ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3012/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 127 din 21 august 2012 Tribunalul Vaslui a dispus următoarele:

În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de minori pentru care inculpata M.A.M. a fost trimisă în judecată din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. a respins cererea formulată de către inculpata M.A.M. de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.

În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 pentru care inculpata M.A.M. a fost trimisă în judecată în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

În temeiul prevederilor art. 334 C. pen. a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de persoane pentru care inculpata M.A.M. a fost trimisă în judecată din infracțiunea prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

A condamnată inculpata M.A.M., cetățean român, absolventă a învățământului primar, fără ocupație, necăsătorită, fără antecedente penale, la:

- pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (partea vătămată E.D.).

- pedeapsa de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic art. 74 alin. (1) lit.a), alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (parte vătămată C.A.M.).

În temeiul prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei M.A.M. în pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe care inculpata o va executa efectiv.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

A luat act că partea vătămată C.A.M. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

În temeiul prevederilor art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă E.D. în contradictoriu cu inculpata M.A.M.

În temeiul prevederilor art. 329 alin. ultim. C. pen., a confiscat de la inculpata M.A.M., în folosul statului, suma constând în echivalentul în RON, la momentul executării, a 2400 euro, dobândiți în urma săvârșirii infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

În baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpata M.A.M. la plata către stat a sumei de 1.500, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON, reprezentând 50% din onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpată în cursul judecății, precum și suma de 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru partea civilă E.D. și pentru partea vătămată C.A.M. se avansează din fondul special al Ministerului Justiției.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpata M.A.M. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpata să fie informată că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vaslui a reținut în fapt, următoarele:

În luna iulie a anului 2008, inculpata M.A.M. dar care încă din anul 2005 locuia în Italia, a revenit temporar în România.

Încă din anul 2005, în speță la datele de 14 februarie 2005 și 23 februarie 2005, inculpatei M.A.M. i-a fost interzis de către autoritățile italiene accesul în Italia, iar din adresa din 31 mai 2010 emisă de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională rezultă faptul că în anul 2007 inculpata M.A.M. a fost cercetată de poliție pentru "opunere și rezistență în fața unui oficial de poliție în condițiile în care, la data de 29 octombrie 2007 inculpata s-a opus încercării unui echipaj de poliție de a intra într-un apartament din localitatea Prato, regiunea Toscana, apartament în care vecinii reclamaseră că se practica prostituția, apartamentul fiind închiriat de către cetățenii chinezi H.X.F. și Z.F.T.

De altfel, atât din declarația inculpatei dată în cursul judecății, cât și din declarația martorei B.D., dată în ambele stadii procesuale rezultă faptul că inculpata M.A.M. practica prostituția în Italia, martora afirmând chiar că inculpata a recunoscut față de ea faptul că racola și tinere din România pentru a practica prostituția în Italia.

În vara anului 2008, după cum a relatat martora B.D., inculpata M.A.M. împreună cu martora B.D. s-au întâlnit într-un bar din localitatea Cârja împreună cu partea vătămată C.A., care la acea dată era minoră, și cu învinuitul B.C.G., martora cunoscându-i, astfel, pe cei doi.

În aceiași perioadă de timp, așa cum rezultă din declarația părții vătămate minore C.A., în cadrul unor discuții, inculpata M.A.M. i-a propus să meargă în Italia pentru a lucra, ca și vânzătoare, propunere pe care partea vătămată a acceptat-o.

În continuare, inculpata M.A.M., aflându-se încă în România, înainte de a pleca din Italia, după cum rezultă din declarația martorei B.D. din cursul urmăririi penale, după ce a obținut, prin inducere în eroare, acordul părții vătămate minore C.A.M. de a se deplasa în Italia, i-a solicitat martorei B.D. să o ajute în sensul de a cumpăra din Bârlad două bilete de autocar pentru două persoane, suma de bani necesară pentru achiziționarea acestora urmând a i-o transmite ulterior, după ce va ajunge în Italia.

A reținut instanța faptul că, practic, înainte de revenirea inculpatei M.A.M. în Italia, între aceasta și învinuitul B.C.G., așa cum rezultă, de altfel, și cele relevate mai jos, se formase acordul de voință de a o determina, împreună, prin înșelăciune, afirmând în mod mincinos că va lucra în Italia ca și vânzătoare, pe partea vătămată C.A.M. să meargă în această țară, unde urma a fi obligată să practice prostituția.

De altfel, din interpretarea depoziției martorei B.D. rezultă că, chiar înainte de a pleca în Italia, inculpata M.A.M. și inculpatul B.C.G., în temeiul unei rezoluții unice, o determinaseră pe partea vătămată C.A.M. să ia, prin înșelăciune, hotărârea de a se deplasa în Italia, practic recrutând-o.

Întrucât victima C.A.M. era minoră, iar mama sa nu era de acord cu deplasarea sa în Italia, inculpata M.A.M. a pus la dispoziția învinuitului B.C.G., care urma să se deplaseze cu victima în Italia, cartea de identitate a surorii inculpatei, respectiv a martorei C.B.

Astfel, la scurt timp după discuția purtată de inculpată direct cu martora B.D. în România, aceasta a fost apelată de către inculpata M.A.M. din Italia, care i-a solicitat să meargă la domiciliul mamei sale, de unde să ia un buletin de identitate și apoi să se deplaseze la Bârlad, împreună cu învinuitul B.C.G. și cu partea vătămată C.A.M.,unde să cumpere două bilete de transport rutier (autocar) pe ruta România - Italia, pe care să le înmâneze învinuitului B.C.G.

În atare context, la data de 18 iulie 2008, așa cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosarul de urmărire penală, inculpata a trimis martorei B.D. suma de 871,38 RON, iar martora s-a deplasat la domiciliul mamei inculpatei, unde aceasta i-a înmânat buletinul numitei C.B., sora inculpatei.

Apoi, martora B.D. împreună cu inculpatul B.C.G. și cu partea vătămată C.A.M. s-a deplasat în mun. Bârlad, unde, de la o agenție a firmei A., martora B.D. a achiziționat două bilete de transport pe ruta Napoli, pe care le-a înmânat celor doi.

La data de 19 iulie 2008 învinuitul B.C.G. și partea vătămată minoră C.A.M. au plecat spre Italia, minora folosind biletul de călătorie seria xxx, titular C.B., cât și cartea de identitate a acesteia.

Cei doi, după cum rezultă din declarațiile date, au fost așteptați în localitatea Napoli de către inculpata M.A.M., care i-a transportat pe cei doi în localitatea Terzingo, unde i-a cazat într-un imobil în care locuia și inculpata, dar și un chinez numit A. și logodnica acestuia.

După sosirea în Italia, inculpata M.A.M., i-a relatat părții vătămate minore C.A.M. că, în realitate, nu va lucra ca și vânzătoare în Italia, ci urma să întrețină raporturi sexuale cu diverse persoane, de regulă de naționalitate chineză, atât în locuința în care era cazată, dar și într-un club din apropiere, numit K., aceasta manifestându-și expres refuzul de a se prostitua.

În fața refuzului părții vătămate C.A.M. de a practica raporturi sexuale cu alte persoane, după cum declară chiar partea vătămată în faza de urmărire penală, inculpata M.A.M. împreună cu învinuitul B.C.G. și cu cetățeanul chinez A. au exercitat acte de violență asupra acesteia, determinând-o astfel să accepte practicarea prostituției.

În acest sens, pe lângă declarația părții vătămate, este de menționat și depoziția martorei A. (fostă) C.L., mama acesteia, care a relatat faptul că, la un moment dat, în anul 2008, a fost apelată de fiica sa, care se afla în Italia și care, i-a relatat că a fost obligată de inculpata M.A.M. și de către învinuitul B.C.G. să întrețină raporturi sexuale.

În atare context, în perioada imediat următoare, partea vătămată C.A.M., atât în apartamentul în care locuia, cât și în clubul mai sus arătat, a întreținut raporturi sexuale cu diferite persoane. După cum arată partea vătămată, sumele de bani obținute prin practicarea prostituției erau înmânate inculpatei M.A.M., jumătate fiind reținută de către aceasta și cetățeanul chinez, iar cealaltă jumătate îi era restituită, fiind împărțită, la rândul său, tot în jumătate, cu învinuitul B.C.G.

În contextul în care, la începutul lunii august 2008, inculpata M.A.M. s-a întors în România, partea vătămată C.A.M. a încercat să-l determine pe învinuitul B.C.G. să-i permită să se întoarcă în România, dar acesta a refuzat, cerându-i să se prostitueze în continuare. Mai mult, în fața refuzului victimei de a practica în continuare prostituția, învinuitul B.C.G. a lovit-o pe aceasta de mai multe ori, amenințând-o cu moartea.

În atare context, la data de 3 august 2008, partea vătămată C.A.M. a părăsit imobilul în care era cazată și, întâlnindu-se pe stradă cu o polițistă, a reclamant faptul că era obligată să practice prostituția de inculpată și de către învinuitul B.C.G.

În urma acestei sesizări, partea vătămată minoră C.A.M. a fost încredințată de către instanțele italiene unei structuri specializate în protecția minorilor, iar învinuitul B.C.G. a fost arestat împreună cu cetățenii chinezi C.B., identificat de victimă a fi A., și L.S., concubina acestuia.

Ulterior, Tribunalul din Napoli, prin sentința din data de 10 august 2009 a dispus condamnarea inculpatului B.C.G. și a numitului C.B. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 10.4000 euro amendă penală și a numitei L.S.F. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 7100 euro amendă, fiecare dintre cei trei fiind obligați la plata către victimă a sumei de 3000 euro cu titlu de daune morale.

Apoi, în recurs, prin Sentința penală nr. 4562 din 18 iunie 2010 a Curții de Apel Napoli, pedeapsa aplicată inculpatului B.C.G. a fost redusă la 3 ani și 6 luni închisoare și plata unei amenzi în cuantum de 8.000 euro, precum și la plata, în solidar cu ceilalți 3 (trei) inculpați a sumei de 2.000 euro.

De remarcat este și faptul că, așa cum a relatat martora B.D., inculpata a recunoscut în cadrul unei discuții purtată cu aceasta faptul că se ocupa cu racolarea de tinere din România, care urmau a practica prostituția în Italia.

În ceea ce o privește pe partea vătămată E.D.O.,  din probatoriile administrate în cauză rezultă faptul că aceasta provine dintr-o familie compusă din 6 persoane dintre care 3 minori, singura sursă de venit fiind alocațiile de stat pentru copii.

În cursul lunii decembrie 2008, învinuita M.A.M. s-a întâlnit cu partea vătămată E.D. căreia i-a relatat faptul că obține venituri din practicarea prostituției în Italia, iar aceasta i-a solicitat să o ajute să practice și ea aceiași activitate în Italia.

Raportat la manifestarea de voință a părții vătămate E.D.O., inculpata, care între timp se reîntorsese în Italia, a expediat cumnatului său S.D. suma de 300 euro pentru a achita transportul părții vătămate E.D. din România în Italia.

Astfel, la data de 11 decembrie 2008, E.D.O., împreună cu numitul S.D., zis I., cu o cursă A., s-au deplasat în Italia, unde au fost așteptați de inculpată în localitatea Prato, fiind preluați, transportați și cazați într-un imobil în care locuia și inculpata, dar și mai multe femei de naționalitate chineză.

Ulterior, partea vătămată E.D.O. a fost prezentată de către inculpata M.A.M. cetățeanului chinez "G.", în folosul căruia aceasta urma să practice prostituția într-un bar. Acesta i-a adus la cunoștință părții vătămate condițiile concrete în care urma să practice prostituția, precum și tarifele obținute.

Înainte ca partea vătămată E.D.O. să înceapă activitatea în barul respectiv, inculpata M.A.M. și partea vătămată au stabilit ca partea vătămată să achite inculpatei un procent de 10% din sumele obținute prin practicarea prostituției.

Fiind de acord să întrețină raporturi sexuale contra cost cu diferite persoane, partea vătămată E.D. a practicat prostituția în Italia aproximativ 1 (un) an de zile, din sumele obținute în acest mod predând inculpatei suma de 2400 euro.

Împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță a declarat apel inculpata M.A.M. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Primul motiv de apel a vizat neaudierea în fața instanței a părții vătămate C.A.M., iar al doilea motiv, greșita condamnare a inculpatei în condițiile în care nu există la dosar probe suficiente care să dovedească comiterea faptelor de către aceasta.

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 40 din 12 martie 2013 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata M.A.M. împotriva Sentinței penale nr. 127 din 21 august 2012 a Tribunalului Vaslui.

A menținut arestarea preventivă a inculpatei și a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 8 ianuarie 2013, la zi.

A obligat inculpata apelantă să achite statului suma de 500 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON către baroul Iași reprezentând onorariu avocat din oficiu s-a avansat din fondurile statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a administrat în mod legal un amplu material probator, pertinent, concludent și util, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici.

Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, relevă fără echivoc vinovăția inculpatei în ceea ce privește faptele deduse judecății.

Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatei, și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.

De asemenea, a verificat probatoriul administrat, prin prisma apărărilor inculpatei, argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea motivelor de fapt și de drept ce au fundamentat soluția pronunțată.

Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatei M.A.M. în comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnată, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 C. proc. pen.

Astfel, s-a reținut că soluția de condamnare a inculpaților se bazează pe interpretarea și coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarația părții vătămate C.A.M., dată în fața autorităților judiciare italiene în faza de urmărire penală, documentația înaintată de tutorele italian al părții vătămate C.A.M., declarațiile părții vătămate E.D.O., date atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, declarațiile martorei B.D. date atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, biletele de transport emise și înaintate de A., adresa din 31 mai 2010, denunțul depus de C.L. și declarațiile date atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, declarațiile date de B.C.G. atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, și declarațiile inculpatei M.A.M.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, rezultă că inculpata M.A.M. practica prostituția în Italia, martora B.D. a declarat că a recunoscut față de ea și faptul că racola tinere din România pentru a practica prostituția.

Probele administrate au dovedit de asemenea, că inculpata, după o înțelegere anterioară cu B.C.G. care se considera prietenul minorei C.A.M., profitând de naivitatea acesteia, a convins-o să meargă în Italia, unde să-i găsească un loc de muncă corespunzător.

Inculpata a recunoscut că minora nu știa că o să practice prostituția, dar a încercat să arunce toată vina pe B.C.G., despre care precizează că a rugat-o să-i găsească un loc de muncă.

Faptul că inculpata s-a ocupat de procurarea actelor false pentru minoră, pentru a putea trece frontiera de stat și i-a asigurat și cazarea, dovedește că era implicată în activitatea de exploatare sexuală descrisă în cauză.

Din declarația martorei C.L., coroborate cu alte mijloace de probă, rezultă că minora C.A.M., a fost exploatată sexual de inculpată, ajutată fiind și de numitul B.C.G., acesta reușind să scape și să denunțe fapta poliției italiene.

De altfel, B.C.G. a fost condamnat în Italia pentru comiterea acestei fapte.

Fuga minorei din locația unde era ținută și solicitarea ajutorului unui polițist dovedește fără dubiu că aceasta era forțată să practice prostituția.

Verificând materialul probator care o privește pe cealaltă victimă, E.D.O., Curtea a apreciat că instanța de fond corect a constatat că inculpata doar a înlesnit practicarea prostituției de către aceasta, prin asigurarea transportului și găsirea unui loc de muncă în barul administrat de numitul "G.".

Din convorbirile telefonice purtate între inculpată și partea vătămată E.D.O., rezultă că aceasta din urmă a rugat-o pe inculpată să-i ceară cetățeanului chinez "G." să o primească în imobilul deținut pentru a practica prostituția.

Din aceleași convorbiri rezultă de asemenea că inculpata primea o parte din veniturile obținute din această activitate.

Prin urmare, a apreciat instanța de apel că nu poate fi reținută critica inculpatei referitoare la condamnarea sa în lipsa probelor, în cauză fiind administrate suficiente probe care dovedesc săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În ceea ce privește neaudierea părții vătămate C.A.M., raportat la probele administrate, Curtea a constatat că audierea nu mai era necesară deoarece declarația dată în faza de urmărire penală, în urma efectuării unei comisii rogatorii se coroborează cu celelalte mijloace de probă.

Examinând hotărârea apelată și sub aspectul pedepsei aplicată inculpatei, Curtea a constatat că aceasta este rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activității infracționale concrete comise de inculpată, a gradului de pericol social al infracțiunilor comise, relevat de împrejurările săvârșirii, de urmarea produsă, precum și a circumstanțelor personale ale inculpatei care, deși a avut o poziție procesuală de nerecunoaștere, nu este cunoscută cu antecedente penale.

S-a reținut de către prima instanță de control judiciar că toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepsei aplicată inculpatei de instanța de fond, apreciindu-se că stabilirea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenție, sub minimul special prevăzut de lege, este în măsură să asigure realizarea scopului educativ și de exemplaritate al acesteia.

Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen. recurs inculpata M.A.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apărătorul a pus concluzii de admitere a recursului.

Invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. a apreciat că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii sub aspectul individualizării pedepsei și a modului de executare a acesteia și a solicitat reducerea cuantumului pedepsei iar ca modalitate de executare aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86

1

C. pen.

Referindu-se la infracțiunea de proxenetism reținută în sarcina inculpatei, apărătorul a arătat că partea vătămată E.D. nu a fost recrutată prin înșelăciune în scopul exploatării sexuale, că inculpata numai i-a înlesnit practicarea prostituției prin asigurarea transportului și găsirea unui loc de muncă. Referindu-se la infracțiunea de trafic de minori (parte vătămată C.A.), același apărător a solicitat ca instanța să aibă în vedere că nu s-au produs consecințe grave și de lungă durată asupra acesteia cu atât mai mult cu cât această parte vătămată minoră provenea dintr-o familie dezorganizată, săracă. A mai arătat de asemenea că inculpata a avut o contribuție minimă la săvârșirea faptei raportat la ceilalți coinculpați.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp. art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpată este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte amintește că Decizia penală nr. 40 a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 12 martie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar rezultă că, în susținerea recursului, inculpata M.A.M., deși invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., criticile formulate de aceasta nu face posibilă incidența acestui caz de casare.

Potrivit art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Înalta Curte amintește că acest caz de casare permite Înaltei Curți să exercite controlul judiciar numai asupra chestiunilor de drept nu și asupra situației de fapt sau a modului de individualizare a pedepselor.

Criticile formulate de recurenta inculpată prin prisma acestui caz de casare se referă la greșita individualizare a pedepsei cu privire la cuantum și la modalitatea de executare, solicitând a se face aplicarea unei forme de executare neprivative de libertate.

Înalta Curte amintește că din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o Curte de Casație, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.

Aspectele invocate de recurentă cu privire la modul de individualizare a pedepsei exced conținutului cazului de casare evocat, care se referă doar la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele stabilite de lege.

Legiuitorul stabilește în termeni imperativi limitele acestui caz de casare neexistând posibilitatea prorogării câmpului de aplicare și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege.

Greșita individualizare a pedepselor putea fi criticată în vechea reglementare prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., caz de casare ce a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, astfel încât apreciază Înalta Curte că incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. nu poate fi extrapolată la alte situații decât cele reglementate de legiuitor.

Reținerea unor circumstanțe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, stabilirea modalității de executare a pedepsei sunt împrejurări ce țin de procesul de individualizare a pedepselor și nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a abrogării cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., fapt pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de inculpată sub acest aspect.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 40 din 12 martie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 octombrie 2013.

Procesat de GGC - NN