ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4174/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 106 din 11 mai 2010

a Tribunalului Gorj, inculpatul N.I. (zis „D.") a fost condamnat în baza

art. 254 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsă

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. (faptă sesizată de către denunțătorul R.V.).

În baza art. 254

alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare și 3 ani

pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. (faptă sesizată de către denunțătorul R.V.).

În baza art. 254

alin. (1) C. pen. același inculpat a fost condamnat la 4 ani închisoare și 3

ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (faptă sesizată de către denunțătorul

C.P.F.).

În baza art. 257

alin. (1) C. pen. inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare (faptă

denunțată de R.V.).

În baza art. 257

alin. (1) C. pen. inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare (faptă

denunțată de R.V.).

În baza art. 257

alin. (1) C. pen. inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare (fapta

denunțată de C.P.F.).

În baza art. 17 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen. inculpatul a

fost condamnat la 2 ani închisoare (faptă denunțată de R.V.).

În baza art. 17 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen. inculpatul a

fost condamnat la 2 ani închisoare (faptă denunțată de C.P.F.).

În baza art. 33 - 34

C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsa închisorii a fost

sporită cu 6 luni și s-a dispus ca inculpatul să execute 4 ani și 6 luni

închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a)teza a II-a și lit. b) C. pen.

I-au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus arestarea

preventivă a inculpatului începând cu data de 27 ianuarie 2010, la data

pronunțării prezentei sentințe. A fost menținută starea de arest a

inculpatului.

S-a dispus

confiscarea de la inculpat a sumei de 500 euro, în echivalentul în lei, precum

și a sumei de 4.200 RON, primite de acesta de la cei doi denunțători: 500 euro

de la denunțătorul R.V. și 4.200 RON de la denunțătorul C.P.F.

S-a dispus anularea

celor două adeverințe false emise pe numele lui R.R.D. și pe numele lui C.P.F.

A fost obligat

inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență că inculpatul, muncitor

necalificat în cadrul Primăriei Târgu Jiu, a avut calitatea de vicepreședinte

al Uniunii Rromilor Creștini din România - Filiala Județeană Gorj. În această

calitate, în cursul anului 2009, inculpatul a pretins și a primit de la

denunțătorul R.V. suma de 500 euro, în două tranșe (300 euro la jumătatea lunii

martie a anului 2009 și 200 euro, în luna mai a aceluiași an) pentru a elibera

o adeverință, prin care a atestat în mod nereal că fiica denunțătorului,

R.R.A., este de etnie rromă (adeverință ce a fost folosită la întocmirea

dosarului de admitere la Academia de Poliție „A.I.C." București) și pentru

a interveni pe lângă anumiți funcționari din cadrul M.A.I. care să o sprijine

pe fiica denunțătorului să promoveze concursul la unitatea de învățământ mai

sus amintită ori la Școala de Subofițeri Câmpina.

În luna ianuarie a

anului 2010, inculpatul N.I. a primit de la același denunțător, R.V., suma de

2.000 RON, în același scop și anume pentru a-i elibera o adeverință în care să

se ateste, nereal, că fiica denunțătorului este de etnie rromă lăsându-l

totodată pe denunțător să înțeleagă că va apela și la „comisarul" care

lucrează la „cadre" în cadrul I.P.J. Gorj căruia îi va da o parte din bani

pentru ca fiica denunțătorului să promoveze examenul de admitere la Academia de

Poliție.

În cursul anului

2009, inculpatul N.I. a pretins și primit de la denunțătorul C.P.F. suma de

4.200 RON pentru a-i elibera acestuia o adeverință care să ateste în mod nereal

faptul că este cetățean de etnie rromă, adeverință ce a fost folosită de

denunțător la întocmirea dosarului pentru a participa la concursul de admitere

la Școala de Subofițeri Câmpina, precum și pentru a-l ajuta pe denunțător să

promoveze examenul de admitere la această instituție de învățământ, inculpatul

urmând să intervină la cunoștințele pe care le avea acolo.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: denunțurile formulate de R.V. și C.P.F., proces-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de consemnare a marcării

bancnotelor, înregistrări ale convorbirilor telefonice și în mediu ambiental,

formulare de recensământ, adeverințe, expertiza grafoscopică, declarațiile

martorilor, documente bancare, declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel

Craiova, prin Decizia penală nr. 169 din 9 septembrie 2010, a respins ca

nefondat apelul inculpatului, menținând starea de arest a acestuia și deducând

la zi prevenția.

Împotriva acestei

decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.I.

Recurentul a criticat

hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C. proc.

pen.

Printr-un prim motiv

de recurs s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 1 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile reținute în

sarcina sa, arătându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

acestora.

Printr-un al doilea

motiv de recurs s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în cea prevăzută

de art. 213 C. pen.

Prin ultimul motiv,

s-a solicitat reținerea de circumstanțe personale în favoarea inculpatului,

respectiv cele prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., reducerea pedepsei și

aplicarea art. 81 sau 86

1

C. pen.

S-a arătat că

inculpatul a avut un caracter ireproșabil, este bolnav de diabet și are o

proteză auditivă.

Examinând hotărârile

pronunțate prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte

constată următoarele:

Din analiza

materialului probator administrat în cauză, reiese că instanțele au stabilit în

mod corect situația de fapt și încadrarea juridică dată infracțiunilor reținute

în sarcina inculpatului N.I.

Potrivit

dispozițiilor art. 147 alin. (1) C. pen., prin funcționar public se înțelege

orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent

cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în

serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen. Alin. (2)

al aceluiași articol statuează că prin funcționar se înțelege persoana arătată

în alin. (1), precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul

unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

Uniunea Rromilor

Creștini din România este o persoană juridică de drept privat fără scop

patrimonial, vicepreședintele acestei asociații având calitatea de funcționar,

în accepțiunea art. 147 alin. (2) C. pen.

Rezultă, prin urmare,

că inculpatul avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., aceea de funcționar care a pretins și

primit sume de bani pentru a-și îndeplini îndatoririle de serviciu.

Uniunea Rromilor

Creștini din România constituie persoana juridică în măsură să certifice

apartenența la etnie a unei persoane fizice, iar inculpatul era competent și

îndreptățit să elibereze un înscris cu acest conținut, în calitatea sa de

vicepreședinte al unei asociații naționale constituite pe criterii etnice.

Inculpatul a lăsat să

se creadă că are influență asupra unor persoane cu funcții în Inspectoratul de

Poliție al județului Gorj și chiar la Școala de Subofițeri de poliție Câmpina

(în cazul denunțătorului C.P.F.), promițând să ajute la promovarea examenului

de admitere în unitatea de învățământ amintită, a copiilor celor doi

denunțători.

Din declarațiile lui

R.V. și C.P.F., ca și ale martorilor prezenți la întâlnirile acestora cu

inculpatul (M.I., R.E., C.M.A.), precum și din conținutul înregistrărilor

telefonice și ambientale purtate de inculpat cu denunțătorii rezultă fără

echivoc săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență.

Probatoriul

administrat în cauză este complet și face pe deplin dovada vinovăției

inculpatului, neimpunându-se completarea acestuia.

Pedeapsa aplicată

inculpatului N.l. este conformă cerințelor art. 72 C. pen. La individualizarea

ei au fost avute în vedere criteriile generale referitoare la gradul de pericol

social al faptelor comise, precum și datele favorabile inculpatului care a

recunoscut săvârșirea lor și nu are antecedente penale.

În cauză nu există

temeiuri de reducere a cuantumului pedepsei aplicate și nici de schimbare a

modalității de executare a acesteia, având în vedere necesitatea asigurării

scopului preventiv-educativ al sancțiunii penale.

În consecință, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

În baza art. 192

alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul N.l., împotriva Deciziei penale nr. 169 din 9

septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 27 ianuarie 2010 la 23

noiembrie 2010.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi, 23 noiembrie 2010.