ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 528/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 528/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față:

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 240 din 27 februarie

2011 pronunțată în Dosarul nr. 8292/95/2010*, Tribunalul Gorj a dispus:

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpații B.S.

și P.A. pentru infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2)

și (3) C. pen.

În baza art. 7 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul B.S.,

la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza

art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe

inculpatul B.S.

la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe

inculpatul B.S.

la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza

art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C.

pen., a condamnat pe

inculpatul

B.S.

la 2 ani închisoare.

În baza

art. 33 alin. (1) lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele

principale în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care inculpatul

B.S.

o va executa în condițiile art. 57 și urm. C. pen.

În baza

art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului

B.S. pedeapsa complementară

a

interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 2 ani, pedeapsă ce urmează

să fie executată în condițiile art. 66 C. pen.

În baza

art. 71 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului

B.S. pedeapsa accesorie

a

interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ce urmează a se executa în condițiile

art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpata

P.A., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza

art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe

inculpata

P.A. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe

inculpata

P.A. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza

art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C.

pen. a condamnat pe

inculpata

P.A. la 2 ani închisoare.

În baza

art. 33 alin. (1) lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele

principale în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care inculpata P.A.

o va executa în condițiile art. 57 și urm. C. pen.

În baza

art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei P.A.

pedeapsa complementară

a

interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 2 ani, pedeapsă ce urmează

să fie executată în condițiile art. 66 C. pen.

În baza

art. 71 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatei P.A.

pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ce urmează a se executa în condițiile

art. 71 alin. (2) C. pen.

A luat act

că părțile vătămate D.G.L. și N.A.G. nu s-au constituit părți civile.

În baza

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpații B.S. și P.A. la câte 3.500

RON cheltuieli judiciare statului, din care, suma de câte 2.000 RON reprezintă cheltuieli

efectuate în cursul urmăririi penale, conform rechizitoriului.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că prin

rechizitoriul nr. 47D/P/2009

din 30 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției,

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

- Biroul Teritorial Gorj - s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea

în judecată a

inculpaților:

- B.F., pentru

infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; art. 12

alin. (1) și alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;

art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001,

aprobată prin Legea nr. 243/2002 și modificată prin Legea nr. 39/2003 cu aplicarea

art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 33-34 C. pen., constând, în esență, în aceea

că în cursul anului 2009, a aderat și a sprijinit membrii unui grup infracțional

organizat cu scopul de a comite infracțiuni de trafic de persoane minore și majore,

proxenetism și prostituție, a transportat și transferat în scop de exploatare sexuală,

prin călăuzire și îndrumare să treacă fraudulos frontiera de stat, pe partea vătămată

minoră D.G.L. (15 ani) și pe partea vătămată majoră N.A.G. (18 ani) cu ajutorul

altor persoane;

- B.S., pentru

infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; art. 12

alin. (1) și alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;

art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001

aprobată prin Legea nr. 243/2002 și modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea

art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 33-34 C. pen. constând, în esență, în aceea

că în perioada martie-aprilie 2009, a aderat și a sprijinit pe membrii unui grup

infracțional organizat cu scopul de a comite infracțiuni de trafic de persoane minore

și majore, proxenetism și prostituție, a recrutat, cazat, transportat și transferat

în scop de exploatare sexuală, prin călăuzire și îndrumare să treacă fraudulos frontiera

de stat, pe partea vătămată minoră D.G.L. (15 ani) și pe partea vătămată majoră

N.A.G. (18 ani) cu ajutorul altor persoane;

- P.A. zisă

„D.”, pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din L

egea nr. 39/2003,

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;

art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001,

aprobată prin Legea nr. 243/2002 și modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea

art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 33-34 C. pen.

constând,

în esență, în aceea că în perioada martie-aprilie 2009, a aderat și sprijinit pe

membrii unui grup infracțional organizat cu scopul de a comite infracțiuni de trafic

de persoane minore și majore, proxenetism și prostituție, a recrutat, cazat, transportat

și transferat în scop de exploatare sexuală, prin călăuzire și îndrumare să treacă

fraudulos frontiera de stat, pe partea vătămată minoră D.G.L. (15 ani) și pe partea

vătămată majoră N.A.G. (18 ani) cu ajutorul altor persoane

.

În actul de sesizare a

instanței s-a arătat că cercetările penale efectuate în Dosarul nr. 67D/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției – Direcția de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Gorj,

au pus în evidență faptul că mai mulți inculpați, respectiv, P.D. zis „M.”, P.M.,

P.L. zis „C.”, M.S., C.F. zis „R.”, C.V. zisă „B.” și alții, aflați în relații foarte

apropiate rezultate din conviețuirea în comun, concubinaj, rudenie, afinitate etc.

(frați, soți, concubini, copii, nepoți etc.), în perioada 2007-2009 au inițiat,

constituit și extins un grup infracțional organizat, au efectuat diferite activități

infracționale specifice traficului de persoane, proxenetismului și asigurării mijloacelor

de realizare a acestor fapte (infracțiuni de falsificare de acte de identitate,

de trafic de migranți, de conducere fără permis etc.).

Prin rechizitoriul

nr. 67D/P/2008 din 09 septembrie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a opt inculpați,

printre aceștia fiind și P.D. zis „M.”, P.M., P.L. zis „C.”, M.S., C.F. zis „R.”,

C.V. zisă „B.”, pentru infracțiuni de trafic de persoane minore și majore și proxenetism,

prin apartenență a inculpaților la un grup infracțional organizat.

Actele de urmărire penală

efectuate față de susnumiții inculpați au pus în evidență fapte comise și de către

inculpații B.F., B.S. și P.A., față de care s-a disjuns materialul de urmărire penală

pentru a li se da posibilitatea unei apărări efective, întrucât s-au sustras urmăririi

penale, plecând în afara granițelor țării.

Inițial, cauza a fost

soluționată prin sentința penală nr. 217 din 26 octombrie 2010, prin care inculpații

B.F., B.S. și P.A. au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, sentință care a

fost desființată în parte, prin decizia penală nr. 86 din 6 aprilie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-au

admis apelurile declarate de inculpații B.S. și P.A. și s-a trimis cauza spre rejudecare

la instanța de fond, Tribunalul Gorj, unde a fost înregistrată la data de 12 mai

2011, sub nr. 8292/95/2010*.

Analizând probele administrate

nemijlocit în faza cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor B.F.,

C.I.P., C.F., P.D., P.M., C.V., M.S., B.S.A., V.P., C.M., declarațiile martorilor

S.P. și S.A.I., ascultați prin procedura comisiei rogatorii potrivit art. 132 și

urm. C. proc. pen., declarațiile martorilor R.M., I.D.G. [cu privire la care, la

termenul de judecată din 21 septembrie 2011 s-a făcut aplicarea art. 327 alin.

(3) C. proc. pen., ascultarea nemijlocită a acestora în ședința publică, nefiind

posibilă, deoarece sunt plecați din țară], instanța de fond a reținut următoarea

situație de fapt:

Inculpații B.S. (48 de

ani) și P.A. (42 de ani) sunt cetățeni români, de etnie rromă și trăiesc în concubinaj

de aproximativ 7 ani.

După ce au intrat în relații

de concubinaj, cei doi inculpați au început să păsărească teritoriul țării frecvent

și pentru perioade mai lungi de timp, stabilindu-se mai ales în Portugalia, țară

în care există date că s-ar fi aflat și în perioada judecării prezentei cauze.

Anterior, inculpatul B.S.

a locuit în țară, în comuna

S., sat P.D., județul Gorj

și a fost căsătorit cu C.L., din căsătoria acestora rezultând două fiice, majore

în prezent.

La rândul

său, inculpata

P.A.

a locuit și are domiciliul în țară, în mun. Tg-Jiu, strada

D.C., județul Gorj, locație unde își au domiciliile și martorii

P.D. zis „M.”, P.L. zis „C.” și P.M.

Inculpata

P.A. și martorii P.D. zis „M.”, C.V. și P.M. sunt frați, iar M.S. este concubina

lui P.D. și locuiește împreună cu acesta în imobilul din strada D.C.

Martorii M.S.,

C.V., P.M. și P.D. au confirmat prezența părților vătămate

N.A.G. și D.G.L. în imobilul

din strada D.C., în anul 2009, pentru o perioadă de aproximativ

o lună. La această locație au ajuns inculpații

B.S. și P.A. în luna martie

a anului 2009 când au revenit în țară din Portugalia. Cei doi inculpați au rămas

în țară, în această locație, timp de aproximativ o lună, perioadă de timp care a

coincis cu găzduirea, în același imobil, a părților vătămate N.A.G. și D.G.L.

Intervalul

de timp a fost necesar pentru a pregăti plecarea inculpaților, a părților vătămate

și a martorului P.D. în afara țării, unde părțile vătămate urmau să fie exploatate

sexual, în beneficiul inculpaților și al martorilor susmenționați.

La data de

10

aprilie 2009, părțile vătămate au fost duse din locația situată în mun. Tg-Jiu,

cu două autoturisme în care s-au aflat atât cei doi inculpați, cât și martorii P.D.,

M.S., C.I.P. și B.F., în localitatea F., unde au fost

urcate într-un autocar ce urma să părăsească teritoriul țării.

Deși s-au

ascuns în cala autocarului, părțile vătămate au fost depistate la punctul de trecere

a frontierei Cenad de către organele vamale de control care le-au coborât din autocar

și le-au dus într-un centru de protecție a victimelor traficului de persoane din

județul Timiș.

În a doua

etapă, inculpații și martorul

P.D. au efectuat mai multe demersuri având drept scop scoaterea

părților vătămate din centrul de protecție, preluarea acestora și transportarea

lor în locația din mun. Tg-Jiu.

Concret, inculpatul B.S.

și martorul P.D. au angajat pe martorul B.S., avocat în Baroul Gorj, pentru a desfășura

activități specifice de apărător al celor două părți vătămate și au semnat în fals

la rubrica „Client” documentele necesare dovedirii calității de avocat a martorului

B.S. care a acceptat să le folosească pentru a-și exercita în fața organelor judiciare

toate drepturile care decurgeau din calitatea de apărător al celor două părți vătămate.

La data de 24 aprilie

2009, inculpatul B.S. și martorul P.D. au transportat pe avocat la sediul organului

judiciar, respectiv la Poliția de frontieră Timiș, care desfășura activități de

urmărire penală privind fapta de trecere frauduloasă a frontierei de către cele

două părți vătămate, pentru ca acesta să ia cunoștință de actele și lucrările de

urmărire penală efectuate în cauză și să afle informații și date despre locul unde

se aflau părțile vătămate.

În aceeași zi, inculpatul

B.S. și martorul P.D. au transportat pe partea vătămată N.A.G. din mun. Timișoara

înapoi în mun. Tg-Jiu, la domiciliul familiei P.

Ulterior, inculpații au

părăsit țara, plecând în Portugalia, fără a mai fi însoțiți de părțile vătămate

sau de vreunul dintre martori.

Efectuarea activităților

de transferare, preluare, primire, cazare, găzduire și transportare a celor două

părți vătămate, precum și caracterul organizat al acestor activități, nu au fost

contestate de către ocupanții imobilelor case de locuit situate în strada

D.C., nici de celorlalți membrii ai grupului, respectiv martorii

C.F., P.D., P.M., C.V. și M.S. De asemenea, martorul P.D. a confirmat împrejurarea

că cele două părți vătămate urmau să ajungă în afara țării pentru a practica prostituția.

Astfel, în privința părții

vătămate

N.A.G.,

martorii

susmenționași au confirmat că aceasta

a fost adusă din Italia, la locuința

din Tg.-Jiu a familiei P., de către martorul P.D. Acest martor a arătat în cuprinsul

declarației că a cunoscut-o pe partea vătămată N.A.G. în Italia, unde aceasta practica

prostituția, a însoțit-o la Roma pentru ca partea vătămată să-și facă pașaport,

apoi a adus-o în România la locuința sa, a găzduit-o, a sprijinit-o în vederea plecării

ulterioare din țară pentru a practica prostituția, plătindu-i o parte din costul

transportului efectuat cu autocarul și pregătindu-i efectiv plecarea.

În privința părții

vătămate

D.G.L., martorul P.D. a confirmat că a cunoscut-o

pe aceasta la un alt bărbat din mun. Tg.-Jiu, poreclit „R.”, de la care partea vătămată

a plecat, și a venit să locuiască la martor. Referitor la partea vătămată D.G.L.,

martorul a declarat că a aflat de la aceasta că dorește să meargă în Italia pentru

a practica prostituția, că era minoră, nu deținea acte de identitate și nu putea

părăsi în mod legal teritoriul țării; de asemenea, martorul a confirmat că a ajutat

și pe această parte vătămată să părăsească teritoriul țării, că i-a aranjat și plătit

deplasarea cu autocarul în vederea trecerii frontierei de stat a României.

Din analiza declarațiilor

martorilor susmenționați instanța de fond a reținut că cele două părți vătămate

au fost transferate din Italia (N.A.G.), respectiv de la locuința numitului „R.”

(D.G.L.), preluate, primite, cazate și găzduite în imobilele din mun. Tg.-Jiu,

strada

D.C., jud. Gorj.

Ceea ce ocupanții

imobilelor, case de locuit din

strada

D.C., au afirmat, iar avocații

inculpaților au susținut în apărare este, pe de o parte, lipsa intenției familiei

P. de a exploata sexual pe cele două părți vătămate și consimțământul părților vătămate

la desfășurarea activităților specifice de trafic în vederea exploatării sexuale

și, pe de altă parte, lipsa oricărei participări a inculpaților

B.S. și P.A.

la desfășurarea activităților de transferare, preluare, primire, cazare, găzduire

și transportare a celor două părți vătămate.

Această apărare a fost

înlăturată de instanța de fond cu motivarea că este contrazisă de probatoriul administrat

în cauză.

Astfel, în privința participării

active a

inculpaților

B.S. și P.A. la desfășurarea

activităților organizate, în principal, de către martorii P.D., C.V., M.S. și P.M.,

constând în transferarea, primirea, cazarea, găzduirea și transportarea celor două

părți vătămate

în perioada martie–aprilie 2009, cu scopul

de a le exploata sexual, s-au reținut ca fiind concludente următoarele mijloace

de probă:

Declarația martorului

B.S. care a arătat că toate demersurile având drept scop preluarea părților vătămate

din centrul de protecție a victimelor, respectiv identificarea stadiului actelor

de urmărire penală efectuate față de cele două părți vătămate de către organele

judiciare din Timiș au avut ca subiecți activi pe inculpatul B.S. și pe martorul

P.D.; a confirmat că inculpatul și martorul, în mod direct, i-au solicitat

să efectueze demersurile necesare pentru a se prezenta în fața lucrătorilor de poliție

ca apărător al părților vătămate, sens în care au semnat documentația specifică

activității de asistență juridică la rubrica „Client”, în fals, că în prezența inculpatului

B.S., martorul P.D. a solicitat telefonic mamei părții vătămate N.A.G. consimțământul

pentru a efectua demersurile juridice necesare, comunicând acesteia că partea vătămată

a fost prinsă de către lucrătorii de poliție; a confirmat că autoturismul cu care

s-au deplasat în județul Timiș a fost condus de inculpatul B.S., același inculpat

care în tot cursul zilei de 24 aprilie 2009, împreună cu martorul P.D. l-au transportat

la organele judiciare pentru ca, în final, la sfârșitul aceleiași zile să transporte

pe partea vătămată N.A.G. din Timișoara în Tg.-Jiu.

Declarația martorului

B.F., văr primar cu inculpatul B.S., care a afirmat că inculpatul a fost cel care

l-a abordat telefonic, solicitându-i sprijinul pentru a transporta două fete în

afara țării, pentru ca ulterior, martorul să-l contacteze telefonic pe inculpat

pentru a-l informa în legătură cu posibilitatea concretă, pozitivă, de a transporta

pe cele două fete cu sprijinul martorului C.I.P.; a confirmat împrejurarea că în

ziua transportului propriu-zis al celor două părți vătămate acestea au venit la

întâlnirea cu el în două autoturisme, fiind însoțite de martorul P.D., de martora

C.V., de inculpații B.S. și P.A.; deplasarea martorului din F., localitate în care

cele două părți vătămate și martorul C.I.P. au fost urcați în autocar către vamă

a fost solicitată de inculpatul B.S. în scopul ca grupul să se asigure de reușita

activității de transfer a celor două părți vătămate peste graniță, în sensul în

care suma de 2.000 euro ce fusese plătită de către martorul P.D. în localitatea

F. pentru transportul și trecerea peste graniță a celor două părți vătămate a fost

recuperată de către același P.D. de la martor, dată fiind nereușita planului de

trecere a frontierei de stat; a confirmat împrejurarea că împreună cu cei doi inculpați

și cu fratele părții vătămate N.A.G. s-a deplasat în mun. Timișoara pentru a căuta

un avocat, întrucât părțile vătămate fuseseră luate de către lucrătorii de poliție,

iar inculpații doreau ca avocatul să le caute la poliție.

Declarația martorului

C.I.P. care a confirmat împrejurarea că în ziua transportului celor două părți vătămate,

acestea au fost însoțite de inculpați și de martorii P.D. și C.V., în două autoturisme,

că ulterior eșecului transferului peste graniță a acestora, cei doi inculpați s-au

deplasat la domiciliul mamei martorului și i-au reproșat că „le-a vândut fetele

lor”, cerându-i să le spună unde se află fetele; a declarat că a fost căutat de

mai multe ori de inculpatul B.S. pentru a-i spune unde sunt cele două părți vătămate

și că în prezența și prin intermediul său, inculpatul B.S. a discutat telefonic

cu un lucrător de poliție care i-a comunicat că părțile vătămate sunt într-un centru

de protecție, împrejurare în care inculpatul B.S. a cerut martorului să-l însoțească

la Timișoara.

Declarația dată în prezenta

cauză de martorul S.A.I. care a arătat că în timp ce se deplasa din Brăila spre

București, în urma unor discuții telefonice purtate între mama sa și alte persoane,

referitoare la semnarea de către el a unui contract de asistență juridică în interesul

surorii sale, a fost așteptat de două persoane, respectiv martorul P.D. și inculpatul

B.S. care i-au cerut să meargă în mun. Timișoara unde se afla un avocat plătit de

ei care urma să efectueze demersuri în interesul surorii sale, lucru care s-a și

întâmplat, martorul confirmând că un avocat pe nume G.A. a fost plătit de către

cei doi bărbați, prezentă fiind și inculpata P.A.

Declarația părții vătămate

D.G.L. care ascultată nemijlocit de instanța de judecată a arătat, între altele,

că în imobilul lui P.D. a cunoscut și pe inculpați, că martorul P.D. s-a preocupat,

în principal, de întocmirea documentelor necesare pentru trecerea frontierei de

stat și ulterior, pentru a face plățile necesare în același scop, că toți ocupanții

imobilului în care a locuit peste o lună de zile, inclusiv inculpații B.S. și P.A.,

s-au înțeles în sensul ca părțile vătămate să fie transferate în vederea practicării

prostituției fie în Italia, unde s-ar fi aflat în grija martorei P.M., fie în Portugalia,

unde s-ar fi aflat în grija inculpaților; a confirmat dialoguri personale cu inculpații

despre viitoarea activitate de prostituție pe care urma să o desfășoare în Portugalia,

faptul că inculpații i-au promis că o vor ocroti, că nu se vor manifesta violent

față de ea, asemănător altor proxeneți, că îi vor permite să păstreze jumătate din

încasările provenite din activitățile de prostituție; că în perioada în care a locuit

în casa familiei P. a fost întreținută de membrii familiei P.; că în ziua deplasării

la graniță, înainte de urcarea în autocar a circulat într-un autoturism, fiind însoțită

de cei doi inculpați și de martorul P.L. zis „C.”, iar partea vătămată N.A.G. s-a

deplasat într-un alt autoturism, fiind însoțită de martorii P.D. și M.S.

În baza autorizațiilor

nr. AA/2009, BB/2009, CC/2009, DD/2009, EE/2009 și FF/2009, emise de judecător,

au fost interceptate convorbiri telefonice purtate de la posturi telefonice deținute

de martorii P.L. și P.D., dar folosite și de alte persoane.

Procesul–verbal din 30

iunie 2010 și notele de redare a conținutului convorbirilor telefonice interceptate

în perioada 19 martie 2009–10 mai 2009 pun în evidență pe de o parte, faptul că

în scopul traficării de femei pentru activități de prostituție în afara țării, s-a

constituit o structură de persoane aflate în relaționare directă, dar și interpusă,

având în componență: persoane implicate în racolarea din țară a unor asemenea femei

pentru a le plasa în continuare contracost; persoane care au asigurat găzduirea,

cazarea și în general, întreținerea materială a femeilor racolate; persoane care

au fost implicate în asigurarea supravegherii deplasărilor făcute de femeile racolate;

persoane care au fost implicate în obținerea actelor de identitate pentru femeile

traficate; persoane care au fost implicate în identificarea și plata transportatorilor

dispuși să efectueze trecerea propriu-zisă a femeilor peste graniță; persoane care

trebuiau să asigure preluarea femeilor după trecerea graniței și transportarea acestora

în țările de destinație; persoane care în țările de destinație urmau să asigure

desfășurarea activităților de prostituție, inclusiv încasarea sumelor de bani provenite

din aceste activități; persoane care s-au implicat în relațiile cu autoritățile

judiciare ori de câte ori acestea au avut ca subiect vreuna dintre femeile traficate

sau vreun membru al rețelei.

Aceste înregistrări au

pus în evidență și participarea, respectiv rolul pe care inculpații l-au avut în

buna organizare a activității de transferare, cazare și transportare a părților

vătămate în perioada martie–aprilie 2009.

Astfel, s-au reținut ca

fiind concludente convorbirile purtate la datele de:

- 08 aprilie 2009, între

martorul P.D. și o femeie pe nume S., din care rezultă că martorul P.D. în mod obișnuit

desfășura activități de preluare și transfer de femei, contra cost, în vederea practicării

prostituției, exprimându-și preferința pentru femei majore și nemulțumirea în legătură

cu prostituatele minore care nu aveau acte de identitate;

- 09 aprilie 2009, orele

19:57, între martorul P.D. și un bărbat, din care rezultă pe de o parte, caracterul

organizat al activității de trecere frauduloasă a celor două părți vătămate peste

graniță la data de 10 aprilie 2009, iar pe de altă parte, participarea atât a martorului

P.D., cât și a mai multor persoane la această activitate, respectiv aptitudinea

întregii activități infracționale desfășurată până la acel moment de a fi cuprins,

atât pe inculpații din prezenta cauză, cât și persoanele ascultate în calitate de

martor și a căror prezență alături de părțile vătămate la data de 10 aprilie 2009

a fost confirmată de probatoriul indicat în paragrafele anterioare;

- 09 aprilie 2009, orele

22:11, între martorul P.L. și un bărbat, din care rezultă participarea inculpatului

B.S. în organizarea deplasării din data de 10 aprilie 2009;

- 10 aprilie 2009, orele

10:48, între martorul P.L. și un bărbat, care confirmă caracterul organizat al activității

de trecere frauduloasă a celor două părți vătămate peste graniță la data de 10

aprilie 2009, în concret împărțirea grupului în două, în scopul asigurării reușitei

trecerii peste frontieră atât a persoanelor traficate, cât și a celor care aveau

ca atribuție preluarea acestora după trecerea frontierei;

- 11 aprilie 2009, orele

17:11, între martorul P.L. și un alt bărbat, care pune în evidență pe de o parte,

interesul întregului grup față de activitatea judiciară demarată imediat după prinderea

la frontieră a persoanelor vătămate și readucerea acestora sub autoritatea și în

supravegherea grupului, iar pe de altă parte, caracterul organizat al activităților

indicate anterior;

- 11 aprilie 2009, orele

22:45 și 12 aprilie 2009, orele 01:02, între martorul P.L. și alți bărbați, care

pun în evidență interesul membrilor grupului „P.” pentru readucerea părților vătămate

sub autoritatea lor, martorul P.L. neezitând să folosească amenințări cu acte de

violență gravă față de persoanele bănuite că ar fi sabotat trecerea peste graniță

a părților vătămate;

- 12 aprilie 2009, orele

23:53, între martorul P.D. și un alt bărbat, care pune în evidență împlicarea inculpatului

B.S. în toate demersurile efectuate ulterior datei de 10 aprilie 2009, respectiv

dispoziția pe care martorul P.D., aflat într-o poziție dominantă în grup, a dat-o

în sensul ca inculpatul B.S. și o altă persoană să se deplaseze în mun. Timișoara,

să se prezinte la organele judiciare și să afle informații în legătură cu locul

în care se aflau persoanele vătămate;

- 20 aprilie 2009, orele

10:40, între inculpatul B.S. care se afla în județul Timiș și o femeie, din care

rezultă activitatea desfășurată de inculpat ulterior depistării părților vătămate

la frontieră pentru recuperarea acestora de la autoritățile judiciare;

- 24 aprilie 2009, orele

11:10, orele 11:19, orele 12:57, orele 13:11, orele 13:28, orele 13:35, între inculpatul

B.S. și martorul B.S.A., din care rezultă faptul că inculpatul a organizat și a

asigurat deplasarea martorului, în calitate de avocat, la organele judiciare din

mun. Timișoara;

- 24 aprilie 2009, orele

13:23, orele 14:12, între inculpatul B.S. și partea vătămată N.A.G., din care rezultă

că inculpatul a desfășurat în mod personal activități de preluare a persoanelor

vătămate din centrul de protecție și că, în concret, inculpatul a fost cel care

a luat pe partea vătămată N.A.G. din Timișoara în momentul în care aceasta a plecat

din centru.

S-a reținut că probatoriul

care dovedește cu certitudine că activitățile de transferare, cazare și transportare,

în scopul exploatării sexuale a persoanelor vătămate s-au desfășurat profitând de

imposibilitatea acestora de a-și exprima un consimțământ valabil, întrucât au fost

transferate, preluate și cazate prin abuz de autoritate, constrângere și înșelăciune,

rezidă din mijloacele de probă constând în declarațiile martorilor S.P. și S.A.I.

care se coroborează cu declarațiile părților vătămate D.G.L. și N.A.G., precum și

cu procesul–verbal din data de 30 iunie 2010 și cu notele de redare a conținutului

convorbirilor telefonice interceptate la data de 24 aprilie 2009, orele 13:23, purtate

între inculpatul B.S. și martorul S.A.I.

În baza mijloacelor de

probă susmenționate s-a reținut că, dacă viitoare activități de prostituție erau

consimțite de către cele două persoane vătămate, desfășurarea acestor activități

sub controlul direct al membrilor grupului „P.”, în beneficiul material al acestora

și în condițiile strict impuse de grup nu au fost consimțite de părțile vătămate.

În concret, intrarea celor

două persoane vătămate sub controlul inculpaților și al celorlalți membrii ai grupului

s-a făcut contra cost, iar părțile vătămate au avut cunoștință despre acest fapt;

de asemenea, părțile vătămate au fost cazate și găzduite într-o singură locație

din mun. Tg-Jiu, respectiv pe strada D.C., au fost întreținute din punct de vedere

material și au fost supravegheate în permanență; părțile vătămate au fost lipsite

de actele de identitate și de posibilitatea de a dezvolta contacte cu persoane din

afara grupului; părții vătămate N.A.G. i s-au permis convorbiri telefonice cu fratele,

respectiv cu mama sa numai în prezența membrilor grupului, care au intervenit activ

în toate dialogurile respective și le-au cenzurat.

În sensul celor de mai

sus s-a reținut că primește relevanță probatorie declarația părții vătămate D.G.L.,

dată nemijlocit în fața instanței de judecată, referitoare la faptul că inculpații

au convins-o să practice prostituția în folosul lor prin promisiunea că nu îi vor

face probleme, că se vor purta frumos cu ea, că nu o vor certa și nu o vor lovi,

tratamente aplicate de proxenetul din Italia, zis „F.”, în beneficiul căruia partea

vătămată N.A.G. lucrase anterior și care se manifestase violent față de aceasta.

În același sens s-a reținut a fi relevant dialogul purtat la data de 24 aprilie

2009, între partea vătămată N.A.G. și fratele acesteia, în cursul căruia inculpatul

B.S. i se adresează fratelui părții vătămate spunând „Am luat-o (…). Îi dau una-n

cap de moare (…) Ia, vorbește cu ei (…)”.

În contextul materialului

probator administrat în cauză s-a apreciat că, chiar și după data de 10 aprilie

2009, nu se poate reține că actele materiale desfășurate de inculpați, având ca

scop traficarea celor două părți vătămate, s-au grefat pe consimțământul acestora,

pe lipsa de constrângere din partea inculpaților, cât timp nici unul dintre demersurile

de căutare a părților vătămate în centre și de abordare a organelor judiciare

competente întreprinse de inculpați nu au avut la bază solicitarea sau acordul vreuneia

dintre acestea.

În concluzie, instanța

de fond a reținut că:

Fapta inculpaților B.S.

și P.A., săvârșită în perioada

martie-aprilie 2009,

cu vinovăție sub forma intenției directe, constând în

aderarea

și sprijinirea grupului infracțional organizat constituit în jurul martorilor P.D.,

P.L., P.M., C.V., C.F. ș.a.

cu scopul de a comite

infracțiunile

de trafic de persoane și trafic de minori, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 39/2003.

Fapta inculpaților B.S.

și P.A., săvârșită în perioada

martie-aprilie 2009,

cu vinovăție sub forma intenției directe, constând în găzduirea, transportarea și

transferarea în scop de exploatare sexuală a părții vătămate minoră, D.G.L., săvârșită

în condițiile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv de două

sau mai multe persoane împreună, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001

combinat cu art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13

C. pen. Întrucât în actul de sesizare a instanței fapta a fost încadrată în dispozițiile

art.

13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, respectiv forma

simplă a infracțiunii și cum în rejudecarea cauzei sunt incidente dispozițiile

art. 372 C. proc. pen. referitoare la neagravarea situației inculpaților în propria

cale de atac, instanța de fond a reținut că, legal, nu este posibilă schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) combinat cu

art.

12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C.

pen. (acest din urmă text de lege se impunea a fi reținut deoarece fapta a

fost comisă asupra unui minor și de două sau mai multe persoane împreună).

Fapta inculpaților B.S.

și P.A., săvârșită în perioada

martie-aprilie 2009,

cu vinovăție sub forma intenției directe, constând în cazarea, transportarea și

transferarea în scop de exploatare sexuală a părții vătămate N.A.G., săvârșită prin

constrângere, de două sau mai multe persoane împreună, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de

art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpaților B.S.

și P.A., săvârșită la data de 10 aprilie

2009,

cu vinovăție sub forma intenției directe, constând în călăuzirea și îndrumarea a

două persoane, dintre care una minoră, să treacă fraudulos frontiera de stat întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de

art.

71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen.

Având în vedere

decizia nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,  secțiile

unite, care în aplicarea dispozițiilor art. 329 C. pen. și ale art. 12 și 13 din

Legea nr. 678/2001 a stabilit, între altele, că distincția dintre infracțiunea de

trafic de persoane prevăzută de art.

12, respectiv

de art.

13 din Legea nr.

678/2001 și cea de proxenetism

prevăzută de art. 329 alin. (

1

)

C. pen.

este

dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări,

respectiv de valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminatorii

ale celor două legi, în sensul că în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea

nr.

678/2001, aceasta este apărarea dreptului la libertatea de voință și

acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzută de art.

329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire

socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență, s-a reținut că infracțiunea

de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. există doar în ipoteza

în care actele de cazare, transportare și transferare se fac în afara oricărei forme

de constrângere, de orice fel, asupra persoanei vătămate.

Cum probatoriul

administrat în cauză a relevat că toate actele materiale specifice traficului de

persoane s-au săvârșit prin

abuz de autoritate, constrângere și înșelăciune, instanța

de fond a constatat că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii

de proxenetism și, în consecință, a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea

prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu reținerea actelor materiale săvârșite

după data de 10 aprilie 2009 și încadrate de către procuror în dispozițiile

art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., ca intrând în conținutul constitutiv al

infracțiunii de trafic de persoane majore și minore.

La individualizarea pedepselor

principale și complementare, precum și la individualizarea modului de executare

a pedepselor principale aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere

dispozițiile art. 72 C. pen., precum și pe cele ale art.

372 C. proc. pen., referitoare la neagravarea situației inculpaților

în propria cale de atac, gradul de pericol social al faptelor comise, conduita inculpaților,

care s-au sustras constant de la urmărirea penală și de la judecată, au antecedente

penale, apreciind că pedeapsa închisorii cu executare se dovedește aptă să asigure

scopul educativ și preventiv, așa cum este acesta reglementat prin art. 52 C.

pen.

Hotărârea

instanței de fond a fost menținută prin decizia penală nr. 210 din 20 iunie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin

care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați.

Cererile inculpaților

prin care au solicitat instanței de apel, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare

la instanța de fond, pe de o parte, pentru că părțile vătămate minore nu au beneficiat

de asistență juridică din oficiu, iar pe de altă parte, pentru că sentința este

nemotivată, în subsidiar, achitarea și, în final, reindividualizarea pedepselor

au fost respinse de instanța de prim control judiciar care, în urma examinării în

mod coroborat a materialului probator administrat în cauză, a concluzionat că tribunalul

a reținut o situație de fapt corectă și o încadrare juridică corespunzătoare acesteia.

Împotriva

deciziei au declarat recursuri inculpații

B.S. și P.A., care prin apărătorul desemnat din

oficiu, invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 18

C. proc. pen., au solicitat achitarea în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În dezvoltarea motivului

de recurs, apărarea a susținut că recurenții inculpați nu au avut nicio implicare

în comiterea faptelor deduse judecății, nu au cunoscut activitatea pe care au desfășurat-o

părțile vătămate, iar în momentul flagrantului nu au făcut decât să le însoțească

pe rudele lor, fără să aibă cunoștință de vârsta fetelor, de slujba ce li se promisese

și de ce urmau să facă acestea în Italia.

Înalta Curte, din oficiu,

a pus în discuție cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen., constând în aceea că în mod greșit recurenții inculpați au fost trimiși

în judecată pe lângă infracțiunile de trafic de persoane majore și minore și

pentru infracțiunea de proxenetism, faptele săvârșite de aceștia, întrunind

elementele constitutive doar ale infracțiunilor de trafic de persoane minore și

majore prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și de

art. 13 alin. (1) și (3) combinat cu art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplic. art. 13 C. pen.

Examinând hotărârea atacată,

atât prin prisma motivelor invocate de inculpați, care se circumscriu cazului de

casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., cât și din

oficiu, în conformitate cu disp. art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Instanța de fond și instanța

de prim control judiciar, în urma examinării în mod coroborat a întregului material

probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării

judecătorești, au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția recurenților

inculpați.

În acord cu concluzia

la care au ajuns prima instanță și instanța de prim control judiciar, Înalta Curte

reține, în urma propriului examen al probatoriului, că în perioada martie–aprilie

2008, recurenții inculpați B.S. și P.A. au aderat și sprijinit pe membrii unui grup

infracțional organizat (trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 67/D/P/2008 din

9 septembrie 2009, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism - Biroul Teritorial Gorj) în scopul de a comite infracțiuni de trafic

de persoane minore și majore, proxenetism și prostituție, activitatea celor doi

inculpați, constând în aceea că în perioada menționată, cu ajutorul altor persoane,

au recrutat, cazat, transportat și transferat în scop de exploatare sexuală, prin

călăuzire și îndrumare să treacă fraudulos frontiera de stat a României, pe părțile

vătămate N.A.G. și D.G.L., aceasta din urmă fiind minoră la data comiterii faptelor.

Relevantă în dovedirea

activității infracționale desfășurată de recurenți este depoziția intimatei părți

vătămate minore D.G.L., care audiată în cursul cercetării judecătorești la instanța

de fond a declarat că toți cei din casă, inclusiv recurenții inculpați B.S. și P.A.

știau că ea și intimata parte vătămată N.A.G. vor fi duse în străinătate pentru

a practica prostituția. Aceeași parte vătămată a mai declarat că recurenții

inculpați B.S. și P.A. i-au promis că „o să fie bine”, că va sta cu ei și se vor

purta frumos cu ea, în sensul că nu o vor certa și nu o vor lovi, așa cum procedează

alți proxeneți.

Declarația intimatei părți

vătămate D.G.L. constituie – contrar celor susținute de inculpați - mijloc de probă

și servește la aflarea adevărului, întrucât se coroborează cu celelalte probe administrate

în cauză, respectiv cu: declarația intimatei părți vătămate N.A.G. dată în faza

de urmărire penală, din care rezultă că în activitatea care a avut drept scop scoaterea

sa și a părții vătămate D.G.L. în mod ilegal din țară, în vederea practicării prostituției

în străinătate s-au implicat „toți frații P., inclusiv P.A., zisă D., B.S. (…)”;

notele de supraveghere operativă, planșele foto, procesul–verbal de constatare întocmit

de agenții operativi din cadrul Serviciului Poliției de Frontieră Sînnicolau Mare,

Punctul de Frontieră Cenad din care rezultă că inculpații au cunoscut și au contribuit

la încercarea de a le trece fraudulos frontiera pe părțile vătămate, care au fost

depistate în cala autocarului condus de martorul M.I.; declarația martorului S.A.

dată în faza cercetării judecătorești la instanța de fond, din care rezultă că recurenta

inculpată P.A. i-a însoțit pe recurentul inculpat B.S. și pe numitul B.F. (condamnat

prin sentința penală nr. 217/2010) la Timișoara pentru a obține actele necesare

trecerii frontierei de către partea vătămată N.A.G.; notele de redare a convorbirilor

telefonice expuse și analizate pe larg în considerentele sentinței, din care rezultă

activitatea desfășurată de inculpatul B.S., inclusiv după depistarea părților vătămate

la frontieră de către organele de poliție, în scopul recuperării acestora din

centrul de protecție a victimelor unde au fost duse de organele de poliție;

declarația martorului B.S., avocatul angajat de inculpatul B.S. pentru a face demersurile

necesare la organele de poliție în scopul identificării locului în care au fost

duse părțile vătămate după ce au fost găsite la controlul efectuat la trecerea frontierei;

declarația martorului B.F. care a relatat că inculpatul B.S. a fost cel care l-a

contactat telefonic, solicitându-i sprijinul pentru a transporta două fete în afara

țării și că părțile vătămate au venit în locul de unde urmau să fie îmbarcate în

autocar pentru a părăsi țara, însoțite de cei doi recurenți inculpați; declarația

martorului C.I.P. care a confirmat împrejurarea că în ziua transportului, părțile

vătămate au fost însoțite de inculpați și de martorii P.D. și C.V.

Prin urmare, apărările

formulate de recurenți în sensul că nu au cunoscut și nu au fost implicați în activitatea

de traficare a celor două părți vătămate în scopul practicării prostituției în folosul

lor și al celorlalți membrii ai grupului infracțional nu sunt fondate

și, în consecință solicitarea acestora de a se pronunța o soluție de achitare nu

va fi primită.

În ce privește încadrarea

juridică a faptelor deduse judecății, Înalta Curte constată, în acord cu concluzia

la care a ajuns instanța de fond, că în mod greșit în sarcina recurenților inculpați

s-au reținut în rechizitoriu atât infracțiunea de proxenetism, cât și infracțiunea

de trafic de persoane minore și majore.

Având în vedere decizia

nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite,

prin care, în aplicarea dispozițiilor art. 329 C. pen. (care incriminează infracțiunea

de proxenetism), ale art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 (care incriminează

infracțiunea de trafic de persoane majore și minore) s-a statuat, între altele,

că distincția dintre cele două infracțiuni este dată de obiectul juridic generic

diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită protejată

de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi, în sensul că în cazul

infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, aceasta este apărarea dreptului

la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism

prev. de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire

socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență, Înalta Curte reține că

încadrarea juridică corectă a faptelor săvârșite de inculpați era în dispozițiile

art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și ale art. 13

alin. (1) și (3) combinat cu art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 13 C. pen., iar instanțele trebuiau, în conformitate cu prevederile

art. 334 C. proc. pen. să dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunile

de proxenetism, trafic de persoane minore și trafic de persoane majore în infracțiunile

de trafic de persoane majore, respectiv, de trafic de persoane minore.

Motivarea instanțelor

în sensul că infracțiunea de proxenetism există doar în ipoteza în care activitățile

ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii se realizează

în afara oricărei forme de constrângere asupra persoanei vătămate, nu și atunci

când aceste activități sunt săvărșite prin constrângere și abuz de

autoritate este corectă, însă procedeul de a dispune achitarea inculpaților pentru

această faptă penală este greșit.

Constatând însă, că soluția

de achitare pentru infracțiunea de proxenetism pronunțată de instanța

de fond și menținută de instanța de apel este favorabilă recurenților

inculpați, Înalta Curte nu va mai proceda la schimbarea încadrării juridice

din infracțiunile prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 12 alin.

(1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001, în infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 și de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 13 C. pen.

În ce privește infracțiunea

de trafic de persoane minore, Înalta Curte constată, în acord cu concluzia la care

a ajuns instanța de fond, că încadrarea juridică a faptei în prevederile art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001, dată de procuror este greșită. Întrucât fapta

a fost comisă de două persoane împreună, în cauză erau incidente dispozițiile

art. 13 alin. (1) și (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Această formă agravată a infracțiunii nu poate fi însă reținută deoarece în cauză

au declarat recurs doar inculpații cărora nu li se poate agrava situația în propria

cale de atac.

Pentru considerentele

mai sus expuse, în conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații

B.S. și P.A.

Potrivit art. 192

alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații B.S. și P.A. împotriva deciziei penale nr. 210

din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu,

pentru inculpați și câte 150 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați

din oficiu pentru părțile vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 13 februarie 2013.