ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3892/2012

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 191 din data de 27 octombrie 2011 a Tribunalului Vaslui, secția penală, s-a admis, în parte, cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul P.A.R. prin apărător pentru care a fost trimis în judecată. S-a admis, în parte, cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei invocată din oficiu de instanță. În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în două infracțiuni, respectiv în: - infracțiunea de trafic de minore în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- victime fiind M.A.L. și Ț.A.M. și - infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. - victimă fiind S.L.A. A fost condamnat inculpatul P.A.R., la următoarele pedepse: - 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minore în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - victime fiind M.A.L. și Ț.A.M.; - 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen.

victimă fiind S.L.A. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) și (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive și în conformitate cu disp. art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 16 februarie 2011 la zi.

S-a luat act că părțile vătămate M.A.L., Ț.A.M. și S.L.A. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 2800 RON, din care suma de 900 RON onorarii avocați din oficiu desemnat pentru victime în timpul urmăririi penale (av. M.L., l.O. și N.D.) și în cursul judecății (av. D.M.). S-a reținut, în fapt, că inculpatul P.A.R. a activat în calitate de lucrător cadrul Poliției municipiului Vaslui - Inspectoratul Județean de Poliție până în luna septembrie 2010 când a fost eliberat din funcție fiind sancționat disciplinar. Inculpatul, începând cu anul 2009, profitând și de funcția pe care o avea, anume de lucrător de poliție, a început să recruteze tinere din mediul care aveau o relație dificilă cu familia, care urmau cursurile liceelor din Vaslui și care nu aveau parte de o supraveghere mai atentă din parte.

Aceste tinere, care nu aveau împlinită vârsta de 18 ani, erau puse să practice prostituția în municipiul Vaslui, inculpatul fiind cel care Ie-a adus; care să întrețină relații intime. Scopul urmărit de către inculpat a fost acela de a obține venituri din activitatea de prostituție pe care a desfășurat-o fiind cunoscută nevoia de bani a acestuia, întrucât avea o pasiune pentru noroc. Inculpatul P.A.R. a profitat de faptul că minorele erau persoane vulnerabile și Ie-a creat o dependență față de el, în acest sens reușind să le manipuleze. Totodată, inculpatul a folosit și o poziție de autoritate cu victimele, prin funcția pe care a deținut-o la acel moment. Astfel inculpatul P.A.R. a exploatat sexual în perioada 2009-2011 pe minorele M.A.L., Ț.A.M.

și S.L.A. Prin decizia penală nr. 57 din 20 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.A.R. împotriva sentinței penale nr. 191 din data de 27 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care a menținut-o. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive după data de 27 octombrie 2011. A fost obligat inculpatul să achite statului suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 1100 RON reprezintă onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru părțile vătămate. Prin decizia penală nr. 1929 din 6 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.A.R.

împotriva deciziei penale nr. 57 din 20 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. S-a dedus reținerea și arestarea preventivă a recurentului inculpat de la 16 februarie 2011 la 6 iunie 2012. A fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 850 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. La data de 19 iunie 2012, împotriva deciziei penale nr. 1929 din 6 iunie 2012, contestatorul P.A.R. a formulat contestație în anulare solicitând, în esență, desființarea hotărârii și în principal achitarea, în subsidiar reducerea pedepsei, întrucât a fost condamnat pentru infracțiunea de trafic de minori pe nedrept, nu a fost audiată partea vătămată și nici nu s-a prezentat în fața instanței, nu au fost audiați martorii propuși de către contestator.

În conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi. Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii.

Față de motivele invocate de contestator și față de prevederile dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., care prevăd expres și limitativ cazurile în care se poate face contestație în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă. Astfel, dispozițiile art. 386 C. proc.

pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul ia care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen. Față de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de verificare prealabilă a îndeplinirii condițiilor de formă a contestației în anulare, instanța admite în principiu contestația în anulare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege - respectiv dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestație este din cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse la dosar.

Ori, în speță, contestatorul solicită desființarea hotărârii și achitarea sau reducerea pedepsei, astfel că în atare situație, Înalta Curte constată că cererea de contestație formulată de contestatorul P.A.R. nu îndeplinește cerințele legii pentru a fi admisă, întrucât motivele invocate de contestator, nu se încadrează în niciunul din cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., ca atare, contestația în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.A.R. împotriva deciziei penale nr. 1929 din 06 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 828/89/2011. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 27 noiembrie 2012