ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3892/2012

Asupra

contestației în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 191 din

data de 27 octombrie 2011 a Tribunalului Vaslui, secția penală, s-a admis, în

parte, cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei formulată de

inculpatul P.A.R. prin apărător pentru care a fost trimis în judecată.

S-a admis, în

parte, cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei invocată din oficiu

de instanță.

În temeiul

art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a

infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin.

(1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru

care inculpatul a fost trimis în judecată în două infracțiuni, respectiv în:

- infracțiunea

de trafic de minore în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - victime fiind M.A.L.

și Ț.A.M. și

- infracțiunea

de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. - victimă fiind S.L.A.

A fost

condamnat inculpatul P.A.R., la următoarele pedepse:

- 5 (cinci)

ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minore

în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - victime fiind M.A.L. și Ț.A.M.;

- 5 (cinci)

ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism

prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. victimă fiind S.L.A.

În baza art.

33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) și (3) C. pen., au fost contopite

pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa de

5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

Pe durata

executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul

art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive și

în conformitate cu disp. art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 16

februarie 2011 la zi.

S-a luat act

că părțile vătămate M.A.L., Ț.A.M. și S.L.A. nu s-au constituit părți civile în

cauză.

În baza art.

191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului

cheltuieli judiciare în sumă de 2800 RON, din care suma de 900 RON onorarii

avocați din oficiu desemnat pentru victime în timpul urmăririi penale (av. M.L.,

l.O. și N.D.) și în cursul judecății (av. D.M.).

S-a reținut,

în fapt, că inculpatul P.A.R. a activat în calitate de lucrător cadrul Poliției

municipiului Vaslui - Inspectoratul Județean de Poliție până în luna septembrie

2010 când a fost eliberat din funcție fiind sancționat disciplinar. Inculpatul,

începând cu anul 2009, profitând și de funcția pe care o avea, anume de

lucrător de poliție, a început să recruteze tinere din mediul care aveau o relație

dificilă cu familia, care urmau cursurile liceelor din Vaslui și care nu aveau

parte de o supraveghere mai atentă din parte. Aceste tinere, care nu aveau

împlinită vârsta de 18 ani, erau puse să practice prostituția în municipiul

Vaslui, inculpatul fiind cel care Ie-a adus; care să întrețină relații intime.

Scopul urmărit de către inculpat a fost acela de a obține venituri din

activitatea de prostituție pe care a desfășurat-o fiind cunoscută nevoia de

bani a acestuia, întrucât avea o pasiune pentru noroc. Inculpatul P.A.R. a

profitat de faptul că minorele erau persoane vulnerabile și Ie-a creat o

dependență față de el, în acest sens reușind să le manipuleze. Totodată,

inculpatul a folosit și o poziție de autoritate cu victimele, prin funcția pe

care a deținut-o la acel moment. Astfel inculpatul P.A.R. a exploatat sexual în

perioada 2009-2011 pe minorele M.A.L., Ț.A.M. și S.L.A.

Prin decizia

penală nr. 57 din 20 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția

penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpatul P.A.R. împotriva sentinței penale nr. 191 din data de 27 octombrie 2011

pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care a menținut-o. S-a menținut starea de

arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării

preventive după data de 27 octombrie 2011. A fost obligat inculpatul să achite

statului suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de

1100 RON reprezintă onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru părțile

vătămate.

Prin decizia penală

nr. 1929 din 6 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins ca

nefondat recursul declarat de inculpatul P.A.R. împotriva deciziei penale nr. 57

din 20 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze

cu minori. S-a dedus reținerea și arestarea preventivă a recurentului inculpat de

la 16 februarie 2011 la 6 iunie 2012. A fost obligat recurentul inculpat la plata

sumei de 850 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

La data de 19

iunie 2012, împotriva deciziei penale nr. 1929 din 6 iunie 2012, contestatorul P.A.R.

a formulat contestație în anulare solicitând, în esență, desființarea hotărârii

și în principal achitarea, în subsidiar reducerea pedepsei, întrucât a fost condamnat

pentru infracțiunea de trafic de minori pe nedrept, nu a fost audiată partea vătămată

și nici nu s-a prezentat în fața instanței, nu au fost audiați martorii propuși

de către contestator.

În conformitate

cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat

admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de

instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale

după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină

concordanță cu materialele aflate la dosar.

Contestația în

anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative

din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.

Pentru a asigura

respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile,

legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi

primită și anumite particularități în privința soluționării cererii.

Față de motivele

invocate de contestator și față de prevederile dispozițiilor art. 386 C. proc. pen.,

care prevăd expres și limitativ cazurile în care se poate face contestație în anulare,

Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, dispozițiile

art. 386 C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate

face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura

de citare a părții pentru termenul ia care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a

fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța

de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent

nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Față de dispozițiile

art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de verificare prealabilă

a îndeplinirii condițiilor de formă a contestației în anulare, instanța admite în

principiu contestația în anulare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de

lege - respectiv dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de

lege, dacă motivul pe care se sprijină contestație este din cele prevăzute la

art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă

dovezi care sunt depuse la dosar.

Ori, în speță,

contestatorul solicită desființarea hotărârii și achitarea sau reducerea pedepsei,

astfel că în atare situație, Înalta Curte constată că cererea de contestație formulată

de contestatorul P.A.R. nu îndeplinește cerințele legii pentru a fi admisă, întrucât

motivele invocate de contestator, nu se încadrează în niciunul din cazurile strict

și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., ca atare, contestația în anulare

este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391

C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul P.A.R. împotriva deciziei penale

nr. 1929 din 06 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 828/89/2011.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 27 noiembrie 2012