ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3272/2011

Deliberând asupra recursurilor de față;

pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

I. Tribunalul București, secția a II-a penală, prin Sentința penală nr. 1336 din 11 noiembrie 2008 pronunțată în Dosarul penal nr. 42377/3/2005, soluționând în fond cauza penală dedusă judecății în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a hotărât următoarele:

- în baza art. 215

1

alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.F. la pedeapsa de 12 ani închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.; în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale și făcându-se aplicarea art. 350 C. proc. pen. s-a dispus arestarea inculpatului iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus reținerea din pedeapsa aplicată respectiv de la 27 februarie 2001 la 28 februarie 2001.

În baza art. 26 rap. la art. 215

1

alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata F.M. la pedeapsa de 12 ani închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.; în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale și făcându-se aplic. art. 350 C. proc. pen. s-a dispus arestarea inculpatei;

- referitor la inculpatul M.S. s-a reținut că pentru acestă cauză a fost disjunsă, inculpatul fiind condamnat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap la art. 215

1

alin. (1) și (2) C. pen., art. 282 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., prin Sentința penală nr. 1133 din 15 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin neapelare la 21 ianuarie 2005 prin Încheierea de ședință din 13 septembrie 2004, în baza art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpații P.F. și F.M., dosarul fiind înregistrat sub nr. 5048/2004.

În baza art. 14 si 346 C. proc. pen. au fost obligați inculpații P.F. și F.M., în solidar, la plata sumei de 1.213.431,57 lei către partea civilă B.I.R. prin lichidator judiciar R.I.S. S.P.R.L.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat iar conform art. 193 C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă.

Prin Rechizitoriul din 10 mai 2002 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție emis în Dosarul nr. 76/P/2001, a fost sesizată instant în vederea tragerii la răspundere penală cu privire la inculpații P.F. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 215

1

alin. (1) și (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul M.S. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 215

1

alin. (1) și 2 C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen. și inculpata F.M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare prev. de art. 26 rap. la art. 215

1

alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

Instanța examinând vinovăția inculpaților cu privire la învinuiorile amintite pe baza materialului probator strâns la urmărirea penală și administrat ulterior la cercetarea judecătorească în condițiile art. 288 - 291 C. proc. pen. a reținut în fapt următoarele:

La data de 3 septembrie 1998 la solicitarea inculpatului M.S. - care nu avea nici o calitate în această societate - și urmare a dispoziției inculpatului P.F., martora M.A. (administrator de cont) a deschis persoanei juridice sus-menționate contul în lei, în fișa cu specimen de semnătură figurând asociatul unic, S.T.H.

S-a reținut că martora M.A. a declarat că pentru deschiderea acestui cont, inculpatul P.F. i-a pus la dispoziție documentele societății menționate, atât în original, cât și în copie.

Ulterior, la data de 8 septembrie 1998, inculpatul M.S. i-a înmânat inculpatului P.F. ordinele de plată, prin care S.C. H.C. S.R.L. plătea către S.C. D.L. S.R.L. suma totală de 935 milioane lei și întrucât în acel moment nu exista disponibil în contul emitentului, inculpatul P.F. a dat dispoziție martorului S.F. să semneze și să ștampileze cele două ordine de plată, în vederea trimiterii lor la compensare, fără ca acestea să fie operate în baza ce date, așa cum prevăd normele băncii.

Știind că nu va fi alimentat contul curent al societății, în aceeași zi, inculpatul P.F. (obligat în aceste circumstanțe să efectueze plata ordonată prin cele două ordine de plată) a urmărit crearea aparenței acordării unui credit, sens în care a dat dispoziție să se efectueze operațiunile bancare aferente acordării acestuia. Astfel, martorul M.D. a transferat din contul de credite în contul curent al S.C. H.C. S.R.L., suma de 963 milioane lei (diferența de valoare până la 975 milioane lei reprezentând comisionul bancar). După alimentarea contului curent, martorul S.F. a debitat contul curent al emitentului cu suma compensată deja la B.N.R., respectiv 935 milioane lei. Din situația operațiunilor zilnice a reieșit că alimentarea și debitarea contului S.C. H.C. S.R.L. s-a derulat în ziua de 8 septembrie 1998 între orele 17,00 - 18,00. În aceeași zi, martorul B.I.C. a întocmit Contractul de împrumut din 8 septembrie 1998, pentru suma de 975 milioane lei, împrumut „garantat" cu un bilet la ordin negirat în favoarea băncii. Acest bilet la ordin emis de S.C. P.P. S.R.L. către S.C. H.C. S.R.L. (identificat la dosarul de credit) a fost pus la dispoziția martorului de către inculpatul P.F., cu toate că, în conformitate cu normele bancare, acesta putea constitui garanție numai în situația în care era girat în favoarea B.I.R. Mai mult, din verificările efectuate, s-a constatat că sediul declarat al S.C. P.P. S.R.L. nu exista.

Expertiza grafică efectuată în cauză a concluzionat că semnăturile depuse pe contractul de împrumut la rubrica rezervată băncii au fost executate de inculpatul P.F. și martorul B.C., iar semnătura de la rubrica „împrumutat" nu a fost executată de administratorul firmei S.T.H.

În încercarea de a respecta normele bancare, martorul B.C. a încercat să întocmească procesele-verbale cerute pentru acordarea unui credit. În registrul de ședințe al Comitetului de credite și risc al sucursalei, la ultima pagină completată, sunt consemnate date privind „creditul" acordat S.C. H.C. S.R.L. la data de 8 septembrie 1998. Conform datelor din procesul-verbal de ședință, creditul s-a acordat pe o perioadă de 30 de zile, pentru plăți aferente Contractului din 1998, cu obligația constituirii unei garanții de 1.293.878.424 lei pentru care s-a constituit garanție un bilet la ordin în sumă de 1.125.000.000 lei. Totodată, s-a propus aprobarea ordinului în următoarea structură: valoarea creditului 975 milioane lei; rata dobânzii: 75% anual; garanție: bilet la ordin în valoare de 1,125 milioane lei.

S-au constatat însă neconcordanțe între prevederile contractului de credit și cele stipulate în registrul de procese-verbale cu privire la rata dobânzii (65% în contractul de împrumut) și la „garanția" constituită (1,3 miliarde lei - valoarea biletului la ordin în contractul de împrumut).

Tribunalul a mai reținut că, potrivit normelor legale, procesul-verbal de ședință din data de 8 septembrie 1998 nu reprezintă o aprobare a creditului, avându-se în vedere că acesta era semnat numai de inspectorul de credite B.C., nu și de către inculpatul P.F. și F.M. Biletul la ordin nu s-a constituit în fapt, niciodată drept garanție a creditului, deoarece nu a fost girat în favoarea băncii de posesorul titlului. Totodată, s-a constatat inexistența fișei creditului, care ar fi trebuit anexată la dosarul de credit, conform normelor B.I.R.

Cu privire la plata efectuată prin ordinele de plată din 8 septembrie 1998 a fost identificată ca beneficiar al sumei de 935 milioane lei, S.C. D.L. S.R.L., având ca administrator pe cetățeanul sirian S.M.

S-a stabilit că S.C. H.C. S.R.L. nu a funcționat niciodată la adresa declarată la Registrul Comerțului, fapt confirmat și de martorul A.L., prin adresa Administrației Financiare a sectorului 6 comunicând faptul că la adresa din str. B. (sediul declarat) nu figurează înscris nici un contract de închiriere.

Instanța de fond a mai reținut că în urma verificărilor efectuate administratorul S.T.H. nu a putut fi audiat de organele de urmărire penală, deși prin Adresa din 12 septembrie 2001 - Direcția pentru străini și probleme de migrări a comunicat că până la 5 septembrie 2001, cetățeanul irakian nu a părăsit teritoriul României.

În declarațiile date, inculpatul P.F. a arătat că ordinele de plată i-au fost înmânate de către inculpatul M.S. completate, semnate și ștampilate de către emitent, deși expertiza grafică a concluzionat că acestea nu au fost semnate de numitul S.T.H. Prin raportul de expertiză financiar-contabilă s-a reținut că S.C. H.C. S.R.L. avea un debit față de B.I.R. în valoare de 974.657.639 lei, creditul nefiind restituit.

Prin intermediul inculpatului M.S. (care nu avea nici o calitate în societate sau împuternicire în acest sens) S.C. D.C.I. S.R.L. a solicitat deschiderea unui cont de disponibilități în lei, la sucursala Sf. Dimitrie a B.I.R., în fișa cu specimene de semnătură figurând atât numitul G.I. cât și administratorul societății.

La data de 4 martie 1999, în jurul orelor 10,30 inculpatul P.F. a dispus martorei M.A. să vizeze, (prin semnătură și ștampilă), Ordinul de plată din 4 martie 1999, prin care S.C. D.C.I. S.R.L. plătea S.C. E. S.R.L. suma de 490 milioane lei, inculpatul precizându-i martorei să nu opereze ordinul de plată în baza de date.

Din declarațiile martorei s-a reținut că aceasta că a refuzat inițial vizarea instrumentului de plată deoarece nu exista disponibil în contul emitentului, iar semnarea și ștampilarea ordinului de plată certifica debitarea contului, însă fiind amenințată cu desfacerea contractului de muncă, aceasta a vizat ordinul de plată, fără a debita și contul emitentului, așa cum prevăd normele bancare.

Expertiza grafică a concluzionat că semnătura depusă pe Ordinul de plată din 4 martie 1999, la rubrica rezervată plătitorului, nu a fost executată de G.I. iar impresiunea de ștampilă a fost aplicată cu o ștampilă contrafăcută.

S-a mai reținut că pentru a-l ajuta pe inculpatul P.F., inculpata F.M. a trimis, în mod nelegal, la compensare, Ordinul de plată din 4 martie 1999, deși cunoștea că acesta nu fusese operat în baza de date pentru că nu exista avizul O.I.S., care se editează în programul informatic în mod automat concomitent cu debitarea contului emitentului.

Pentru ca ordinul de plată să ajungă în timp util la compensare la B.N.R., inculpata F.M. l-a trimis Centralei B.I.R. doar cu viza operatorului de cont. Martorul R.M. a declarat că lipsa avizelor O.I.S. pentru ordinele de plată primite la Centrala B.I.R. de la Sucursala Sf. Dimitrie „a fost motivată de conducerea sucursalei prin faptul că au existat probleme cu rețeaua informatică" aceste avize fiind editate la sfârșitul zilei de lucru.

După ce a fost înștiințat de inculpatul M.S., în aceeași zi, că nu va fi alimentat contul curent al S.C. D.C.I. S.R.L., inculpatul P.F. (obligat să efectueze plata ordonată prin ordinul de plată, trimis la compensare) și-a folosit codul de operator (151) și în jurul orei 20,00 a alimentat contul curent al emitentului cu suma de 492,5 milioane lei, din contul de credite al băncii, valoarea așa-zisului credit acoperind atât suma înscrisă pe ordinul de plată, cât și comisionul bancar aferent operațiunilor efectuate. În jurul orei 20,30, după alimentarea contului curent, inculpatul P.F., prin folosirea altui cod de operator ce-i aparținea (131), a debitat contul S.C. D.C.I. S.R.L. cu suma de 490 milioane lei, conform ordinului de plată. În fișa contului editată în 16 martie 1999 au fost evidențiate atât creditarea contului, cât și debitarea acestuia ca fiind operate pe parola de acces a inculpatului P.F.

Tribunalul a subliniat că, în calitate de director al sucursalei, inculpatul P.F. putea folosi conturile de operator alocate doar pentru a vizualiza, în programul informatic, activitatea serviciilor din subordine iar nu pentru a efectua personal operațiuni de creditare/debitare a conturilor clienților băncii.

În aceeași zi, S.C. E. S.R.L. a virat suma primită de la S.C. D.C.I. S.R.L. către S.C. A.L.I. S.R.L., din cercetări rezultând că această societate avea ca asociat unic și administrator pe cetățeanul irakian D.I.H.S. Din Adresa emisă de Direcția pentru străini și probleme de migrări, s-a reținut că acesta nu a fost identificat în evidentele cetățenilor străini asociați la vreo societate comercială cu sediul în România și figurează ieșit din țară la 26 octombrie 1997 prin Punctul de Trecere a Frontierei Stamora Moravița.

În aceeași zi - 4 martie 1999, S.C. A.L.I. S.R.L. a efectuat un schimb valutar având ca obiect suma de 492 milioane lei.

Ulterior, inculpatul P.F. a dispus martorei C.V. să întocmească „dosare de credit" pentru fiecare sumă plătită societăților comerciale din „grupul H.", sens în care i-a înmânat acesteia mai multe documente. La „dosarul de credit" a fost identificat un bilet la ordin, în valoare de 850 milioane lei, emis la 3 martie 1999 de către S.C. L.F.C. S.R.L. către S.C. D.C.I. S.R.L. însă negirat în favoarea B.I.R.

Din declarația martorei C.V. a rezultat că acest bilet la ordin negirat, i-a fost pus la dispoziție de inculpatul P.F. odată cu celelalte documente necesare întocmirii dosarelor de credit.

Cu privire la emitentul biletului la ordin s-a reținut că S.C. L.F.C. S.R.L. are sediul declarat în București, str. V.O., sector 6, deși societatea comercială nu a desfășurat activități la această adresă, asociat unic și administrator fiind cetățeanul irakian S.M.S. însă, acesta nu a putut fi identificat și audiat în cauză. Din cercetări a mai rezultat că S.C. D.C.I. S.R.L. nu a funcționat niciodată la sediul declarat, fapt confirmat și de martora P.G., care nu a închiriat imobilul reprezentantului acestei societăți.

Ca urmare a cererii formulate de B.I.R., Tribunalul București, secția comercială, a notificat Oficiului Registrului Comerțului București deschiderea procedurii de reorganizare și lichidare judiciară prevăzută de Legea nr. 64/1995.

În aceleași împrejurări a fost vizat și trimis la compensare, Ordinul de plată din 5 martie 1999, emis de S.C. D.C.I. S.R.L. către beneficiarul S.C. J. 2000 S.R.L., pentru suma de 405 milioane lei.

Raportul de expertiză grafică efectuată în cauză a concluzionat că „semnătura depusă pe ordinul de plată, la rubrica „semnătura plătitorului" nu a fost executată de G.I., iar ștampila S.C. D.C.I. S.R.L. a fost contrafăcută".

Ordinul de plată nu a fost operat în baza de date a sucursalei Sf. Dimitrie, în ziua de vineri, 5 martie 1999, întrucât nu exista disponibil suficient în contul emitentului, iar inculpatul M.S. nu a depus numerar în contul societății, conform înțelegerii între inculpați. Deoarece trebuia efectuată plata ordonată prin ordinul de plată menționat, trimis la compensare, a fost alimentat contul emitentului, în ziua următoare (sâmbătă - 6 martie 1999) cu suma de 360 milioane lei, din fondurile de creditare ale băncii.

Din extrasele de cont ale S.C. D.C.I. S.R.L., instanța a reținut ca la finalul zilei de 4 martie 1999 (în data de 5 martie 1999 contul neînregistrând rulaj), soldul final al zilei era de 83.400 lei, iar la data de 6 martie 1999 prima operațiune efectuată a fost depunerea în numerar a sumei de 61.470,000 lei.

Contul de disponibilități al S.C. D.C.I. S.R.L. a fost alimentat cu suma de 344 milioane lei (diferența până la 360 milioane lei reprezentând valoarea comisionului bancar) și, în aceeași zi (6 martie 1999), prin folosirea codului Operator al inculpatului P.F. (131) a fost efectuată plata scriptică de 405 milioane lei către banca beneficiarului ordinului de plată.

Din declarațiile inculpatului P.F. s-a reținut că, la data de 6 martie 1999 (sâmbătă) nu se afla în București și a fost contactat telefonic de inculpata F.M., care i-a comunicat că emitentul ordinului de plată trimis la compensare nu și-a alimentat contul cu întreaga sumă necesară realizării plății, așa încât i-a indicat acesteia să completeze disponibilul din contul S.C. D.C.I. S.R.L. cu bani provenind din fondurile băncii, sens în care i-a recomandat folosirea codului său de operator (131).

Faptul că Ordinul de plată din 5 martie 1999 a fost trimis la compensare la B.N.R. în ziua de vineri, 5 martie 1999, a fost dovedit cu extrasele de cont obținute de la banca beneficiarului sumei, în care, la acea dată, apărea creditarea contului.

Înțelegerea prealabilă a celor trei inculpați a reieșit și din faptul că, deși S.C. D.C.I. S.R.L. mai beneficiase de o plată din fondurile băncii (în condițiile expuse) la 4 martie 1999, a fost trimis totuși la compensare ordinul de plată, în situația în care societatea comercială avea înregistrat un debit recent de 490 milioane lei.

Beneficiarul plății a fost S.C. J. 2000 S.R.L. cu sediul declarat în București, str. S.M., sector 6, având ca administrator și asociat unic pe numitul F.T.A. Din verificări a rezultat că sediul declarat este fictiv, iar asociatul unic nu a putut fi identificat și audiat în cauză, Direcția pentru străini și probleme de migrări comunicând că acesta nu se identifică în evidențele unității. Mai mult, administratorul F.T.A. figura înregistrat cu același pașaport care în evidențele I.G.P. apărea ca aparținând numitului F.A.

S-a reținut de prima instanță că, pentru a crea o aparentă legalitate a acestor operațiuni, inculpatul P.F. i-a înmânat martorei C.V. biletul la ordin în valoare de 650 milioane lei, emis de aceeași S.C. L.F.C. S.R.L. la data de 6 martie 1999, în favoarea S.C. D.C.I. S.R.L., însă negirat în favoarea băncii (neconstituind deci garanție).

Așa cum a rezultat din extrasele de cont ale S.C. D.C.I. S.R.L., după efectuarea celor două plăți din fondurile băncii, contul de disponibilități în lei a înregistrat rulaj în datele de 10 martie 1999 și 11 martie 1999, respectiv creditare și debitare cu suma de 400 milioane lei și de asemenea creditare/debitare cu suma de 490 milioane lei.

Deși nu au fost achitate debitele înregistrate în zilele de 4 și 6 martie 1999, inculpatul P.F., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a acceptat de la inculpatul M.S. ordinul de plată din 17 martie 1999. Expertiza grafică a concluzionat că „semnătura depusă pe ordinul de plată din 17 martie 1999, la rubrica semnătura plătitorului, nu a fost executată de G.I., împuternicitul societății comerciale, iar ștampila S.C. D.C.I. S.R.L. a fost aplicată cu o ștampilă contrafăcută".

În urma înțelegerii prealabile, inculpatul P.F. a alimentat contul curent al emitentului ordinului de plată, cu suma de 30 milioane lei provenind din fondurile de creditare ale băncii.

Această operațiune a fost efectuată în jurul orei 09,00, de către inculpatul P.F. pe baza codului personal de operator. Același cont de disponibilități a fost creditat la 17 martie 1999 cu suma de 463 milioane lei, conform ordinului de plată din 17 martie 1999 și ulterior, debitat cu suma de 490 milioane lei, conform ordinului de plată din 17 martie 1999 (operațiune efectuată în baza de date în jurul orei 09,07).

Așa cum s-a arătat, beneficiarul ordinului de plată din 17 martie 1999 a fost S.C. E. S.R.L. În aceeași zi, contul acestei societăți a fost creditat și cu suma de 495 milioane lei, conform ordinului de plată din 17 martie 1999, emis de către S.C. G.C. S.RL. (societate comercială aparținând „grupului H."). Tot în aceeași zi, S.C. E. S.R.L. a plătit întreaga sumă de 985 milioane lei, în trei tranșe a câte 328.333.333 lei, către S.C. B. S.R.L. Din extrasele de cont ale acestei din urmă societăți a rezultat ca în aceeași zi (17 martie 1999), după creditarea contului, au fost efectuate retrageri de numerar persoane fizice, care acoperă valoarea sumelor provenite din fondurile B.I.R.

La „dosarul de credit" întocmit ulterior a fost identificat drept „garanție" a creditului, biletul la ordin în valoare de 50 milioane lei, emis de aceeași societate comercială L.F.C. S.R.L. către S.C. D.C.I. S.R.L., însă negirat în favoarea băncii.

La data de 19 martie 1999, conform înțelegerii prealabile, inculpatul P.F. a efectuat o altă plată către S.C. D.C.I. S.R.L. din fondurile B.I.R., inculpatul M.S. punând la dispoziție directorului sucursalei ordinul de plată din 19 martie 1999, prin care S.C. D.C.I. S.R.L. ordona plata sumei de 495 milioane lei către S.C. J. 2000 S.R.L. Expertiza grafică a concluzionat și de această dată că „semnătura depusă pe ordinul de plată, la rubrica „semnătura plătitorului", nu a fost executată de G.I. (împuternicitul societății comerciale), iar ștampila S.C. D.C.I. S.R.L. a fost contrafăcută."

Martora C.V. a primit dispoziții din partea inculpatului P.F. să alimenteze contul curent al societății cu suma de 498 milioane lei, prin folosirea codului său de operator. După alimentarea contului curent, acesta a fost debitat cu suma de 495 milioane lei conform ordinului de plată care a fost trimis la compensare. În extrasele de cont ale S.C. J. 2000 S.R.L. figurează înregistrate două operațiuni de creditare la 19 martie 1999 cu sumele de 495 milioane lei, conform documentului cu referința 39 și 490 milioane lei, conform documentului cu referința 21. Referitor la această din urmă creditare a contului societății comerciale de mai sus, s-a precizat că emitentul Ordinului de plată din 19 martie 1999 este S.C. N.M. S.R.L. („grupul de firme H.") iar suma a provenit din fondurile B.I.R. În aceeași zi, S.C. J. 2000 S.R.L. a debitat contul cu sumele de aproximativ 200 milioane lei și 986,8 milioane lei.

La „dosarul de credit" întocmit ulterior a fost identificat drept „garanție a creditului", biletul la ordin în valoare de 800 milioane lei, emis la 18 martie 1999 de aceeași S.C. L.F.C. S.R.L. către S.C. D.C.I. S.R.L., însă negirat în favoarea băncii.

Deși cunoștea că S.C. D.C.I. S.R.L. înregistra debite către B.I.R. - Sf. Dimitrie, inculpații P.F. și F.M. au continuat să folosească sume de bani din fondurile băncii (sume pe care le aveau în administrare) în interesul inc. M.S. și a firmelor pe care acesta le „reprezenta".

Martora C.V. a declarat că, după alimentarea conturilor firmelor din „grupul H." cu sume de bani din fondurile de credit ale B.I.R., a fost chemată în biroul inculpatului P.F. care i-a trasat drept sarcină de serviciu întocmirea dosarelor de credit care nu existau și le-a pus la dispoziție documente în acest sens.

Expertiza fmanciar-contabilă efectuată în cauză a concluzionat că S.C. D.C.I. S.R.L. are un debit față de B.I.R.-Sf. Dimitrie în valoare totală de 869.618.255 lei.

Prin intermediul inculpatului M.S. - care nici de această dată nu avea împuternicire - societatea comercială a solicitat deschiderea unui cont disponibil în lei, la sucursala Sf. Dimitrie a B.I.R., în fișa cu specimene de semnătură figurând asociatul unic A.A.K.

La 12 martie 1999 inculpatul M.S. i-a înmânat inculpatului P.F. Ordinul de plată din 12 martie 1999, în valoare de 400 milioane lei, emis de S.C. G.C. S.R.L. către S.C. E. S.R.L. în jurul orei 09,00 iar inculpatul P.F. a dat dispoziție operatorului de cont să vizeze ordinul de plată, fără a-l opera în baza de date. Din declarațiile date de martorul C.N. a rezultat ca acesta a semnat și ștampilat ordinul de plată din ordinul inculpatului P.F. căruia i-a adus la cunoștință că nu exista disponibilul necesar.

Expertiza grafică dispusă în cauză a concluzionat că semnătura depusă pe ordinul de plată a fost executată de A.A.K. Pentru a-l ajuta pe inculpatul P.F., inculpata F.M. a trimis la compensare ordinul de plată fără ca acesta să aibă avizul O.I.S., așa cum cereau normele B.I.R.

După închiderea programului de lucru, fiind obligat să efectueze plata ordonată prin ordinul de plată (a cărui compensare se realizase deja), inculpatul P.F. și-a folosit codul personal de operator și a alimentat contul curent al S.C. G.C. S.R.L. (din fondurile B.I.R.), cu suma de 43 milioane lei, suma necesară acoperirii lipsei parțiale de disponibil, pentru a efectua transferul bancar inculpatul efectuând această operațiune la orele 22,40. Câteva minute mai târziu, contul S.C. G.C. S.RL. a fost alimentat cu suma de 174 milioane lei prin depunere de numerar la casieria sucursalei. În jurul orei 22,00, inculpatul P.F., prin folosirea aceluiași cod personal de operator, a debitat contul aceleiași societăți comerciale cu suma de 400 milioane lei, conform ordinului de plată.

Martora B.L. a declarat că au existat cazuri când, din dispoziția directorilor P. și F. au rămas la serviciu după orele de program pentru a încasa numerar de la reprezentanții „grupului de firme H.".

În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că beneficiarul sumei de 400 milioane lei a fost S.C. E.I.I. S.R.L., în aceeași zi - 12 martie 1999 contul acestei din urmă societăți comerciale fiind alimentat cu 200 milioane lei și de S.C. A.I. S.R.L. (o altă firmă a grupului H."), întreaga sumă de 600 milioane lei fiind plătită, în aceeași zi, S.C. A.L.I. S.R.L.

La „dosarul de credit" întocmit ulterior a fost identificat un bilet la ordin în valoare de 70 milioane lei, emis la 10 martie 1999 de către S.C. A.N.I.E. S.R.L. către S.C. G.C. S.R.L., însă negirat în favoarea băncii pentru a constitui garanție a „creditului acordat".

Cu privire la emitentul biletului la ordin, din actele de urmărire penală efectuate a rezultat că S.C. A.N.I.E. S.R.L. nu a funcționat niciodată la sediul declarat. Cât privește asociatul unic și administratorul firmei, Y.H.Y., acesta nu figurează în evidențele Direcției pentru străini și probleme de migrări cu intrări/ieșiri în/din România, în perioada 1 ianuarie 1997 - 5 septembrie 2001. De altfel, s-a reținut și că proprietarul apartamentului declarat ca sediu al S.C. G.C. S.R.L., a încheiat un contract de închiriere pentru persoana fizică A.A.K. Cu privire la administratorul societății comerciale, K.R.H. Direcția pentru străini și probleme de migrări a comunicat că acesta nu figurează în evidențe.

La 17 martie 1999, inculpatul P.F. a dat în lucru ordinul de plată din 17 martie 1999, prin care S.C. G.C. S.R.L. plătea aceleiași S.C. E. S.R.L., suma de 495 milioane lei.

Expertiza grafică a constatat că semnătura depusă pe ordinul de plată la rubrica rezervată plătitorului a fost executată de A.A.K.

Din extrasele de cont ale S.C. G.C. S.R.L. s-a reținut că soldul final al zilei precedente era zero.

Conform înțelegerii prealabile, inculpatul P.F. a alimentat contul emitentului cu suma totală de 463 milioane lei din fondurile de creditare ale băncii, acesta folosindu-și din nou codul de operator personal la 17 martie 1999, în jurul orei 09,00. Deoarece ordinul de plată a fost vizat și executat în baza de date în jurul orei 09,00, acesta a fost însoțit la compensare de avizul O.I.S., aviz care, așa cum am arătat, se editează în mod automat concomitent cu debitarea contului.

În aceeași dimineață inculpatul P.F. a alimentat contul S.C. G.C. S.R.L. și cu suma de aproximativ 462 milioane lei și, ulterior, a creditat contul S.C. D.C.I. S.R.L. Beneficiarul Ordinului de plată din 17 martie 1999, S.C. E.I.I. S.R.L. a încasat suma de 495 milioane lei și, în aceeași zi, a virat-o în trei tranșe, către S.C. B.T. S.R.L., împuternicitul acestei societăți comerciale, în aceeași zi, retrăgând întreaga sumă în numerar.

La „dosarul de credit" întocmit ulterior a fost identificat biletul la ordin în valoare de 1,5 milioane lei, emis de S.C. A.N.I.E. S.R.L. către S.C. G.C. S.R.L., însă negirat în favoarea băncii, pentru a fi considerat „garanție".

Expertiza fmanciar-contabilă a concluzionat că S.C. G.C. S.RL. are un debit față de B.I.R. în valoare de 999.607.350 lei.

Prin intermediul inculpatului M.S. (care nu avea nici o calitate în societatea comercială) a fost solicitată deschiderea unui cont de disponibil în lei la sucursala Sf. Dimitrie a B.I.R., în fișa cu specimene de semnătură figurând asociatul unic. Martora M.A. a declarat că actele societății i-au fost puse la dispoziție de către inculpatul P.F., din extrasele de cont ale societății comerciale, rezultând că soldul final al zilei de 15 martie 1999 era zero.

În dimineața zilei de 16 martie 1999, în urma unei înțelegeri prealabile, inculpatul P.F. a executat Ordinul de plată din 16 martie 1999, prin care emitentul S.C. A.I. S.R.L. plătea beneficiarului S.C. J. 2000 S.R.L., suma de 499 milioane lei.

Astfel, deoarece în contul emitentului nu exista disponibil, inculpatul P.F. - prin folosirea codului de operator personal - a alimentat contul societății comerciale, cu suma de 502 milioane lei, din fondurile de creditare ale băncii.

În jurul orei 09,00 a aceleiași zile, inculpata F. și-a folosit codul de operator personal și a debitat contul S.C. A.I. S.R.L. cu suma de 499 milioane lei (plată ordonată prin ordinul de plată, instrumentul de plată fiind trimis la compensare).

Expertiza grafică efectuată în cauză a concluzionat că semnătura depusă pe Ordinul de plată din 16 martie 1999, la rubrica rezervată plătitorului nu a fost executată de A.H.K.

La „dosarul de credit" întocmit ulterior a fost identificat biletul la ordin în valoare de 790 milioane lei, emis la 15 martie 1999 de S.C. A.N.I.E. S.R.L. către S.C. A.I. S.R.L. însă negirat în favoarea băncii.

Din extrasele de cont ale S.C. J. 2000 S.R.L. s-a reținut că la 16 martie 1999 contul acestei firme a fost creditat cu suma de 499 milioane lei și, în aceeași zi, debitat cu suma de 700 milioane lei.

În urma verificărilor efectuate la sediul declarat al societății comerciale s-a constatat că proprietarul imobilului era o altă persoană decât cea care figura în contul de închiriere depus la O.R.C.B.

Asociatul unic A.H.K. nu figurează în evidențele Direcției pentru străini și probleme de migrări.

Expertiza financiar-contabilă a concluzionat că S.C. A.I. S.R.L. are un debit față de B.I.R. - Sf. Dimitrie în valoare de 498.933.094 lei.

Anterior cesionării părților sociale, inculpatul M.S., în calitate de administrator, a solicitat deschiderea unui cont la Sucursala Sf. Dimitrie a B.I.R., la dosarul de cont fiind identificate două fișe cu specimen de semnătură, în care figura inculpatul M.S.

La data de 11 martie 1999, inculpatul P.F. - folosind codul personal de operator (151) - în jurul orei 20,40, a alimentat contul curent al societății comerciale de mai sus cu suma de 870 milioane lei din fondurile de creditare ale băncii. Câteva minute mai târziu, prin folosirea aceluiași cod de operator a debitat contul S.C. B.C. 2000 S.R.L. cu suma de 490 milioane lei, conform Ordinului de plată din 11 martie 1999 și cu suma de 490 milioane lei, conform Ordinului de plată din 11 martie 1999.

Din extrasele de cont a rezultat că beneficiarii sumelor plătite din fondurile B.I.R. prin ordinele de plată au fost societățile comerciale din „grupul H.", respectiv S.C. D.C.I. S.R.L. și S.C. A.I. S.R.L.

La „dosarul de credit", întocmit ulterior, a fost identificat biletul la ordin în valoare de 1,35 miliarde lei emis de S.C. L.F.C. S.R.L. la 10 martie 1999, către S.C. B.C. 2000 S.R.L., însă negirat în favoarea băncii pentru a constitui garanție.

În raportul de expertiză financiar-contabilă s-a concluzionat că S.C. B.C. 2000 S.R.L. are un debit față de B.I.R. - Sf. Dimitrie în valoare de 860.752.007 lei.

Prin intermediul inculpatului M.S. (fără nici o calitate în această societate comercială), S.C. N.M. S.R.L. a solicitat deschiderea unui cont de disponibilități în lei la sucursala Sf. Dimitrie a B.I.R., în fișa cu specimene de semnătură figurând asociatul unic M.M.M. Martorul C.N. a declarat că a deschis contul de disponibilități din dispoziția inculpatului P.F. care i-a dat documentele firmei, fără a-l cunoaște personal pe reprezentantul S.C. N.M. S.R.L. Din extrasele de cont a rezultat că soldul final al zilei de 13 martie 1999 era zero.

În dimineața zilei de 15 martie 1999, conform înțelegerii dintre inculpați, P.F. a efectuat demersurile necesare în vederea executării Ordinului de plată din 15 martie 1999, prin S.C. N.M. S.R.L. plătind beneficiarului S.C. E. S.R.L. suma de 499 milioane lei.

Deoarece în contul emitentului nu exista disponibil, inculpatul P.F. și-a folosit codul personal de operator și a alimentat contul societății cu suma de 500 milioane lei, din fondurile băncii, după care operatorul de cont S.E. a vizat și operat în baza de date ordinul de plată, acesta fiind apoi trimis la compensare.

Expertiza grafică a concluzionat că semnătura pe ordinul de plată la rubrica rezervată plătitorului nu a fost executată de reprezentantul societății comerciale și nici de inculpatul P.F.

Instanța de fond a reținut că beneficiarul sumei de 499 milioane lei este S.C. E. S.R.L., societate care în aceeași zi a plătit suma de 500 milioane lei în două tranșe către SC A.L.I. S.R.L. Tot la data de 15 martie 1999, SC A.L.I. S.R.L. a efectuat un schimb valutar în sumă totală de 46.000 dolari SUA.

La „dosarul de credit" întocmit ulterior a fost identificat un bilet la ordin în valoare de 750 milioane lei emis la 14 martie 1999 de S.C. A.N.I.E. S.R.L. către S.C. N.M. S.R.L., însă negirat în favoarea băncii, pentru a constitui garanția creditului.

S-a mai reținut de către tribunal, că deși la sfârșitul zilei de 15 martie 1999, soldul final în contul S.C. N.M. S.R.L. era zero, la data de 16 martie 1999 inculpatul M.S. i-a dat inculpatului P.F. un nou ordin de plată (din 16 martie 1999), prin care S.C. N.M. S.R.L. plătea beneficiarului S.C. C. 2000 S.R.L. suma de 110 milioane lei.

Inculpatul P.F. și-a folosit codul personal de operator și a alimentat contul curent al societății comerciale cu suma de 111 milioane lei din fondurile de creditare ale B.I.R. și deoarece S.C. C. 2000 S.R.L. era titulara unui cont deschis la o altă sucursală a B.I.R., ordinul de plată nu a mai fost trimis la compensare la B.N.R.

Expertiza grafică a concluzionat că semnătura depusă pe instrumentul de plată în cauză la rubrica rezervată plătitorului, nu a fost executată de reprezentantul de drept al S.C. N.M. S.R.L.

Instanța a constatat că asociatul unic al S.C. C. 2000 S.R.L., A.A.S., nu a fost identificat în evidențele Direcției pentru străini și probleme de migrări, iar sediul declarat la societății reprezenta un nume de stradă inexistentă în București.

La data de 18 martie 1999 soldul final al zilei era zero, fapt ce a rezultat din extrasele de cont ale S.C. N.M. S.R.L.

În urma înțelegerii dintre inculpați, în dimineața zilei de 19 martie 1999 inculpatul P.F. a început demersurile pentru executarea ordinului de plată din 19 martie 1999 prin care emitentul S.C. N.M. S.R.L. plătea beneficiarului S.C. J. 2000 S.R.L. suma de 490 milioane lei.

Deoarece în contul emitentului nu exista disponibil, inculpatul P.F. - folosindu-și codul de operator personal - a alimentat contul S.C. N.M. S.R.L. cu suma de 493 milioane lei, din fondurile de creditare ale B.I.R. După ce a fost vizat și operat în baza de date (debitarea efectivă a contului emitentului) ordinul de plată a fost trimis la compensare.

Raportul de expertiză grafică a concluzionat că semnătura depusă pe Ordinul de plată din 19 martie 1999 de la rubrica rezervată plătitorului nu a fost executat de asociatul unic al societății.

La „dosarul de credit" întocmit ulterior a fost identificat un bilet la ordin în valoare de 800 milioane lei emis la 17 martie 1999 de S.C. A.N.I.E. S.R.L. către S.C. N.M. S.R.L., însă girat în favoarea băncii, beneficiarul sumei de 490 milioane lei fiind S.C. J. 2000 S.R.L. al cărei cont a fost creditat la 19 martie 1999.

Cu privire la administratorul S.C. N.M. S.R.L., instanța a reținut potrivit comunicării Direcției pentru străini și probleme de migrări că acesta nu se identifică în evidențele traficului de frontieră, în perioada 01 ianuarie 1997 - 05 septembrie 2001.

Din expertiza financiar-contabilă efectuată în cauză s-a reținut că S.C. N.M. S.R.L., are un debit față de B.I.R. în valoare de 705 milioane lei, creditul nefiind restituit.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile inculpaților coroborate, în parte, cu documentele societăților comerciale implicate și ale B.I.R., declarațiile martorilor audiați nemijlocit în instanță, rapoartele de expertize contabilă și grafoscopică efectuate atât anterior cât și ulterior casării Deciziei penale nr. 361 din 18 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, de către Curtea de Apel București prin Decizia nr. 828 din 27 octombrie 2005. Instanța de fond a reținut că inculpatul P. a avut o poziție de nerecunoaștere a infracțiunilor comise, iar inculpata F. nu a putut fi audiată întrucât la data de 1 august 2000 a părăsit teritoriul României pentru a se stabili în Canada iar din răspunsul Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei a rezultat că acest serviciu nu deține date privind domiciliul din Canada al inculpatei.

În drept, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului P.F. de a vira sume de bani din conturile de creditare ale B.I.R. în conturile societăților grupului de firme „H." și apoi în conturile altor societăți comerciale în favoarea cărora firmele emiseseră ordine de plată fără a exista disponibil în cont, însușindu-și astfel pentru altul bani provenind din fondurile de creditare ale B.I.R. pe care le administra în calitate de director general al sucursalei Sf. Dimitrie, provocând un prejudiciu în cuantum de 490.876, 33 lei și dobânzi de 718.328,79 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art. 215

1

alin. (1), (2) C. pen., infracțiunea fiind comisă printr-o acțiune de „creditare aparentă" a societăților respective, cu nerespectarea normelor legale de creditare, inculpatul folosindu-și codul de operator pentru a efectua transferurile între conturi, elementul material al infracțiunii constituindu-l însușirea sumelor de către inculpatul P.F. pentru coinculpatul M.S. Fapta inculpatei F.M., care în urma unei prealabile înțelegeri cu inc. P.F. și M.S., a trimis la compensare ordinele de plată privind pe S.C. H.C. S.R.L., S.C. D.C.I. S.R.L., S.C. G.C. S.R.L., dând astfel un ajutor inculpatului P. să-și însușească pentru altul bani provenind din fondurile de creditare ale B.I.R. pe care le administra, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la delapidare prev. de art. 26 rap. la art. 215

1

alin. (1), (2) C. pen.

Apreciind că din probatoriul administrat a rezultat că între cei trei inculpați a existat o prealabilă înțelegere, Tribunalul a reținut în speță incidența circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. S-a apreciat totodată că actele de executare efectuate de inculpați, deși acte de executare distincte, pentru fiecare societate, acestea au avut la bază o rezoluție infracțională unică, reținându-se astfel forma continuată a infracțiunii, făcându-se aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite determinat de modul de producere, importanța valorilor sociale încălcate, împrejurările în care s-au produs faptele și urmarea socialmente periculoasă, precum și persoana fiecărui inculpat în parte care deși necunoscuți cu antecedente penale au promovat o atitudine total nesinceră pe parcursul procesului penal, astfel că le-a aplicat acestora pedepse cu închisoarea într-un cuantum apreciat apt să satisfacă exigențele art. 52 C. pen. Privitor la modalitatea de executare a pedepselor de către fiecare inculpat în parte, s-a apreciat că scopul educativ și coercitiv al acestor pedepse poate fi atins numai prin executare în regim de detenție.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a reținut ca partea vătămată B.I.R. s-a constituit parte civilă, reprezentată fiind de lichidator judiciar R.I.S. S.P.R.L. cu suma de 1.213.431,57 lei, reprezentând credite nerecuperate cu dobânzile și penalitățile aferente.

Expertiza contabilă efectuată în cauză pe parcursul urmăririi penale a concluzionat că prejudiciul cauzat prin nerestituirea creditelor este de 4.708.763.135 lei, la care se adaugă 7.223.287.891 lei dobânzi curente și penalizatoare până la data declarării falimentului debitorului, respectiv societățile comerciale de la care nu s-au putut recupera creditele restante. Aceleași concluzii au fost stabilite și prin expertiza contabilă efectuată după casarea cu trimitere spre rejudecare, care a stabilit că valoarea datoriei la zi pentru cele 6 societăți este de 1.213.431,57 lei din care credite 490.876,33 lei și 718.328,79 lei dobânzi.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, inculpații săvârșind fapte penale cu vinovăția cerută de lege prin care s-a produs un prejudiciu în mod direct părții civile, între fapta acestora și rezultatul produs existând legătură de cauzalitate, deoarece creditele au fost acordate în lipsa garanțiilor care ar fi permis recuperarea ulterioară, Tribunalul i-a obligat pe aceștia, în baza art. 14 si 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ., în solidar, la plata despăgubirilor către partea civilă în cuantum de 1.213.431, 57 lei. La stabilirea prejudiciului instanța a avut în vedere situațiile remiterilor de numerar în ziua și/sau ziua următoare rambursării de credite și încasării de dobânzi arătate de experți în cele două rapoarte de expertiză contabilă efectuate atât la urmărirea penală cât și în faza cercetării judecătorești. Aceste sume care nu au fost contestate, însă inculpații au afirmat că acestea nu sunt prejudicii deoarece B.I.R. și-a recuperat aceste sume în urma procedurii de faliment, prin pronunțarea unei sentințe definitive, care însă în opinia instanței de fond nu le era opozabilă inculpaților.

II. Împotriva Sentinței penale nr. 1336 din 26 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 42377/3/2005, apreciată ca nelegală și netemeinică, au declarant în termen apeluri numai inculpații P.F. și F.M.

Inculpatul P.F. a susținut că numitul M.S. era un client important al B.I.R. care avea bonitate, rulaje și conturi alimentate în mod constant de alte societăți, motiv pentru care se bucura uneori de un tratament preferențial. În momentul în care Banca a intrat în lichidare, s-a constatat însă că garanțiile lăsate băncii de M.S. nu au fost verificate minuțios. Inculpatul a arătat că și-a desfășurat activitatea fără a intenționa să prejudicieze banca, iar activitatea desfășurată nu poate îndeplini elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare. De aceea, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inculpata F.M., prin apărător, a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța fondului întrucât lipsesc elementele laturii obiective și a celei subiective a infracțiunii de delapidare.

În ceea ce privește latura civilă s-a arătat că aceasta a fost greșit soluționată și a solicitat trimiterea cauzei la prima instanță în vederea refacerii expertizei contabile.

++++Curtea prealabil verificării sentinței atacate. În raport cu motivele de apel formulate de inculpați, a dispus completarea cercetării judecătorești cu privire la situația de fapt prin administrarea probei cu martorii care nu au fost audiați în fața instanței de fond, respectiv C.N., N.M., B.I.C., N.M. și S.E. Deși s-au acordat mai multe termene în vederea identificării domiciliului actual al martorei M.D. în vederea audierii acesteia, așa cum a solicitat avocatul inculpatei F.M., nu s-au putut stabili datele de identificare ale acesteia și domiciliul, motiv pentru care, deși proba a fost acceptată de Curte nu a putut fi administrată. La 28 octombrie 2009 a fost audiată martora N.M. care a arătat că a avut calitatea de contabil la B.I.R., sucursala unde director era inculpatul P.F. Martora a arătat că în realitate, în perioada de 5 luni de zile cât a fost angajată s-a ocupat de înregistrarea unor documente contabile și nu de contabilitate și că nu poate da nicio referință despre faptele pentru care sunt judecați cei doi inculpați. În ședința publică din 2 decembrie 2009 a fost audiat martorul B.I.C. care a fost angajat aproximativ 1 an de zile ca inspector de credite la B.I.R. și în această calitate a colaborat cu cei doi inculpați, P.F. și F.M. Martorul a arătat că întrucât de la momentul săvârșirii faptelor reținute în rechizitoriu a trecut o perioadă mare de timp nu își amintește dacă a realizat vreo operațiune de creditare pentru grupul H., însă menține toate declarațiile date în fază de urmărire penală.

Martorul a declarat că în perioada în care a fost angajat al B.I.R. a făcut parte și dintr-un comitet de risc și credite unde avea calitatea de membru. în acest comitet se punea in discuție acordarea creditelor, insă nu a putut să indice, cu exactitate, cine erau membrii acestui comitet arătând doar că din el făceau parte, cu siguranță, directorul sucursalei, inspectorul de credit și juristul. în ședința publică din 06 ianuarie 2010a fost audiată martora S.E. care a arătat că la data la care se presupune că s-ar fi săvârșit infracțiunile reținute in rechizitoriu era șef de serviciu la Departamentul Decontări. La acel moment avea o relație profesională bună cu conducerea sucursalei și anume cu inculpatul P.F. și inculpata F.M. Martora a menționat că la momentul respectiv inculpata F.M. și inculpatul P.F. au informat-o că trebuie să acorde un tratament preferențial grupului de firme H. care reprezenta un client important al Băncii.

Chiar dacă la momentul in care semna și ștampila ordinele de plată emise pentru firmele aparținând grupului H., știa că nu există disponibil in cont, realiza operațiunea întrucât cunoștea că B.I.R. creditează conturile acestor firme cu sumele necesare. Până când era procesat in totalitate ordinul de plată, care trecea prin mai multe compartimente, contul firmei era alimentat. Martora a precizat că era o operațiune atipică în comparație cu operațiunile desfășurate pentru alți clienți, tocmai prin prisma faptului că ordinul era ștampilat și semnat în cadrul Departamentului

Decontări înainte ca disponibilul bănesc să existe în contul firmelor, tocmai pentru faptul că acest client era considerat ca fiind foarte important pentru B.I.R. și pentru sucursala in care lucra. Martora a mai indicat faptul că nu-și amintește dacă sistemul de la acel moment al B.I.R. permitea constatarea datoriilor pe care le avea un anumit client prin simpla vizualizare a contului curent. în momentul in care conducerea Băncii dispunea inițierea ordinului de plată se presupunea că cei doi directori aveau acces la toate informațiile din toate departamentele Băncii și, ca atare, la Departamentul Decontări nu se mai făcea o verificare cu privire la contul acestui client în sensul de a se verifica dacă există sau nu sume în cont. La 27 ianuarie 2010, a fost audiat martorul Chiriac Nicoliță care a arătat că a lucrat în cadrul B.I.R. la Serviciul Decontări unde era operator de cont și se ocupa cu decontarea și deschiderea de conturi. în perioada reținută in rechizitoriu își amintește că Banca avea u7n client important și anume grupul de firme H. care își alimenta conturile cu sume mari de bani. Acești bani erau depuși cash și de multe ori colegele sale de la casierie rămâneau peste program pentru a ordona și număra sumele de bani care veneau in baxuri. Martorul a precizat că și atunci când nu existau bani in contul firmelor H., cei din cadrul Serviciului Decontări lăsau ordinele de plată semnate și ștampilate pentru ca apoi celelalte servicii să opereze aceste ordine de plată. Martorul a declarat că deși in mod normal avea atribuția de a verifica dacă respectivul cont avea disponibil, la rugămintea șefei de serviciu S.E. completau ordinele de plată in sensul ștampilării și semnării și le lăsau pentru a fi depuse la alte servicii pentru a nu rămâne peste program, știind că banii v