ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2173/2011

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 151 din 6 iulie 2010, Tribunalul Gorj, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul N.I. zis D., la 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. (faptă sesizată de către denunțătorul N.D.I.). În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe același inculpat la 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. (faptă sesizată de către denunțătorul C.I.).

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare (faptă sesizată de către denunțătorul B.V.A.). În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare ( faptă sesizată de către denunțătorul C.I.). În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare (faptă denunțată de N.D.I.). În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare (faptă denunțată de B.V.A.). În baza art. 33-34 C. pen. a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

pe care a sporit-o cu 6 luni, inculpatul urmând să execute 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A anulat cele două adeverințe false emise pe numele lui N.D.I. și B.V.A. A confiscat de la inculpat sumele primite de la denunțători, respectiv: 360 lei primită de la N.D.I.; 2100 lei primită de la B.V.A. și suma de 800 Euro în echivalent în lei primită de la C.I. A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. A obligat pe inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2008, martorul denunțător N.D.I., fiind student la Facultatea de Inginerie din cadrul Universității „Constantin Brâncuși” din Tg-Jiu, a purtat o discuție cu colegul său de grupă - M.E., împrejurare în care i-a spus că intenționează să se înscrie și să susțină examenul de admitere la Școala de Subofițeri Jandarmi Drăgășani. La câteva zile după această discuție, martorul M.E., cu care denunțătorul avea o relație amicală întrucât îi dădea unele cursuri pentru a se putea pregăti, i-a spus că îl poate ajuta la examenul pe care intenționa să-l susțină în sensul că, cunoaște o persoană care îi poate elibera o adeverință din care să rezulte că este de etnie rromă astfel încât să poată concura pe locurile repartizate acestei etnii.

Într-una din zilele lunii mai 2008, M.E. a mers împreună cu N.D.I. la o terasă din zona restaurantului „INTIM” unde s-au întâlnit cu inculpatul N.I., cunoscut sub porecla de „D.”. În urma discuțiilor pe care le-au purtat la o masă, inculpatul fost de acord să-l ajute pe martorul - denunțător spunându-i că are o funcție de conducere în cadrul Uniunii Rromilor Creștini din România și, în schimbul unei sume de bani, poate să-i întocmească o adeverință în care să se ateste în mod neadevărat că este persoană de etnie rromă și astfel poate să se înscrie la concursul pentru școala de subofițeri Jandarmi, pe locurile repartizate acestei etnii, unde probele sunt mai ușoare iar candidații mai slab pregătiți, având astfel o șansă mai mare de reușită.

După o perioadă de timp, denunțătorul și învinuitul s-au întâlnit la aceeași terasă, ocazie cu care N.I. l-a întrebat pe N.D.I. ce sumă de bani îi oferă pentru adeverința ce urma să i-o elibereze, iar acesta i-a propus suma de 360 lei, echivalentul a 100 Euro de la acea dată. Inculpatul a fost de acord cu suma pe care urma să i-o ofere martorul - denunțător, au stabilit să se întâlnească ulterior la aceeași terasă. A doua zi, N.D.I. s-a întâlnit cu inculpatul, iar acesta a scos un înscris tip intitulat „Adeverință” pe care l-a completat în fața sa cu datele de identitate pe care i le-a dictat, după care l-a semnat și ștampilat. După ce a primit adeverința, denunțătorul i-a oferit inculpatului, care se afla la aceeași masă, suma de 360 lei, echivalentul a 100 Euro de la acea dată, bani pe care N.I.

i-a acceptat. După obținerea adeverinței de la inculpatul N.I., denunțătorul s-a deplasat la Inspectoratul de Jandarmi Gorj unde a depus un dosar cu toate documentele și a formulat cerere de înscriere la examenul pentru Școala de Subofițeri Jandarmi pe locurile repartizate etniei rromilor. După ce a susținut acest examen, N.D.I. a fost declarat „respins” motiv pentru care s-a prezentat la sediul I.P.J. Gorj de unde și-a ridicat dosarul împreună cu documentele ce i-au fost cerute la înscriere. Pe parcursul urmăririi penale denunțătorul a declarat că o parte din aceste documente, inclusiv adeverința întocmită de inculpatul N.I. le-a distrus, considerând că nu îi mai sunt necesare. În faza de urmărire penală învinuitul a recunoscut în mod constant săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptele dovedite cu declarațiile martorilor Nica Maria și M.E..

Astfel, martora Nica Maria - mama denunțătorului a recunoscut că, în perioada mai - iunie 2008, fiul său i-a cerut suma de 300 lei spunând că banii respectivi îi sunt necesari pentru a plăti o adeverință. Aceeași martoră arată că abia după ce fiul său a fost declarat respins la examenul de admitere la școala de subofițeri jandarmi, a aflat de la acesta că a candidat pe locurile repartizate etniei rromilor. Nica Maria a mai declarat că ea și soțul său nu sunt de etnie rromă și nu cunoaște persoana care i-a eliberat fiului său o adeverință în care se atesta în mod nereal că aparține acestei etnii. În ceea ce-l privește pe martorul M.E., acesta a declarat că în cursul anului 2008, fiind coleg de facultate cu N.D.I., i-a făcut cunoștință cu inculpatul N.I., cei trei întâlnindu-se la terasa unui restaurant din zona centrală a Municipiului Târgu Jiu.

În prezența martorului, inculpatul N.I. i-a spus denunțătorului că el este vicepreședintele U.R.C.R. și în această calitate poate să-i elibereze o adeverință în care să ateste în mod fals că aceasta este o persoană de etnie rromă. M.E. a declarat că învinuitul i-a dat de înțeles lui N.D.I. că pentru serviciul respectiv trebuie să-i plătească o sumă de bani, fără a stabili exact cuantumul acesteia. Tot martorul a arătat că părțile s-au înțeles să se întâlnească și în zilele ce au urmat, însă el nu a mai fost prezent dar, a aflat de la denunțător că inculpatul întocmise o adeverință falsă în care se atesta faptul că N.D.I. aparține etniei rrome. Pe parcursul urmăririi penale, respectiv la data de 13 aprilie 2010 s-a început urmărirea penală și față de învinuitul N.D.I.

pentru infracțiunea de uz de fals, reținându-se că acesta s-a folosit de adeverința eliberată de inculpatul N.I., cunoscând că este falsă, în vederea producerii de consecințe juridice. Având în vedere atitudinea sinceră a lui N.D.I. precum și faptul că acesta nu are antecedente penale se consideră că fapta învinuitului nu întrunește în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, urmând să se dispună scoaterea de sub urmărirea penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, conform art. 181 C. pen. și art. 91 C. pen. Prin autodenunțul adresat Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Gorj la data de 10 aprilie 2010, martorul - denunțător B.V.A.

din comuna Roșia de Amaradia, județul Gorj, a sesizat faptul că în cursul anului 2007, inculpatul N.I., în calitate de vicepreședinte al Uniunii Rromilor Creștini din România - Filiala Gorj i-a pretins și primit mai multe sume de bani pentru a interveni pe lângă anumiți funcționari astfel încât să fie admis la concursul pe care urma să-l susțină la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina. Prin referatul 1189293 din 18 martie 2010, D.G.A. Gorj - Serviciul Județean Anticorupție Gorj și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, cauza fiind înregistrată sub nr. 73/PA/2010. Având în vedere că la parchet mai era înregistrat dosarul penal nr. 67/PA/2010 privind pe inculpatul N.I., cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen, prin rezoluția nr. 73/PA/2010 din 19 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus conexarea celor două cauze pentru o mai bună înfăptuire a justiției.

Fiind efectuate cercetări s-a constatat că aspectele sesizate se confirmă, reținându-se următoarea situație de fapt: În cursul anului 2007, martorul denunțător B.V.A. și-a desfășurat activitatea ca muncitor necalificat la o societate privată din comuna Roșia de Amaradia, sat Seciurile, împrejurare în care l-a cunoscut pe martorul M.I., coleg de serviciu. În urma unor discuții M.I. i-a relatat denunțătorului că, cunoaște o persoană de etnie rromă care l-ar putea ajuta să fie admis la școala de subofițeri de poliție unde intenționa să susțină examen. La scurt timp, denunțătorul și M.I. s-au deplasat la sediul Primăriei Târgu Jiu unde, acesta din urmă i-a făcut cunoștință cu inculpatul N.I. Inițial, inculpatul i-a relatat lui B.V.A.

că, în schimbul sumei de 1.000 Euro poate să-l ajute să fie admis la Academia de Poliție „Al.I.Cuza” București, însă denunțătorul făcuse cererea de înscriere și întocmise toate actele necesare (mai puțin examenul psihologic) pentru a concura la examenul organizat la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina. Aflând acest lucru, învinuitul i-a propus lui B.V.A. să-i întocmească o adeverință în care să ateste, în mod neadevărat, că este o persoană de etnie rromă, și în acest fel să poată concura pe locurile repartizate acestei etnii, spunându-i că are șanse mai mari de reușită întrucât, probele sunt mai ușoare iar candidații mai slab pregătiți. Deși i-a adus la cunoștință învinuitului că făcuse deja o cerere de înscriere și optase pentru locurile persoanelor de etnie română, N.I.

a întocmit adeverința în fals pe care a depus-o personal la dosarul lui B.V.A., fără ca acesta să aibă cunoștință până în momentul susținerii examenului, când a observat că a fost repartizat să concureze pe locurile persoanelor de etnie rromă. Cu ocazia audierii, denunțătorul a declarat că învinuitul nu i-a cerut nici o sumă de bani pentru întocmirea adeverinței false însă, înainte de susținerea examenului psihologic i-a pretins și primit suma de 100 Euro făcându-i promisiunea că va interveni pe lângă membrii comisiei astfel încât să promoveze fără probleme acest examen. În perioada ce a urmat, martorul denunțător și inculpatul N.I. s-au întâlnit din nou în Municipiul Târgu Jiu, împrejurare în care acesta din urmă i-a mai pretins și primit suma de 100 lei spunând că o va da unor angajați ai I.P.J.

Gorj și suma de 50 lei pentru a cumpăra o cartelă de telefon motivând că vorbește cu diferite persoane astfel încât B.V.A. să promoveze examenul pe care urma să-l susțină la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina. Tot învinuitul N.I. i-a pretins denunțătorului suma de 2.100 lei spunându-i că o parte din ea o va da unor persoane (membrii ai comisiei de examinare) pentru ca acesta să promoveze examenul la școala de subofițeri de poliție. La insistențele lui B.V.A., învinuitul N.I. a fost de acord să primească acești bani după ce acesta va susține examenul respectiv. După ce a fost declarat admis la examenul susținut la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina, denunțătorul i-a dat martorului M.I.

suma de 2.100 lei, iar acesta la rândul său i-a înmânat-o lui N.I., aspect recunoscut și de învinuit pe parcursul urmăririi penale. În faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptele fiind dovedite și cu declarațiile martorilor M.I., B.M.D. și B.C.E. Martorul M.I. a recunoscut că în cursul anului 2007 i-a făcut cunoștință denunțătorului cu învinuitul N.I., împrejurare în care acesta din urmă i-a propus că în schimbul unei sume de bani îl poate ajuta să fie admis la concursul pe care urma să-l susțină la școala de subofițeri de poliție. Același martor a precizat că, în cursul anului 2007 a primit de la denunțător, prin intermediul fratelui acestuia suma de 2.100 lei pe care a doua zi i-a dat-o învinuitului N.I..

Martora B.M.D. a declarat, printre altele, că în cursul lunii septembrie 2007, întorcându-se de la muncă din străinătate a fost rugată de fiul său să-i dea suma de 2.100 lei. Martora a aflat ulterior că fiul său cel mic, B.C.E. a dat cei 2.100 lei lui M.I. dar nu a știut pentru ce. Martorul B.C.E. a confirmat, că în cursul lunii septembrie 2007 a fost rugat de fratele său B.V.A., care se afla la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina, să-i dea suma de 2.100 lei lui M.I., persoană de etnie rromă din comuna Albeni, județul Gorj, lucru pe care l-a și făcut. Având în vedere aspectele expuse mai sus, urmează ca față de numitul B.V.A. să se dispună neînceperea urmăririi penale în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals întrucât adeverința prin care se atesta în mod neadevărat că este o persoană de etnie rromă a fost depusă la dosar chiar de inculpatul N.I.

fără ca denunțătorul sa aibă cunoștință De altfel, la dosarul cauzei se află atașată cererea de înscriere la examen din care rezultă că B.V.A. a optat pentru locurile persoanelor de etnie română și abia după ce inculpatul a depus adeverința falsă la dosar, denunțătorul a fost repartizat să concureze pe locurile repartizate minorităților naționale. Prin autodenunțul adresat Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Gorj, din data de 12 aprilie 2010, martorul denunțător C.I.

din comuna Roșia de Amaradia, județul Gorj a sesizat faptul că în cursul anului 2008, învinuitul N.I., în calitate de vicepreședinte al Uniunii Rromilor Creștini din România - Filiala Județeană Gorj i-a pretins și primit suma de 1.000 Euro atât pentru a-i elibera o adeverință din care să rezulte apartenența sa la etnia rromilor cât și pentru a interveni la diferiți funcționari din cadrul Școlii de Subofițeri Câmpina astfel încât să promoveze fără probleme examenul pe care urma să-l susțină. Prin referatul nr. 1189295, D.G.A. - Serviciul Județean Anticorupție Gorj și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, cauza fiind înregistrată sub nr. 77/PA/2010.

Având în vedere că la această unitate mai era înregistrat dosarul penal nr. 67/PA/2010, privind pe învinuitul N.I., cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție similare, prin rezoluția 77/PA/2010 din 19 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus conexarea celor două cauze pentru o mai bună înfăptuire a justiției. Fiind efectuate cercetări s-a constatat că aspectele sesizate se confirmă, reținându-se următoarea situație de fapt: Martorul denunțător C.I. domiciliază în comuna Roșia de Amaradia împreună cu părinții iar după terminarea liceului a susținut mai multe examene de admitere la instituții de învățământ din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Administrației și Internelor, însă nu a fost admis.

Dorindu-și foarte mult să absolve școala de subofițeri de poliție, denunțătorul a aflat că există posibilitatea să participe la acest concurs pe locurile repartizate etniei rromilor. Cunoscând că bunicii din partea mamei erau de etnie rromă, fiind rromi rudari din punctul „Dealul Roșu” - comuna Roșia de Amaradia, C.I. a luat hotărârea de a se înscrie la examenul pentru Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina, pe locurile repartizate acestei etnii. Aflând că trebuie să depună la dosarul de înscriere o adeverință din care să rezulte apartenența sa la această etnie, denunțătorul s-a deplasat la Primăria Târgu Jiu întrucât acolo funcționează un birou al Uniunii Rromilor Creștini din România. Cu această ocazie, denunțătorul C.I.

l-a cunoscut pe inculpatul N.I. și i-a explicat acestuia că dorește să obțină o adeverință din care să rezulte că este de etnie rromă, având în vedere că rudele apropiate din partea mamei (bunici, străbunici etc.) aparțineau acestei etnii. În timpul discuției, învinuitul N.I. i-a explicat denunțătorului că o să aibă multe beneficii dacă concurează pe locurile repartizate etniei rromilor, întrucât el are multe cunoștințe la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina și o să-l ajute, în schimbul sumei de 1.000 Euro să promoveze acest examen. Denunțătorul a fost de acord cu propunerea inculpatului, au făcut schimb de telefoane, stabilind ca inițial N.I. să primească suma de 200 Euro pentru a-i elibera adeverința.

În perioada mai - iunie 2008, C.I. s-a întâlnit cu inculpatul lângă biserica din fața Prefecturii Gorj unde N.I. i-a pretins suma de 800 Euro, însă denunțătorul i-a dat doar 200 Euro, stabilind ca restul de 600 Euro să-i dea după susținerea examenului la școala de poliție. Inculpatul a primit cei 200 Euro (două bancnote de 100 Euro) însă adeverința nu i-a dat-o în acele împrejurări, ci mai târziu când martorul denunțător a depus dosarul de înscriere la I.P.J. Gorj. De menționat că adeverința era înregistrată la U.R.C.R. sub nr. 24 din 05 iunie 2008 și nu a fost întocmită de inculpatul N.I. ci de președintele acestei organizații – B.I. În luna august 2008, C.I. a susținut examenul la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina pe locurile repartizate rromilor și a fost declarat admis cu 54 de puncte, ocazie cu care și-a dat seama că nu a fost ajutat de inculpat întrucât nu erau diferențe mari față de ceilalți candidați, iar punctajul reflecta cunoștințele sale.

Mai mult decât atât, denunțătorul a susținut că examenul a fost tip grilă iar lucrările au fost corectate pe loc astfel că nu exista posibilitatea unor intervenții din partea inculpatului N.I. Cu toate acestea, după ce au fost anunțate rezultatele, denunțătorul a fost apelat pe telefonul mobil de inculpat stabilind de comun acord să se întâlnească în municipiul Târgu Jiu pentru a discuta în legătură cu suma de 600 Euro ce-i fusese pretinsă anterior. După aproximativ o săptămână denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul într-un bar din zona centrală a orașului, împrejurare în care acesta din urmă i-a pretins din nou suma de 600 Euro susținând că l-a ajutat la examenul susținut la școala de poliție.

Denunțătorul i-a dat inculpatului cei 600 Euro pe care acesta i-a pretins însă i-a atras atenția că nu a observat nici un ajutor din partea sa. Banii pe care C.I. i-a dat învinuitului proveneau atât din economiile sale cât și de la mama lui C.M. care fusese la muncă în străinătate. În faza de urmărire penală învinuitul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influentă, faptele fiind dovedite și cu declarațiile martorilor C.M. și C.L. Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu sesizările martorilor denunțători N.D.I., B.V.A. și C.I., declarațiile martorilor, înscrisuri, toate coroborate cu declarațiile inculpatului. Fiind audiat în faza de urmărire penale inculpatul N.I.

a recunoscut faptele reținute în sarcina sa însă în faza de cercetare judecătorească inculpatul revine asupra declarațiilor inițiale, arătând că a eliberat acele adeverințe ce atestau etnia rromă a denunțătorilor însă nu a primit nici un folos material pentru aceste servicii. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul N.I. solicitând achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen. și art. 257 C. pen., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. arătând că nu are competența să elibereze astfel de adeverințe fiind muncitor necalificat la Primăria Târgu Jiu și nu a precizat vreo persoană determinată pe lângă care urma să intervină. Prin decizia penală nr. 31 din 16 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpatul N.I., împotriva sentinței penale nr. 151 din 6 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul 4392/95/2010.

A desființat în parte sentința în sensul că: A descontopit pedepsele și le-a repus în individualitatea lor. În baza art. 334 C. pen.; A schimbat încadrarea juridică a faptelor din două infracțiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunțători N.D.I. și C.I.), în două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen. În baza art. 215 alin. (1) C. pen.; A condamnat pe inculpatul N.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare (denunțător N.D.I.). În baza art. 215 alin. (1) C. pen.; A condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare (denunțător C.I.). A redus pedepsele aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, la câte 3 ani închisoare.

A recontopit pedepsele aplicate pentru toate infracțiunile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - 3 ani închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul nu era salariat al Uniunii Rromilor Creștini din România și implicit nu este funcționar în înțelesul art. 147 alin. (2) C. pen. Față de modalitatea de comitere a faptelor reține Curtea de Apel Craiova că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. La reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța de apel a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul N.I. În recursul parchetului este criticată decizia Curții de Apel Craiova pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei și pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptei din două infracțiuni de luare de mită în două infracțiuni de înșelăciune, cât timp din actele dosarului rezultă calitatea de funcționar a inculpatului. Parchetul solicită casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond. Se invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen. Apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 257 în infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen., însă în principal a solicitat achitarea inculpatului pentru această infracțiune în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Solicită de asemenea apărarea aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, urmare reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. În susținerea recursului sunt invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art.385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că doar recursul parchetului este fondat urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte consideră că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma unei analize coroborate și judicioase a întregului ansamblu probator administrat în cauză; faptele reținute în sarcina inculpatului au primit o justă încadrare juridică, în mod corect apreciind că sunt întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., art. 257 alin. (1) C. pen. și art. 290 C. pen. Astfel, în raport de probele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că în mod greșit instanța de prim control judiciar a schimbat încadrarea juridică a faptei de luare de mită în cea de înșelăciune apreciind în mod eronat că inculpatul nu are calitatea de funcționar și ca atare nu poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită.

Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) C. pen. prin „funcționar public” se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145. La alin. (2) se prevede că prin „funcționar” se înțelege persoana menționată la alin. (1) precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

Așa cum lesne se poate observa din economia acestor dispoziții legale, conținutul noțiunii de funcționar este foarte larg, activitatea acestuia putând să fie chiar temporară, neretribuită, calitatea de funcționar să fie dobândită cu orice titlu și să fie exercitată în serviciul unei persoane juridice, altele decât cele la care se referă art. 145. Din înscrisurile existente la dosar rezultă că prin decizia nr. 3 din 3 iunie 2006, a Uniunii Rromilor Creștini din România a fost înființată Filiala Gorj a Uniunii Rromilor Creștini din România, inculpatul fiind numit vicepreședinte al Filialei Gorj. Uniunea Rromilor Creștini din România este persoană juridică înființată prin sentința civilă nr.36 din 26 februarie 1996, având statut de funcționar și sediul declarat în municipiul Târgu Jiu, iar inculpatul N.I.

a fost desemnat să îndeplinească o însărcinare în cadrul Filialei Gorj, respectiv funcția de vicepreședinte, având astfel calitatea de funcționar în cadrul acestei persoane juridice. Din actele existente la dosar rezultă că inculpatul nu avea contract de muncă și nici nu era retribuit însă aceste împrejurări, în raport de conținutul noțiunii de „funcționar” astfel cum este definit în art.147 C. pen. nu prezintă relevanță și nici nu pot influența încadrarea juridică a faptei așa cum în mod greșit a procedat instanța de apel. De asemenea, faptul că inculpatul a fost salariatul Consiliului Local al municipiului Târgu Jiu – Direcția Publică de Patrimoniu Târgu Jiu, fiind încadrat ca muncitor necalificat în perioada iulie 2006 – martie 2010, nu poate determina schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de înșelăciune, cât timp inculpatul a eliberat adeverințele ce atestau în mod nereal etnia de rrom a denunțătorilor N.D.I.

și C.I., cărora le-a pretins diferite sume de bani, în calitatea sa de viecepreședinte al Filialei Gorj a Uniunii Rromilor Creștini din România și nu în calitatea sa de muncitor necalificat, așa cum în mod total nejustificat a reținut instanța de apel. Funcția deținută de inculpat în cadrul Uniunii Rromilor Creștini din România – Filiala Gorj, aceea de viecepreședinte chiar fără contract de muncă și neretribuită conturează conținutul noțiunii de „funcționar” în accepțiunea dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (2) C. pen., fapt pentru care Înalta Curte apreciază că faptele inculpatului de a elibera adeverințe denunțătorilor N.D.I. și C.I. ce atestau în mod nereal că sunt de etnie rromă în schimbul unor sume de bani, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen., subiectul activ al infracțiunii având calitatea de funcționar conform argumentelor prezentate anterior.

De asemenea, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., în mod corect dispunându-se condamnarea sa pentru două fapte de trafic de influență, cumpărători de influență fiind B.V.A. și C.I.

Faptul că inculpatul nu a indicat numele vreunei persoane asupra căreia are influență sau lasă să se creadă că are influență conform susținerilor apărării, nu poate determina adoptarea unei soluții contrare celei adoptate de instanța de fond cât timp inculpatul, prin modul său de comportare, respectiv primirea denunțătorilor la biroul pe care îl deținea în cadrul Primăriei Târgu Jiu, sfaturile pe care le dădea denunțătorilor asupra pașilor pe care trebuiau să-i urmeze respectiv obținerea adeverinței ce atesta în mod nereal etnia rromă, depunerea acesteia la dosar ca și afirmațiile potrivit cărora poate interveni pe lângă membrii comisiei de examinare pentru a fi admiși la Școala de Subofițeri de la Câmpina pe locurile candidaților de etnie rromă, sunt împrejurări ce au format convingerea denunțătorilor că inculpatul are influență asupra membrilor comisiei de examinare în sensul de a-i determina să-și încalce atribuțiile de serviciu.

Apărările formulate de inculpat în sensul achitării sale pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. sau schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., sunt lipsite de fundament fiind făcute doar cu scopul diminuării răspunderii penale, fapt pentru care Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare. Nici critica referitoare la cuantumul pedepsei aplicată nu este întemeiată, în cauză nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a sancțiunii penale, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Pedeapsa aplicată de instanța de fond îndeplinește, atât scopul preventiv al pedepsei, cât și caracterul de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală comisă, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Felul și natura faptelor comise, modalitatea de comitere a faptelor, intensitatea activității infracționale constând în comiterea mai multor infracțiuni într-un timp scurt ca și faptul că inculpatul este arestat în altă cauză pentru comiterea unor fapte similare, formează convingerea Înaltei Curți că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite recursul parchetului, va casa decizia penală atacată și va menține sentința instanței de fond. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 31 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 151 din 6 iulie 2010 a Tribunalului Gorj, secția penală. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva aceleiași decizii penale . Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2011.