ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3555/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3555/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 141 din 12 mai 2009, Tribunalul Mureș a dispus următoarele:

În baza

art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în

sarcina inculpatului O.E., din infracțiunea de trafic de persoane în formă

continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în:

-

infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu privire la partea vătămată N.L.);

- infracțiunea

de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 (cu privire la partea vătămată Z.S.) cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

În baza

art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în

sarcina inculpatului O.A.T., din complicitate la infracțiunea de trafic de

persoane în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12

alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., în:

-

infracțiunea de trafic de persoane, în forma complicității, prevăzută de art.

26 C. pen., raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001.

A respins

restul cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în

sarcina inculpatului O.A.T..

În baza

art. 345 alin. (1) și (3) C. proc. pen. coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a) și

art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul O.E. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu privire la partea vătămată N.L.).

În baza

art. 345 alin. (1) și (3) C. proc. pen. coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a) și

art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul O.A.T. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane, în forma complicității, prevăzută de art.

26 C. pen., raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 (cu privire la partea vătămată N.L.).

În baza

art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul O.E. la

pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 (cu privire la partea vătămată Z.S.).

Potrivit

dispozițiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută

de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

În baza

art. 346 alin. (1) și (2) C. proc. pen., raportat la art. 1169 C. civ. s-au

respins acțiunile civile formulate de părțile civile N.L. și Z.S.

S-a făcut

aplicarea art. 191 alin. (1) și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

În actul

de inculpare s-a arătat, în esență, cu privire la inculpatul O.A.T., că acesta

l-a ajutat pe inculpatul O.E. în activitatea de racolare și transportare, în

scopul exploatării sexuale a părții vătămate N.L., însoțind partea vătămată și

întărindu-i acesteia încrederea în inculpatul O.E., pentru contribuția sa

inculpatul primind și o anumită sumă de bani.

Instanța

de fond a apreciat că declarațiile părții vătămate N.L. sunt contradictorii și

nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, astfel că nu a

reținut în sarcina inculpaților infracțiunea de trafic de persoane în legătură

cu aceasta.

S-a

arătat că partea vătămată a fost de acord că meargă în Spania cu condiția să

fie însoțită de inculpatul O.A.T., în care avea încredere. Ea a cunoscut scopul

deplasării și a stat de bunăvoie în locuința lui S.I., având deplină libertate

de mișcare, iar actele de identitate asupra sa.

În timpul

celor 10 zile cât a stat în locuința lui S.I., zis „L.”, partea vătămată nu a

fost obligată să se prostitueze și nu există dovezi că ar fi fost vândută

sus-numitului de către inculpați pentru suma de 250 dolari SUA.

Cu

privire la partea vătămată Z.S., s-a reținut că a fost racolată de inculpatul

O.E. în luna decembrie 2002, promițându-i-se că i se va asigura un loc de muncă

în Spania, la cules de căpșuni.

Inculpatul

a vândut-o apoi lui S.I., care a dus-o în Spania prin mijlocirea unei rude pe

nume P. Partea vătămată a fost obligată să se prostitueze într-un local de

noapte din Madrid.

În urma

unei razii efectuate de poliție, a fost trimisă înapoi în țară.

Cu

privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că N.L. a solicitat 1.000 euro

de la inculpatul O.E., iar Z.S., suma de 3.000 euro de la același inculpat,

aceasta sumă reprezentând suma cu care inculpatul ar fi vândut-o în București.

Partea

civilă N.L. a detaliat pretențiile în cursul declarației date în 26 septembrie

2007, arătând că solicită obligarea inculpatului O.E. la 155 euro,

contravaloarea drumului România - Spania, 200 de euro, reprezentând suma pentru

care a fost vândută, și 645 euro, daune morale.

Cu

privire la aceste sume, prima instanță a reținut că daunele materiale nu au

fost dovedite în niciun fel, neexistând probe despre prețul vânzării părților

civile, respectiv probe care să ateste că inculpatul O.E. a primit sumele

indicate cu acest titlu. De asemenea, instanța a constatat că nu au fost aduse

probe nici pentru cheltuielile de transport, din care să reiasă că partea

civilă N.L. a plătit, după cele întâmplate, costul transportului până în

Spania.

Cu

privire la daunele morale solicitate, instanța a apreciat că acestea nu se

justifică raportat la starea de fapt reținută și în baza declarațiilor părții

civile N.L., declarații în care aceasta a arătat că nu s-a prostituat.

Neexistând

niciun element în funcție de care să se poată calcula sumele obținute de partea

civilă Z.S. în urma prostituției, instanța nu a făcut nici aplicarea

dispozițiilor din Legea nr. 678/2001, privind confiscarea bunurilor, valorilor

dobândite în urma săvârșirii infracțiunii.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și

inculpatul O.E.

Parchetul

a solicitat condamnarea inculpatului O.E. și pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de persoane cu privire la partea vătămată N.L., precum și condamnarea

inculpatului O.A.T. pentru complicitate la această infracțiune.

Inculpatul

O.E. a solicitat achitarea și pentru infracțiunea de trafic de persoane

săvârșită în dauna părții vătămate Z.S., motivând că aceasta a plecat de

bunăvoie în Spania, iar el nu a cunoscut ce urma să facă aceasta acolo.

Prin

Decizia penală nr. 32 din 6 mai 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, a desființat parțial

sentința atacată și, în rejudecare, a dispus următoarele:

În baza

art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în

sarcina inculpatului O.E. din două infracțiuni de trafic de persoane prevăzute

de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, într-o singură infracțiune

de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 7 (șapte) ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane în formă

continuată.

În baza

art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, l-a condamnat pe inculpatul O.A.T. la pedeapsa de 5 (cinci) ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic

de persoane.

În baza

art. 71 C. pen., a interzis inculpaților, pe durata executării pedepsei,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A admis

în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N.L. și l-a obligat pe

inculpatul O.E. la plata sumei de 500 euro la data plății cu titlu de daune

morale.

A respins

acțiunea civilă a părții civile Z.S.

A

menținut ca legală și temeinică dispoziția privind aplicarea art. 334 C. proc.

pen. față de inculpatul O.A.T.

A respins

ca nefondat apelul inculpatului O.E. împotriva sentinței penale sus-menționate.

A obligat

pe inculpatul O.E. la plata sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli

judiciare parțiale avansate de stat în apel. Restul cheltuielilor avansate de

stat rămân în sarcina acestuia.

Suma de

600 RON, reprezentând onorarii avocațiale din oficiu pe seama inculpatului

O.A.T. și a părților civile, se va avansa din fondul special al Ministerului

Justiției către Baroul Mureș.

Instanța

de apel a constatat că situația de fapt în ceea ce privește fapta săvârșită de

inculpatul O.E. în dauna părții vătămate Z.S. este corect stabilită.

S-a

arătat că susținerile inculpatului în sensul că nu cunoștea adevăratul scop,

acela al exploatării sexuale, pentru care S.I. i-a cerut să racoleze tinere

femei pentru a le trimite în Spania, nu pot fi primite, probele dovedind

implicarea sa, în cunoștință de cauză, în rețeaua creată de S.

Cu

privire la partea vătămată N.L., instanța de apel a constatat că prima instanță

a făcut o apreciere greșită a probelor.

Curtea a

arătat că din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul

O.E. făcea parte din rețeaua creată de S.I. și se ocupa de racolarea tinerelor

femei pentru a fi trimise în Spania, cunoscând faptul că vor fi exploatate

sexual, prin obligarea lor la practicarea prostituției

Curtea a

constatat că faptele inculpatului O.E., care în cursul lunilor noiembrie și

decembrie 2002, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în baza unei

înțelegeri prealabile cu numitul S.I., le-a racolat, sub promisiunea asigurării

unor locuri de muncă bine plătite în Spania, pe părțile vătămate N.L. și Z.S.,

pe care le-a transport și ulterior le-a vândut grupării infracționale conduse

de numitul S.I. care, la rândul său, le-a transport în Spania, în scopul

exploatării lor sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de persoane săvârșită în formă continuată și de două sau mai multe

persoane împreună, respectiv inculpatul O.E. s-a folosit de numitul O.A.T.

pentru a-și atinge scopul, în cazul părții vătămate N.L.

În

consecință, instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor în cazul

inculpatului O.E. și a dispus condamnarea ambilor inculpați pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de persoane, respectiv complicitate la această

infracțiune, cu privire la partea vătămată N.L.

În cazul

inculpatului O.A.T., Curtea a menținut încadrarea juridică întrucât acesta nu a

participat și la racolarea și transportul părții vătămate Z.S.

Curtea a

dispus obligarea inculpatului O.E. la daune morale către partea civilă N.L.,

restul pretențiilor civile formulate atât de către aceasta, cât și de Z.S.

fiind respinse ca nedovedite.

În termen

legal, împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații O.E. și

O.A.T.

Recurentul-inculpat

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și achitarea

în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., precum și

respingerea pretențiilor civile formulate în cauză.

Temeiul

juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18

C. proc. pen.

Recurentul

inculpat O.A.T. a solicitat casarea deciziei atacate și menținerea soluției de

achitare pronunțată de prima instanță.

În

subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând că instanța

de apel nu s-a pronunțat cu privire la anumite probe, respectiv convorbirile

telefonice.

Temeiul

juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18

și 10 C. proc. pen.

Examinând

recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt

fondate, pentru următoarele considerente:

Din

analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că

instanța de apel a stabilit în mod corect și complet situația de fapt și

vinovăția inculpaților, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor

comise de aceștia.

Astfel,

probele efectuate demonstrează relațiile stabilite între inculpatul O.E., pe de

o parte, și S.A., zis „L.”, și V.I., zis „S.”, pe de altă parte, aceștia doi

fiind cunoscuți pentru obținerea de venituri ilegale de pe urma activității de

prostituție practicată în Spania de către femeile pe care le racolau din

România.

Inculpatul

O.E. a hotărât să se implice și el în această activitate, apelând la ajutorul

inculpatului O.A.T. pentru a racola pe partea vătămată N.L., întrucât acesta

din urmă avea o relație mai apropiată cu victima.

Cei doi

au determinat-o pe partea vătămată să-i însoțească și au predat-o pe aceasta

soției lui S.I.

Inculpații

au primit suma de 130 dolari SUA de la V.I., bani pe care i-au împărțit.

Ulterior,

partea vătămată a fost transportată în Spania, unde a practicat prostituția în

folosul grupului condus de S.

Această

situație de fapt rezultă din declarațiile părții vătămate N.L. coroborate cu

declarațiile inculpatului O.A.T.

Este

irelevant că victima și-ar fi dat consimțământul pentru a fi dusă în Spania

întrucât, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimțământul persoanei,

victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Inculpatul

O.E. a procedat în același fel și în cazul părții vătămate Z.S., apelând de

această dată la martorul A.M. pentru a o convinge să meargă în Spania, la muncă

în agricultură.

Și

această victimă - persoană cu stare materială precară - a fost vândută pentru a

fi exploatată sexual în folosul lui S.I. La rândul său, acesta a vândut-o unei

alte persoane contra sumei de 2.000 euro.

Martora

B.C. (fostă A.) a arătat în declarația sa despre modul în care a decurs

racolarea părții vătămate, rolul avut de O.E. în racolarea și predarea acesteia

către familia S., ca și despre relatările ulterioare ale victimei în legătură

cu practicarea prostituției în Spania în folosul lui S.I.

Înalta

Curte constată că probele administrate au fost corect evaluate și au condus în

mod just la condamnarea inculpaților.

În cauză

nu există temeiuri de achitare a acestora, astfel că criticile formulate

privind greșita lor condamnare vor fi înlăturate ca nefondate.

Tot

astfel vor fi înlăturate și criticile întemeiate pe dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. întrucât instanța de apel a examinat toate acele probe de

natură să influențeze soluția procurorului, arătând că acestea au fost greșit

interpretate de instanța de fond, care a pronunțat în mod eronat achitarea

inculpaților.

Instanța

de apel a evaluat aceleași probe care conduseseră prima instanță la o soluție

greșită, astfel că nu a omis să se pronunțe asupra vreunei probe de natură să

garanteze drepturile ori să influențeze în sens contrar soluția procesului.

Așa

fiind, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de

inculpați, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Onorariul

apărătorului din oficiu care a asigurat asistență juridică inculpatului O.A.T.

se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Din același fond se va plăti și

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a părții

vătămate.

Văzând și

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin.

(2), art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.E. și O.A.T. împotriva

Deciziei penale nr. 32/A din 6 mai 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul-inculpat O.A.T. la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă

recurentul-inculpat O.E. la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariul

pentru apărarea din oficiu a intimatelor părți civile, în sumă de câte 150 RON,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 12 octombrie 2010.