ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3555/2010

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 141 din 12 mai 2009, Tribunalul Mureș a dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului O.E., din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în: - infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu privire la partea vătămată N.L.); - infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu privire la partea vătămată Z.S.) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului O.A.T., din complicitate la infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în: - infracțiunea de trafic de persoane, în forma complicității, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. A respins restul cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului O.A.T.. În baza art. 345 alin. (1) și (3) C. proc. pen. coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc.

pen., l-a achitat pe inculpatul O.E. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu privire la partea vătămată N.L.). În baza art. 345 alin. (1) și (3) C. proc. pen. coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul O.A.T. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în forma complicității, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu privire la partea vătămată N.L.). În baza art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu privire la partea vătămată Z.S.). Potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 346 alin. (1) și (2) C. proc. pen., raportat la art. 1169 C. civ. s-au respins acțiunile civile formulate de părțile civile N.L. și Z.S. S-a făcut aplicarea art. 191 alin. (1) și art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: În actul de inculpare s-a arătat, în esență, cu privire la inculpatul O.A.T., că acesta l-a ajutat pe inculpatul O.E.

în activitatea de racolare și transportare, în scopul exploatării sexuale a părții vătămate N.L., însoțind partea vătămată și întărindu-i acesteia încrederea în inculpatul O.E., pentru contribuția sa inculpatul primind și o anumită sumă de bani. Instanța de fond a apreciat că declarațiile părții vătămate N.L. sunt contradictorii și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, astfel că nu a reținut în sarcina inculpaților infracțiunea de trafic de persoane în legătură cu aceasta. S-a arătat că partea vătămată a fost de acord că meargă în Spania cu condiția să fie însoțită de inculpatul O.A.T., în care avea încredere. Ea a cunoscut scopul deplasării și a stat de bunăvoie în locuința lui S.I., având deplină libertate de mișcare, iar actele de identitate asupra sa.

În timpul celor 10 zile cât a stat în locuința lui S.I., zis „L.”, partea vătămată nu a fost obligată să se prostitueze și nu există dovezi că ar fi fost vândută sus-numitului de către inculpați pentru suma de 250 dolari SUA. Cu privire la partea vătămată Z.S., s-a reținut că a fost racolată de inculpatul O.E. în luna decembrie 2002, promițându-i-se că i se va asigura un loc de muncă în Spania, la cules de căpșuni. Inculpatul a vândut-o apoi lui S.I., care a dus-o în Spania prin mijlocirea unei rude pe nume P. Partea vătămată a fost obligată să se prostitueze într-un local de noapte din Madrid. În urma unei razii efectuate de poliție, a fost trimisă înapoi în țară. Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că N.L.

a solicitat 1.000 euro de la inculpatul O.E., iar Z.S., suma de 3.000 euro de la același inculpat, aceasta sumă reprezentând suma cu care inculpatul ar fi vândut-o în București. Partea civilă N.L. a detaliat pretențiile în cursul declarației date în 26 septembrie 2007, arătând că solicită obligarea inculpatului O.E. la 155 euro, contravaloarea drumului România - Spania, 200 de euro, reprezentând suma pentru care a fost vândută, și 645 euro, daune morale. Cu privire la aceste sume, prima instanță a reținut că daunele materiale nu au fost dovedite în niciun fel, neexistând probe despre prețul vânzării părților civile, respectiv probe care să ateste că inculpatul O.E. a primit sumele indicate cu acest titlu.

De asemenea, instanța a constatat că nu au fost aduse probe nici pentru cheltuielile de transport, din care să reiasă că partea civilă N.L. a plătit, după cele întâmplate, costul transportului până în Spania. Cu privire la daunele morale solicitate, instanța a apreciat că acestea nu se justifică raportat la starea de fapt reținută și în baza declarațiilor părții civile N.L., declarații în care aceasta a arătat că nu s-a prostituat. Neexistând niciun element în funcție de care să se poată calcula sumele obținute de partea civilă Z.S. în urma prostituției, instanța nu a făcut nici aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 678/2001, privind confiscarea bunurilor, valorilor dobândite în urma săvârșirii infracțiunii.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpatul O.E. Parchetul a solicitat condamnarea inculpatului O.E. și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane cu privire la partea vătămată N.L., precum și condamnarea inculpatului O.A.T. pentru complicitate la această infracțiune. Inculpatul O.E. a solicitat achitarea și pentru infracțiunea de trafic de persoane săvârșită în dauna părții vătămate Z.S., motivând că aceasta a plecat de bunăvoie în Spania, iar el nu a cunoscut ce urma să facă aceasta acolo. Prin Decizia penală nr. 32 din 6 mai 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, a desființat parțial sentința atacată și, în rejudecare, a dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului O.E. din două infracțiuni de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, într-o singură infracțiune de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată. În baza art. 26 C. pen.

raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, l-a condamnat pe inculpatul O.A.T. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaților, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N.L. și l-a obligat pe inculpatul O.E. la plata sumei de 500 euro la data plății cu titlu de daune morale. A respins acțiunea civilă a părții civile Z.S. A menținut ca legală și temeinică dispoziția privind aplicarea art. 334 C. proc.

pen. față de inculpatul O.A.T. A respins ca nefondat apelul inculpatului O.E. împotriva sentinței penale sus-menționate. A obligat pe inculpatul O.E. la plata sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale avansate de stat în apel. Restul cheltuielilor avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Suma de 600 RON, reprezentând onorarii avocațiale din oficiu pe seama inculpatului O.A.T. și a părților civile, se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul Mureș. Instanța de apel a constatat că situația de fapt în ceea ce privește fapta săvârșită de inculpatul O.E. în dauna părții vătămate Z.S. este corect stabilită. S-a arătat că susținerile inculpatului în sensul că nu cunoștea adevăratul scop, acela al exploatării sexuale, pentru care S.I.

i-a cerut să racoleze tinere femei pentru a le trimite în Spania, nu pot fi primite, probele dovedind implicarea sa, în cunoștință de cauză, în rețeaua creată de S. Cu privire la partea vătămată N.L., instanța de apel a constatat că prima instanță a făcut o apreciere greșită a probelor. Curtea a arătat că din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul O.E. făcea parte din rețeaua creată de S.I. și se ocupa de racolarea tinerelor femei pentru a fi trimise în Spania, cunoscând faptul că vor fi exploatate sexual, prin obligarea lor la practicarea prostituției Curtea a constatat că faptele inculpatului O.E., care în cursul lunilor noiembrie și decembrie 2002, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în baza unei înțelegeri prealabile cu numitul S.I., le-a racolat, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Spania, pe părțile vătămate N.L.

și Z.S., pe care le-a transport și ulterior le-a vândut grupării infracționale conduse de numitul S.I. care, la rândul său, le-a transport în Spania, în scopul exploatării lor sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane săvârșită în formă continuată și de două sau mai multe persoane împreună, respectiv inculpatul O.E. s-a folosit de numitul O.A.T. pentru a-și atinge scopul, în cazul părții vătămate N.L. În consecință, instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor în cazul inculpatului O.E. și a dispus condamnarea ambilor inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, respectiv complicitate la această infracțiune, cu privire la partea vătămată N.L.

În cazul inculpatului O.A.T., Curtea a menținut încadrarea juridică întrucât acesta nu a participat și la racolarea și transportul părții vătămate Z.S. Curtea a dispus obligarea inculpatului O.E. la daune morale către partea civilă N.L., restul pretențiilor civile formulate atât de către aceasta, cât și de Z.S. fiind respinse ca nedovedite. În termen legal, împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații O.E. și O.A.T. Recurentul-inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., precum și respingerea pretențiilor civile formulate în cauză. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. Recurentul inculpat O.A.T. a solicitat casarea deciziei atacate și menținerea soluției de achitare pronunțată de prima instanță. În subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la anumite probe, respectiv convorbirile telefonice. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 10 C. proc. pen. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanța de apel a stabilit în mod corect și complet situația de fapt și vinovăția inculpaților, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor comise de aceștia.

Astfel, probele efectuate demonstrează relațiile stabilite între inculpatul O.E., pe de o parte, și S.A., zis „L.”, și V.I., zis „S.”, pe de altă parte, aceștia doi fiind cunoscuți pentru obținerea de venituri ilegale de pe urma activității de prostituție practicată în Spania de către femeile pe care le racolau din România. Inculpatul O.E. a hotărât să se implice și el în această activitate, apelând la ajutorul inculpatului O.A.T. pentru a racola pe partea vătămată N.L., întrucât acesta din urmă avea o relație mai apropiată cu victima. Cei doi au determinat-o pe partea vătămată să-i însoțească și au predat-o pe aceasta soției lui S.I. Inculpații au primit suma de 130 dolari SUA de la V.I., bani pe care i-au împărțit.

Ulterior, partea vătămată a fost transportată în Spania, unde a practicat prostituția în folosul grupului condus de S. Această situație de fapt rezultă din declarațiile părții vătămate N.L. coroborate cu declarațiile inculpatului O.A.T. Este irelevant că victima și-ar fi dat consimțământul pentru a fi dusă în Spania întrucât, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului. Inculpatul O.E. a procedat în același fel și în cazul părții vătămate Z.S., apelând de această dată la martorul A.M. pentru a o convinge să meargă în Spania, la muncă în agricultură. Și această victimă - persoană cu stare materială precară - a fost vândută pentru a fi exploatată sexual în folosul lui S.I.

La rândul său, acesta a vândut-o unei alte persoane contra sumei de 2.000 euro. Martora B.C. (fostă A.) a arătat în declarația sa despre modul în care a decurs racolarea părții vătămate, rolul avut de O.E. în racolarea și predarea acesteia către familia S., ca și despre relatările ulterioare ale victimei în legătură cu practicarea prostituției în Spania în folosul lui S.I. Înalta Curte constată că probele administrate au fost corect evaluate și au condus în mod just la condamnarea inculpaților. În cauză nu există temeiuri de achitare a acestora, astfel că criticile formulate privind greșita lor condamnare vor fi înlăturate ca nefondate. Tot astfel vor fi înlăturate și criticile întemeiate pe dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen. întrucât instanța de apel a examinat toate acele probe de natură să influențeze soluția procurorului, arătând că acestea au fost greșit interpretate de instanța de fond, care a pronunțat în mod eronat achitarea inculpaților. Instanța de apel a evaluat aceleași probe care conduseseră prima instanță la o soluție greșită, astfel că nu a omis să se pronunțe asupra vreunei probe de natură să garanteze drepturile ori să influențeze în sens contrar soluția procesului. Așa fiind, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistență juridică inculpatului O.A.T.

se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Din același fond se va plăti și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a părții vătămate. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2), art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.E. și O.A.T. împotriva Deciziei penale nr. 32/A din 6 mai 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-inculpat O.A.T. la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul-inculpat O.E. la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat. Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatelor părți civile, în sumă de câte 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 octombrie 2010.