5 mai 2009.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt.

La data de 2 februarie 2009, partea vătămată L.M. formulează plângere penală împotriva inculpatului P.A. prin care arată că în luna noiembrie 2008 a fost racolată de acesta, propunându-i să meargă în Anglia și să muncească la un restaurant, însă odată ajunsă la Londra a fost bătută și obligată de P.A. să se prostitueze, iar banii obținuți erau însușiți de acesta.

În luna octombrie 2008, victima L.M. aflându-se în compania martorului D.N.l. a mers la barul aparținând SC P. SRL situat în mun. Vaslui, și în care se mai afla printre alți consumatori și învinuitul P.A. În aceste împrejurări P.A. a aflat de situația familială a victimei, de faptul că aceasta nu avea nici o sursă de venit și profitând de această situație îi propune să meargă cu el în Anglia, unde îi poate oferi un loc de muncă ca ospătar, la un restaurant, unde a lucrat și o soră a sa și unde ar câștiga 1.000 lire lunar. De asemenea, învinuitul P.A. îi promite victimei faptul că, va merge și el cu aceasta, că vor locui împreună într-un apartament și că îi va asigura cheltuielile, inclusiv cele de transport, cazare și masă. Pentru a fi mai convingător învinuitul P.A., o însoțește pe victimă la domiciliul acestea, unde le promite și părinților adoptivi ai victimei că dorește să aibă o relație mai apropiată cu victima, că intenționează să se căsătorească cu aceasta și le cere acceptul să permită victimei să-l însoțească în Anglia pentru ai oferi un loc de muncă la un restaurant. Părinții adoptivi ai victimei sunt de acord, iar a doua zi aceasta este transportată de învinuitul P.A. cu un microbuz, până la Londra și cazată într-un apartament în care se mai aflau numiții „M. și F." originari din Vaslui și încă 3 fete originare tot din România.

A doua zi învinuitul P.A., îi spune victimei că în fapt ea urmează să practice prostituția, racolând clienți din cluburi în care el are cunoștințe și că obligația ei este să obțină sume de bani cât mai mari. în acest sens victima declară: "a doua zi P. mi-a spus că ni-a adus în Anglia pentru a mă. prostitua și nu pentru a lucra la restaurant; mi-a spus că el cunoaște niște cluburi, unde aș câștiga foarte bine; eu am început să plâng și i-am spus că nu doresc să fac acest lucru și că va trebui să fac ceea ce-mi spune; din acel moment P. mi-a luat pașaportul și buletinul și pentru, a mă împiedica să fug și a mă supune fața de el".(fila 9).

Rămasă fără acte de identitate, fiind într-o țară străină, necunoscând limba și neavând nici o altă sursă de venit, victima L.M. s-a spus cerințelor învinuitului iar în următoarele aproximativ 3 luni a recrutat clienți, în diferite locații, unde era transportată de învinuit și unde întreținea raporturi sexuale cu aceștia, iar sumele de bani astfel obținute erau însușite integral de învinuitul P.A.. Urmare a violențelor exercitate de învinuitul P.A. asupra victimei, determinate de nemulțumirea acestuia de sumele de bani pe care le încasa de la victima L.M., aceasta din urmă s-a hotărât să fugă din locațiile în care era ținută de învinuit, reușind acest lucru cu ajutorul unor clienți, la mijlocul lunii ianuarie 2009, victima depunând și o sesizare la poliția locală din Londra și ajutată de aceste autorități să vină în țară. In perioada următoare victima L.M. relatează în cercul de prieteni ceea ce i s-a întâmplat în Anglia, martorii declarând printre altele următoarele:

Martorul D.N.I. „în luna ianuarie 2009, am fost sunat din nou de L.M., care mi-a spus că a reușit să fugă de la P.A. și că o adăpostesc niște cetățeni turci, am întrebat-o dacă are acte și mi-a spus că P.A., îi luase actele de identitate și am sfătuit-o se meargă la poliție pentru a-și recupera actele de identitate.totodată mi-a povestit că inițial, a locuit cu P. la niște romani iar ulterior la o familie de polonezi și era dusă zilnic de P. la. cluburile unde o obliga să se prostitueze, de seara pană dimineața. când nu făcea bani P.A. o dădea cu capul de pereți și o teroriza", (file 13-17)

Martorul C.M.l. „M. mi-a spus că a fost transportată în Anglia de P.A., pe cheltuiala acestuia sub promisiunea că o va angaja la o fabrică de încălțăminte, însă odată ajunsă în Londra, a forțată de P.A. șase prostitueze într-un club de noapte; P.A. a fost cel care a vorbit cu patronul clubului și unde o transporta zilnic pe M. pentru a se prostitua. P. o forța pe M. să ceară de la clienți bani în plus pe care să-i dea. lui; M. mi-a povestit că, cu ajutorul unui cetățean turc care cunoștea limba romană, a reușit să sesizeze poliția, și a fugit din supravegherea lui P.A.", (file 21-22).

Martorul M.A.,,în timp ce stăteam cu toții la o masă. a apărut și L.M., pe care o cunoșteam și s-a așezat la masa noastră; atunci a cunoscut-o P.A. pe L.M. după ce s-au cunoscut, din discuțiile pe care le-am avut ulterior cu L.M., am înțeles că P.A., îi promisese că o va lua de nevastă și că îi va găsi un loc de muncă decent în Anglia; la începutul lunii noiembrie 2008, P.A. a plecat însoțit de L.M. în Anglia; prin luna ianuarie 2009, numita L.M., a revenit în țară și ne-am întâlnit la barul numitei P.E.; atunci a început să ne povestească că de fapt a fost obligată să se prostitueze în Anglia în folosul numitului P.A., iar sumele de bani pe care le realiza, erau luate de către acesta; ne-a povestit de asemenea, că era lovită și bătută pentru a fi obligată să se prostitueze, aceasta ne-a spus că realizase aproximativ 18.000 lire", (file 23-24)

Martora P.E. „îmi amintesc faptul că în luna octombrie 2008, a venit numitul P.A., un client de-al barului care i-a propus numitei L.M., să-l însoțească în Anglia unde să-i ofere un loc de muncă; atunci am auzit că acesta a propus numitei L.M. să se căsătorească și să-și întemeieze o familie, după câteva zile am auzit că L.M. a plecat cu P.A. în Anglia; în luna ianuarie 2009 am primit iar un telefon de la L.M. care mi-a spus că a fugit din locuința lui P.A. și este la poliția londoneză și unde urmează să fie sprijinită să vină în țară:" (filele 25-26).

În luna ianuarie 2009, învinuitul P.A. a revenit în România pentru a recruta alte tinere să le transporte în Anglia și să le exploateze sexual. în acest scop, a contactat-o de mai multe ori pe victima L.M. și a încercat să o convingă să revină în Anglia și să continue să practice prostituția însă de fiecare dată victima a refuzat.

Printre mijloacele de convingere a victimei L.M. pentru a merge din nou în Anglia, învinuitul a folosit violența în acest sens fiind și incidentul comis în ziua de 2 aprilie 2009 în localul aparținând SC P. SRL, situat în Vaslui și în cursul căruia învinuitul P.A. a lovit-o de mai multe ori pe victima L.M., aceasta fiind în prezența mai multor persoane, printre care și martorul D.N.I., acesta din urmă apelând numărul de urgență 112, și în urma căruia un echipaj de poliție s-a prezentat la locul incidentului, a constatat comiterea faptelor de către învinuitul P.A. încheindu-se procesul verbal de contravenție din 2 aprilie 2009 (fila 19).

Victima F.P., domiciliază cu părinții ei în sat. H., com. I., jud.V, mama este decedată, iar tatăl -martorul F.C., este cunoscut ca un consumator frecvent de băuturi alcoolice, nu are venituri, aflându-se într-o stare conflictuala cu fiica acestuia, P. Victima F.P. a fost înscrisă în clasa a IX- a, an școlar 2007- la „Colegiul A.R." din mun. Vaslui, în anul școlar 2008 - a fost înmatriculată în clasa a X-a, venind la școală numai în semestru I, iar din luna ianuarie 2009, a abandonat cursurile școlare. Pe perioada urmării cursurilor școlare, victima F.P. locuia în gazdă la familia victimei L.M., în aceste împrejurări situația familială și școlară a fost cunoscută și de învinuitul P.A.

Această situație este probată prin declarația martorului M.A. care declară printre altele „ de a doua zi La văzut pe cei doi însoțiți de o altă tânără pe nume F.P. care știu că stătea în gazdă la L.L. "(fila 23).

Deoarece L.M. a refuzat să se reîntoarcă cu învinuitul P.A. în Anglia, în scopul practicării prostituției, învinuitul P.A. a determinat-o pe victima F.P. să abandoneze cursurile școlare și să plece cu acesta în Anglia în scopul practicării prostituției, în acest sens, martorul S.B. declară: „Știu de asemenea că, în cursul anului 2009, P.A. a vândut două fete din Vaslui unui proxenet din Galați, pe nume N.M., pentru care a primit suma de 850 euro, însă P.A. s-a înțeles cu cele două fete ca acestea să fugă de la N.M. și să revină la Vaslui; una din fete se numește P., și era elevă la Liceul A.R. și pe care o recunosc astăzi de pe fotografie ca fiind F.P. și că în cursul anului 2009, în luna mai, a fost dusă de P.A. cu încă o fată în Londra pentru a practica prostituția;știu că F.P. era minoră cănd a plecat cu P.A., iar de cănd a plecat în Anglia nu am mai văzut-o până în prezent; știu de asemenea că P.A., mai avea o fată care domicilia în zona industrială, de etnie rromă pe nume G.a și pe care o folosea la prostituție în municipiul Vaslui, (fila 27).

Faptul că învinuitul P.A. a recrutat-o pe minora F.P., dar și alte persoane de sex feminin și le-a transportat în Anglia în scopul exploatării sexuale, rezultă și din conținutul materialului obținut urmare a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de învinuitul P.A. și autorizate de Tribunalul Vaslui, prin încheierea de ședință din data de 13 aprilie 2009.(file 58-106 ).

Astfel, la data de 30 aprilie 2009, ora 22:44:04, învinuitul P.A., apelează postul telefonic X și discută cu o persoană căreia îi spune faptul că în ziua precedentă fusese la Galați unde făcuse o combinație din care obținuse suma de 1.000 euro, referindu-se la faptul că vându-se pe numitele G.a și F.P. numitului N.M. pentru ca acesta să le exploateze sexual în Anglia. însă ajunse în Galați, cele două tinere au fugit de la persoana care le cumpărase, urmând să plece cu P.A. în Anglia. Tot în respectiva convorbire, învinuitul P.A. îi spune interlocutorului, faptul că una din fete este dintr-un sat și că are 17 ani.

Într-o altă discuție telefonică purtată la data de 1 mai 2009,ora 12:19:11, cu o persoană, învinuitul P.A. îi spune acestuia că a fost în Anglia unde are cunoștințe la un club unde duce fete pe care le exploatează sexual astfel:

Datorită faptului că victima minoră F.P., abandonase cursurile școlare și nici la domiciliul din I. nu revenise, tatăl acesteia F.C., face o sesizare la IPJ Vaslui, la data de 16 martie 2009 privind dispariția fiicei sale, iar în urma verificărilor efectuate, aceasta este identificată pe raza mun. Vaslui, recunoaște că a abandonat cursurile școlare, că nu s-a întors la domiciliu deoarece nu s-ar împăca cu concubina tatălui său.( file 32- 42).

Urmare a solicitării învinuitului P.A., de a merge cu el în Anglia, victima F.P. îi spune într-o convorbire telefonică, că nu poate părăsi țara, că este în atenția poliției unde a fost audiată de două ori, însă învinuitul P.A. îi cere pe un ton extrem de violent, să-l însoțească în Anglia, așa cum rezultă din convorbirea telefonică dintre cei doi, care a avut loc la data de 16 aprilie 2009, ora 20:42:25.(file 72-73 )

Ulterior, pe data de 8 mai 2009, învinuitul P.A. pleacă însoțit de victima F.P. și încă două persoane de sex feminin care au rămas neidentificate, în Anglia (fila 104).

Din actele de căutare efectuate pană în prezent, inclusiv declarația martorului S.B., rezultă că minora F.P. nu a mai revenit în România.

Faptele învinuitului P.A. de a recruta, transporta în Anglia, caza pe victima L.M., promițându-i în mod mincinos că îi va asigura un loc de muncă la un restaurant sau la o fabrică de încălțăminte și profitând de vulnerabilitatea acesteia, determinată de o situație materială precară, grad de instrucție scăzut, în scopul exploatării sexuale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art 12, pct 1 din Legea nr. 678/2001.

Faptele aceluiași învinuit de a recruta pe victima minoră F.P. și de a o transporta în Anglia în scopul exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13, pct. 1 din Legea nr. 678/2001, ambele fapte fiind comise în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Existenta faptelor si vinovăția cu care au fost săvârșite sunt dovedite cu următoarele mijloace de proba:

- declarațiile martorilor D.N., C.M.l, M.A., L.G. și alții;

- declarațiile părții vătămate L.M.;

- interceptările convorbirilor telefonice si înregistrările acestora.

Pentru cele doua fapte săvârșite, inculpatului urmează sa i se aplice cate o pedeapsa.

La individualizarea judiciara a fiecărei pedepse, instanța va avea in vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții speciale a C. pen., limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

De asemenea, se va lua in considerare starea de recidivă postcondamnatorie si se va tine cont si de numărul de persoane care s-au prostituat in folosul său.

Așa fiind, instanța apreciază ca pot fi reținute in favoarea inculpatului disp. art. 74 alin. (2) C. pen. cu efectele prev. de art. 76 lit. b) și c) C. pen.

Se va aplica pentru fiecare infracțiune si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani.

Având in vedere ca infracțiunile sunt concurente se va face aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracțiuni si cele privind contopirea pedepselor, urmând ca in temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen., inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pentru că infracțiunile din prezenta cauza au fost săvârșite in perioada liberării condiționate, in baza art. 61 C. pen. se va dispune revocarea beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsa de 1.098 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoarea aplicata prin sentința penala nr. 16 din 1 ianuarie 2002 a Judecătoriei Vaslui, rest care va fi contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată pentru faptele din prezentul dosar, dispunând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 1.098 zile.

În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei i se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., deoarece gravitatea faptelor săvârșite îl fac nedemn de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice, sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Ia act ca partea vătămată F.P. nu s-a constituit parte civilă.

Partea vătămată L.M. s-a constituit parte civilă și a pretins de la inculpat suma de 10.000 de lire sterline cu titlu de daune morale si de 1.000 lire sterline reprezentând cheltuieli efectuate de la momentul plecării din România și până în prezent, (fila 100)

Instanța va admite, în parte, acțiunea civilă si-l va obliga pe inculpat sa plătească părții civile L.M. cu titlu de daune morale suma de 5.000 de euro pentru traumele psihice si fizice suferite și va respinge restul pretențiilor, ca ne fondate.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen inculpatul P.A. invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.

În motivarea apelului declarat, inculpatul a susținut, prin apărătorul ales că prima instanță a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, doar probele administrate în faza de urmărire penală, fără a proceda la o verificare a acestora în cursul cercetării judecătorești, cu respectarea principiilor specifice fazei de judecată și anume: nemijlocirea, oralitatea, publicitatea și contradictorialitatea.

A mai precizat apărătorul ales al inculpatului că prima instanță nu a făcut o analiză a probelor care au servit ca temei al condamnării.

S-a mai invocat împrejurarea că, deși la termenul din 09 martie 2011 prima instanță a dispus audierea tuturor martorilor din lucrări, ulterior, la data de 06 aprilie 2011 a dispus ca martorii P.E. și S.B. să nu mai fie audiați.

S-a mai susținut că probele administrate în cursul urmăririi penale constituie temei doar pentru trimiterea în judecată și nu pentru pronunțarea unei condamnări.

S-a mai precizat că, potrivit practicii C.E.D.O., depozițiile martorilor audiați nemijlocit de instanță, în ședință publică și sub prestare de jurământ, trebuie să aibă prioritate și să primeze în aprecierea situației de fapt.

S-a mai arătat că în mod greșit prima instanță a respins cererea de restituire a cauzei la D.I.I.C.O.T. pentru refacerea rechizitoriului și că instanța de fond a încălcat dispozițiile imperative referitoare la publicitatea ședinței de judecată, încălcare ce atrage nulitatea hotărârii pronunțate, potrivit disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Inculpatul a mai susținut că probele pe care prima instanță și-a motivat condamnarea sunt lovite de nulitate absolută, referindu-se la interceptările convorbirilor telefonice și a înregistrărilor acestora; mai mult, inculpatul a precizat că prin autorizația din 13 aprilie 2009, prelungită până la data de 06 august 2009 nu s-a dispus înregistrarea mesajelor telefonice tip S.M.S. ale inculpatului și cu toate acestea ele se regăsesc în cuprinsul procesului verbal din data de 30 septembrie 2009.

Apărătorul inculpatului a mai arătat că acestuia i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 3 din C.E.D.O., în condițiile în care instanța nu a admis nici un mijloc de probă în apărare.

S-a concluzionat că în cauză nu a fost dovedită vinovăția inculpatului P.A. în săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori și s-a solicitat achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Sa precizat că probele administrate nu au fost de natură a răsturna prezumția de nevinovăție care operează în favoarea inculpatului și că între declarațiile martorilor și ale părții vătămate L.M. există mari neconcordanțe.

Apărătorul ales al inculpatului a mai susținut că în cauză nu a fost dovedită infracțiunea de trafic de minori, presupus a fi comisă asupra pății vătămate F.P.; martorii audiați nu fac referire la traficarea acestei părți vătămate, ea personal nu susține că ar fi fost abuzată sau sechestrată de inculpat și nici convorbirile telefonice interceptate autorizat nu relevă aceste aspecte; s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. în subsidiar sa solicitat admiterea apelului promovat, desființarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.

Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt și de drept și in limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat că sentința pronunțată a fost legală și temeinică.

Din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești a rezultat că în luna octombrie 2008 inculpatul P.A. a cunoscut-o pe partea vătămată L.M., pe atunci în vârstă de 21 ani și despre care a aflat că nu are nici o sursă de venit, locuiește cu părinții adoptivi iar aceștia au o situație materială modestă.

Inculpatul a racolat partea vătămată spunându-i că are o soră care lucrează la un restaurant în Anglia și că o poate ajuta și pe ea să-și găsească un loc de muncă în calitate de ospătar la același restaurant unde ar putea câștiga câte 1.000 de lire lunar.

Inculpatul chiar s-a oferit să o însoțească pe partea vătămată până în Anglia și să-i suporte cheltuielile de transport, cazare și masă.

Pentru a câștiga încrederea părții vătămate L.M., inculpatul a însoțit-o la domiciliu unde a discutat cu părinții acesteia, cerându-le permisiunea de al însoți în Anglia și exprimându-și chiar dorința de a se căsători cu aceasta.

A doua zi inculpatul P.A. și partea vătămată L.M. au plecat cu un microbuz până la Londra, cheltuielile de transport fiind suportate de inculpat.

Când a ajuns în Londra, inculpatul a condus partea vătămată într-un apartament în care se mai aflau încă trei fete tot din România.

A doua zi i-a spus că nu va lucra într-un restaurant ci că va trebui să practice prostituția racolând clienți din cluburile în care el are intrare, pentru a obține sume de bani.

Deși partea vătămată L.M. i-a spus inculpatului că nu este de acord să se prostitueze, acesta i-a luat pașaportul și buletinul lăsând-o fără acte, fără bani și necunoscând limba engleză.

În aceste condiții, partea vătămată L.M. a dat curs cerințelor inculpatului P.A. și timp de aproximativ 3 luni a recrutat clienți în locațiile unde era transportată de inculpat și întreținea cu aceștia raporturi sexuale, iar sumele obținute erau însușite în totalitate de P.A.

Partea vătămată L.M. a subliniat în declarațiile sale că inculpatul era nemulțumit de sumele pe care aceasta le realiza zilnic și se manifesta violent față de ea.

În aceste condiții, partea vătămată s-a hotărât să fugă, sens în care a cerut ajutorul unui client turc care cunoștea limba română și așa a sesizat poliția din Londra și a scăpat de sub supravegherea inculpatului.

Partea vătămată a declarat atât la urmărirea penală, cât și în instanță că inculpatul P.A. o lovea atunci când ea nu realiza sume mari de bani din prostituție; a mai precizat că realiza în jur de 1.000 lire pe zi, din care ea primea aproximativ 10 lire pe zi, că nu avea libertatea de mișcare, iar convorbirile telefonice pe care le avea cu membrii familiei sale le purta numai în prezența inculpatului și numai cu un conținut ce primea acordul lui.

În legătură cu fotografiile depuse la dosar de apărătorul inculpatului și în care partea vătămată apare alături de inculpat aceasta a precizat că i se cerea să fie veselă, liniștită și mulțumită.

Că așa s-au petrecut lucrurile rezultă din declarațiile constante ale părții vătămate L.M. care se coroborează cu declarațiile martorilor D.N., C.M., M.A., S.B. și P.E.

După întoarcerea în țară a părții vătămate L.M. a revenit în Vaslui și inculpatul P.A. pentru a recruta alte tinere pe care să le transporte în Anglia în vederea practicării prostituției.

Inculpatul a încercat în mod repetat să o determine și pe partea vătămată L.M. să se întoarcă în Anglia și întrucât a fost refuzat s-a manifestat violent față de aceasta în data ele 02 aprilie 2009 în localul aparținând SC P. SRL situat în municipiul Vaslui; în acel context inculpatul s-a manifestat violent față de partea vătămată, aplicându-i mai multe lovituri, în prezența unor consumatori, context în care martorul D.N. a chemat un echipaj de poliție care ha sancționat contravențional pe inculpat.

Întrucât partea vătămată a refuzat categoric să se întoarcă în Anglia, în scopul practicării prostituției, inculpatul P.A. a determinat-o pe minora F.P. să abandoneze cursurile școlare de la Liceul A.R. unde era elevă în clasa a X-a și să-l însoțească în Anglia.

Această minoră locuia în gazdă la părinții adoptivi ai părții vătămate L.M. și în acel context a fost cunoscută de inculpat și a fost racolată.

Inculpatul a profitat și de împrejurarea că această minoră avea mama decedată iar tatăl F.C. era un mare consumator de băuturi alcoolice și intrase într-o relație de concubinaj cu o persoană pe care minora - parte vătămată nu o agrea.

Că inculpatul P.A. a recrutat pe minora F.P. pe care a transportat-o și a cazat-o în Anglia pentru practicarea prostituției rezultă din declarațiile martorilor S.B., M.A. și D.N.E. precum și din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat și care au fost efectuate de inculpatul P.A. (încheierea de ședință a Tribunalului Vaslui din data de 13 aprilie 2009).

Că inculpatul P.A. se ocupa de recrutarea vânzarea unor tinere, în scopul practicării prostituției rezultă din declarațiile martorului S.B., declarație care se coroborează cu datele rezultate din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat.

Față de această situație de fapt, Curtea a constatat că prima instanță a făcut o corectă încadrare în drept a faptelor comise de inculpatul P.A.

Criticile formulate de inculpat, prin apărătorul ales au fost nefondate.

Prima instanță și-a motivat hotărârea pronunțată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și care au fost reconfirmate, în cea mai mare parte în faza cercetării judecătorești.

Prima instanță a admis toate probele solicitate de apărătorul ales al inculpatului și a dispus audierea nemijlocită a martorilor din lucrări și a celor două părți vătămate la termenul din 09 februarie 2011 apoi s-a trecut la administrarea probelor.

Astfel la termenul din 09 martie 2011 a fost audiat martorul M.A., iar la termenul din data de 6 aprilie 2011 au fost audiați martorii D.N. și C.M. care și-au menținut declarațiile făcute în cursul urmăririi penale referitoare la exploatarea sexuală a părții vătămate L.M., de către inculpat în Anglia.

Tot la termenul din data de 06 aprilie 2011 a fost audiată și partea vătămată L.M. care a relatat condițiile în care a fost recrutată de inculpat și a acceptat deplasarea în Anglia pentru a lucra la un restaurant iar odată ajunsă aici a fost obligată de inculpat să practice prostituția în folosul său; partea vătămată a mai precizat că inculpatul se manifesta violent față de ea și îi lua aproape toți banii pe care îi obținea de la clienți.

Pentru a-i limita libertatea de mișcare, inculpatul i-a luat buletinul și pașaportul și îi cenzura convorbirile pe care le avea cu familia.

Pentru a reintra în posesia actelor a fost nevoită să sesizeze poliția din Londra, activitate realizată cu ajutorul unui client turc, care cunoștea limba română.

Relevante sunt sub acest aspect au fost actele aflate la filele 123 - 125 dosar instanță fond și care atestă împrejurarea că partea vătămată l-a reclamat pe inculpatul P.A. pentru viol și trafic de persoane.

La termenul din 04 mai 2011 când instanța a constatat că s-au administrat toate probele, apărătorul inculpatului a solicitat audierea a doi martori pentru inculpat, respectiv D.N.E. și V.A. și efectuarea unei expertize la Î.N.E.C. pentru a determina autenticitatea înregistrărilor audio, probe ce au fost respinse motivat de către prima instanță.

Din probele dosarului rezultă că prima instanță a respectat principiile vizând judecata cauzei și anume: oralitatea, nemijlocirea și contradictorialitatea, potrivit dispozițiilor art. 289 C. proc. pen.

Apărătorul inculpatului a mai susținut că în aprecierea probelor, ar avea prioritate acele probe care au fost administrate nemijlocit de către instanța de judecată și că probele administrate în faza de urmărire penală ar constitui temei pentru trimiterea în judecată a inculpatului. Aceste ipoteze au fost greșite.

Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Analiza dispoziției legale sus-menționate a evidențiat următoarele aspecte deosebit de importante și anume: faptul că probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătorești; faptul că probele din faza de urmărire penală ar fi analizate coroborat cu cele administrate în faza cercetării judecătorești și faptul că scopul probelor este identic pentru ambele faze ale procesului penal, respectiv aflarea adevărului.

Afirmația potrivit căreia probele administrate în faza de urmărire penală servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a inculpatului, a fost cu totul greșită și nu și-a găsit reglementare în nici o dispoziție legală.

Principiul liberei aprecieri a probelor a lăsat instanței de judecată posibilitatea să aprecieze concludenta tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost ele administrate, iar principiul aflării adevărului a impus instanței de judecată să dea valoare doar acelor probe care coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.

În cauza de față martorii și-au menținut în faza de judecată declarațiile făcute în cursul urmăririi penale însă unii dintre ei au făcut anumite nuanțări care nu sunt de esență și nu schimbă substanțial conținutul depoziției.

Apărătorul inculpatului a mai susținut în fața instanței de apel că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și nu i s~a admis nici o probă de către instanța de fond. Instanța de fond a admis proba cu martorii solicitați și în fața instanței de fond, dispunând audierea martorilor D.N.E., S.B., P.E. și V.A.

Primii trei martori au fost audiați la termenul din 17 ianuarie 2012 iar pentru martorul V.A. s-a constatat imposibilitatea audierii, fiind plecat în Italia.

Martorul D.N.E. a declarat că în perioada cât a stat în Anglia, timp de aproximativ un an a locuit în același imobil cu inculpatul P.A.; a mai precizat martorul că la inculpat a venit prietena acestuia F.P., despre care a pretins că ar fi avut vârsta de 18 ani și intenționa să-și găsească un loc de muncă.

Martorul a mai declarat că inculpatul a muncit în Anglia pe un șantier, iar partea vătămată F.P. a lucrat în calitate de ospătar la o cafenea; cei doi s-au mutat împreună în aceeași cameră, iar martorul a ocupat un alt spațiu; a mai susținut martorul că între inculpat și partea vătămată se mai consumau conflicte verbale generate de împrejurarea că acesta din urmă obișnuia să consume alcool în cantități mari.

A pretins martorul că nu a cunoscut împrejurarea că partea vătămată F.P. era minoră, elevă de liceu și că în Anglia ar fi fost obligată de inculpat să se prostitueze în favoarea lui.

Martorul S.B. audiat tot la stăruința inculpatului a declarat că îl cunoaște pe P.A. de aproximativ 5-6 ani, că în perioada 2008 - 2009 acesta a fost plecat în Anglia împreună cu partea vătămată L.M. și că la întoarcere acesta i-a povestit cum a fost cercetat de poliția din acea țară, urmare a reclamației făcute de L.M. pe motiv că ar fi exercitat violențe asupra ei.

Martorul a mai relatat că ar fi discutat și cu partea vătămată L.M. care pretindea că inculpatul o agresa pe motiv că nu obținea sume suficient de mari din practicarea prostituției.

Același martor a mai arătat că în primăvara anului 2009 a cunoscut-o pe partea vătămată F.P. de la inculpatul P.A., că acesta era minoră și frecventa cursurile unui liceu din municipiul Vaslui; martorul a mai precizat că partea vătămată F.P. a locuit o perioadă la familia inculpatului P.A. iar după ce s-a despărțit de acesta ar fi plecat în Italia.

Despre inculpat martorul a mai relatat că nu este dominat de vicii și că are în antecedente condamnări pentru furt și pentru tâlhărie.

În declarația sa martora P.E. a precizat că își menține declarațiile anterioare și că după ce s-a întors din Anglia partea vătămată L.M. i-a povestit că inculpatul o bătea și o obliga să facă rost de bani prin practicarea prostituției; tot din spusele părții vătămate martora a aflat că a apelat la serviciile unui turc, care cunoștea limba română, pentru a putea să părăsească Anglia.

Martora a mai arătat în declarația sa că după sosirea părții vătămate în municipiul Vaslui s-a întors și inculpatul și între aceștia s-au consumat discuții aprinse, chiar la barul la care ea lucrează.

Și aceste probe administrate în cursul judecății au completat învinuirile aduse inculpatului P.A. privind săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori.

Așa fiind, cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Apărătorul ales al inculpatului a mai susținut prin motivele de apel că în mod greșit prima instanță i-a respins cererea de restituire a cauzei la organul de urmărire penală întrucât inculpatului P.A. nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală.

Din actele aflate la dosar rezultă că organul de urmărire penală a întreprins toate demersurile legale pentru audierea inculpatului și pentru a-i fi prezentat materialul de urmărire penală, activități ce nu au putut fi realizate întrucât acesta s-a sustras de la cercetări și de la judecată.

În cauză au fost efectuate verificări din care rezultă că inculpatul nu este încadrat în nici un penitenciar din România și nici nu este decedat.

După înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Vaslui inculpatul a fost reprezentat de un apărător ales; și la judecata în apel inculpatul a fost reprezentat de același apărător ales.

S-a mai susținut prin motivele de apel că prima instanță și-a motivat hotărârea pronunțată pe probe lovite de nulitate absolută, făcându-se referire la procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză.

Critica formulată a fost neîntemeiată; prima instanță și-a motivat sentința pe ansamblul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate, ale martorilor D.N., C.M., M.A., S.B. D.N.E. și P.E., precum și pe conținutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat în măsura în care acestea se coroborează cu celelalte probe.

S-a mai precizat că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost lovită de nulitate absolută, întrucât nu a fost respectat principiul publicității ședinței de judecată.

Nici această critică nu a fost întemeiată.

Inculpatul major P.A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 și de pornografie infantilă, prev.de art. 18 nu sunt publice.

Prin urmare, ori de câte ori, în aceeași cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni, dintre care unele se judecă în ședință publică, potrivit regulii publicității ședinței de judecată, iar altele în ședință nepublică în conformitate cu disp. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cauza se va judeca în ședință publică, sub sancțiunea nulității absolute întrucât excepțiile de la regula publicității ședinței de judecată sunt de strictă interpretare și aplicare neputând fi extinse și la alte infracțiuni decât cele la care face referire art. 24 din Legea nr. 678/2001.'

Atunci când instanța procedează la audierea unei părți vătămate minore are posibilitatea legală de a lua măsuri pentru a asigura lipsa de publicitate a ședinței de judecată, în condițiile prev. de art. 290 alin. (2) și (4) C. proc. pen.

În cauza de față inculpatul P.A. a fost trimis în judecată și a fost condamnat de instanța de fond pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de persoane, prev. de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 și a unei infracțiuni de trafic de minori, prev. de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001.

Tribunalul Vaslui a procedat corect atunci când a dispus judecarea acestui dosar în ședință publică; în această manieră a procedat la termenele din datele de 15 decembrie 2010 și la termenul din 04 mai 2011 când au avut loc dezbaterile asupra fondului; menționăm că toate încheierile și sentința pronunțată s-au dat în ședință publică.

La termenele din data de 21 ianuarie 2011; 9 februarie 2011; 9 aprilie 2011 și 06 aprilie 2011 când a fost audiată partea vătămată, judecata s-a desfășurat în ședință secretă pentru a se proteja interesele morale, demnității și vieții intime a persoanelor vătămate.

Din această perspectivă hotărârea a fost legală și temeinică și nu se justifică cererea formulată de inculpat având ca obiect desființarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Din analiza aceluiași material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești, Curtea a reținut că pedepsele aplicate de prima instanță sunt temeinice și deosebit de blânde.

Prima instanță a dat semnificația cuvenită numărului restrâns de părți vătămate, dovedit a fi traficate, apreciind în aceste condiții că se va putea realiza reeducarea și prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea dozate sub minimul special și fără aplicarea vreunui spor în urma contopirii pedepselor principale aplicate pentru faptele concurente.

În mod corect prima instanță a dispus revocarea restului de pedeapsă pe care inculpatul îl avea dintr-o pedeapsă anterioară, din care fusese liberat condiționat la data de 10 septembrie 2007, cu un rest de pedeapsă de 1098 zile închisoare (adică 3 ani și 1 zi închisoare).

Cum inculpatul a comis concursul de infracțiuni pentru care este judecat în cauza de față, înainte de împlinirea duratei pedepsei, în mod corect instanța de fond ținând cont de gravitatea noilor infracțiuni a dispus revocarea liberării condiționate și contopirea pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente cu restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat.

Nici în urma acestei contopiri instanța nu a aplicat nici un spor deși în antecedente inculpatul avea aplicată o pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și trei pedepse aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie - ultima fiind de 9 ani închisoare.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. apelul promovat de inculpatul P.A. a fost respins ca nefondat.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 32 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat apelul formulat de inculpatul P.A. împotriva sentinței penale nr. 94 din 11 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Vaslui, hotărâre pe care a menținut-o. A obligat pe inculpat să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.A., criticând-o ca nelegală și netemeinică prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

pct. 4, 20, 18 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pronunțarea unei decizii legale și temeinice.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că ședința s-a desfășurat în condiții de publicitate deși în raport de infracțiunile pentru care inculpatul era judecat se impunea soluționarea cauzei în ședință nepublică, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

S-a mai arătat că pe parcursul soluționării apelului au intervenit modificări legislative, iar instanța de apel era obligată să-l încunoștințeze pe inculpat că pot fi aplicate dispozițiile art. 320

C. proc. pen., însă instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ.

S-a mai susținut că din probatoriu administrat în cauză nu există nici un indiciu că inculpatul a săvârșit fapta, solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea sa, apreciind că fapta nu există. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate și de cazurile de casare sus-indicate, înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul de față declarat de inculpatul P.A. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a). Sub aspectul primului motiv de critică prin care se pretinde incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

pct. 4 C. proc. pen., întrucât se impunea la instanța de fond ca dezbaterile să aibă loc în ședință nepublică în raport de infracțiunile imputate, ori ședința de la termenul de judecată din data de 04 mai 2011 a fost publică; Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia

Aceasta deoarece, deși se reține că în mod real inculpatul major P.A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 și de pornografie infantilă, prev. de art. 18 nu sunt publice.

Concomitent, atunci când instanța procedează la audierea unei părți vătămate minore are posibilitatea legală de a lua măsuri pentru a asigura lipsa de publicitate a ședinței de judecată, în condițiile prev. de art. 290 alin. (2) și (4) C. proc. pen.

Astfel, instanța de fond a Tribunalului Vaslui a procedat legal atunci când a dispus judecarea dosarului în ședință publică la termenele din datele de 15 decembrie 2010 și la termenul din 04 mai 2011 când au avut loc dezbaterile asupra fondului; cu precizarea că toate încheierile și sentința pronunțată s-au dat în ședință publică.

Pe de altă parte, la termenele din data de 21 ianuarie 2011; 9 februarie 2011; 9 aprilie 2011 și 06 aprilie 2011 când au fost audiate părțile vătămate, judecata s-a desfășurat în ședință secretă pentru a se proteja interesele morale, demnității și vieții intime a persoanelor vătămate.

Din această perspectivă hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și nu s-a justificat cererea formulată de inculpatul recurent, având ca obiect desființarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Ceea ce este decisiv pentru statuarea nepertinenței acestei critici este aspectul că nepublicitatea ședinței nu se sancționează cu nulitatea absolută, ci este o nulitate relativă care ar fi putut fi invocată de partea vătămată minoră și nu de către inculpat căruia nu i s-a creat nici un prejudiciu.

b). Este nepertinentă și critica secundă din recursul promovat de inculpatul P.A., prin care pretinzându-se incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

pct. 20 C. proc. pen. se susține că instanța de apel era obligată să-1 încunoștințeze pe inculpat că pot fi aplicate dispozițiile art. 320

C. proc. pen., însă instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ.

Aceasta, întrucât pentru incidența dispozițiilor art. 320 alin. (1) C. proc. pen., cu efectul prevăzut de alin. (7) al aceluiași text de lege, este instituită condiția atașată a unei perioade de timp, respectiv, „până la începerea cercetării judecătorești", constatând în aceea că „inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic", că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și prin aceasta, mariifestându-și voința că dorește soluționarea cauzei în procedură simplificată.

Ori, o atari condiție nu putea fi împlinită în fața instanței de apel, întrucât în practicaua deciziei recurate s-a consemnat susținerea apărătorului său ales A.R., care a arătat că inculpatul P.A. nu este prezent, fiind în Anglia, ceea ce relevă imposibilitatea obiectivă a instanței de apel de a-și putea exercita rolul activ prevăzut de art. 4 C. proc. pen., spre a-l încunoștința pe acesta despre posibilitatea aplicării art. 320

C. proc. pen.

Suplimentar, de altfel, se reține că același inculpat recurent P.A. nici nu a trimis la dosarul cauzei un înscris autentic așa cum pretinde ipoteza normativă secundă din textul de lege deja citat și care să emane de la o autoritate notarială competentă din străinătate, în sensul că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriul procurorului.

c). În fine, este nefondată și ultima critică din recursul inculpatului P.A. prin care se tinde la achitarea sa în baza dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., pretinzându-se incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

pct. 18 C. proc. pen., întrucât, cu titlu de premisă se are în vedere că subzistența acestui caz de casare este condiționată de preexistenta unei contradicții esențiale, intrinseci, necontroversate și manifestă între actele, lucrările și probele dosarului și soluția de condamnare dispusă; ceea ce nu este cazul în speță.

Aceasta, deoarece ambele instanțe de fond și prim control judiciar, printr-un examen complet și convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză au reținut corect situația de fapt imputată, constând în aceea că la data de 2 februarie 2009, partea vătămată L.M. a formulat plângere penală împotriva inculpatului P.A. prin care a arătat că în luna noiembrie 2008 a fost racolată de acesta, propunându-i să meargă în Anglia și să muncească ia un restaurant, însă odată ajunsă la Londra a fost bătută și obligată de recurentul inculpat P.A. să se prostitueze, iar banii obținuți erau însușiți de acesta. Astfel, în luna octombrie 2008, victima L.M. aflându-se în compania martorului D.N.I. a mers la barul aparținând SC P. SRL situat în mun. Vaslui, și în care se mai afla printre alți consumatori și inculpatul P.A.. În aceste împrejurări, recurentul inculpat P.A. a aflat de situația familială a victimei, de faptul că aceasta nu avea nici o sursă de venit și profitând de această împrejurare i-a propus să meargă cu el în Anglia, unde îi poate oferi un loc de muncă ca ospătar, la un

§ Cauze similare