ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2252/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2252/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 591 din 4

decembrie 2008, Tribunalul Vaslui, secția penală, în baza art. 332 C. proc.

pen. a restituit la procuror cauza privind pe inculpații B.V. și M.L., trimiși

în judecată prin rechizitoriul nr. 118/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T.- Biroul

Teritorial Vaslui pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev.

de art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și proxenetism prev. de

art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., pentru refacerea urmăririi penale.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că

în baza unei înțelegeri stabilită între cei doi inculpați, B.V.

a recrutat pe martora-victimă G.I.M. promițându-i în mod mincinos că-i va oferi

un loc de muncă în Spania, aceasta fiind obligată de către M.L. să practice

prostituția și pe martorele-victimă L.A.A. și B.I. în scopul practicării

prostituției de către acestea în Spania.

Inculpatul a primit de la

martorele-victime G.I.M. și L.A.A. diferite sume de bani în valută.

Inculpata M.L. a cazat și a

exploatat sexual pe martorele-victimă G.I.M. și L.A.A.

S-a mai reținut de prima instanță

că, solicitarea avocatului inculpaților de a fi înștiințat despre efectuarea

oricărui act de urmărire penală la care dorea să asiste crea pentru procuror

obligația de a-l anunța și de a-i asigura posibilitatea să participe efectiv la

orice act de urmărire penală (vezi Curtea EDO Godi c. Italiei, hotărâre din 9

aprilie 1984).

În acest context, audierea unor

martore-victimă ulterior cererii făcută de către avocat și a unor martori, fără

ca avocatul să fie înștiințat și în lipsa acestuia, constituie o încălcare care

atrage restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale conform

art. 332 alin. (2) teza finală C. proc. pen.

Curtea de Apel Iași, secția minori

și familie, prin decizia penală nr. 13 din 5 februarie 2009 a admis recursul

declarat de D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Vaslui, împotriva sentinței penale

nr. 591 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.

A casat sentința atacată și a dispus

trimiterea dosarului pentru continuarea judecății la Tribunalul Vaslui.

Prin sentința penală nr. 436 din 18

decembrie 2009, Tribunalul Vaslui, secția penală, în fond după casare, a

condamnat inculpații:

pedepse;

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001;

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiuni de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. a

contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai

grea de 3 ani închisoare.

penale, la următoarele pedepse;

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001;

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiuni de proxenetism prev de art. 329 alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiuni de proxenetism prev de art. 329 alin. (3) C. pen., toate cu

aplicarea art. 33 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. a

contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 3 ani închisoare.

Pe durata executării pedepsei a

interzis inculpaților M.L. fostă C. și B.V. fost G. drepturile prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în condițiile prev de art. 71.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001

și art. 329 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 118 lit. e) C. pen., a

confiscat de la inculpatul B.V. fost G., sumele de 3.791 Euro și 731,50 dolari

SUA sau echivalentul în lei al acestora la data executării.

A luat act că părțile vătămate M.I.M.

fostă G., L.A.A. și B.I. nu au pretenții civile de la inculpați.

S-a reținut în actul de sesizare al

instanței că în cursul anului 2004, inculpații B.V. și M.L. au recrutat și

exploatat sexual în Spania pe părțile vătămate G.I.M. și L.A.A.

În anul 2005, inculpatul B.V. a

recrutat-o pe partea vătămată minoră B.I. în scopul practicării prostituției în

Spania.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: plângerea petentei B.M., declarațiile părților vătămate: B.I.,

G.I.M. și L.A.A., procese-verbale de confruntare, declarațiile martorilor G.D.,

P.V., D.C. și P.C., procesele-verbale de recunoaștere după planșe foto, de

intrare - ieșire din țară, adresa nr. 3321 din 30 martie 2006 a BCR, adresa nr.

811 din 21 februarie 2006 a BRD, acte de căutare, precum și declarațiile

inculpaților.

Au fost audiați inculpații care nu

au recunoscut săvârșirea faptelor, prezentând pe tot parcursul procesului penal

aceleași variante susținute în fața instanței prin declarațiile date, în sensul

că:

Inculpatul B.V. a susținut că

inculpata M.L. este concubina lui. În perioada 2005/2006 aceasta lucra în

Spania, avea 2 slujbe și îi trimitea și lui bani în țară pentru a cumpăra haine

pe care le expedia în Spania, unde erau vândute de coinculpata M.L. Pe partea

vătămată G.I.M. o cunoaște din vedere și știe că a locuit cu coinculpata M.L.

în Spania o vreme. Nu a recrutat-o el pe partea vătămată, nu știe ce a făcut

aceasta în Spania.

Pe partea vătămată L.A.A. a

transportat-o ocazional cu mașina la București, partea vătămată fiind împreună

cu fina sa P.C. Știe că partea vătămată a locuit o vreme la coinculpata M.L.,

însă nu știe cât timp și cu ce s-a ocupat L.A.A. în acea perioadă. A primit

bani de la de la părțile vătămate G.I.M. și L.A.A. din Spania, întrucât

concubina lui era foarte ocupată cu cele două slujbe pe care le avea, astfel

încât banii i-au fost expediați de cele două părți vătămate.

Fiind audiată, inculpata M.L. nu a

recunoscut săvârșirea faptelor. A susținut inculpata în declarația sa că pe

partea vătămată G.I.M. a cunoscut-o întâmplător în Spania. Ea punea un afiș

pentru închirierea unor camere iar partea vătămată și martora U.C. căutau să

închirieze o cameră. Cele două au fost găzduite de inculpată timp de

aproximativ un an de zile și au lucrat,însă inculpata nu știe cu ce anume s-au

ocupat acestea în Spania.

Pe L.A.A. a cunoscut-o întâmplător,

fiind rugată de fina inculpaților, P.C., să o ia și pe partea vătămată la

București pentru că urmau să plece în Spania împreună. Le-a asigurat acestora

rezervare la autocar și, ulterior, când a fost solicitată de P.C. să-i permită

părții vătămate L.A.A. să locuiască în apartamentul ei, inculpata a fost de

acord.

Nu știe ce a lucrat partea vătămată L.A.A.

în Spania. A primit sub formă de împrumut de la partea vătămată suma de 2.200 Euro.

A susținut inculpata că ea în Spania se ocupa de îngrijirea unui bătrân și

lucra și la un coafor, după-amiaza, realizând astfel venituri de aproximativ

3.000 Euro lunar.

În motivarea sentinței, instanța de

fond a mai reținut că:

- faptele inculpatului B.V. de a

recruta pe partea vătămată B.I. în scopul practicării prostituției în cluburile

din Spania, cunoscând că este minoră, asigurându-i plata taxelor pentru

obținerea pașaportului și promițându-i că-i va asigura plata costurilor

transportului și cazării în Spania, realizează conținutul infracțiunii de

proxenetism, prev. de art. 329 alin. (3) C. pen.

- faptele inculpatului B.V. de a

recruta pe partea vătămată G.I.M. și de a-i promite în mod mincinos că îi va

oferi un loc de muncă într-un restaurant din Valencia (Spania) ca ajutor de

bucătar, iar în fapt aceasta fiind obligată să practice prostituția, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă

calificată, prev. de art. 12, alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

- faptele inculpatului B.V. de a

recruta pe partea vătămată L.A.A. și de a-i asigura transportul în Spania, în

scopul practicării prostituției și de a primi de la aceasta suma de 2.106 euro

provenită din practicarea prostituției, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.

- faptele inculpatei M.L. de a

promite în mod mincinos că o va angaja pe partea vătămată G.I.M., ca ajutor de

bucătar în restaurantul propriu, pentru a o determina pe aceasta să vină în

Spania, urmată de obligarea părții vătămate să practice prostituția prin

amenințări, deposedare de acte, profitând de situația acesteia de a se afla

într-o țară străină, realizează conținutul infracțiunii de trafic de persoane

în formă calificată, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

- faptele inculpatei M.L. de a

recruta, transporta și caza pe partea vătămată L.A.A., pentru prostituție în

cluburi din Spania, realizează conținutul infracțiunii de proxenetism, prev. de

art. 329 alin. (2) C. pen.

Pentru infracțiunile comise,

inculpaților li s-a aplicat câte o pedeapsă la individualizarea cărora, în

cadrul general prevăzut de art. 52 și art. 72 C. pen., au fost avute în vedere

gradul de pericol social concret al faptelor comise, datele privind persoana

inculpaților, dar și atitudinea acestora în timpul procesului penal, iar având

în vedere conduita bună a inculpaților până la data săvârșirii faptelor,

tribunalul a apreciat că în favoarea lor poate fi reținută circumstanța

atenuantă judiciară, prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii

pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise.

Sub aspectul laturii civile, în baza

art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (4) C. pen., referitor la art.

118 lit. e) C. pen., s-s confiscat de la inculpatul B.V. sumele de 3.791 Euro

și 731,50 dolari americani sau echivalentul în lei al acestor sume la data

executării, bani primiți de la G.(M.).I.M. și L.A.A. din Spania și proveniți

din faptele de prostituție.

S-a luat act că părțile vătămate G.(M.).I.M.,

L.A.A. și B.I. nu au pretenții civile de la inculpați.

În termen hotărârea a fost apelată

de inculpata M.L. cu motivarea că:

- dispozitivul hotărârii nu respectă

dispozițiile art. 357 C. proc. pen., în sensul că nu se cunoaște numele

persoanei în raport cu care s-a dispus condamnarea;

- nu s-a stabilit cadrul procesual

în ceea ce privește participanții la proces;

- nu le-au fost respectate

drepturile procesuale ale părților vătămate;

- nu s-a explicat părților vătămate

că pot participa la proces în calitate de parte civilă;

- nu s-a stabilit încă din cursul

urmăririi penale a calității de martor a părților vătămate;

- în condițiile în care s-a asigurat

asistență juridică din oficiu părților vătămate acestea aveau calitatea de

martori;

- încadrare juridică greșită în

raport cu situația de fapt reținută în sensul că nu este îndeplinită cerința ca

inculpații să fi acționat împreună, în aceleași condiții de loc și de timp, nu

s-a realizat latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 12 pct. 1 din Legea

nr. 678/2001;

- părțile vătămate și martorii au

dat declarații sub presiune organelor de urmărire penală;

- nu s-au înlăturat motivat

declarațiile inculpaților;

- s-au apreciat greșit probele;

- audierea părților vătămate în

cursul urmăririi penale s-a făcut nelegal, avocații desemnați din oficiu, prin

lipsă de profesionalism nu au contribuit la desfășurarea unei urmăriri penale

legale;

- s-a preluat în hotărâre conținutul

rechizitoriului;

- s-a reținut greșit că partea

vătămată G. nu a avut libertate de mișcare și comunicare;

- partea vătămată G. a fost victimă

a traficului de persoane așa cum rezultă din probe;

- nu au fost luate în considerație

înscrisuri oficiale ale autorităților spaniole cu privire la partea vătămată G.;

- aceeași parte vătămată a făcut

declarații nesincere;

- nu s-a precizat în ce condiții s-a

realizat exploatarea părții vătămate L. și în aceste condiții inculpații au

fost condamnați greșit pentru fapta prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.;

- nu rezultă împrejurările în care

partea vătămată L. a fost determinată pentru a practica prostituția;

- declarația acestei părți nu are

calitatea de probă, fiind luată anterior începerii urmăririi penale;

- nu s-a dovedit că partea a

practicat prostituția;

- nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane;

- pedepsele aplicate nu au fost

corect individualizate și nici modalitatea de executare.

Inculpatul B.V. a susținut apelul

achiesând la motivele inculpatei M.L.

În afara acestor motive inculpatul a

susținut că:

- părțile vătămate nu au fost legal

citate;

- în condițiile în care audiată în

calitate de martor partea vătămată G., a refuzat să facă declarații a doua

oară, prima declarație reprezintă o mărturie mincinoasă;

- s-a folosit o noțiune de

„martor-victimă” neprevăzută de Codul de procedură penală;

- situația de fapt cu privire la

partea vătămată B. nu este susținută de probe;

- s-au confiscat nelegal sumele de

bani, întrucât erau trimiși pentru plata îngrijirilor medicale ale inculpatei M.;

- modalitatea de executare a

pedepsei contravine poziției procesuale a inculpatului, scopul pedepsei putând

fi atins prin suspendarea executării.

Curtea de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 12 din 25 ianuarie 2011 a

respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații M.(fostă C.)L. și B.(fost

G.)V. împotriva sentinței penale nr. 436 din 18 decembrie 2009 pronunțată de

Tribunalul Vaslui în dosarul nr. 388/89/2009, pe care a menținut-o,

însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii au

declarat recurs inculpații M.L. și B.V. și partea vătămată L.A.A.

Recurenții inculpați, personal și

prin apărătorul ales, au solicitat admiterea recursurilor, astfel cum se află

motivate la dosar pentru cele 9 motive de recurs, arătate în scris.

Astfel, primul caz de casare îl

constituie disp. art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. în raport de care

au solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., susținând că în fond după casare, Tribunalul Vaslui nu a

respectat dispoziția trasată de instanța superioară și a pronunțat o hotărâre

nelegală, audiindu-se o singură parte vătămată. Din cercetarea judecătorească

nu rezultă probe care să demonstreze recrutarea părților vătămate, iar probele

obținute anterior datelor de 9-10 mai, sunt nelegale.

În acest sens apreciază că instanța

trebuia să dovedească că s-au exercitat amenințări sau alte forme de

constrângere pentru recrutarea părților vătămate.

Inculpatul B.V. a mai arătat că din

anul 2004 nu a mai fost în Spania, în timp ce inculpata M.L. avea o activitate

constantă în Spania, iar în fața autorităților judiciare spaniole s-a probat că

este integrată în comunitate și nu a mai fost expulzată.

Inculpata M.L. a susținut că a

ajutat părțile vătămate în sensul cazării în Spania, acestea având deplină

libertate de mișcare.

Cu privire la primele declarații

date de părțile vătămate a arătat că acestea au fost chemate la parchet,

amenințate și ținute mai multe ore în condiții improprii pentru a da

respectivele declarații, iar printre persoanele cu care s-a făcut recunoașterea

din grup se afla și soțul ofițerului de poliție anchetator.

Nu în ultimul rând a susținut că

procurorul avea obligația să demonstreze faptul că părțile vătămate au fost

obligate și exploatate în Spania.

Un alt motiv de casare îl constituie

temeiul prev. de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., apreciind că

hotărârea este nemotivată și se impune casarea cu trimitere spre rejudecare,

arătând că instanța de apel nu a realizat o examinare proprie a criticilor

hotărârii ci s-a limitat doar la aprecierea, simpla trimitere la conținutul

sentinței primei instanțe.

A mai invocat ca și caz de casare,

disp. art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., arătând că instanța de apel

nu s-a pronunțat pe probele administrate, acestea fără a se regăsi în cuprinsul

hotărârii și nu a răspuns la nici o susținere a apărării.

Într-un ultim subsidiar, a invocat

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., și a

solicitat ca la reindividualizarea pedepselor, reținându-se în favoarea

acestora circumstanțele atenuante, să se dispună aplicarea unor pedepse cu

suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării acestora.

În motivele scrise aflate la dosar,

s-au mai invocat cazurile de casare prev. de:

- art. 385

9

pct. 17

2

Cod proc. pen, apreciindu-se că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Iași

este nelegală întrucât prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii;

În acest sens, inculpații au

susținut că au fost lipsiți de un proces echitabil, încălcându-se dispozițiile

luate de aceeași instanță prin decizia penală nr. 13 din 15 februarie 2008, iar

pe de altă parte a stabilit calități procesuale părților care nu se regăsesc în

legislația română.

Astfel, în concret s-a făcut

trimitere la declarația părții vătămate G.M.I.M., care la urmărirea penală a

fost audiată în lipsa inculpaților sau a apărătorului acestora, deși depusese cerere

de a participa la toate actele de procedură în sensul disp. art. 171 și urm. C.

proc. pen.

În fața instanței de fond, după

casare, deși a fost audiată această parte vătămată, după ce a răspuns la

întrebările instanței, a refuzat să mai răspundă și la întrebările adresate de

inculpați, instanța respingând întrebările și încălcând prin aceasta atât legea

cât și decizia de casare.

S-a mai arătat că este nelegală și

calitatea procesuală pe care acuzarea prin actul de trimitere în judecată a

atribuit-o numitelor G.M.I.M., L.A.A. și B.I., aceea de „martore - victime”;

- art. 385

9

pct. 21 C.

proc. pen., susținând că hotărârea este nelegală întrucât la termenul din 18

ianuarie 2011, cu ocazia dezbaterilor, procedura de citare a fost viciată cu

partea vătămată L.A.;

- art. 385

9

pct. 17

2

Cod proc. pen, arătând că hotărârea este contrară legii în ceea ce privește

respingerea primului motiv de apel referitor la conținutul dispozitivului;

- art. 385

9

pct. 12 C.

proc. pen., apreciind că modul în care au fost analizate elementele

constitutive ale infracțiunilor a condus la nelegala condamnare a inculpaților,

în condițiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor supuse judecății;

- art. 385

9

pct. 17 Cod

proc. pen, susținând că hotărârea trebuie modificată și datorită greșitei

încadrări juridice dată faptelor în condițiile reținerii vinovăției

inculpaților.

S-a mai solicitat ca în condițiile

pronunțării unei soluții de achitare să fie înlăturată măsura confiscării.

Recurenta parte vătămată L.A.A. în

motivele scrise aflate la dosar a solicitat admiterea recursului, apreciind

hotărâre pronunțată nelegală susținând că nu a fost legal citată pentru a fi

prezentă la judecarea apelului.

Examinând recursurile declarate în

cauză de inculpații M.L. și B.V. prin prisma motivelor invocate cât și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că aceste sunt fondate, iar cel al părții vătămate

L.A.A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Din multitudinea susținerilor din

motivele de recurs invocate de către inculpați se detașează unul care se impune

a fi analizat prioritar în raport de celelalte motive de recurs, cel prevăzut

de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. (instanța nu s-a pronunțat cu privire

la unele probe administrate, ori asupra unor cereri esențiale pentru părți de

natură să le garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului).

Pentru a fi operant motivul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., textul impune

îndeplinirea a două condiții:

- omisiunea instanței de a se

pronunța asupra unor probe administrate;

- probele administrate să fie de

natură să garanteze drepturile și să fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii,

în sensul influențării soluției date cauzei, respectiv de condamnare în

achitare și invers.

Inculpații M.L. și B.V. au învederat

atât în scris, cât și prin susțineri orale, în fața instanței de fond și a

celei de control judiciar, o serie de contradicții și nelămuriri între probele

administrate în cauză, în faza de urmărire penală și cele din faza de cercetare

judecătorească, solicitând să fie analizate odată cu soluționarea cauzei,

contradicții pe care inculpații le considerau esențiale în dovedirea

nevinovăției.

Astfel, în dovedirea nevinovăției inculpații

au solicitat audierea în calitate de martori a numiților P.I. (fila 64 – încheierea

din 4 mai 2010 dos. instanță apel) și B.E. (fila 90 – încheierea din 29 iunie 2010

dos. instanță de apel), solicitare încuviințată, martorii fiind audiați la 1

iunie 2010, (P.I. - fila 76) și respectiv 14 septembrie 2001 (fila 108 - B.E.),

declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

De asemenea, inculpații au depus la

dosar un set de acte (filele 130-148) emise de autoritățile spaniole, acte

încuviințate de către instanța de judecată prin care își dovedesc nevinovăția

și susțin motivele de apel.

Asupra acestor acte instanța de apel

nu a făcut nicio referire atunci când a analizat vinovăția inculpaților,

instanța de control judiciar mărginindu-se în motivarea deciziei doar să

tranșeze problema înscrisurilor într-o frază lacunară și lapidară, în sensul că

: „Înscrisurile depuse de inculpați care au fost emise de autoritățile spaniole

au fost avute în vedere fiind analizate de prima instanță în considerentele

hotărârii.”

În cazul constatării existenței

faptei, trebuie cunoscute împrejurările de loc, de timp, de mod, de mijloace,

de scop, în care s-a săvârșit fapta, împrejurările care influențează asupra

gradului și caracterului răspunderii, fie în defavoarea, fie în favoarea

inculpatului, în acest sens instanța de control judiciar trebuia să analizeze

și să pronunțe asupra tuturor probelor încuviințate și administrate, acestea

urmau să fie supuse analizei și interpretării logice, sub toate aspectele

semnalate de către inculpați, tocmai în considerarea prezumției de nevinovăție

și în scopul aflării adevărului, trebuia să-și îndrepte atenția și spre

administrarea și analizarea probelor din care ar putea reieși nevinovăția

inculpaților, aspect care reiese din dispozițiile art. 3, art. 4, art. 6 și

art. 287 C. proc. pen.

În cauză, instanța de apel a omis

însă să se pronunțe asupra acestor probe, propuse în apărare de către

inculpați.

De asemenea, instanțele de judecată

au obligația legală de a afla adevărul, pe baza probelor, în fiecare cauză

penală, ceea ce implică desfășurarea unei activități probatorii complete, cu

verificarea tuturor împrejurărilor de fapt și de drept în vederea aflării

adevărului. Rolul activ al autorităților judiciare este examinat în raport cu

această obligație, astfel încât, atunci când au rămas împrejurări nelămurite

prin probe, aspecte contradictorii, se consideră că nu a fost exercitat rolul

activ și, ca urmare, probatoriul trebuie continuat în vederea lămuririi acestor

împrejurări.

Mai mult, instanța de control

judiciar s-a limitat a prelua motivarea hotărârii instanței de fond, deși avea

obligația de a verifica dacă faptele

și împrejurările reținute prin hotărârea atacată reprezintă

adevărul material, complet și cert întemeiat.

Pentru a putea efectua acest

control, în recurs e necesar a se cunoaște care a fost starea de fapt reținută

de instanța a cărei hotărâre este atacată și pe baza căror probe s-a ajuns la

această stabilire. Acest lucru nu poate fi verificat decât pe baza motivării

hotărârii recurate, aceasta constituind un element de transparență a justiției,

inerent oricărui act juridic adițional.

Hotărârea judecătorească reprezintă

rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în

cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării

de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora,

urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care-și găsesc

exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești. Ori de câte ori instanțele

de judecată nu efectuează o cercetare judecătorească complexă, însușindu-și

probele strânse de organul de urmărire penală, încalcă dreptul la apărare al

inculpatului și aduce o gravă vătămare intereselor legitime.

Din cele expuse mai sus, reiese că

în cauză instanța de apel nu a supus analizei și interpretării logice toate

probele administrate, precum și contradicțiile semnalate de către inculpați

existente în probatoriul administrat, care erau necesare a fi luate în

considerare în soluționarea cauzei sub toate aspectele, putând influența

soluția cauzei.

În acest context, Înalta Curte

consideră că hotărârea se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de apel, aceasta urmând să verifice și apărările

inculpaților, să clarifice toate contradicțiile existente în probatoriul

administrat, învederate de către aceștia, arătând motivat care sunt probele pe

care își fundamentează hotărârea și care au fost înlăturate.

De asemenea, instanța de apel va face

analiza înscrisurilor emise de autoritățile spaniole depuse de inculpați,

motivându-și decizia în sensul reținerii sau înlăturării acestora, ca probe în

apărare, cu argumente pro sau contra, motivate corespunzător.

Admiterea recursurilor în temeiul

motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

face inutilă analiza temeiniciei și legalității celorlalte motive de recurs

invocate, acestea urmând a fi avute în vedere și analizate în concret de către

instanța de apel, în rejudecare.

Cât privește recursul declarat de

partea vătămată L.A.A., Înalta Curte constată că este inadmisibil, întrucât aceasta

nu a promovat calea de atac a apelului, potrivit disp. art. 385

1

C.

proc. pen.

Ca atare, recursurile declarate de

inculpații M.L. și B.V. fiind fondate, Înalta Curte urmează a le admite în

conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 2 lit. c) alin. (2) C. proc.

pen., a casa decizia atacată și a trimite cauza la Curtea de Apel Iași spre

rejudecare.

Totodată, Înalta Curte, potrivit

disp. art. 385

15

pct. 1 lit. a) , teza a 2 a C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil recursul declarat de partea vătămată L.A.A.

Văzând si disp. art. 192 alin. (2)

și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații M.L. și B.V.

împotriva deciziei penale nr. 12 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Casează

decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiași

instanțe, respectiv Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea

vătămată L.A.A. împotriva aceleiași decizii penale.

Onorariile pentru apărarea din oficiu a recurenților

inculpați până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 150 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte vătămată L.A.A. la plata sumei de 200

lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 1 iunie 2011.