ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2252/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 591 din 4 decembrie 2008, Tribunalul Vaslui, secția penală, în baza art. 332 C. proc. pen. a restituit la procuror cauza privind pe inculpații B.V. și M.L., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 118/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Vaslui pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., pentru refacerea urmăririi penale. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în baza unei înțelegeri stabilită între cei doi inculpați, B.V.

a recrutat pe martora-victimă G.I.M. promițându-i în mod mincinos că-i va oferi un loc de muncă în Spania, aceasta fiind obligată de către M.L. să practice prostituția și pe martorele-victimă L.A.A. și B.I. în scopul practicării prostituției de către acestea în Spania. Inculpatul a primit de la martorele-victime G.I.M. și L.A.A. diferite sume de bani în valută. Inculpata M.L. a cazat și a exploatat sexual pe martorele-victimă G.I.M. și L.A.A.

S-a mai reținut de prima instanță că, solicitarea avocatului inculpaților de a fi înștiințat despre efectuarea oricărui act de urmărire penală la care dorea să asiste crea pentru procuror obligația de a-l anunța și de a-i asigura posibilitatea să participe efectiv la orice act de urmărire penală (vezi Curtea EDO Godi c. Italiei, hotărâre din 9 aprilie 1984). În acest context, audierea unor martore-victimă ulterior cererii făcută de către avocat și a unor martori, fără ca avocatul să fie înștiințat și în lipsa acestuia, constituie o încălcare care atrage restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale conform art. 332 alin. (2) teza finală C. proc. pen. Curtea de Apel Iași, secția minori și familie, prin decizia penală nr. 13 din 5 februarie 2009 a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Vaslui, împotriva sentinței penale nr. 591 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.

A casat sentința atacată și a dispus trimiterea dosarului pentru continuarea judecății la Tribunalul Vaslui. Prin sentința penală nr. 436 din 18 decembrie 2009, Tribunalul Vaslui, secția penală, în fond după casare, a condamnat inculpații: 1. M.L. fostă C., la următoarele pedepse; - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) și c) C. pen. În baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

2. B.V. fost G., fără antecedente penale, la următoarele pedepse; - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni de proxenetism prev de art. 329 alin. (2) C. pen. - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni de proxenetism prev de art. 329 alin. (3) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) și c) C. pen. În baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Pe durata executării pedepsei a interzis inculpaților M.L. fostă C. și B.V. fost G. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

în condițiile prev de art. 71. În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul B.V. fost G., sumele de 3.791 Euro și 731,50 dolari SUA sau echivalentul în lei al acestora la data executării. A luat act că părțile vătămate M.I.M. fostă G., L.A.A. și B.I. nu au pretenții civile de la inculpați. S-a reținut în actul de sesizare al instanței că în cursul anului 2004, inculpații B.V. și M.L. au recrutat și exploatat sexual în Spania pe părțile vătămate G.I.M. și L.A.A. În anul 2005, inculpatul B.V. a recrutat-o pe partea vătămată minoră B.I. în scopul practicării prostituției în Spania. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea petentei B.M., declarațiile părților vătămate: B.I., G.I.M.

și L.A.A., procese-verbale de confruntare, declarațiile martorilor G.D., P.V., D.C. și P.C., procesele-verbale de recunoaștere după planșe foto, de intrare - ieșire din țară, adresa nr. 3321 din 30 martie 2006 a BCR, adresa nr. 811 din 21 februarie 2006 a BRD, acte de căutare, precum și declarațiile inculpaților. Au fost audiați inculpații care nu au recunoscut săvârșirea faptelor, prezentând pe tot parcursul procesului penal aceleași variante susținute în fața instanței prin declarațiile date, în sensul că: Inculpatul B.V. a susținut că inculpata M.L. este concubina lui. În perioada 2005/2006 aceasta lucra în Spania, avea 2 slujbe și îi trimitea și lui bani în țară pentru a cumpăra haine pe care le expedia în Spania, unde erau vândute de coinculpata M.L.

Pe partea vătămată G.I.M. o cunoaște din vedere și știe că a locuit cu coinculpata M.L. în Spania o vreme. Nu a recrutat-o el pe partea vătămată, nu știe ce a făcut aceasta în Spania. Pe partea vătămată L.A.A. a transportat-o ocazional cu mașina la București, partea vătămată fiind împreună cu fina sa P.C. Știe că partea vătămată a locuit o vreme la coinculpata M.L., însă nu știe cât timp și cu ce s-a ocupat L.A.A. în acea perioadă. A primit bani de la de la părțile vătămate G.I.M. și L.A.A. din Spania, întrucât concubina lui era foarte ocupată cu cele două slujbe pe care le avea, astfel încât banii i-au fost expediați de cele două părți vătămate. Fiind audiată, inculpata M.L. nu a recunoscut săvârșirea faptelor.

A susținut inculpata în declarația sa că pe partea vătămată G.I.M. a cunoscut-o întâmplător în Spania. Ea punea un afiș pentru închirierea unor camere iar partea vătămată și martora U.C. căutau să închirieze o cameră. Cele două au fost găzduite de inculpată timp de aproximativ un an de zile și au lucrat,însă inculpata nu știe cu ce anume s-au ocupat acestea în Spania. Pe L.A.A. a cunoscut-o întâmplător, fiind rugată de fina inculpaților, P.C., să o ia și pe partea vătămată la București pentru că urmau să plece în Spania împreună. Le-a asigurat acestora rezervare la autocar și, ulterior, când a fost solicitată de P.C. să-i permită părții vătămate L.A.A. să locuiască în apartamentul ei, inculpata a fost de acord.

Nu știe ce a lucrat partea vătămată L.A.A. în Spania. A primit sub formă de împrumut de la partea vătămată suma de 2.200 Euro. A susținut inculpata că ea în Spania se ocupa de îngrijirea unui bătrân și lucra și la un coafor, după-amiaza, realizând astfel venituri de aproximativ 3.000 Euro lunar. În motivarea sentinței, instanța de fond a mai reținut că: - faptele inculpatului B.V. de a recruta pe partea vătămată B.I. în scopul practicării prostituției în cluburile din Spania, cunoscând că este minoră, asigurându-i plata taxelor pentru obținerea pașaportului și promițându-i că-i va asigura plata costurilor transportului și cazării în Spania, realizează conținutul infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (3) C. pen.

- faptele inculpatului B.V. de a recruta pe partea vătămată G.I.M. și de a-i promite în mod mincinos că îi va oferi un loc de muncă într-un restaurant din Valencia (Spania) ca ajutor de bucătar, iar în fapt aceasta fiind obligată să practice prostituția, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă calificată, prev. de art. 12, alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. - faptele inculpatului B.V. de a recruta pe partea vătămată L.A.A. și de a-i asigura transportul în Spania, în scopul practicării prostituției și de a primi de la aceasta suma de 2.106 euro provenită din practicarea prostituției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.

- faptele inculpatei M.L. de a promite în mod mincinos că o va angaja pe partea vătămată G.I.M., ca ajutor de bucătar în restaurantul propriu, pentru a o determina pe aceasta să vină în Spania, urmată de obligarea părții vătămate să practice prostituția prin amenințări, deposedare de acte, profitând de situația acesteia de a se afla într-o țară străină, realizează conținutul infracțiunii de trafic de persoane în formă calificată, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. - faptele inculpatei M.L. de a recruta, transporta și caza pe partea vătămată L.A.A., pentru prostituție în cluburi din Spania, realizează conținutul infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.

Pentru infracțiunile comise, inculpaților li s-a aplicat câte o pedeapsă la individualizarea cărora, în cadrul general prevăzut de art. 52 și art. 72 C. pen., au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, datele privind persoana inculpaților, dar și atitudinea acestora în timpul procesului penal, iar având în vedere conduita bună a inculpaților până la data săvârșirii faptelor, tribunalul a apreciat că în favoarea lor poate fi reținută circumstanța atenuantă judiciară, prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise. Sub aspectul laturii civile, în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (4) C. pen., referitor la art. 118 lit. e) C. pen., s-s confiscat de la inculpatul B.V.

sumele de 3.791 Euro și 731,50 dolari americani sau echivalentul în lei al acestor sume la data executării, bani primiți de la G.(M.).I.M. și L.A.A. din Spania și proveniți din faptele de prostituție. S-a luat act că părțile vătămate G.(M.).I.M., L.A.A. și B.I. nu au pretenții civile de la inculpați. În termen hotărârea a fost apelată de inculpata M.L. cu motivarea că: - dispozitivul hotărârii nu respectă dispozițiile art. 357 C. proc.

pen., în sensul că nu se cunoaște numele persoanei în raport cu care s-a dispus condamnarea; - nu s-a stabilit cadrul procesual în ceea ce privește participanții la proces; - nu le-au fost respectate drepturile procesuale ale părților vătămate; - nu s-a explicat părților vătămate că pot participa la proces în calitate de parte civilă; - nu s-a stabilit încă din cursul urmăririi penale a calității de martor a părților vătămate; - în condițiile în care s-a asigurat asistență juridică din oficiu părților vătămate acestea aveau calitatea de martori; - încadrare juridică greșită în raport cu situația de fapt reținută în sensul că nu este îndeplinită cerința ca inculpații să fi acționat împreună, în aceleași condiții de loc și de timp, nu s-a realizat latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001; - părțile vătămate și martorii au dat declarații sub presiune organelor de urmărire penală; - nu s-au înlăturat motivat declarațiile inculpaților; - s-au apreciat greșit probele; - audierea părților vătămate în cursul urmăririi penale s-a făcut nelegal, avocații desemnați din oficiu, prin lipsă de profesionalism nu au contribuit la desfășurarea unei urmăriri penale legale; - s-a preluat în hotărâre conținutul rechizitoriului; - s-a reținut greșit că partea vătămată G. nu a avut libertate de mișcare și comunicare;

- partea vătămată G. a fost victimă a traficului de persoane așa cum rezultă din probe; - nu au fost luate în considerație înscrisuri oficiale ale autorităților spaniole cu privire la partea vătămată G.; - aceeași parte vătămată a făcut declarații nesincere; - nu s-a precizat în ce condiții s-a realizat exploatarea părții vătămate L. și în aceste condiții inculpații au fost condamnați greșit pentru fapta prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.; - nu rezultă împrejurările în care partea vătămată L. a fost determinată pentru a practica prostituția; - declarația acestei părți nu are calitatea de probă, fiind luată anterior începerii urmăririi penale; - nu s-a dovedit că partea a practicat prostituția; - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane; - pedepsele aplicate nu au fost corect individualizate și nici modalitatea de executare.

Inculpatul B.V. a susținut apelul achiesând la motivele inculpatei M.L. În afara acestor motive inculpatul a susținut că: - părțile vătămate nu au fost legal citate; - în condițiile în care audiată în calitate de martor partea vătămată G., a refuzat să facă declarații a doua oară, prima declarație reprezintă o mărturie mincinoasă; - s-a folosit o noțiune de „martor-victimă” neprevăzută de Codul de procedură penală; - situația de fapt cu privire la partea vătămată B. nu este susținută de probe; - s-au confiscat nelegal sumele de bani, întrucât erau trimiși pentru plata îngrijirilor medicale ale inculpatei M.; - modalitatea de executare a pedepsei contravine poziției procesuale a inculpatului, scopul pedepsei putând fi atins prin suspendarea executării.

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 12 din 25 ianuarie 2011 a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații M.(fostă C.)L. și B.(fost G.)V. împotriva sentinței penale nr. 436 din 18 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. 388/89/2009, pe care a menținut-o, însușindu-și argumentația instanței de fond. Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs inculpații M.L. și B.V. și partea vătămată L.A.A. Recurenții inculpați, personal și prin apărătorul ales, au solicitat admiterea recursurilor, astfel cum se află motivate la dosar pentru cele 9 motive de recurs, arătate în scris. Astfel, primul caz de casare îl constituie disp.

art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. în raport de care au solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținând că în fond după casare, Tribunalul Vaslui nu a respectat dispoziția trasată de instanța superioară și a pronunțat o hotărâre nelegală, audiindu-se o singură parte vătămată. Din cercetarea judecătorească nu rezultă probe care să demonstreze recrutarea părților vătămate, iar probele obținute anterior datelor de 9-10 mai, sunt nelegale. În acest sens apreciază că instanța trebuia să dovedească că s-au exercitat amenințări sau alte forme de constrângere pentru recrutarea părților vătămate. Inculpatul B.V. a mai arătat că din anul 2004 nu a mai fost în Spania, în timp ce inculpata M.L.

avea o activitate constantă în Spania, iar în fața autorităților judiciare spaniole s-a probat că este integrată în comunitate și nu a mai fost expulzată. Inculpata M.L. a susținut că a ajutat părțile vătămate în sensul cazării în Spania, acestea având deplină libertate de mișcare. Cu privire la primele declarații date de părțile vătămate a arătat că acestea au fost chemate la parchet, amenințate și ținute mai multe ore în condiții improprii pentru a da respectivele declarații, iar printre persoanele cu care s-a făcut recunoașterea din grup se afla și soțul ofițerului de poliție anchetator. Nu în ultimul rând a susținut că procurorul avea obligația să demonstreze faptul că părțile vătămate au fost obligate și exploatate în Spania.

Un alt motiv de casare îl constituie temeiul prev. de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., apreciind că hotărârea este nemotivată și se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, arătând că instanța de apel nu a realizat o examinare proprie a criticilor hotărârii ci s-a limitat doar la aprecierea, simpla trimitere la conținutul sentinței primei instanțe. A mai invocat ca și caz de casare, disp. art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., arătând că instanța de apel nu s-a pronunțat pe probele administrate, acestea fără a se regăsi în cuprinsul hotărârii și nu a răspuns la nici o susținere a apărării. Într-un ultim subsidiar, a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., și a solicitat ca la reindividualizarea pedepselor, reținându-se în favoarea acestora circumstanțele atenuante, să se dispună aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării acestora.

În motivele scrise aflate la dosar, s-au mai invocat cazurile de casare prev. de: - art. 385 9 pct. 17 2 Cod proc. pen, apreciindu-se că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Iași este nelegală întrucât prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii; În acest sens, inculpații au susținut că au fost lipsiți de un proces echitabil, încălcându-se dispozițiile luate de aceeași instanță prin decizia penală nr. 13 din 15 februarie 2008, iar pe de altă parte a stabilit calități procesuale părților care nu se regăsesc în legislația română. Astfel, în concret s-a făcut trimitere la declarația părții vătămate G.M.I.M., care la urmărirea penală a fost audiată în lipsa inculpaților sau a apărătorului acestora, deși depusese cerere de a participa la toate actele de procedură în sensul disp.

art. 171 și urm. C. proc. pen. În fața instanței de fond, după casare, deși a fost audiată această parte vătămată, după ce a răspuns la întrebările instanței, a refuzat să mai răspundă și la întrebările adresate de inculpați, instanța respingând întrebările și încălcând prin aceasta atât legea cât și decizia de casare. S-a mai arătat că este nelegală și calitatea procesuală pe care acuzarea prin actul de trimitere în judecată a atribuit-o numitelor G.M.I.M., L.A.A. și B.I., aceea de „martore - victime”; - art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen., susținând că hotărârea este nelegală întrucât la termenul din 18 ianuarie 2011, cu ocazia dezbaterilor, procedura de citare a fost viciată cu partea vătămată L.A.; - art. 385 9 pct. 17 2 Cod proc.

pen, arătând că hotărârea este contrară legii în ceea ce privește respingerea primului motiv de apel referitor la conținutul dispozitivului; - art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., apreciind că modul în care au fost analizate elementele constitutive ale infracțiunilor a condus la nelegala condamnare a inculpaților, în condițiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor supuse judecății; - art. 385 9 pct. 17 Cod proc. pen, susținând că hotărârea trebuie modificată și datorită greșitei încadrări juridice dată faptelor în condițiile reținerii vinovăției inculpaților. S-a mai solicitat ca în condițiile pronunțării unei soluții de achitare să fie înlăturată măsura confiscării.

Recurenta parte vătămată L.A.A. în motivele scrise aflate la dosar a solicitat admiterea recursului, apreciind hotărâre pronunțată nelegală susținând că nu a fost legal citată pentru a fi prezentă la judecarea apelului. Examinând recursurile declarate în cauză de inculpații M.L. și B.V. prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceste sunt fondate, iar cel al părții vătămate L.A.A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Din multitudinea susținerilor din motivele de recurs invocate de către inculpați se detașează unul care se impune a fi analizat prioritar în raport de celelalte motive de recurs, cel prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen. (instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, ori asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să le garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului). Pentru a fi operant motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., textul impune îndeplinirea a două condiții: - omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor probe administrate; - probele administrate să fie de natură să garanteze drepturile și să fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în sensul influențării soluției date cauzei, respectiv de condamnare în achitare și invers. Inculpații M.L. și B.V.

au învederat atât în scris, cât și prin susțineri orale, în fața instanței de fond și a celei de control judiciar, o serie de contradicții și nelămuriri între probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală și cele din faza de cercetare judecătorească, solicitând să fie analizate odată cu soluționarea cauzei, contradicții pe care inculpații le considerau esențiale în dovedirea nevinovăției. Astfel, în dovedirea nevinovăției inculpații au solicitat audierea în calitate de martori a numiților P.I. (fila 64 – încheierea din 4 mai 2010 dos. instanță apel) și B.E. (fila 90 – încheierea din 29 iunie 2010 dos. instanță de apel), solicitare încuviințată, martorii fiind audiați la 1 iunie 2010, (P.I.

- fila 76) și respectiv 14 septembrie 2001 (fila 108 - B.E.), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei. De asemenea, inculpații au depus la dosar un set de acte (filele 130-148) emise de autoritățile spaniole, acte încuviințate de către instanța de judecată prin care își dovedesc nevinovăția și susțin motivele de apel.

Asupra acestor acte instanța de apel nu a făcut nicio referire atunci când a analizat vinovăția inculpaților, instanța de control judiciar mărginindu-se în motivarea deciziei doar să tranșeze problema înscrisurilor într-o frază lacunară și lapidară, în sensul că : „Înscrisurile depuse de inculpați care au fost emise de autoritățile spaniole au fost avute în vedere fiind analizate de prima instanță în considerentele hotărârii.” În cazul constatării existenței faptei, trebuie cunoscute împrejurările de loc, de timp, de mod, de mijloace, de scop, în care s-a săvârșit fapta, împrejurările care influențează asupra gradului și caracterului răspunderii, fie în defavoarea, fie în favoarea inculpatului, în acest sens instanța de control judiciar trebuia să analizeze și să pronunțe asupra tuturor probelor încuviințate și administrate, acestea urmau să fie supuse analizei și interpretării logice, sub toate aspectele semnalate de către inculpați, tocmai în considerarea prezumției de nevinovăție și în scopul aflării adevărului, trebuia să-și îndrepte atenția și spre administrarea și analizarea probelor din care ar putea reieși nevinovăția inculpaților, aspect care reiese din dispozițiile art. 3, art. 4, art. 6 și art. 287 C. proc.

pen. În cauză, instanța de apel a omis însă să se pronunțe asupra acestor probe, propuse în apărare de către inculpați. De asemenea, instanțele de judecată au obligația legală de a afla adevărul, pe baza probelor, în fiecare cauză penală, ceea ce implică desfășurarea unei activități probatorii complete, cu verificarea tuturor împrejurărilor de fapt și de drept în vederea aflării adevărului. Rolul activ al autorităților judiciare este examinat în raport cu această obligație, astfel încât, atunci când au rămas împrejurări nelămurite prin probe, aspecte contradictorii, se consideră că nu a fost exercitat rolul activ și, ca urmare, probatoriul trebuie continuat în vederea lămuririi acestor împrejurări.

Mai mult, instanța de control judiciar s-a limitat a prelua motivarea hotărârii instanței de fond, deși avea obligația de a verifica dacă faptele și împrejurările reținute prin hotărârea atacată reprezintă adevărul material, complet și cert întemeiat. Pentru a putea efectua acest control, în recurs e necesar a se cunoaște care a fost starea de fapt reținută de instanța a cărei hotărâre este atacată și pe baza căror probe s-a ajuns la această stabilire. Acest lucru nu poate fi verificat decât pe baza motivării hotărârii recurate, aceasta constituind un element de transparență a justiției, inerent oricărui act juridic adițional.

Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care-și găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești. Ori de câte ori instanțele de judecată nu efectuează o cercetare judecătorească complexă, însușindu-și probele strânse de organul de urmărire penală, încalcă dreptul la apărare al inculpatului și aduce o gravă vătămare intereselor legitime.

Din cele expuse mai sus, reiese că în cauză instanța de apel nu a supus analizei și interpretării logice toate probele administrate, precum și contradicțiile semnalate de către inculpați existente în probatoriul administrat, care erau necesare a fi luate în considerare în soluționarea cauzei sub toate aspectele, putând influența soluția cauzei. În acest context, Înalta Curte consideră că hotărârea se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, aceasta urmând să verifice și apărările inculpaților, să clarifice toate contradicțiile existente în probatoriul administrat, învederate de către aceștia, arătând motivat care sunt probele pe care își fundamentează hotărârea și care au fost înlăturate.

De asemenea, instanța de apel va face analiza înscrisurilor emise de autoritățile spaniole depuse de inculpați, motivându-și decizia în sensul reținerii sau înlăturării acestora, ca probe în apărare, cu argumente pro sau contra, motivate corespunzător. Admiterea recursurilor în temeiul motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. face inutilă analiza temeiniciei și legalității celorlalte motive de recurs invocate, acestea urmând a fi avute în vedere și analizate în concret de către instanța de apel, în rejudecare. Cât privește recursul declarat de partea vătămată L.A.A., Înalta Curte constată că este inadmisibil, întrucât aceasta nu a promovat calea de atac a apelului, potrivit disp.

art. 385 1 C. proc. pen. Ca atare, recursurile declarate de inculpații M.L. și B.V. fiind fondate, Înalta Curte urmează a le admite în conformitate cu disp. art. 385 15 pct. 2 lit. c) alin. (2) C. proc. pen., a casa decizia atacată și a trimite cauza la Curtea de Apel Iași spre rejudecare. Totodată, Înalta Curte, potrivit disp. art. 385 15 pct. 1 lit. a) , teza a 2 a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de partea vătămată L.A.A. Văzând si disp. art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații M.L. și B.V. împotriva deciziei penale nr. 12 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată L.A.A. împotriva aceleiași decizii penale. Onorariile pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte vătămată L.A.A. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2011.