ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2173/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2173/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin sentința penală

nr. 151 din 6 iulie 2010, Tribunalul Gorj, în baza art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul N.I. zis D.,

la 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. (faptă sesizată de

către denunțătorul N.D.I.).

În baza art. 254 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe același

inculpat la 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. (faptă

sesizată de către denunțătorul C.I.).

În baza art. 257 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe același

inculpat la 4 ani închisoare (faptă sesizată de către denunțătorul B.V.A.).

În baza art. 257 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe același

inculpat la 4 ani închisoare ( faptă sesizată de către denunțătorul C.I.).

În baza art. 290 C.

pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe

inculpat la 2 ani închisoare (faptă denunțată de N.D.I.).

În baza art. 290 C.

pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe

inculpat la 2 ani închisoare (faptă denunțată de B.V.A.).

În baza art. 33-34 C.

pen. a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani

pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a doua și lit. b) C. pen. pe care a sporit-o cu 6 luni, inculpatul urmând

să execute 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C.

pen.

A interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C.

pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A anulat cele două

adeverințe false emise pe numele lui N.D.I. și B.V.A.

A confiscat de la

inculpat sumele primite de la denunțători, respectiv: 360 lei primită de la N.D.I.;

2100 lei primită de la B.V.A. și suma de 800 Euro în echivalent în lei primită

de la C.I.

A constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză.

A obligat pe inculpat

la 300 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2008, martorul

denunțător N.D.I., fiind student la Facultatea de Inginerie din cadrul

Universității „Constantin Brâncuși” din Tg-Jiu, a purtat o discuție cu colegul

său de grupă - M.E., împrejurare în care i-a spus că intenționează să se înscrie

și să susțină examenul de admitere la Școala de Subofițeri Jandarmi Drăgășani.

La câteva zile după

această discuție, martorul M.E., cu care denunțătorul avea o relație amicală

întrucât îi dădea unele cursuri pentru a se putea pregăti, i-a spus că îl poate

ajuta la examenul pe care intenționa să-l susțină în sensul că, cunoaște o

persoană care îi poate elibera o adeverință din care să rezulte că este de

etnie rromă astfel încât să poată concura pe locurile repartizate acestei

etnii.

Într-una din zilele

lunii mai 2008, M.E. a mers împreună cu N.D.I. la o terasă din zona

restaurantului „INTIM” unde s-au întâlnit cu inculpatul N.I., cunoscut sub

porecla de „D.”.

În urma discuțiilor

pe care le-au purtat la o masă, inculpatul fost de acord să-l ajute pe martorul

- denunțător spunându-i că are o funcție de conducere în cadrul Uniunii

Rromilor Creștini din România și, în schimbul unei sume de bani, poate să-i

întocmească o adeverință în care să se ateste în mod neadevărat că este

persoană de etnie rromă și astfel poate să se înscrie la concursul pentru

școala de subofițeri Jandarmi, pe locurile repartizate acestei etnii, unde

probele sunt mai ușoare iar candidații mai slab pregătiți, având astfel o șansă

mai mare de reușită.

După o perioadă de

timp, denunțătorul și învinuitul s-au întâlnit la aceeași terasă, ocazie cu

care N.I. l-a întrebat pe N.D.I. ce sumă de bani îi oferă pentru adeverința ce

urma să i-o elibereze, iar acesta i-a propus suma de 360 lei, echivalentul a

100 Euro de la acea dată.

Inculpatul a fost de

acord cu suma pe care urma să i-o ofere martorul - denunțător, au stabilit să

se întâlnească ulterior la aceeași terasă.

A doua zi, N.D.I. s-a

întâlnit cu inculpatul, iar acesta a scos un înscris tip intitulat „Adeverință”

pe care l-a completat în fața sa cu datele de identitate pe care i le-a dictat,

după care l-a semnat și ștampilat.

După ce a primit

adeverința, denunțătorul i-a oferit inculpatului, care se afla la aceeași masă,

suma de 360 lei, echivalentul a 100 Euro de la acea dată, bani pe care N.I. i-a

acceptat.

După obținerea

adeverinței de la inculpatul N.I., denunțătorul s-a deplasat la Inspectoratul

de Jandarmi Gorj unde a depus un dosar cu toate documentele și a formulat

cerere de înscriere la examenul pentru Școala de Subofițeri Jandarmi pe

locurile repartizate etniei rromilor.

După ce a susținut

acest examen, N.D.I. a fost declarat „respins” motiv pentru care s-a prezentat

la sediul I.P.J. Gorj de unde și-a ridicat dosarul împreună cu documentele ce

i-au fost cerute la înscriere.

Pe parcursul

urmăririi penale denunțătorul a declarat că o parte din aceste documente,

inclusiv adeverința întocmită de inculpatul N.I. le-a distrus, considerând că

nu îi mai sunt necesare.

În faza de urmărire

penală învinuitul a recunoscut în mod constant săvârșirea infracțiunilor de

luare de mită și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptele dovedite cu

declarațiile martorilor Nica Maria și M.E..

Astfel, martora Nica

Maria - mama denunțătorului a recunoscut că, în perioada mai - iunie 2008, fiul

său i-a cerut suma de 300 lei spunând că banii respectivi îi sunt necesari

pentru a plăti o adeverință.

Aceeași martoră arată

că abia după ce fiul său a fost declarat respins la examenul de admitere la

școala de subofițeri jandarmi, a aflat de la acesta că a candidat pe locurile

repartizate etniei rromilor.

Nica Maria a mai

declarat că ea și soțul său nu sunt de etnie rromă și nu cunoaște persoana care

i-a eliberat fiului său o adeverință în care se atesta în mod nereal că

aparține acestei etnii.

În ceea ce-l privește

pe martorul M.E., acesta a declarat că în cursul anului 2008, fiind coleg de

facultate cu N.D.I., i-a făcut cunoștință cu inculpatul N.I., cei trei

întâlnindu-se la terasa unui restaurant din zona centrală a Municipiului Târgu Jiu.

În prezența

martorului, inculpatul N.I. i-a spus denunțătorului că el este vicepreședintele

U.R.C.R. și în această calitate poate să-i elibereze o adeverință în care să

ateste în mod fals că aceasta este o persoană de etnie rromă.

M.E. a declarat că

învinuitul i-a dat de înțeles lui N.D.I. că pentru serviciul respectiv trebuie

să-i plătească o sumă de bani, fără a stabili exact cuantumul acesteia.

Tot martorul a arătat

că părțile s-au înțeles să se întâlnească și în zilele ce au urmat, însă el nu

a mai fost prezent dar, a aflat de la denunțător că inculpatul întocmise o

adeverință falsă în care se atesta faptul că N.D.I. aparține etniei rrome.

Pe parcursul

urmăririi penale, respectiv la data de 13 aprilie 2010 s-a început urmărirea

penală și față de învinuitul N.D.I. pentru infracțiunea de uz de fals,

reținându-se că acesta s-a folosit de adeverința eliberată de inculpatul N.I.,

cunoscând că este falsă, în vederea producerii de consecințe juridice.

Având în vedere

atitudinea sinceră a lui N.D.I. precum și faptul că acesta nu are antecedente

penale se consideră că fapta învinuitului nu întrunește în concret gradul de

pericol social al unei infracțiuni, urmând să se dispună scoaterea de sub

urmărirea penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, conform

art. 181 C. pen. și art. 91 C. pen.

Prin autodenunțul

adresat Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Gorj

la data de 10 aprilie 2010, martorul - denunțător B.V.A. din comuna Roșia de

Amaradia, județul Gorj, a sesizat faptul că în cursul anului 2007, inculpatul N.I.,

în calitate de vicepreședinte al Uniunii Rromilor Creștini din România -

Filiala Gorj i-a pretins și primit mai multe sume de bani pentru a interveni pe

lângă anumiți funcționari astfel încât să fie admis la concursul pe care urma să-l

susțină la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina.

Prin referatul

1189293 din 18 martie 2010, D.G.A. Gorj - Serviciul Județean Anticorupție Gorj

și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj,

cauza fiind înregistrată sub nr. 73/PA/2010.

Având în vedere că la

parchet mai era înregistrat dosarul penal nr. 67/PA/2010 privind pe inculpatul N.I.,

cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen, prin rezoluția nr.

73/PA/2010 din 19 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a

dispus conexarea celor două cauze pentru o mai bună înfăptuire a justiției.

Fiind efectuate

cercetări s-a constatat că aspectele sesizate se confirmă, reținându-se

următoarea situație de fapt:

În cursul anului

2007, martorul denunțător B.V.A. și-a desfășurat activitatea ca muncitor

necalificat la o societate privată din comuna Roșia de Amaradia, sat Seciurile,

împrejurare în care l-a cunoscut pe martorul M.I., coleg de serviciu.

În urma unor discuții

M.I. i-a relatat denunțătorului că, cunoaște o persoană de etnie rromă care

l-ar putea ajuta să fie admis la școala de subofițeri de poliție unde

intenționa să susțină examen.

La scurt timp,

denunțătorul și M.I. s-au deplasat la sediul Primăriei Târgu Jiu unde, acesta

din urmă i-a făcut cunoștință cu inculpatul N.I.

Inițial, inculpatul

i-a relatat lui B.V.A. că, în schimbul sumei de 1.000 Euro poate să-l ajute să

fie admis la Academia de Poliție „Al.I.Cuza” București, însă denunțătorul

făcuse cererea de înscriere și întocmise toate actele necesare (mai puțin

examenul psihologic) pentru a concura la examenul organizat la Școala de

Subofițeri de Poliție Câmpina.

Aflând acest lucru,

învinuitul i-a propus lui B.V.A. să-i întocmească o adeverință în care să

ateste, în mod neadevărat, că este o persoană de etnie rromă, și în acest fel

să poată concura pe locurile repartizate acestei etnii, spunându-i că are șanse

mai mari de reușită întrucât, probele sunt mai ușoare iar candidații mai slab

pregătiți.

Deși i-a adus la

cunoștință învinuitului că făcuse deja o cerere de înscriere și optase pentru

locurile persoanelor de etnie română, N.I. a întocmit adeverința în fals pe

care a depus-o personal la dosarul lui B.V.A., fără ca acesta să aibă

cunoștință până în momentul susținerii examenului, când a observat că a fost

repartizat să concureze pe locurile persoanelor de etnie rromă.

Cu ocazia audierii,

denunțătorul a declarat că învinuitul nu i-a cerut nici o sumă de bani pentru

întocmirea adeverinței false însă, înainte de susținerea examenului psihologic

i-a pretins și primit suma de 100 Euro făcându-i promisiunea că va interveni pe

lângă membrii comisiei astfel încât să promoveze fără probleme acest examen.

În perioada ce a

urmat, martorul denunțător și inculpatul N.I. s-au întâlnit din nou în

Municipiul Târgu Jiu, împrejurare în care acesta din urmă i-a mai pretins și

primit suma de 100 lei spunând că o va da unor angajați ai I.P.J. Gorj și suma

de 50 lei pentru a cumpăra o cartelă de telefon motivând că vorbește cu

diferite persoane astfel încât B.V.A. să promoveze examenul pe care urma să-l

susțină la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina.

Tot învinuitul N.I.

i-a pretins denunțătorului suma de 2.100 lei spunându-i că o parte din ea o va

da unor persoane (membrii ai comisiei de examinare) pentru ca acesta să

promoveze examenul la școala de subofițeri de poliție.

La insistențele lui B.V.A.,

învinuitul N.I. a fost de acord să primească acești bani după ce acesta va

susține examenul respectiv.

După ce a fost

declarat admis la examenul susținut la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina,

denunțătorul i-a dat martorului M.I. suma de 2.100 lei, iar acesta la rândul

său i-a înmânat-o lui N.I., aspect recunoscut și de învinuit pe parcursul

urmăririi penale.

În faza de urmărire

penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de trafic de

influență și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptele fiind dovedite

și cu declarațiile martorilor M.I., B.M.D. și B.C.E.

Martorul M.I. a

recunoscut că în cursul anului 2007 i-a făcut cunoștință denunțătorului cu

învinuitul N.I., împrejurare în care acesta din urmă i-a propus că în schimbul

unei sume de bani îl poate ajuta să fie admis la concursul pe care urma să-l

susțină la școala de subofițeri de poliție.

Același martor a

precizat că, în cursul anului 2007 a primit de la denunțător, prin intermediul

fratelui acestuia suma de 2.100 lei pe care a doua zi i-a dat-o învinuitului N.I..

Martora B.M.D. a

declarat, printre altele, că în cursul lunii septembrie 2007, întorcându-se de

la muncă din străinătate a fost rugată de fiul său să-i dea suma de 2.100 lei.

Martora a aflat ulterior că fiul său cel mic, B.C.E. a dat cei 2.100 lei lui M.I.

dar nu a știut pentru ce.

Martorul B.C.E. a

confirmat, că în cursul lunii septembrie 2007 a fost rugat de fratele său B.V.A.,

care se afla la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina, să-i dea suma de 2.100

lei lui M.I., persoană de etnie rromă din comuna Albeni, județul Gorj, lucru pe

care l-a și făcut.

Având în vedere

aspectele expuse mai sus, urmează ca față de numitul B.V.A. să se dispună

neînceperea urmăririi penale în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals

întrucât adeverința prin care se atesta în mod neadevărat că este o persoană de

etnie rromă a fost depusă la dosar chiar de inculpatul N.I. fără ca

denunțătorul sa aibă cunoștință

De altfel, la dosarul

cauzei se află atașată cererea de înscriere la examen din care rezultă că B.V.A.

a optat pentru locurile persoanelor de etnie română și abia după ce inculpatul

a depus adeverința falsă la dosar, denunțătorul a fost repartizat să concureze

pe locurile repartizate minorităților naționale.

Prin autodenunțul

adresat Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Gorj,

din data de 12 aprilie 2010, martorul denunțător C.I. din comuna Roșia de

Amaradia, județul Gorj a sesizat faptul că în cursul anului 2008, învinuitul N.I.,

în calitate de vicepreședinte al Uniunii Rromilor Creștini din România -

Filiala Județeană Gorj i-a pretins și primit suma de 1.000 Euro atât pentru a-i

elibera o adeverință din care să rezulte apartenența sa la etnia rromilor cât

și pentru a interveni la diferiți funcționari din cadrul Școlii de Subofițeri Câmpina

astfel încât să promoveze fără probleme examenul pe care urma să-l susțină.

Prin referatul nr.

1189295, D.G.A. - Serviciul Județean Anticorupție Gorj și-a declinat competența

în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, cauza fiind înregistrată

sub nr. 77/PA/2010.

Având în vedere că la

această unitate mai era înregistrat dosarul penal nr. 67/PA/2010, privind pe

învinuitul N.I., cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție

similare, prin rezoluția 77/PA/2010 din 19 aprilie 2010 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus conexarea celor două cauze pentru o mai bună

înfăptuire a justiției.

Fiind efectuate cercetări

s-a constatat că aspectele sesizate se confirmă, reținându-se următoarea

situație de fapt:

Martorul denunțător C.I.

domiciliază în comuna Roșia de Amaradia împreună cu părinții iar după

terminarea liceului a susținut mai multe examene de admitere la instituții de

învățământ din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Ministerului

Administrației și Internelor, însă nu a fost admis.

Dorindu-și foarte

mult să absolve școala de subofițeri de poliție, denunțătorul a aflat că există

posibilitatea să participe la acest concurs pe locurile repartizate etniei

rromilor.

Cunoscând că bunicii

din partea mamei erau de etnie rromă, fiind rromi rudari din punctul „Dealul

Roșu” - comuna Roșia de Amaradia, C.I. a luat hotărârea de a se înscrie la

examenul pentru Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina, pe locurile

repartizate acestei etnii.

Aflând că trebuie să

depună la dosarul de înscriere o adeverință din care să rezulte apartenența sa

la această etnie, denunțătorul s-a deplasat la Primăria Târgu Jiu întrucât

acolo funcționează un birou al Uniunii Rromilor Creștini din România.

Cu această ocazie,

denunțătorul C.I. l-a cunoscut pe inculpatul N.I. și i-a explicat acestuia că

dorește să obțină o adeverință din care să rezulte că este de etnie rromă,

având în vedere că rudele apropiate din partea mamei (bunici, străbunici etc.)

aparțineau acestei etnii.

În timpul discuției,

învinuitul N.I. i-a explicat denunțătorului că o să aibă multe beneficii dacă

concurează pe locurile repartizate etniei rromilor, întrucât el are multe

cunoștințe la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina și o să-l ajute, în

schimbul sumei de 1.000 Euro să promoveze acest examen.

Denunțătorul a fost

de acord cu propunerea inculpatului, au făcut schimb de telefoane, stabilind ca

inițial N.I. să primească suma de 200 Euro pentru a-i elibera adeverința.

În perioada mai -

iunie 2008, C.I. s-a întâlnit cu inculpatul lângă biserica din fața Prefecturii

Gorj unde N.I. i-a pretins suma de 800 Euro, însă denunțătorul i-a dat doar 200

Euro, stabilind ca restul de 600 Euro să-i dea după susținerea examenului la

școala de poliție.

Inculpatul a primit

cei 200 Euro (două bancnote de 100 Euro) însă adeverința nu i-a dat-o în acele

împrejurări, ci mai târziu când martorul denunțător a depus dosarul de

înscriere la I.P.J. Gorj.

De menționat că

adeverința era înregistrată la U.R.C.R. sub nr. 24 din 05 iunie 2008 și nu a

fost întocmită de inculpatul N.I. ci de președintele acestei organizații – B.I.

În luna august 2008, C.I.

a susținut examenul la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina pe locurile

repartizate rromilor și a fost declarat admis cu 54 de puncte, ocazie cu care

și-a dat seama că nu a fost ajutat de inculpat întrucât nu erau diferențe mari

față de ceilalți candidați, iar punctajul reflecta cunoștințele sale.

Mai mult decât atât,

denunțătorul a susținut că examenul a fost tip grilă iar lucrările au fost

corectate pe loc astfel că nu exista posibilitatea unor intervenții din partea

inculpatului N.I.

Cu toate acestea,

după ce au fost anunțate rezultatele, denunțătorul a fost apelat pe telefonul

mobil de inculpat stabilind de comun acord să se întâlnească în municipiul

Târgu Jiu pentru a discuta în legătură cu suma de 600 Euro ce-i fusese pretinsă

anterior.

După aproximativ o

săptămână denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul într-un bar din zona centrală

a orașului, împrejurare în care acesta din urmă i-a pretins din nou suma de 600

Euro susținând că l-a ajutat la examenul susținut la școala de poliție.

Denunțătorul i-a dat

inculpatului cei 600 Euro pe care acesta i-a pretins însă i-a atras atenția că

nu a observat nici un ajutor din partea sa.

Banii pe care C.I.

i-a dat învinuitului proveneau atât din economiile sale cât și de la mama lui C.M.

care fusese la muncă în străinătate.

În faza de urmărire

penală învinuitul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și

trafic de influentă, faptele fiind dovedite și cu declarațiile martorilor C.M.

și C.L.

Situația de fapt

astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu sesizările

martorilor denunțători N.D.I., B.V.A. și C.I., declarațiile martorilor,

înscrisuri, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat în faza

de urmărire penale inculpatul N.I. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa

însă în faza de cercetare judecătorească inculpatul revine asupra declarațiilor

inițiale, arătând că a eliberat acele adeverințe ce atestau etnia rromă a denunțătorilor

însă nu a primit nici un folos material pentru aceste servicii.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat apel inculpatul N.I. solicitând achitarea pentru infracțiunea

prevăzută de art. 254 C. pen. și art. 257 C. pen., în baza art. 10 lit. d) C.

proc. pen. arătând că nu are competența să elibereze astfel de adeverințe fiind

muncitor necalificat la Primăria Târgu Jiu și nu a precizat vreo persoană determinată

pe lângă care urma să intervină.

Prin decizia penală

nr. 31 din 16 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de

inculpatul N.I., împotriva sentinței penale nr. 151 din 6 iulie 2010,

pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul 4392/95/2010.

A desființat în parte

sentința în sensul că:

A descontopit

pedepsele și le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C.

pen.;

A schimbat încadrarea

juridică a faptelor din două infracțiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunțători N.D.I. și C.I.), în

două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.

În baza art. 215 alin.

(1) C. pen.;

A condamnat pe

inculpatul N.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare (denunțător N.D.I.).

În baza art. 215 alin.

(1) C. pen.;

A condamnat pe

același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare (denunțător C.I.).

A redus pedepsele

aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat

la art.6 din Legea nr.78/2000, la câte 3 ani închisoare.

A recontopit

pedepsele aplicate pentru toate infracțiunile, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea - 3 ani închisoare.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare

au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul nu era salariat al Uniunii

Rromilor Creștini din România și implicit nu este funcționar în înțelesul art. 147

alin. (2) C. pen.

Față de modalitatea

de comitere a faptelor reține Curtea de Apel Craiova că în cauză sunt

îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (1) C. pen.

La reindividualizarea

pedepsei aplicată inculpatului instanța de apel a avut în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova și inculpatul N.I.

În recursul

parchetului este criticată decizia Curții de Apel Craiova pentru nelegalitate și

netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei și pentru greșita

schimbare a încadrării juridice a faptei din două infracțiuni de luare de mită

în două infracțiuni de înșelăciune, cât timp din actele dosarului rezultă

calitatea de funcționar a inculpatului. Parchetul solicită casarea deciziei și menținerea

sentinței instanței de fond.

Se invocă cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Apărătorul din oficiu

al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută

de art. 257 în infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen., însă în principal a solicitat

achitarea inculpatului pentru această infracțiune în baza art. 10 lit. d) C.

proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Solicită de asemenea

apărarea aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, urmare reținerii

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

În susținerea

recursului sunt invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate

conform art.385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că

doar recursul parchetului este fondat urmând a fi admis ca atare pentru

considerentele ce urmează.

Înalta Curte

consideră că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în

urma unei analize coroborate și judicioase a întregului ansamblu probator

administrat în cauză; faptele reținute în sarcina inculpatului au primit o

justă încadrare juridică, în mod corect apreciind că sunt întrunite în cauză condițiile

tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor

prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., art. 257 alin. (1) C. pen. și art. 290

C. pen.

Astfel, în raport de

probele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că în mod greșit instanța

de prim control judiciar a schimbat încadrarea juridică a faptei de luare de

mită în cea de înșelăciune apreciind în mod eronat că inculpatul nu are

calitatea de funcționar și ca atare nu poate avea calitatea de subiect activ al

infracțiunii de luare de mită.

Potrivit dispozițiilor

art. 147 alin. (1) C. pen. prin „funcționar public” se înțelege orice persoană

care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost

investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei

unități dintre cele la care se referă art. 145.

La alin. (2) se

prevede că prin „funcționar” se înțelege persoana menționată la alin. (1) precum

și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane

juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

Așa cum lesne se

poate observa din economia acestor dispoziții legale, conținutul noțiunii de funcționar

este foarte larg, activitatea acestuia putând să fie chiar temporară,

neretribuită, calitatea de funcționar să fie dobândită cu orice titlu și să fie

exercitată în serviciul unei persoane juridice, altele decât cele la care se

referă art. 145.

Din înscrisurile existente

la dosar rezultă că prin decizia nr. 3 din 3 iunie 2006, a Uniunii Rromilor Creștini

din România a fost înființată Filiala Gorj a Uniunii Rromilor Creștini din

România, inculpatul fiind numit vicepreședinte al Filialei Gorj.

Uniunea Rromilor Creștini

din România este persoană juridică înființată prin sentința civilă nr.36 din 26

februarie 1996, având statut de funcționar și sediul declarat în municipiul

Târgu Jiu, iar inculpatul N.I. a fost desemnat să îndeplinească o însărcinare

în cadrul Filialei Gorj, respectiv funcția de vicepreședinte, având astfel

calitatea de funcționar în cadrul acestei persoane juridice.

Din actele existente

la dosar rezultă că inculpatul nu avea contract de muncă și nici nu era

retribuit însă aceste împrejurări, în raport de conținutul noțiunii de „funcționar”

astfel cum este definit în art.147 C. pen. nu prezintă relevanță și nici nu pot

influența încadrarea juridică a faptei așa cum în mod greșit a procedat instanța

de apel.

De asemenea, faptul

că inculpatul a fost salariatul Consiliului Local al municipiului Târgu Jiu –

Direcția Publică de Patrimoniu Târgu Jiu, fiind încadrat ca muncitor

necalificat în perioada iulie 2006 – martie 2010, nu poate determina schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracțiunea de înșelăciune, cât timp

inculpatul a eliberat adeverințele ce atestau în mod nereal etnia de rrom a

denunțătorilor N.D.I. și C.I., cărora le-a pretins diferite sume de bani, în

calitatea sa de viecepreședinte al Filialei Gorj a Uniunii Rromilor Creștini

din România și nu în calitatea sa de muncitor necalificat, așa cum în mod

total nejustificat a reținut instanța de apel.

Funcția deținută de

inculpat în cadrul Uniunii Rromilor Creștini din România – Filiala Gorj, aceea

de viecepreședinte chiar fără contract de muncă și neretribuită conturează conținutul

noțiunii de „funcționar” în accepțiunea dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (2)

C. pen., fapt pentru care Înalta Curte apreciază că faptele inculpatului de a

elibera adeverințe denunțătorilor N.D.I. și C.I. ce atestau în mod nereal că

sunt de etnie rromă în schimbul unor sume de bani, realizează conținutul

constitutiv al infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen.,

subiectul activ al infracțiunii având calitatea de funcționar conform

argumentelor prezentate anterior.

De asemenea, în cauză

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 257 C.

pen., în mod corect dispunându-se condamnarea sa pentru două fapte de trafic de

influență, cumpărători de influență fiind B.V.A. și C.I.

Faptul că inculpatul

nu a indicat numele vreunei persoane asupra căreia are influență sau lasă să se

creadă că are influență conform susținerilor apărării, nu poate determina

adoptarea unei soluții contrare celei adoptate de instanța de fond cât timp inculpatul,

prin modul său de comportare, respectiv primirea denunțătorilor la biroul pe

care îl deținea în cadrul Primăriei Târgu Jiu, sfaturile pe care le dădea denunțătorilor

asupra pașilor pe care trebuiau să-i urmeze respectiv obținerea adeverinței ce

atesta în mod nereal etnia rromă, depunerea acesteia la dosar ca și afirmațiile

potrivit cărora poate interveni pe lângă membrii comisiei de examinare pentru a

fi admiși la Școala de Subofițeri de la Câmpina pe locurile candidaților de

etnie rromă, sunt împrejurări ce au format convingerea denunțătorilor că

inculpatul are influență asupra membrilor comisiei de examinare în sensul de

a-i determina să-și încalce atribuțiile de serviciu.

Apărările formulate

de inculpat în sensul achitării sale pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C.

pen. sau schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., sunt lipsite de fundament fiind făcute

doar cu scopul diminuării răspunderii penale, fapt pentru care Înalta Curte reține

că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare.

Nici critica

referitoare la cuantumul pedepsei aplicată nu este întemeiată, în cauză nefiind

incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte

apreciază că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a sancțiunii

penale, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca

modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen.

Pedeapsa aplicată de instanța

de fond îndeplinește, atât scopul preventiv al pedepsei, cât și caracterul de

exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce

privește fapta penală comisă, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Felul și natura

faptelor comise, modalitatea de comitere a faptelor, intensitatea activității

infracționale constând în comiterea mai multor infracțiuni într-un timp scurt

ca și faptul că inculpatul este arestat în altă cauză pentru comiterea unor fapte

similare, formează convingerea Înaltei Curți că pedeapsa rezultantă aplicată

inculpatului este în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte față

de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite recursul parchetului, va casa decizia

penală atacată și va menține sentința instanței de fond.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Va constata că

inculpatul este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 31 din 16 februarie

2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează

decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 151 din 6 iulie 2010 a

Tribunalului Gorj, secția penală.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul N.I. împotriva aceleiași decizii penale .

Constată că inculpatul este arestat în altă

cauză.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 mai 2011.