ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 295/2013

Deliberând asupra recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 195 din 09 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în Dosar nr. 7230/86/2011, s-au dispus următoarele: În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D.L. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 2 ani pentru tentativă de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.G.F. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 2 ani pentru tentativă de omor calificat. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 1003 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 504,06 RON către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Suceava, contravaloarea serviciilor medicale de urgență prespitalicească acordate părții vătămate M.I. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 1003 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 1930,144 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "S.I.N." Suceava, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate părții vătămate M.I.

S-a luat act că partea vătămată M.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.D.L. la plata sumei de 1001,01 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, onorariul parțial pentru avocatul desemnat din oficiu se înaintează din fondul M.J.L.C. în fondul Baroului de avocați Suceava. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.G.F. la plata sumei de 1001,01 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, onorariul parțial pentru avocatul desemnat din oficiu se înaintează din fondul M.J.L.C. în fondul Baroului de avocați Suceava. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 717/P/2018 din data de 14 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S.D.L.

și S.G.F. ambii pentru tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) C. pen. În sinteză, potrivit rechizitoriului, s-a reținut că la data de 19/20 iulie 2008, cu aproximație orele 02:00, în timp ce se deplasa împreună cu amicul său M.C.I., pe str. A.B. din orașul S., partea vătămată M.I. din localitate s-a întâlnit cu inculpatul S.D.L., persoană pe care o cunoștea din vedere, din oraș, între aceștia având loc o discuție neprincipială, un conflict verbal soldat apoi cu o agresiune din partea lui M., conflict care s-a datorat unei stări conflictuale mai vechi dintre acesta și tatăl inculpatului, numitul S.F. M.I. l-a întrebat pe inculpat dacă este băiatul lui S.F., iar la răspunsul pozitiv al acestuia, a început să-i adreseze injurii, a devenit violent și l-a lovit cu palma peste față.

Conflictul s-a stins, astfel că partea vătămată împreună cu însoțitorul ei, s-au îndreptat către localul denumit "C." pentru a consuma băuturi alcoolice. Vizibil iritat și supărat de atitudinea lui M., mânat de dorința de a se răzbuna pe acesta, inculpatul S.D.L. l-a apelat telefonic pe fratele său S.G.F., spunându-i să vină repede în zonă, întrucât a fost agresat de către M.I. La scurt timp după acestea, inculpatul S.G.F. a sosit la fața locului, iar împreună cu fratele său S.D.L. a pornit în căutarea părții vătămate pentru a se răzbuna și a-i aplica o corecție. Inculpații au pătruns în incinta localului C., unde știau că se află partea vătămată, s-au îndreptat direct către aceasta și, fără a-i adresa vreun cuvânt, S.G.F.

i-a aplicat o puternică lovitură de pumn în plină figură. Luată prin surprindere, victima s-a dezechilibrat și a căzut pe pardoseală, în apropierea tejghelei - a barului de deservire. În continuare, cei doi inculpați au tăbărât pe victimă, aplicându-i numeroase lovituri cu pumnii și picioarele în zona corpului, dar și a capului, profitând de poziția în care se afla victima și a imposibilității acesteia de a se apăra. Inculpatul S.D.L. a luat de lângă partea vătămată o navetă ce conținea sticle de băuturi răcoritoare, goale, navetă cu care a lovit-o puternic pe partea vătămată de mai multe ori la nivelul capului și al spatelui. Văzând starea gravă în care se afla victima, inculpații au părăsit în grabă incinta localului, îndreptându-se către domiciliul lor.

Altercația a durat aproximativ 2 - 3 minute, iar persoanele prezente în local nu au avut timpul fizic necesar de a interveni, mai mult decât atât le-a fost frică să-i despartă pe agresori pentru a nu fi și ei la rândul lor agresați de către aceștia. După plecarea inculpaților, în sprijinul victimei au sărit mai multe persoane printre care și martorul V.M., asistent medical din cadrul Spitalului orășenesc S.. Victima se afla în stare de inconștiență și sângera abundent la nivelul capului. Martorul V.M. a reușit pe moment să oprească sângerarea și împreună cu alte persoane l-au transportat pe M.I., pe brațe, la Spitalul din localitate, aflat la mică distanță de local. Întrucât se afla într-o stare gravă, medicii au decis ca victima să fie transportată de urgență la Spitalul județean de Urgență "S.I.N." Suceava, fiind astfel internat în cadrul secției de neurochirurgie.

Conform certificatului medico-legal nr. 1087/E din 28 iulie 2008 victima a prezentat status posttraumatism cranio-cerebral minor gradul II, hematom extradural frontal stâng operat, edem cerebral difuz, fractură orbito-frontală stânga, fractură perete anterior sinus maxilar stâng, pneumocefalie frontal-stâng liniară, pareză nerv facial drept, perforație timpan drept. Leziunile au necesitat pentru vindecare un nr. de 54 - 55 zile de îngrijiri medicale, iar medicii legiști au concluzionat că pareza de nerv facial drept îi conferă victimei o invaliditate de 30 la sută pentru următoarele 6 luni de zile. De asemenea, medicii au opinat că prin ele însele, leziunile suferite de victimă i-au pus viața în primejdie.

Audiată fiind, partea vătămată M.I. a declarat că în seara respectivă s-a întâlnit cu S.D.L., pe str. A.B. din orașul S., între ei iscându-se un conflict verbal, adresându-și jigniri reciproce și ușoare îmbrânceli. Aceasta a precizat că incidentul a durat câteva zeci de secunde, însă în momentul în care s-a îndepărtat de acel loc și se afla deja în incinta localului C., a simțit o puternică lovitură în zona capului, observându-i pe frații S. cum îl agresau. Urmare a loviturii, s-a prăbușit la podea, pierzându-și cunoștința, revenindu-și apoi la Spitalul județean "S.I.N." Suceava. Inculpații S.D.L. și S.G.F. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar pe parcursul cercetărilor au adoptat o poziție procesuală incorectă, nesinceră, negând vreo implicare de-a lor în comiterea faptei.

Audiat fiind de către procuror, S.D.L. a recunoscut într-un final comiterea faptei, precizând că a fost deranjat de atitudinea victimei care l-a înjurat și i-a aplicat o palmă peste față, astfel că a cerut ajutorul fratelui său pentru a se răzbuna. A mai arătat acesta că nu a intenționat să-i suprime viața victimei, ci a vrut doar să-i aplice o corecție. Inculpatul S.G.F. a înțeles să se folosească de dreptul de a nu da nicio declarație, precizând că va da declarații doar în fața instanței de judecată, în eventualitatea unui proces penal. Inculpatul a declarat că s-a împăcat cu partea vătămată M.I., iar aceasta nu mai are nicio pretenție de natură civilă față de el și fratele său. În local, în momentul comiterii faptei, se aflau mai mulți tineri, care deși au observat altercația fizică dintre părți, au preferat să nu intervină pentru a nu fi și ei agresați.

Conform depoziției martorului C.A.D., inculpații au intrat în local și s-au repezit asupra victimei, lovind-o cu pumnii și picioarele peste cap și corp "până au reușit să o doboare la pământ". Au continuat să o lovească deși era căzută pe pardoseală, iar S.D.L. a luat o navetă cu sticle goale aflată lângă tejgheaua barului, navetă cu care a lovit puternic victima peste corp și cap. Aspectele relatate de martor sunt confirmate și de declarația numitului T.C.G., declarație conform căreia toată altercația a durat maxim două minute, a fost de mare intensitate, iar victima a căzut la pământ încă de la prima lovitură recepționată în plină figură de la S.G.F. Martorul V.M. a precizat că în momentul în care a urcat în încăperea localului, a văzut victima căzută la pământ, cu fața în sus, sângera puternic la nivelul arcadei, era inconștientă, nu putea să se miște și nici să vorbească.

Întrucât este cadru medical, a încercat și a reușit să oprească sângerarea de la ureche și împreună cu mai mulți tineri a transportat victima, pe brațe, la spitalul din localitate. La data de 10 iunie 2011, cei doi inculpați au luat cunoștință de cuprinsul materialului de urmărire penală administrat în cauză, fiind încunoștințați de faptul ca urmează a fi deferiți instanței de judecată. Nici cu această ocazie, S.G.F. nu a dorit să dea declarații, precizând totuși că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat. Instanța de fond a constatat că în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere, declarație parte vătămată M.I.; certificat medico-legal nr. 1087/E; declarațiile martorilor V.M., C.A.D.

și T.C.G., declarațiile inculpatului S.D.L.; declarațiile inculpatului S.G.F. S-a reținut de către organul de urmărire penală că în drept, fapta inculpaților S.D.L. și S.G.F. care, la data de 19/20 iulie 2008, într-un loc public, cu intenție, au exercitat acte de violență repetate și de mare intensitate asupra victimei M.I., lovind-o pe aceasta cu pumnii, picioarele, precum și cu o navetă ce conținea sticle de băuturi răcoritoare, la nivelul corpului și în special al capului, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 54 - 55 zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, partea vătămată M.I. a precizat că s-a împăcat cu cei doi inculpați, astfel că nu înțelege să se constituie parte civilă în cadrul procesului penal. În fața instanței de fond, cei doi inculpați, la termenul din data de 30 noiembrie 2011, au recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost consemnate în rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă în baza procedurii simplificate prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. De asemenea, partea vătămată, la termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2011 a arătat că, pe latură civilă, înțelege să solicite obligarea inculpaților la plata sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a apreciat, în primul rând, că situația de fapt prezentată în rechizitoriu este dovedită. În al doilea rând, referitor la cererea inculpaților de judecare a cauzei în baza procedurii speciale reglementate de art. 320 1 C. proc. pen., a reținut că este îndeplinită cerința esențială a acestui text de lege - respectiv cea de la alin. (1), în sensul că au recunoscut în mod expres săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare și au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În consecință, instanța de fond a constatat că urmează a se da curs acestei manifestări de voință, întrucât pe de o parte nu este incident în speță vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 320 1 alin. (4) C. proc.

pen., iar pe de altă parte dispozițiile art. 320 1 alin. (8) C. proc. pen. au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1470 din data de 8 noiembrie 2011 a Curții Constituționale. Chiar și în cadrul normativ actual, ulterior modificărilor aduse alin. (4) și (8) ale art. 320 1 C. proc. pen. prin O.U.G. nr. 121/2011, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpați, astfel că cererea de judecare a cauzei în procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., a fost admisă. Cu privire la situația de fapt, instanța de fond a reținut că la data de 19/20 iulie 2008 partea vătămată era sub influența băuturilor alcoolice (conform declarațiilor martorilor T.A.C.

și R.T.M.) și l-a abordat pe inculpatul S.D.L. întrebându-l dacă este "băiatul lui S.". Întrucât acesta a confirmat, partea vătămată l-a agresat pe inculpat trântindu-l cu capul și spatele de peretele și geamul localului în care se aflau, iar în momentul în care inculpatul a reușit să iasă din strânsoare și să se îndepărteze partea vătămată a aruncat cu pietre după acesta; inculpatul S.D.L. a aruncat și el cu pietre către partea vătămată. Acesta a constituit primul incident între părți, și a fost reținut ca atare de către tribunal în baza susținerilor inculpatului S.D.L. coroborate cu declarațiile martorilor T.A.C. și R.T.M. De altfel, și partea vătămată a recunoscut existența acestui prim incident, iar prin ultima declarație dată în cauză a prezentat o situație de fapt foarte apropiată de cea a martorilor, cu anumite nuanțări ce țin de gradul său de contribuție și intensitatea loviturilor.

Însă aceste din urmă susțineri ale părții vătămate nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, astfel că instanța de fond a reținut că partea vătămată a fost cea care a cauzat acest prim incident și tot ea a exercitat acte de violență asupra inculpatului, determinându-l pe acesta să-și asigure scăparea prin fugă. După acest prim incident, inculpatul S.D.L. l-a sunat pe fratele său, i-a adus la cunoștință că a fost agresat, iar cei doi frați s-au hotărât să meargă după partea vătămată în "C." pentru a-i aplica o corecție. Însă, în ciuda acestei intenții declarate, loviturile aplicate părții vătămate au fost de mare violență, inițial cu pumnii în zona capului, până ce M.I. a căzut. Din declarația părții vătămate rezultă că aceasta și-a pierdut cunoștința încă de la primele lovituri, neavând cunoștință despre desfășurarea ulterioară a evenimentelor.

Inculpatul S.G.F. i-a aplicat părții vătămate o puternică lovitură cu pumnul în figură (declarația martorului T. și cea a inculpatului S.D.L. Din declarațiile martorilor oculari C.A.D., T.C.G. și M.C.I. rezultă că ambii inculpați au lovit partea vătămată, cu pumnii până ce aceasta a căzut, iar ulterior au continuat să-l lovească cu picioarele în diverse regiuni ale corpului, inclusiv în cap. Inculpatul S.D.L. a luat o navetă cu sticle goale cu care a lovit partea vătămată căzută la pământ, de mai multe ori (de 3 ori conform declarației martorului C.). Loviturile au fost aplicate atât în zona capului cât și în cea a umărului sau a spatelui, aspect ce rezultă atât din susținerile inculpatului S.D.L., cât și din declarațiile martorului T. coroborate cu mențiunile din CML1087/E din 28 iulie 2008 al SML Suceava (dureri dorso-lombare drepte).

Partea vătămată a sângerat puternic în zona capului, aspect confirmat de martorul T. - căruia i s-a făcut rău de la mirosul de sânge, cât și de către martorul V.M. Acesta din urmă nu a sesizat incidentul, însă în calitate de asistent medical a sesizat starea gravă în care se afla partea vătămată (avea fața plină de sânge și continua să sângereze la nivelul arcadei și a urechii), și a acordat primul ajutor. Față de situația de fapt prezentată mai sus, reținută de către instanță în baza probatoriul administrat în cursul urmăririi penale instanța de fond a reținut că inculpații au acționat în baza unei legături subiective, fiecare dintre ei având reprezentarea faptului că acțiunile violente exercitate se adaugă la acțiunile violente ale celuilalt - ceea ce corespunde formei de participație a coautoratului.

Loviturile exercitate au fost de o violență deosebită, aplicate în mod repetat cu pumnii și picioarele asupra unei zone vitale (a capului), iar din declarațiile martorilor oculari rezultă că partea vătămată era deja inconștientă sau aproape inconștientă în momentul anterior exercitării de către inculpatul S.D.L. a loviturilor cu naveta. În acest sens este și declarația părții vătămate în sensul că și-a pierdut cunoștința încă de la primele lovituri (lovitura cu pumnul a inculpatului S.G.F.). De asemenea, din punct de vedere medico-legal nu s-a făcut o individualizarea a consecințelor loviturilor aplicate, astfel că asupra părții vătămate s-au constatat o multitudine de leziuni în zona capului, atât pe partea dreaptă cât și pe cea stângă; de asemenea, aceste leziuni s-au putut produce atât prin lovire activă urmată de cădere, cât și prin cădere.

Față de atitudinea subiectivă a inculpaților (reținută de instanța de fond ex re - din desfășurarea incidentului) și imposibilitatea de a stabili din punct de vedere medico-legal consecințele fiecărei lovituri aplicate, s-a apreciat că în sarcina ambilor inculpați trebuie reținută infracțiunea de tentativă la omor calificat, chiar dacă inculpatul S.D.L. este cel care a lovit partea vătămată cu naveta în zona capului. În situațiile în care inculpații aplică lovituri multiple, de mare intensitate, în regiuni vitale ale corpului, amândoi au comis aceeași infracțiune de omor, și nu doar cel despre care se presupune că ar fi aplicat o lovitură prezumtiv mai puternică (respectiv inculpatul S.D.L., cu naveta în zona capului).

Ambii inculpați au acționat identic sub aspectul laturii obiective și subiective a infracțiunii de omor, prevăzând rezultatul faptelor săvârșite și acceptând posibilitatea producerii acestuia. În consecință, s-a concluzionat că fapta inculpaților S.D.L. și S.G.F. care, la data de 19/20 iulie 2008, într-un loc public, cu intenție, au exercitat acte de violență repetate și de mare intensitate asupra victimei M.I., lovind-o pe aceasta cu pumnii, picioarele, iar inculpatul S.D.L. cu o navetă ce conținea sticle de băuturi răcoritoare, la nivelul corpului și în special al capului, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 54 - 55 zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Instanța de fond a reținut însă, în favoarea ambilor inculpați, printre alte circumstanțe atenuante, circumstanța atenuantă a provocării, raportat la incidentul inițial dintre partea vătămată și inculpatul S.D.L., având în vedere și raporturile de rudenie dintre cei doi inculpați, cu următoarea argumentare: Conform art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, provocată prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. În speță, partea vătămată l-a agresat pe inculpatul S.D.L.

fără niciun motiv, doar pentru că avea anumite neînțelegeri cu tatăl inculpatului. Această atitudine a părții vătămate a fost suficient de gravă pentru a da naștere unei stări de puternică tulburare și emoție asupra inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta a fost nevoit să-și asigure scăparea prin fugă iar partea vătămată a aruncat cu pietre asupra sa. De asemenea, în ceea ce privește inculpatul S.G.F., deși nu a fost agresat de către partea vătămată, instanța de fond a reținut că este fratele celuilalt inculpat (și, în consecință, se află în legături foarte apropiate), iar agresiunea exercitată asupra unei rude apropiate și membru de familie este de natură a cauza și în persoana acestuia acea stare psihică de reducere a capacității de prevedere, de stăpânire, sub imperiul căreia cei doi au adoptat rezoluția infracțională.

Din chiar modalitatea de desfășurare ulterioară a incidentului (respectiv agresarea părții vătămate de către inculpatul S.G.F. în mod violent, prin surprindere și fără a-i adresa vreun cuvânt), este evidențiată starea de surescitare nervoasă a acestui inculpat. În consecință, instanța de fond a reținut incidența acestei circumstanțe atenuante legale și a apreciat că gradul de vinovăție al părții vătămate este de 30%. A fost reținută, în favoarea ambilor inculpați, și circumstanțele judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. - conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii. În opinia instanței de fond, acestea sunt relevate nu doar de lipsa antecedentelor penale, dar și de caracterizările depuse, precum și de poziția procesuală a părții vătămate care a arătat că s-a împăcat cu inculpații.

Pe lângă aceste criterii de individualizare, dar și celelalte indicate de art. 72 C. pen., instanța de fond a reținut și gravitatea mare a faptei, violența deosebită a acțiunilor inculpaților (ceea ce a cauzat lipsa oricărei intervenții din partea martorilor oculari) și atitudinea preponderent nesinceră a inculpaților pe parcursul procesului penal în ansamblul său (inculpatul S.D.L. recunoscând săvârșirea faptei abia la data de 30 mai 2011, iar fratele său abia în fața instanței). Instanța de fond a apreciat că executarea efectivă a pedepsei în regim privativ de libertate se impune având în vedere, în primul rând, natura infracțiunii reținute (împotriva vieții), cât și, mai ales, modalitatea violentă de executare și consecințele medico-legale produse părții vătămate.

S-a arătat că suspendarea executării pedepsei (în modalitățile prevăzute de art. 81 sau 86 1 C. pen.) nu este de natură a corespunde gravității infracțiunii săvârșite, nu ar duce la împlinirea scopului de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni [art. 52 alin. (1) teza ultimă C. pen.] și nu ar constitui o măsură de constrângere adecvată. Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpații S.D.L. și S.G.F., pentru motivele pe larg expuse în încheierea de ședință din data de 13 iunie 2012. Prin Decizia penală nr. 63 din 20 iunie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală, a dispus următoarele: A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și de inculpații S.D.L.

și S.G.F. împotriva Sentinței penale nr. 195 din 09 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în Dosarul nr. 7230/86/2011, a desființat, în parte, sentința penală apelată și în judecare: În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului S.D.L., pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 2 alin. (1) C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul S.D.L.

se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui, respectiv la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele prevăzute la lit. b), c) și d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava. S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. rap. la art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului S.G.F., pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 2 alin. (1) C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul S.G.F. se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui, respectiv la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la lit. b), c) și d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava. S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. rap. la art 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. Pe latură civilă, instanța de apel a dispus înlăturarea din sentința penală apelată a următoarelor dispoziții: În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 1003 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, obligă inculpații în solidar la plata sumei de 504,06 RON către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Suceava, contravaloarea serviciilor medicale de urgență prespitalicească acordate părții vătămate M.I.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 1003 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, obligă inculpații în solidar la plata sumei de 1930,144 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "S.I.N." Suceava, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate părții vătămate M.I. S-au constatat recuperate integral, prin plată, prejudiciile cauzate părților civile Serviciul de Ambulanță Județean Suceava și Spitalul Județean de Urgență "S.I.N." Suceava. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare deciziei. S-a mai dispus ca cheltuielile judiciare din apel, avansate de către stat, să rămână în sarcina acestuia, inclusiv suma de 150 RON, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu pentru ambii inculpați (câte 75 RON), ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Inculpații apelanți au comis faptele deduse judecății în împrejurările reținute de prima instanță și arătate în considerentele sentinței atacate, vinovăția lor fiind în mod corect stabilită. Astfel, din întregul material probator administrat în cauză, rezultă că la data de 19/20 iulie 2008, cu aproximație la orele 02:00, în timp ce se deplasa împreună cu amicul său M.C.I., pe str. A.B. din orașul S., partea vătămată M.I. din localitate s-a întâlnit cu inculpatul S.D.L., persoană pe care o cunoștea din vedere, din oraș, între aceștia având loc o discuție neprincipială, un conflict verbal soldat apoi cu o agresiune din partea părții vătămate M.I., conflict care s-a datorat unei stări conflictuale mai vechi dintre acesta și tatăl inculpatului, numitul S.F.

M.I. l-a întrebat pe inculpat dacă este băiatul lui S.F., iar la răspunsul pozitiv al acestuia, a început să-i adreseze injurii, a devenit violent și l-a lovit cu palma peste față. Conflictul s-a stins, astfel că partea vătămată împreună cu însoțitorul ei, s-au îndreptat către localul denumit "C." pentru a consuma băuturi alcoolice. Vizibil iritat și supărat de atitudinea lui M., mânat de dorința de a se răzbuna pe acesta, inculpatul S.D.L. l-a apelat telefonic pe fratele său S.G.F., spunându-i să vină repede în zonă, întrucât a fost agresat de către M.I. La scurt timp după acestea, inculpatul S.G.F. a sosit la fața locului, iar împreună cu fratele său S.D.L. a pornit în căutarea părții vătămate pentru a se răzbuna și a-i aplica o corecție.

Inculpații au pătruns în incinta localului C. unde știau că se află partea vătămată, s-au îndreptat direct către aceasta și fără a-i adresa vreun cuvânt, S.G.F. i-a aplicat o puternică lovitură de pumn în plină figură. Luată prin surprindere, victima s-a dezechilibrat și a căzut pe pardoseală, în apropierea tejghelei - a barului de deservire. În continuare, cei doi inculpați au tăbărât pe victimă, aplicându-i numeroase lovituri cu pumnii și picioarele în zona corpului, dar și a capului, profitând de poziția în care se afla victima și a imposibilității acesteia de a se apăra. Inculpatul S.D.L. a luat de lângă partea vătămată o navetă ce conținea sticle de băuturi răcoritoare, goale, navetă cu care a lovit-o puternic pe partea vătămată de mai multe ori la nivelul capului și al spatelui.

Curtea de apel a apreciat că este neîntemeiat motivul de apel invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul, în sensul greșitei rețineri a circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., cu următoarea argumentare: În conformitate cu disp. art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă "săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă." În raport de dispozițiile legale sus-menționate, condițiile de existență ale provocării sunt: existența unei activități de provocare din partea părții vătămate; actul provocator al părții vătămate să determine o puternică tulburare sau emoție inculpatului, sub stăpânirea căreia acesta să fi săvârșit infracțiunea, iar infracțiunea să se îndrepte împotriva părții vătămate care a efectuat actul provocator.

Or, în speță, din probele administrate în cauză, rezultă că fără niciun motiv întemeiat, partea vătămată M.I. l-a agresat pe inculpatul S.D.L., acesta încercând să-și asigure scăparea prin fugă, iar partea vătămată a aruncat cu pietre asupra lui, activitatea părții vătămate fiind de natură a-i crea inculpatului o puternică tulburare, respectiv o stare psihică de reducere a capacității de prevedere, de stăpânire, sub imperiul căreia acesta a adoptat rezoluția infracțională. În ceea ce îl privește pe inculpatul S.G.F., deși acesta nu a fost agresat de către partea vătămată, curtea de apel a avut în vedere că el este fratele celuilalt inculpat, între cei doi existând, deci, raporturi de rudenie, caracterizate prin puternice sentimente de afecțiune, agresiunea exercitată de partea vătămată asupra inculpatului S.D.L.

fiind de natură a-i cauza și fratelui său acea stare psihică de reducere a capacității de prevedere, de stăpânire, sub imperiul căreia a adoptat rezoluția infracțională. Prin urmare, ambii inculpați au exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate, ei acționând sub stăpânirea puternicei tulburări determinate de o provocare din partea acesteia. În aceste condiții, față de împrejurarea că, fără vreun motiv întemeiat, partea vătămată a inițiat conflictul, acțiunea celor 2 inculpați fiind determinată de atitudinea ostilă și violentă a acesteia, curtea de apel a apreciat că se justifică reținerea unui grad de vinovăție al părții vătămate de 50%, constatând că ambii inculpați au săvârșit faptele deduse judecății în stare de provocare, având, fiecare, un grad de vinovăție de câte 25%.

Referitor la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, curtea de apel a apreciat că acesta a fost just și proporțional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele aplicate fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen. În consecință, întrucât raportat la situația de fapt reținută, s-a stabilit în mod legal încadrarea juridică a infracțiunilor comise de către inculpați, iar sancțiunile penale aplicate acestora au fost în mod judicios individualizate în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., curtea de apel a apreciat că nu se impune reindividualizarea acestora, prin majorarea pedepselor aplicate de prima instanță, neputând fi ignorate împrejurările săvârșirii faptelor deduse judecății și persoana inculpaților.

În argumentarea punctului de vedere adoptat, s-a arătat că s-a pus accent pe aspectul că pedeapsa este în măsură să realizeze finalitatea urmărită numai dacă prin felul și măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională, convingătoare, justă și echitabilă. Astfel, se impune ca în cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze împreună și, după caz, să acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul conținut, în vederea stabilirii pedepsei corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.

Or, raportându-se la cauza de față, în funcție de aspectele arătate, ținând cont de faptele comise de către inculpații apelanți, în contextul descris și demonstrat, de împrejurările și modalitatea în care acestea au fost săvârșite și de persoana inculpaților, curtea de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., neimpunându-se a se da curs solicitării Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, în sensul majorării cuantumului pedepselor aplicate, considerând că pedeapsa închisorii, în cuantum de câte 2 ani și 6 luni închisoare, stabilit de prima instanță, este în măsură să contribuie atât la reeducarea inculpaților, cât și la asigurarea scopului de prevenție generală.

Astfel, curtea de apel a avut în vedere conduita bună a inculpaților anterior săvârșirii faptelor deduse judecății, ei aflându-se la primul conflict cu legea penală, existența stării de provocare din partea părții vătămate, atitudinea procesuală corectă a inculpaților după săvârșirea infracțiunilor, faptul că aceștia s-au împăcat cu partea vătămată și că au achitat în totalitate, nu doar raportat la gradul de vinovăție ce le-a fost reținut prin sentința penală recurată, contravaloarea serviciilor medicale de urgență prespitalicească acordate părții vătămate M.I. către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Suceava, precum și contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate părții vătămate M.I., către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "S.I.N." Suceava.

De asemenea, din înscrisurile depuse în circumstanțiere la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul S.G.F. este student masterand la Universitatea "Ș.M.S.", iar inculpatul S.D.L. își asigură existența prin mijloace oneste, ambii inculpați fiind cunoscuți ca având un comportament corespunzător în familie și societate. În final, în ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepselor stabilite de prima instanță, față de circumstanțele sus-menționate, curtea de apel a apreciat că, chiar și fără executarea pedepselor în regim de detenție, inculpații nu vor mai săvârși infracțiuni, scopul pedepselor aplicate putând fi atins și fără privarea de libertate, prin stimularea eforturilor inculpaților de autoeducare, suspendarea executării acestora sub supraveghere fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare, prev. de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, față de împrejurarea că inculpații au achitat în totalitate contravaloarea serviciilor medicale de urgență prespitalicească acordate părții vătămate M.I. către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Suceava, precum și contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate părții vătămate M.I., către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "S.I.N." Suceava, curtea de apel a menționat că "va înlătura din sentința penală apelată" dispozițiile: "În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 1003 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, obligă inculpații în solidar la plata sumei de 504,06 RON către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Suceava, contravaloarea serviciilor medicale de urgență prespitalicească acordate părții vătămate M.I.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 1003 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, obligă inculpații în solidar la plata sumei de 1930,144 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "S.I.N." Suceava, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate părții vătămate M.I." De asemenea, curtea de apel a constatat recuperate integral, prin plată, prejudiciile cauzate părților civile Serviciul de Ambulanță Județean Suceava și Spitalul Județean de Urgență "S.I.N." Suceava. Împotriva ambelor hotărâri, Ministerul Public a declarat recurs; de asemenea, ambii inculpați au declarat recurs. Recurenții au depus la dosar motive scrise de recurs, acestea fiind expuse și oral, în cursul dezbaterilor, astfel cum s-a menționat în partea introductivă a deciziei.

Examinând recursul declarat de Ministerul Public, Înalta Curte reține următoarele: În motivele scrise de recurs, expuse și cu ocazia dezbaterilor, procurorul a criticat hotărârile atacate după cum urmează: - greșita reținere a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 C. pen. "starea de provocare". În motivarea acestei critici, în sinteză, s-au menționat următoarele argumente: a) soluționarea cauzei s-a realizat prin procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen., fără ca instanța să administreze probe în cursul cercetării judecătorești, inculpații fiind trimiși în judecată prin rechizitoriu fără reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) din C. pen.; b) instanța de fond nu a pus în discuție, cu ocazia dezbaterilor, eventualitatea incidenței dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., mai ales că această circumstanță nu a fost solicitată nici de procurorul de ședință, și nici de către inculpați, fiind reținută, din oficiu, de către instanță prin chiar hotărârea pronunțată; c) probatoriul strâns în cursul urmăririi penale - probatoriu însușit de către inculpați, care au solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. - nu justifică temeinicia reținerii acestei circumstanțe atenuante, instanța neadministrând, ea însăși, alte probe pe situația de fapt, altele decât cele de la urmărirea penală, care să releve imperativul reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) din C. pen.

Înalta Curte apreciază întemeiate criticile Ministerului Public deoarece "starea de provocare" este una din componentele "stării de fapt/situației de fapt" care trebuie să rezulte din coroborarea probelor de către judecător. În condițiile în care nici apărarea inculpaților, și nici procurorul de ședință, nu au solicitat punerea în discuție și eventuala reținere a dispozițiilor art. 73 lit. b) din C. pen. "starea de provocare", instanța de fond - în cazul în care ar fi apreciat că o astfel de posibilitate există - ar fi avut obligația punerii în discuție contradictorie a eventualei incidențe a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. Această obligație a instanței, de punere în discuție a eventualei incidențe a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

(care nu presupune aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.) rezultă, pe de o parte, din observarea dispozițiilor art. 287, art. 289 și art. 301 - 302 C. proc. pen., iar pe de altă parte, din observarea consecințelor juridice ale reținerii art. 73 lit. b) din C. pen.: 1) reducerea obligatorie a pedepsei sub minimul special al textului incriminator (art. 76 C. pen.), 2) diminuarea proporțională a despăgubirilor civile stabilite în sarcina inculpaților. Respectarea acestei obligații ar fi fost de natură să conducă la acordarea cuvântului acuzării, apărării inculpaților și celorlalte părți civile ori părții vătămate, atât cu privire la admisibilitatea de principiu a reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

în procedura simplificată de judecată, cât și cu privire la îndeplinirea pe fond a cerințelor legale prevăzute de art. 73 lit. b) din C. pen. Însă, examinând pe fond cerințele prevăzute de art. 73 lit. b) din C. pen., Înalta Curte apreciază că probatoriul administrat, pe baza căruia a fost soluționată cauza ca urmare a aplicării procedurii simplificate prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., nu justifică temeinicia concluziei că inculpații au acționat pe fondul unei provocări a părții vătămate, în sensul cerut de art. 73 lit. b) din C. pen. având în vedere următoarele: Potrivit art. 73 lit. b) din C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Verificarea îndeplinirii acestor cerințe - obligatorie pentru reținerea circumstanței atenuante - se face în concret, în raport cu fapta și împrejurările săvârșirii acesteia, precum și în raport cu persoanele implicate. Existența tulburării sau emoției, în sensul art. 73 lit. b) din C. pen. și intensitatea acestora, nu se pot reține de organul judiciar pe baza unei prezumții legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însă fără absolutizarea acestora, și fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective. Astfel, întrucât dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

presupun atât examinarea unor împrejurări exterioare care influențează starea psihică a făptuitorului, cât și examinarea semnificației acestora asupra comportamentului făptuitorului, pe fondul inexistenței unor criterii cu valoare absolută (și, totodată, nesusceptibile de relativizare) referitoare la procesele psihice (criterii exacte pentru a se stabili dacă o anumită tulburare și-a avut sau nu sorgintea într-un impuls exterior determinant), nu se poate renunța total la criteriile obiective în aprecierea existenței sau inexistenței "stării de provocare". Pentru reținerea "stării de provocare", în sensul art. 73 lit. b) din C. pen., nu se poate face abstracție de unele criterii obiective cum ar fi compararea reacției făptuitorului cu reacția "omului mediu" supus unei provocări similare, cerința unei anumite proporții între actul provocator și reacția făptuitorului, inclusiv prin observarea consecințelor faptei săvârșite ca urmare a actului provocator etc. În prezenta cauză însă, nu se poate reține "starea de provocare", în sensul art. 73 lit. b) din C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective, și nici a criteriilor obiective deoarece "conflictul" anterior între inculpatul S.D.L.

și partea vătămată (discuție contradictorie pe fondul unei stări conflictuale mai vechi între partea vătămată și tatăl inculpatului și, respectiv, aplicarea unei palme peste față) nu poate avea semnificația unei provocări grave care, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; de asemenea, acest conflict nu a fost de natură să constituie "o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă". Ca urmare a acestui "conflict", după scurgerea unui anumit interval de timp, la locul faptelor a fost chemat telefonic coinculpatul S.G.F.

și, în continuare, inculpatul S.G.F., sosit la fața locului, împreună cu fratele său S.D.L., a pornit în căutarea părții vătămate pentru a se răzbuna și a-i aplica o corecție. Inculpații au pătruns în incinta localului C. unde știau că se află partea vătămată, s-au îndreptat direct către aceasta și, fără a-i adresa vreun cuvânt, S.G.F. i-a aplicat o puternică lovitură de pumn în plină figură. Luată prin surprindere, victima s-a dezechilibrat și a căzut pe pardoseală, în apropierea tejghelei - a barului de deservire. În continuare, cei doi inculpați au tăbărât pe victimă, aplicându-i numeroase lovituri cu pumnii și picioarele în zona corpului, dar și a capului, profitând de poziția în care se afla victima și a imposibilității acesteia de a se apăra.

Inculpatul S.D.L. a luat de lângă partea vătămată o navetă ce conținea sticle de băuturi răcoritoare, goale, navetă cu care a lovit-o puternic pe partea vătămată de mai multe ori la nivelul capului și al spatelui. Văzând starea gravă în care se afla victima, inculpații au părăsit în grabă incinta localului, îndreptându-se către domiciliul lor. Altercația a durat aproximativ 2 - 3 minute, iar persoanele prezente în local nu au avut timpul fizic necesar de a interveni, mai mult decât atât le-a fost frică să-i despartă pe agresori pentru a nu fi și ei la rândul lor agresați de către aceștia. După plecarea inculpaților, în sprijinul victimei au sărit mai multe persoane printre care și martorul V.M., asistent medical din cadrul Spitalului orășenesc S. Victima se afla în stare de inconștiență și sângera abundent la nivelul capului.

Martorul V.M. a reușit pe moment să oprească sângerarea și împreună cu alte persoane l-au transportat pe M.I., pe brațe, la Spitalul din localitate, aflat la mică distanță de local. Întrucât se afla într-o stare gravă, medicii au decis ca victima să fie transportată de urgență la Spitalul județean de urgență "S.I.N." Suceava, fiind astfel internat în cadrul secției de neurochirurgie. Conform certificatului medico-legal nr. 1087/E din 28 iulie 2008 victima a prezentat status posttraumatism cranio-cerebral minor gradul II, hematom extradural frontal stâng operat, edem cerebral difuz, fractură orbito-frontală stânga, fractură perete anterior sinus maxilar stâng, pneumocefalie frontal-stâng liniară, pareză nerv facial drept, perforație timpan drept.

Leziunile au necesitat pentru vindecare un nr. de 54 - 55 zile de îngrijiri medicale, iar medicii legiști au concluzionat că pareza de nerv facial drept îi conferă victimei o invaliditate de 30 la sută pentru următoarele 6 luni de zile. De asemenea, medicii au opinat că prin ele însele, leziunile suferite de victimă i-au pus viața în primejdie. Nu în ultimul rând, se constată că inculpatul S.G.F. nici nu a fost de față la "conflictul" inițial, fiind informat telefonic de către fratele său despre cele întâmplate. - netemeinicia pedepselor aplicate, sub ambele aspecte, cuantum și modalitate de executare. În sinteză, argumentele expuse se referă la modalitatea concretă în care cei doi inculpați au săvârșit faptele, contribuția conjugată a ambilor, spațiul public în care s-au desfășurat faptele, aducerea victimei, în prealabil, în situația de neputință de a se apăra, numărul și intensitatea loviturilor, leziunile cauzate și punerea în primejdie a vieții părții vătămate.

Înalta Curte, având în vedere temeinicia criticii referitoare la greșita reținere a circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) din C. pen., prin înlăturarea acesteia va majora pedepsele aplicate fiecărui inculpat. Cu toate acestea, Înalta Curte nu poate ignora elementele favorabile de circumstanțiere a inculpaților (recunoașterea necondiționată a faptelor în fața judecătorului instanței de fond, prin solicitarea aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., plata integrală a despăgubirilor civile către unitățile spitalicești și către partea vătămată, lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală corectă în cursul judecății constând în prezentarea la termenele stabilite și motivarea lipsei lor la unele termene, atitudinea - ulterior faptelor - față de partea vătămată, care a și justificat împăcarea cu ambii inculpați), toate acestea justificând concluzia îndeplinirii cerințelor modalității de executare prevăzută de art. 86 1 C. pen.

"suspendarea executării pedepsei sub supraveghere", scopul prevăzut de art. 52 C. pen. fiind realizat inclusiv prin respectarea obligațiilor pe durata termenului de încercare cu o durată semnificativă. Examinând recursurile declarate de inculpații S.D.L. și S.G.F., Înalta Curte apreciază că sunt nefondate. Ambii recurenți inculpați, prin apărător ales, au solicitat schimbarea modalității de executare a pedepselor din cea prevăzută de art. 86 1 C. pen. în cea reglementată de art. 81 C. pen. Solicitarea inculpaților, exprimată ca o critică a deciziei instanței de apel, este neîntemeiată pentru următoarele motive: În esență, diferența dintre modalitatea de executare a pedepsei prevăzută de art. 86 1 C.pen și cea prevăzută de art. 81 C. pen.

constă în respectarea, pe durata termenului de încercare, a unor obligații (în sens larg, supunerea unui control judiciar, unei supravegheri judiciare). Or, așa cum a motivat instanța de apel, în raport cu gravitatea faptelor și consecințele acestora, cu modul concret de acțiune, cu vătămarea gravă a integrității corporale a părții vătămate (viața fiindu-i salvată ca urmare a îngrijirilor medicale specializate și de urgență