ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3940/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 436 din data de 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui au fost condamnați inculpații: 1. M.L. fostă C., la următoarele pedepse: 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) și c) C. pen. În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

2. B.V. fost G., la următoarele pedepse: - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni de proxenetism prev. de art. 329 alin. (3) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) și c) C. pen. În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpaților M.L. fostă C. și B.V. fost G. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.V. fost G., sumele de 3.791 euro și 731,50 dolari SUA sau echivalentul în RON al acestora la data executării. S-a luat act că părțile vătămate M.I.M. fostă G., L.A.A. și B.I. nu au pretenții civile de la inculpați. Au fost obligați inculpații M.L. fostă C. și B.V. fost G. la câte 1200 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut: Inculpatul B.V. are vârsta de 37 ani, are domiciliul în Vaslui și este fără ocupație. Din anul 1994 inculpatul B.V. a lucrat în diferite perioade în mai multe țări și a practicat diferite meserii.

Inițial a lucrat în Grecia, apoi în Franța, Olanda și Spania. La începutul anului 2003, când se afla în Spania, la Valencia, a cunoscut-o pe inculpata M.L. cu care a inițiat o relație de concubinaj. La 1 aprilie 2004, inculpatul B.V. a fost expulzat în România din Spania pentru ședere ilegală. La puțin timp a revenit în România și inculpata M.L., cei doi continuând relația de concubinaj la domiciliul minculpatului B.V. din Vaslui. Inculpata M.L. mergea periodic în Spania la lucru și revenea în România pentru reînnoirea vizei, la 3 luni. La 08 martie 2005, numita B.M. a reclamat la poliție faptul că fiica ei minoră, B.I. a plecat de la domiciliu, de la data de 01 martie 2005 și lipsește și de la școală, ea fiind elevă în clasa a Xl-a la Liceul "Ș.P." din Vaslui.

La 08 mai 2005, petiționara a verificat la Biroul pașapoarte și a constatat că fiica ei avea depuse actele și achitată taxa pentru eliberarea pașaportului. În ziua de 09 martie 2005, când minora B.I. s-a prezentat, împreună cu prietena ei B.A. să își ridice pașaportul a fost contactată de către lucrătorii de poliție care au audiat-o în prezența părinților ei. În aceeași zi a fost audiată și B.A. A rezultat din declarația părții vătămate, care se coroborează cu declarația martorei B.A., că cele două minore frecventau barul "B." din municipiul Vaslui, unde prin intermediul unui tânăr care frecventa și el acel bar, l-a cunoscut pe inculpatul B.V.. Acesta a întrebat-o pe partea vătămată dacă dorește să plece în străinătate și ea a răspuns afirmativ.

Inculpatul i-a spus că îi va da bani pentru a-și scoate pașaportul, după care o va trimite "la femeia lui, L." din Spania, care are două cluburi de noapte unde ea va putea lucra ca dansatoare și dacă va dori să meargă cu clienții pentru a întreține raporturi sexuale este decizia ei. Partea vătămată a fost de acord cu propunerea inculpatului. Acesta i-a dat unui băiat de încredere, A. - poreclit "C." - suma de 2 milioane ROL și i-a spus să se ocupe de pașapoarte. Pe data de 15 februarie 2005, partea vătămată a depus actele pentru pașaport, iar de la 21 februarie 2005 nu s-a mai prezentat la cursuri, având în vedere că urma să plece din țară. În perioada următoare, partea vătămată s-a întâlnit în mai multe rânduri cu inculpatul B.V.

care i-a descris condițiile în care urmau să plece, faptul că inculpata M.L. urma să le trimită bani pentru deplasare și de cheltuială, bani pe care urma să îi restituie lui. De asemenea, inculpatul i-a mai spus părții vătămate că din banii pe care urma să îi câștige trebuia să-i dea inculpatei M.L. 50 euro săptămânal. De asemenea, inculpatul i-a mai spus părții vătămate să nu spună cuiva că urma să plece prin intermediul lui, iar dacă va fi chemată la poliție să nu spună nimic. În ziua de 08 martie 2005, partea vătămată s-a prezentat să-și ridice pașaportul, însă a fost amânată pentru a doua zi pe motiv că nu era gata. A doua zi, partea vătămată a fost reținută de lucrătorii de poliție și s-au declanșat cercetările.

Partea vătămată l-a recunoscut după fotografie pe inculpatul B.V. ca fiind persoana care i-a promis că o va ajuta să plece din țară, că îi va da bani să-și scoată pașaport și, imediat după obținerea acestuia, o va trimite în Spania la "femeia lui, L.". Inculpatul a susținut constant că nu o cunoaște pe partea vătămată B.I. și nici pe B.A. și nu Ie-a propus acestora să meargă în Spania și nu a ajutat-o pe partea vătămată B.I. să-și scoată pașaport. Declarațiile inculpatului sunt contrazise de declarațiile părții vătămate B.I. și de ale martorei B.A., de datele ce rezultă din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere. Faptele inculpatului B.V. de a recruta pe partea vătămată B.I.

în scopul practicării prostituției în cluburile din Spania, cunoscând că este minoră, asigurându-i plata taxelor pentru obținerea pașaportului și promițându-i că-i va asigura plata costurilor transportului și cazării în Spania, realizează conținutul infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (3) C. pen. Prin cercetările efectuate s-a mai stabilit că partea vătămată G.I.M. (M. după căsătorie) a absolvit 10 clase la Liceul „Ș.P." din Vaslui. În vara anului 2004, partea vătămată G.I.M. fiind în câtarea unui loc de muncă, l-a cunoscut, prin intermediul prietenului ei - martorul D.C. - pe inculpatul B.V. În urma discuțiilor purtate cu partea vătămată, inculpatul B.V. i-a propus acesteia să meargă în Spania, să lucreze ca ajutor de bucătar la un restaurant din Valencia unde soția sa, inculpata M.L., este proprietară.

În susținerea propunerii sale, inculpatul i-a facilitat o convorbire telefonică părții vătămate cu inculpata M.L. care i-a confirmat faptul că este proprietara unui restaurant în Spania, unde ar avea nevoie de un ajutor de bucătar ce va fi remunerat cu suma de 800 euro pe lună. De asemenea, inculpata i-a spus părții vătămate G.I.M. că o poate ajuta cu transportul până în Spania, în sumă de 300 euro, bani ce în urma salarizării va putea să îi returneze. Mai mult decât atât, inculpata, pentru a o convinge pe partea vătămată, a asigurat-o că îi poate facilita și închirierea unei camere într-un apartament unde mai stăteau două fete, urmând să contribuie la plata chiriei. La data de 07 iulie 2004, partea vătămată, încântată de propunerea făcută, a plecat în Spania, unde a așteptat-o inculpata M.L.

și a cazat-o într-un apartament unde mai locuia martora U.C.D. Sub pretextul că îi este necesar pentru a-i face niște acte, inculpata i-a luat părții vătămate pașaportul chiar în seara zilei în care aceasta a ajuns în Spania. Inculpata M.L. locuia în altă locație decât cea în care a fost dusă partea vătămată. Abia după două zile de Ia data sosirii în Spania, partea vătămată a aflat de la martora U.C.D., că inculpații B.V. și M.L. au mințit-o când i-au spus că va lucra la un restaurant aflat în proprietatea inculpatei. În fapt, partea vătămată trebuia să meargă la un club și să racoleze clienți cu care să întrețină raporturi sexuale, iar banii astfel obținuți urma să îi predea inculpatei M.L.

Inițial, partea vătămată G.I.M. a refuzat să se prostitueze, însă sub amenințarea extrem de dură exercitată de către inculpată, și dat fiind faptul că nu mai avea actele de identitate, nu cunoștea limba și nu avea nicio sumă de bani asupra ei, a acceptat în final să racoleze clienți și să întrețină raporturi sexuale cu aceștia, în clubul de noapte „N.S." din Valencia Pentru o perioadă lungă de timp partea vătămată a fost forțată să se prostitueze în acel club de noapte, iar sumele de băni obținute în acest fel erau predate inculpatei M.L., iar în perioadele când aceasta venea în România, sumele erau trimise inculpatului B.V. Din adresa din 30 martie 2006 a Băncii C.R. a rezultat că inculpatul B.V., în perioada martie 2005-februarie 2006, a primit de la partea vătămată G.I.M., prin serviciul M.G., 1685 euro și 731,50 dolari.

Faptele inculpatului B.V. de a recruta pe partea vătămată G.I.M. și de a-i promite în mod mincinos că îi va oferi un loc de muncă într-un restaurant din Valencia (Spania) ca ajutor de bucătar, iar în fapt aceasta fiind obligată să practice prostituția, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă calificată, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Faptele inculpatei M.L. de a promite în mod mincinos că o va angaja pe partea vătămată G.I.M., ca ajutor de bucătar în restaurantul propriu, pentru a o determina pe aceasta să vină în Spania, urmată de obligarea părții vătămate să practice prostituția prin amenințări, deposedare de acte, profitând de situația acesteia de a se afla într-o țară străină, realizează conținutul infracțiunii de trafic de persoane în formă calificată, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În anul 2003, partea vătămată L.A.A. a absolvit 10 clase în localitatea de domiciliu din comuna I., jud. Vaslui. Partea vătămată nu și-a mai continuat studiile datorită situației sale familiale și, în perioada imediat următoare, a încercat să-și găsească un loc de muncă, în țară sau în străinătate, având în vedere că avea și o soră mai mică ce era surdo-mută. Prin intermediul martorei P.C., partea vătămată a cunoscut-o pe inculpata M.L., concubina inculpatului B.V. Martora P.C. a vorbit cu inculpata M.L. pentru a-i găsi un loc de muncă în Spania. Partea vătămată, dat fiind situația sa materială disperată, a acceptat propunerea inculpatei M.L. formulată prin martora P.C., de a merge în Spania să se prostitueze într-un club de noapte, până când își va găsi un loc de muncă.

În luna iunie 2005 a fost chemată de martora P.C. la Vaslui pentru a pleca în Spania. Ajunsă în Vaslui, partea vătămată i-a cunoscut pe cei doi inculpați, respectiv pe M.L. și pe inculpatul B.V. Inculpata i-a spus acesteia că o va ajuta cu transportul până în Spania dar și cu cazarea. În ziua imediat următoare discuțiilor purtate cu cei doi inculpați, partea vătămată împreună cu martora P.C. au plecat cu cei doi, cu un autoturism condus de B.V., spre București de unde aveau să i-a autocarul pentru Spania. Bilete de autocar au fost achitate de inculpatul B.V. care Ie-a urcat pe acestea în mijlocul de transport. Ajunse în Spania, Valencia, cele două au fost așteptate de partea vătămată G.I.M. și de martora U.C.D., anunțate fiind de inculpata M.L.

că acestea vor sosi în Spania. Partea vătămată L.A.A. și martora P.C. au fost cazate în apartamentul unde locuia și partea vătămată G.I.M.. La circa două zile de la sosirea în Spania, partea vătămată L.A.A. a mers cu U.C. și G.I.M. în clubul de noapte „L." unde au practicat prostituția. De la cele două fete a aflat partea vătămată sumele pe care trebuia să le ceară clienților în urma întreținerii de raporturi sexuale cu aceștia. În perioada imediat următoare, atât G.I.M., cât și L.A.A., P.C. și U.C.D. au racolat clienți în scopul întreținerii de raporturi sexuale în cluburi de noapte din Valencia. După aproximativ o lună de zile a venit și inculpata M.L., care i-a cerut părtii vătămate L.A.A.

să îi restituie suma de 300 euro reprezentând transportul până în Spania, dar și câte 150 euro pe săptămână, ca și compensație pentru faptul că a fost adusă din România să practice prostituția în Valencia. Declarațiile părții vătămate L.A.A. se coroborează cu declarațiile date de partea vătămată G.I.M., și, din aceste declarații reiese faptul că toate cele patru fete practicau prostituția, fiind obligate să-i de-a săptămânal câte 150 euro inculpatei M.L. Când inculpata se afla plecată în țară, suma de câte 150 euro era trimisă prin serviciul M.G. inculpatului B.V. în România. Partea vătămată L.A.A. a trimis în România, pe numele inculpatului B.V., în total suma de 2.200 euro, bani obținuți din practicarea prostituției.

Prin adresa din 30 martie 2006 a Băncii C.R. rezultă că inculpatul B.V., în perioada martie 2005-februarie 2006, a primit prin serviciul M.G. de la partea vătămată L.A.A., 2106 euro, bani proveniți din practicarea prostituției. Faptele inculpatului B.V. de a recruta pe partea vătămată L.A.A. și de a-i asigura transportul în Spania, în scopul practicării prostituției și de a primi de la aceasta suma de 2.106 euro provenită din practicarea prostituției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. Faptele inculpatei M.L. de a recruta, transporta și caza pe partea vătămată L.A.A., pentru prostituție în cluburi din Spania, realizează conținutul infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.

Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor. Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpații. Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 103 din 29 mai 2012, a admis apelurile declarate de inculpații B. (fost G.) V. și M. (fostă C.) L. împotriva sentinței penale nr. 436 din data de 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care a desființat-o în parte, în latura penală. Rejudecând cauza, în baza art. 86 1 alin. (1), (2) C. pen., a dispus pentru fiecare inculpat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare, fiecare inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, odată la două luni la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare a infractorilor de pe lângă Tribunalul Vaslui; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. A atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților de către prima instanță pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpații au declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor atacate, în temeiul art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Au invocat greșita aplicare a legii prin obligarea, conform art. 86 3 alin. (1) C. pen., la o frecvență de 2 luni de prezentare la Serviciul de Probațiune. Au susținut că nu există nicio dispoziție legală care să impună instanței de condamnare un plan, o frecvență a întrevederilor, din interpretarea C. proc.

pen. și a O.U.G. nr. 92/2000 și a regulamentului de aplicare, rezultând că doar consilierul de probațiune are competența de implementare a datelor. Examinând recursurile inculpaților în limita motivelor invocate, Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate, pentru considerentele următoare: În cadrul operațiunii de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, prin dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, instanța dispune mai multe măsuri de supraveghere, având posibilitatea ca, în raport de prevederile art. 72 C. pen. și de scopul art. 52 C. pen., să aprecieze asupra conținutului acestora, respectiv asupra frecvenței prezentării inculpaților la Serviciul de probațiune.

Astfel, impunând inculpaților măsurile de supraveghere cu caracter obligatoriu, instanța este obligată să le concretizeze, prin fixarea datelor de prezentare și desemnarea judecătorului sau serviciului de probațiune, pentru că altfel ar avea un caracter abstract. Este adevărat că verificarea corijării condamnatului pe toată durata termenului de încercare și a respectării obligațiilor stabilite de instanță incumbă fie judecătorului anume desemnat, fie serviciului de probațiune care funcționează pe lângă tribunalul din fiecare județ, însă individualizarea, în concret, a prezenței inculpaților este atributul instanței. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu se impune reindividualizarea măsurii de supraveghere, prin înlăturarea condiționării prezenței inculpaților odată la 2 luni, aceasta fiind de natură a realiza scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen.

și de a contribui la reeducarea și reintegrarea socială a inculpaților. Examinând hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursurile declarate de inculpații B. (fost G.) V. și M. (fostă C.) L. împotriva deciziei penale nr. 103 din 29 mai 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B. (fost G.) V. și M. (fostă C.) L. împotriva deciziei penale nr. 103 din 29 mai 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 375 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 noiembrie 2012.