ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 501/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 501/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 7/F din 10 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, au fost respinse cererile, formulate de

inculpatele N.M., I.F.A., N.N. și S.G.C., prin apărători, de aplicarea a

prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct.

13 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată

inculpata N.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În

temeiul art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei N.M. drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3

ani după executarea pedepsei principale.

În

temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.,

art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata N.M. la pedeapsa

de 1 an închisoare.

În

temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a constatat că

infracțiunile deduse judecății sunt concurente și i s-a aplicat inculpatei N.M.

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În

temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat, alături de pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară prev. de art. 65 C. pen.,

raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În

temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei N.M., drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 5

ani.

În temeiul

art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor

accesorii aplicate inculpatei N.M. pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei.

În

temeiul art. 359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatei N.M. asupra

prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei.

temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct.

13 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată

inculpata N.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În

temeiul art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei N.N. drepturile prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani

după executarea pedepsei principale.

În

temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. 105/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art.

76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata N.N. la pedeapsa de 1

an închisoare.

În

temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a constatat că

infracțiunile deduse judecății sunt concurente și i s-a aplicat inculpatei N.N.

pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În

temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat, alături de pedeapsa

rezultantă de 2 ani închisoare, pedeapsa complimentară prev. de art. 65 C. pen.,

raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În

temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei N.N., drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 4

ani.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor

accesorii aplicate inculpatei N.N. pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei.

În

temeiul art. 359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatei N.N. asupra

prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei.

temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct.

13 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată

inculpata I.F.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În

temeiul art. art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei I.F.A. drepturile

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În

temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. 105/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art.

76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata I.F.A. la pedeapsa de

1 an închisoare.

În

temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a constatat că infracțiunile

deduse judecății sunt concurente și aplică inculpatei I.F.A. pedeapsa cea mai

grea, de 2 ani închisoare.

În

temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat, alături de pedeapsa

rezultantă de 2 ani închisoare, pedeapsa complimentară prev. de art. 65 C. pen.,

raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În

temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei I.F.A., drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 4

ani.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor

accesorii aplicate inc. I.F.A. pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei.

În

temeiul art. 359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatei I.F.A.

asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate

a executării pedepsei.

temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct.

13 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată

inculpata S.G.C. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În

temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. 105/2001, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art.

76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata S.G.C. la pedeapsa de

1 an închisoare.

În

temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a constatat că

infracțiunile deduse judecății sunt concurente și i s-a aplicat inculpatei S.G.C.

pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În

temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei S.G.C., drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei rezultante de 1 an închisoare, pe durata termenului de încercare de 3

ani.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor

accesorii aplicate inculpatei S.G.C. pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei.

În

temeiul art. 359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatei S.G.C.

asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate

a executării pedepsei.

În

temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligată fiecare

inculpată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Instanța de fond a

reținut că i

nculpata

N.M., de la începutul anului 2008 până în luna mai 2009, a sprijinit activitatea unui grup infracțional organizat, format din cetățeni turci, grup ce

avea ca scop săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, sprijin care a constat

în înlesnirea, pentru migranți a trecerii frontierei României în mod fraudulos,

după ce intraseră legal în România și a cazat pe același cetățeni turci,

migranți, în diverse locații, proprii sau ale cunoscuților.

De

asemenea, inculpata N.N., de la începutul anului 2008, până în luna mai 2009,

inculpata I.F.A., din februarie 2009, până în luna mai 2009, inculpata S.G.C.,

din anul 2008 până în luna martie 2009, au sprijinit activitatea aceluiași grup

infracțional organizat, format din cetățeni turci, grup ce avea ca scop

săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, prin aceea că au cazat grupuri

de cetățeni turci, migranți, în locuințele lor sau ale cunoscuților, persoane

pe care le-au sprijinit să treacă în mod fraudulos frontiera României.

Situația

de fapt a fost reținută prin procese-verbale de supraveghere operativă,

procesele verbale de transcriere interceptări, procese verbale de constare

încheiate de organele de cercetare penală locale cu ocazia depistării

încercărilor de trecere frauduloasă a frontierei, declarații ale cetățenilor

turci returnați în baza Convenției de la Dublin, privind solicitanții de azil, din care rezultă că inculpatele, în perioada 2008-2009, au sprijinit grupul

de racolatori din Turcia, condus de

G.N. („H.N.”), a permis acestora să caute și

să trimită în permanență cetățeni turci dornici să migreze ilegal, știind ca au

asigurate pentru aceștia în România posibilități de cazare și masă și chiar de

transport, pană în momentul când reușesc să le găsească o posibilitate de

plecare, chiar și în situațiile în care au fost nevoiți să încerce în mai multe

rânduri trecerea frauduloasă peste frontieră.

Acest

ajutor acordat racolatorilor a fost de natura a înlesni activitățile acestora

infracționale, singura lor preocupare fiind aceea de a găsi cat mai mulți

migranți precum si căile de a-i trece fraudulos peste graniță, fără a se mai

preocupa de cazarea si hrana lor si de ceea ce s-ar întâmpla în situația

depistării lor la frontiera.

În

privința inculpatei N.M., a rezultat din procesele

-verbale de

supraveghere operativă, procesele-verbale de transcriere interceptări că

în activitățile

desfășurare în vederea sprijinului acordat grupului infracțional organizat, s-a

întâlnit în mai multe rânduri, în perioada februarie-martie 2009, cu

investigatorul sub acoperire „N.D.”, aceasta propunându-i investigatorului să o

sprijine în privința permiterii intrării în țară a cetățenilor turci,

spunându-i că îi va da suma de 1.000 de Euro pentru fiecare cetățean turc.

Martorul

D.G. a declarat că este administrator la Motelul Dovinot, jud. Giurgiu, iar din luna februarie 2009, inculpata

N.M. a cazat la

acest motel mai multe persoane de cetățenie turcă, cetățeni care rămâneau

cazați aproximativ 2-3 zile. Acesta a arătat că, la solicitarea sa, inculpata N.M.

este cea care i-a înmânat pașapoartele pentru cetățenii turci pe care îi

adusese la motel, iar plata pentru serviciile de cazare era făcută tot de către

inculpată.

Martorii

C.E., I.I.L., D.F. și I.G., au declarat, cu ocazia audierii lor că o cunosc pe

inculpata N.M. și că, la solicitarea acesteia, la începutul anului 2009, au

cazat în locuințele lor mai multe grupuri de cetățeni turci, pe perioade scurte

de timp, de aproximativ 2-3 zile. Aceștia erau aduși și luați de la domiciliile

martorilor de către inculpata N.M., care se ocupa și de plata serviciilor de

cazare.

Din

declarațiile martorilor M.M.S., O.A. și F.N. rezultă că aceștia, la solicitarea

și indicațiile inculpatei N.M. au transportat, în 2009, contra cost, de mai

multe ori, grupuri de cetățeni turci, din București către localități din țară,

în special Timișoara, Sibiu, Hunedoara, de unde erau preluați de alte persoane,

iar O.A. și F.N. au întocmit, la solicitarea inculpatei N.M. invitații notariale

pentru diferite persoane de cetățenie turcă, pentru ca aceștia să primească

viză pentru România. De asemenea, martorul M.M. a realizat transport al unor

cetățeni turci, în aceleași condiții, însă și la solicitarea inculpatelor N.N.

și I.F.

În

calitate de martor, T.C. a arătat că având la cunoștință că inculpatele N.N. și

I.F. cazau cetățeni turci în domiciliile acestora, iar la propunerea inculpatei

N.N., în perioada aprilie – mai 2009, a cazat mai multe grupuri ce cetățeni

turci, pe perioade scurte, de 2-3 zile, fiind plătit pentru aceste servicii de

către inculpata N.

Aceleași

aspecte le relatează și martorul I.R., care în perioada iulie-august 2008, la

solicitarea inculpatei N.N., a cazat în locuința sa, în câteva rânduri,

cetățeni turci și, la solicitarea aceleași inculpate, a făcut șapte invitații

notariale pentru cetățeni turci pentru ca aceștia să primească viză de intrare

în România.

Martorul

S.I.R., soțul inculpatei S.G.C., relatează că, cu ocazia unei deplasări la Istanbul, împreună cu inculpata, l-au cunoscut pe H.N. care, în discuțiile cu inculpata S.G.C.,

i-a propus acesteia să trimită cetățeni turci în România, unde sa fie cazați de

către inculpată. Acest lucru s-a și realizat, la domiciliul inculpatei S.G.C.

fiind cazați în patru rânduri cetățeni turci, migranți.

De

asemenea, martorul, la solicitarea directă a lui H.N., a efectuat cinci

deplasări la Deva și Sebeș, în care a transportat mai mulți cetățeni turci

migranți, unde au fost preluați de alte persoane.

Fiind

audiate, atât în timpul urmăririi penale cât și în timpul cercetării

judecătorești, inculpatele N.M. și S.G.C. au recunoscut săvârșirea faptelor

reținute în sarcina lor, arătând care a fost contribuția lor în sprijinul

acordat grupului infracțional condus de „H.”. Inculpata N.M. a recunoscut că,

de la începutul anului 2008, fiind contactată prima dată de H., a acceptat să

cazeze cetățeni turci până când se găseau modalitățile și momentele prielnice

scoaterii acestora ilegal din țară. Ulterior, primind tot mai mulți cetățeni

turci, a aflat și numele racolatorilor din Turcia care-i trimeteau în țară,

atât din discuțiile cu aceștia, cu migranții și „H.”, stabilind că acesta din

urmă era cel care coordona activitatea de trimitere a migraților spre țările

din vestul Europei, chiar și în situația în care doritorii erau găsiți de

ceilalți racolatori. tot el era cel care rezolva situațiile conflictuale ce se

iveau între N.M., racolatori sau cetățenii turci cazați.

Inculpata

S.G.C. a declarat că a început să vorbească cu „H.”din anul 2008, acesta

trimițându-i cetățeni turci ce doreau să migreze ilegal. După ce s-a întâlnit

și cu „H.”, de la acesta a aflat și de ceilalți racolatori (menționați în

rezoluția de începerea urmăririi penale) de la care primea migranți spre a-i

caza. Inculpata a declarat că, „H.” era cel cu care discuta probleme importante

legate de cazarea migraților, plecarea acestora și de plata pentru serviciile

asigurate. Inculpata a mai declarat ca i se ceruse de către racolatori să

asigure și transportul migranților în diferite orașe din tară, de unde aceștia

urmau să fie preluați în vederea scoaterii lor din țară. În aceste cazuri,

învinuita apela la soțul ei, S.I.R., sau la alți șoferi, cunoscuți de-ai ei (ca

de exemplu: I.N.A.). Acestora le plătea transportul pana în orașele ce i se

comunicau, fără a le da și alte detalii cu privire la migranți.

Inculpata

S.G.C. a declarat că a preluat migranți pentru a-i transporta și de la

învinuitele N.M., I.F. și N.N. Cu acestea nu a vorbit decât la telefon,

stabilind unde sa-i aducă pe migranții cazați la ele pentru a-i prelua în

vederea transportării, de obicei la o benzinărie „Agip” din cartierul Militari,

aspecte confirmate și de celelalte învinuite.

Inculpatele

N.N. și I.F.A., cu ocazia audierii în faza de urmărire penală au avut și ele o

atitudine sinceră pe parcursul audierilor. Inculpata N.N. a declarat că în vara

anului 2008, a locuit pentru o perioadă scurtă la N.M., perioadă în care a

făcut rost de numărul de telefon ale lui „H.”, iar, ulterior, mutându-se în

zona Gării de Nord împreună cu I.F., a început să vorbească direct cu

racolatorii turci pentru a-i primi în cazare pe migranți. În fața instanței

inculpatele N.N. și I.F.A. au declarat că înțeleg să se folosească de dreptul

lor de a nu da nicio declarație.

Inculpatele

N.M., N.N., S.G.C. și I.F.A. au solicitat, prin apărători, ca instanța să facă

aplicarea prevederilor art.320

1

C. proc. pen. și să reducă cu 1/3

limitele pedepselor, ca efect al recunoașterii de către acestea a faptelor

reținute în sarcina lor.

Împotriva acestei decizii au

declarat apel inculpatele N.N., I.F.A. și, apel peste termen, inculpata N.M.

Apelantele inculpate N.N. și I.F.A.,

au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate, în sensul de a se da o

eficiență sporită circumstanțelor atenuante reținute în favoarea lor.

De asemenea, au solicitat

reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare, ținând seama de perioada

infracțională, contribuția fiecăreia și poziția în cadrul grupului

infracțional. Sub acest aspect s-a învederat că cheltuielile judiciare

stabilite în sarcina fiecărei inculpate nu sunt proporționale cu perioada

infracțională, cu evaluarea exactă a importantei activității fiecăreia în

cadrul grupului infracțional. Totodată, buna conduită a inculpatelor înainte de

săvârșirea infracțiunii, atitudinea sinceră a acestora după săvârșirea faptei,

contribuția la soluționarea justă și cu celeritate a cauzei sunt elemente care

au fost ignorate de către instanța de fond la momentul cuantificării

cheltuielilor judiciare.

În apelul declarat

peste termen al inculpatei N.M., aceasta a criticat cuantumul prea mare al

cheltuielilor judiciare la care a fost obligată de instanța de fond, arătând că

nu poate achita prejudiciul într-un termen scurt, că are o situație destul de

grea din punct de vedere financiar în familie. De asemenea, a învederat că a luat

cunoștință de pronunțarea sentinței abia la data de 7 martie 2011, considerând

că sunt întrunite cerințele prev. art. 365 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 126/A din

14 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția II-a penală, a admis apelurile

formulate de inculpatele N.N. și I.F.A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 10

ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

A extins efectul

apelului și cu privire la inculpatele N.M. și S.G.C.

A desființat, în

parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata N.M.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

rap. la art. 2 lit. b) pct. 13 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C.

pen., a condamnat pe inculpata N.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., a aplicat inculpatei N.M. pedeapsa accesorie constând în interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei 1 an închisoare,

pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în conformitate cu

dispozițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate

inculpatei pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen.,

privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata N.N.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 2 lit. b pct. 13 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C.

pen., condamnă pe inculpata N.N. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., a aplicat inculpatei N.N. pedeapsa accesorie constând în interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei 1 an închisoare,

pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în conformitate cu

dispozițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate

inculpatei pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen.,

privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata I.F.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

rap. la art. 2 lit. b) pct. 13 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 26 C.

pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C.

pen., a condamnat-o pe inculpata I.F.A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., a aplicat inculpatei I.F.A. pedeapsa accesorie, constând în interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei 1 an închisoare,

pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în conformitate cu

dispozițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate

inculpatei pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen.,

privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata S.G.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7alin. (1) din Legea nr. 39/2003

rap. la art. 2 lit. b) pct. 13 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen..

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d C.

pen., condamnă pe inculpata S.G.C. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., a aplicat inculpatei S.G.C. pedeapsa accesorie, constând în interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei 1 an închisoare,

pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în conformitate cu

dispozițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate

inculpatei pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 359 C. proc.

pen., a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

A respins, ca tardiv,

apelul peste termen formulat de inculpata N.M.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor au rămas în sarcina statului.

Onorariile parțiale,

în cuantum de câte 75 de lei, cuvenit apărătorilor din oficiu pentru

inculpatele N.N. și I.F.A. s-au suportat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a

primei instanțe de control judiciar, au declarat recurs Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial

București și inculpata N.M.

Parchetul a criticat hotărârea

pentru greșita achitare a inculpatelor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 din Legea

nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., invocând cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Inculpata N.M. a declarat recurs,

nemotivat, iar apărătorul desemnat din oficiu a formulat apărări în sensul

celor consemnate în partea introductivă.

Recursurile sunt fondate pentru

următoarele considerente:

Prealabil examinării pe fond a

recursurilor Înalta Curte reține următoarele:

- inculpatele N.M., N.N., S.G.C.

și I.F.A. au fost ascultate de instanța de fond la data de 25 iunie 2010 în

prezența apărătorilor aleși;

- s-au administrat probatoriile

solicitate de inculpate, înscrisuri și martori în circumstanțiere;

- inculpatele au recunoscut

faptele și le-au regretat;

- prin apelurile declarate

inculpatele N.N. și I.F.A. au solicitat reducerea pedepselor, iar referitor la

cheltuielile judiciare o nouă cuantificare proporțională cu contribuția

fiecărei inculpate;

- la 17 martie 2011 inculpata N.M.

a declarat apel peste termen;

- în recurs, inculpatele

prezente, potrivit declarațiilor de la dosar au invocat dreptul la tăcere;

- inculpata N.M. a declarat

recurs, nemotivat.

Analizând în fond recursurile

declarate Înalta Curte, examinând decizia recurată atât prin prisma criticilor

formulate, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., constată că:

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea

nr. 39/2003 grupul infracțional organizat este grupul structurat, format din 3

sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod

coordonat în scopul comiterii unei sau mai multor infracțiuni grave, pentru a

obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Potrivit art. 2 lit. b) pct. 13

din Legea nr. 39/2003 infracțiunea gravă este și traficul de migranți.

În speță, activitatea grupului

s-a desfășurat în perioada 2008-2009 și consta în racolarea, îndrumarea sau

călăuzirea cetățenilor turci ce doreau să ajungă ilegal într-una din țările Europei

de vest.

După ce obțineau viza de intrare

în România, acești cetățeni turci erau cazați, până se organiza ieșirea din

țară, în mod ilegal, de către inculpate în locuințele lor, ale cunoscuților sau

în diverse hoteluri și li se asigura transportul din locuințe unde erau lăsați

la intrarea în țară, la locul de cazare și apoi în orașele de unde urmau a fi

preluați pentru ieșirea din țară.

Astfel, în urma interceptărilor

și a activităților operative specifice, la punctele de frontieră din vestul

țării au fost prinși mai mulți cetățeni turci ce încercau să treacă ilegal

frontiera, fie ascunși în diferite mijloace de transport (TIR-uri, automarfare

de legume-fructe, de textile), volumele 15-18 dosar de urmărire penală, fie pe

jos, după cum urmează: la 13 februarie 2009 la P.P.F. Nădlac - 26 cetățeni turci; la 26 februarie 2009 la P.P.F. Vârșand - 4 cetățeni turci; la 28 februarie 2009

la P.P.F. Vârșand - 20 cetățeni turci; la 01 martie 2009 la P.P.F. Borș - 8 cetățeni turci; la 08 martie 2009 la P.P.F. Vârșand - 7 cetățeni turci; la 10

martie 2009 la P.P.F. Vârșand - 13 cetățeni turci; la 16 martie 2009 la S.P.F. Vârșand - 4 cetățeni turci; la 16 martie 2009 la S.P.F. Vârșand - 5 cetățeni turci și 3 cetățeni irakieni; la 01 aprilie 2009 la S.P.F. Salonta - 5 cetățeni turci; la 10 aprilie 2009 la P.P.F. Vârșand - 4 cetățeni turci; la 05 mai 2009 la P.T.F. Stamora Moravița - 8 cetățeni turci și 2 irakieni; la 08 mai 2009 în localitatea

Chișineu - 8 cetățeni turci; la 13 mai 2009 la P.T.F. Vârșand - 4 cetățeni turci; la 13 mai 2009 la S.P.F. Vârșand - 4 cetățeni turci; la 14 mai 2009 la P.T.F. Salonta - 2 cetățeni turci.

Dintre aceștia, o parte dintre ei

au fost cazați de inculpate, conform declarațiilor lor și proceselor-verbale de

recunoaștere din fotografii, pe care acestea le-au efectuat (N.M., volumul 11

d.u.p., N.N., volumul 12 d.u.p., I.F., volumul 13 d.u.p.).

Conform declarațiilor

cetățenilor turci, ei luau legătura în Turcia cu anumite persoane, cărora le

dădeau sume de bani (C.M. a dat 6000 Euro - fila 151, volumul 19 d.u.p., G.B. a

dat 5000 de Euro - volumul 1 d.u.p., A.H. a dat 10000 de Euro - volumul 1 d.u.p.).

Li se cereau pașapoartele, fotografii, acte de identitate, apoi li se returnau

pașapoartele cu vize de România, uneori cu invitații de la cetățeni români și

cu sume de bani destinate celui care îi aștepta în România. Aici, conform

acelorași declarații, erau cazați de inculpate.

Inculpatele, la

rândul lor, au declarat (volumul 2 d.u.p.) că cetățenii turci erau trimiși în

România de învinuiții turci enumerați mai sus, față de care s-a dispus

transferul de procedură penală în favoarea Republicii Turcia.

N.M. arată (volumul 2

d.u.p.) că în decembrie 2007, D.M. i-a propus să asigure cazare la diverși

cetățeni turci ce veneau în România cu viză turistică contra sumei de 20 Euro/zi,

apoi din ianuarie 2008 acesta a pus-o în legătură cu G.N. („H.") care o

anunța telefonic câte persoane urma să trimită și când. Ulterior, s-a întâlnit

cu acesta în Istambul. Au fost trimiși la ea pentru a-i caza cetățeni turci și

de către alte persoane: „K.", „A.", „T.", „R." și inculpata

îl suna pentru confirmare tot pe H.N. Când privitor la sumele de bani stabilite

a fi plătite în funcție de numărul de persoane cazate și de numărul de zile nu

se înțelegea cu aceștia din urmă, vorbea la telefon cu H.N. pentru a rezolva

problema. Când era plecat, el îi comunica inculpatei să ia legătura cu „R.".

Din procesul - verbal

de transcriere a discuției purtate de N.M. cu investigatorul cu nume de cod „N.D.",

purtată în data de 12 februarie 2009, rezultă că activitatea de racolare a

cetățenilor turci era coordonată din Turcia: ”…pleacă mai departe …de aici îi

preia altcineva … în TIR îi duce… de aici în colo tot turcii lor îi duce … eu

decât îi iau … și îi duc unde trebuie …tot coordonat din Istambul”.

La fila 130 din volumul 5 d.u.p.,

într-un proces-verbal de redare a discuției telefonice purtată de N.M. cu un

cetățean turc în 24 februarie 2009, acesta din urmă spune: „A venit un om de-al

nostru …o să ne ia și o să ne ducă în alta casă ...membru al rețelei”.

Potrivit declarațiilor date în

volumul 2 d.u.p., N.N., împreună cu I.F.A., au cazat cetățeni turci trimiși de H.N.,

„A.", „H.", „S.", „M.", „I.", R., (într-un apartament

închiriat de cele două).

Inculpata Iacob spune

că, tot cu H.N. discuta problemele legate de plata sumelor de bani plătite de

cetățenii turci pentru cazare și că el se bucura de respect din partea

celorlalți racolatori (urmare telefonului dat de el s-a aplanat un conflict

izbucnit între migranții cazați în Str. C.). Aceasta mai spune că cei cazați de

ea îi vorbeau de sume cuprinse între 4000 și 6000 de Euro, pe care le plăteau

pentru a ajunge în Austria sau Germania, aspect ce se coroborează cu

declarațiile date de cetățenii turci respectivi.

Inculpata S.G.C., la

rândul său, menționează că nu discuta decât cu H.N. despre cazarea și sumele de

bani ce urmau a fi plătite de cetățenii turci, chiar dacă erau trimiși de alte

persoane. Ea s-a dus la Istambul, unde s-a întâlnit cu H., care i-a făcut

cunoștință cu A.K., R. și H., spunându-i că se ocupau cu racolarea migranților

pe care îi numea „oi". Toți ceilalți i se adresau lui H. cu apelativul

„Unchiule” în semn de respect.

La volumul 9 d.u.p.

există un proces-verbal de redare a unei convorbiri telefonice purtată între un

cetățean turc și H. care spune „... Mâine seară vă vor lua ... oamenii mei ...

ceilalți rămân … va veni un microbuz ... vă vor lăsa într-un loc sigur la Viena".

În volumul 6 d.u.p.,

este redată discuția telefonică între H. și N.M., care spune: „R. nu a adus

banii ...te rog H. vorbește cu R.".

La volumul 1 d.u.p.

este redat sumarul convorbirilor telefonice interceptate ce relevă legăturile

dintre G.N., T., K., Aii Koy, A.Y., R., D.M., H., M., M.C., rolul de conducător

al lui G.N., modul în care fiecare din ei se interesau de migranți, de traseul

acestora prin România.

Prin urmare, nu doar

convorbirile telefonice, cum motivează Curtea de Apel București, ci acestea,

coroborate cu declarațiile inculpatelor, declarațiile cetățenilor turci

depistați încercând să treacă frontiera, procesele-verbale de depistare

întocmite, (în care sunt trecute numărul persoanelor depistate, mijloacele de

transport în care au fost găsite, zilele în care s-au desfășurat aceste

activități), demonstrează organizarea învinuiților turci și coordonarea lor de

către G.N. (ei fiind cei care stabileau numărul de migranți, locurile de

cazare, sumele de bani, modalitățile de transport), perioada mare de timp în

care au acționat, beneficiile materiale dobândite.

Pe cale de

consecință, nici sprijinul inculpatelor dat unui astfel de grup nu poate fi

spontan. Inculpatele au discutat, în prealabil, cu învinuiții turci despre

posibilitatea cazării cetățenilor turci, despre sumele de bani ce urmau a fi

plătite în funcție de numărul de zile și de numărul persoanelor cazate, despre

transportul lor.

Inculpatele au făcut

demersuri pentru intrarea legală în România a cetățenilor turci. Urmare a

discuțiilor telefonice cu H. și R., personal sau prin rude, cunoscuți, ele au

făcut invitații cetățenilor turci ce urmau a fi cazați, în baza acestora

obținându-se vizele de intrare în tară.

La volumul 5 d.u.p.,

la fila 100, este redată o discuție telefonică între K. și N.M., care spune:

„înainte ai trimis 300 (dolari) și am făcut 9 invitații", iar acesta o

întreabă „Câți bani trebuie să-ți trimit?" și inculpata îi răspunde „Dacă

vrei 4 bucăți, 400 Euro". La fila 111 d.u.p., este un proces-verbal de

redare a unei discuții telefonice între N.M. și altă persoană, în care prima

întreabă: „Poți să faci și tu 2         sau 3 invitații pe numele tău?".

La fila 264 și

următoarele din volumul 5 d.u.p., sunt procese-verbale în care este redat

conținutul unor SMS-uri primite de N.M. cu datele de stare civilă ale unor

cetățeni turci și un mesaj cu textul „Să scrii în invitație pentru 10 zile, nu

trei luni, în scop de vizită, că vin în România".

N.M. a făcut 6

invitații pe numele ei, l-a determinat pe fiul său, N.I., să facă 3 invitații,

a luat legătura cu prietena ei, O.A., care a făcut și ea 3 invitații, cu Iacob

Lăcrămioara care a făcut 3 invitații, cu F.N. care a făcut 3 invitații, I.F.A.

a făcut și ea 2 invitații. Aceste împrejurări sunt dovedite de declarațiile

inculpatelor coroborate cu declarațiile migranților (care arată că alături de

pașapoarte primeau uneori și invitații), cu declarațiile martorilor O.A., F.N.

Inculpatele îi

preluau pe cetățenii turci trimiși în România de la locurile stabilite, asigurându-le

mijloace de transport și șoferi dintre cunoscuți sau rude. N.M. a solicitat

martorilor O.A. și F.N. să transporte cetățeni turci, inculpata N.N. a

solicitat martorului M.M. același lucru, iar S.I.R., soțul inculpatei S.G.C., a

făcut și el transporturi ale migranților cu mașina.

Toate aceste

transporturi se efectuau în orașele din țară, care erau comunicate telefonic

inculpatelor de către învinuiții turci. Ele îi însoțeau de multe ori pe

migranți în orașele unde erau preluați pentru ieșirea din România, le cumpărau

biletele de tren.

Cazarea cetățenilor

turci se făcea așa cum am arătat în locuințele inculpatelor, dar și în

locuințele unor vecini sau cunoștințe ale acestora: O.A., I.G., C.E., D.F., T.C.,

la Hotelul „Dovinot" din Mihăilești, Jud. Giurgiu, conform declarațiilor

inculpatelor și ale martorilor.

De asemenea,

inculpatele, la cererea lui H. și R., rețineau actele de identitate ale

persoanelor cazate.

Pentru toate

detaliile legate de numărul persoanelor ce urmau să vină în România, de locul

de unde urmau a fi preluate, de perioada în care urmau să stea în țară, de

sumele de bani datorate pentru cazare, de transport și de orașele în care urmau

să ajungă cetățenii turci pentru a ieși ilegal din România, inculpatele țineau

legătura cu învinuiții turci, aceștia dându-le indicații în acest sens.

Ca atare, din

coroborarea probelor administrate rezultă, fără echivoc, săvârșirea

infracțiunii prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit.

b) pct. 13 din aceeași lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., astfel că,

cu privire la această faptă, este de semnalat că instanța de control judiciar a

făcut o greșită apreciere a probelor cauzei administrate, în cursul urmăririi

penale, cât și cercetării judecătorești.

Pentru considerentele

arătate mai sus, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

Înalta Curte va admite recursul parchetului dar și recursul inculpatei N.M.,

numai cu privire la pedeapsa aplicată acesteia pentru infracțiunea prevăzută de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 din

aceeași lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a),

e) C. pen.

În ceea ce privește

această inculpată, reținând datele personale ale acesteia, împrejurarea că nu

are antecedente penale și poziția procesuală sinceră, Înalta Curte apreciază că

sunt aspecte ce o îndreptățesc sub aspectul individualizării pedepsei pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 C. pen., să o reducă de la 3 ani închisoare

la un cuantum orientat la limita minimă prevăzută de lege, respectiv de 2 ani

de închisoare, prin reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) C. pen.

Totodată,

considerentele ce țin de circumstanțele personale ale inculpatei N.M. și după

verificarea condițiilor prevăzute de lege, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei

poate fi atins fără executarea efectivă, astfel că, în baza art. 81 C. pen., va

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe un termen

de încercare calculat conform art. 82 C. pen.

Înalta Curte, va

menține celelalte dispoziții ale sentinței penale privind pe inculpatele N.N., S.G.C.

și I.F.A.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. și de inculpata N.M.

împotriva deciziei penale nr. 126/A din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind și pe intimatele inculpate N.N., S.G.C.

și I.F.A.

Casează decizia penală sus-menționată și

sentința penală nr. 24/F din 10 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la inculpata N.M., după cum urmează:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare aplicată inculpatei N.M. în pedepsele componente de:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct.

13 din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Reduce pedeapsa de 3 ani închisoare la 2 ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 din aceeași lege, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 33 - art. 34 și art. 35 C. pen.,

recontopește pedepsele aplicate inculpatei N.M., urmând ca aceasta să execute

pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 81 C. pen., dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe durata

unui termen de încercare de 4 ani.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

termenului de încercare este suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., atrage

atenția inculpatei N.M. asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței

penale pentru inculpatele N.N., S.G.C. și I.F.A.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu

pentru inculpatele N.M., N.N. și I.F.A., în sumă de câte 200 lei, se văr plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru inculpata S.G.C., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21

februarie 2012.