ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 661/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 661/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

419 din 07 octombrie 2008 a Tribunalului Galați,

inculpatul O.N.

a

fost condamnat, la o pedeapsă principală de 4

ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor

prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2

ani după executarea pedepsei principale, pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art.

20 în

referire la art. 174 alin. (1)

raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. b) și alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat

inculpatului

pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza

a ll-a și lit.

b) C. pen.

Conform art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar, potrivit art. 88

C. pen., s-a dedus din

pedeapsă

durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 01 martie 2008

la zi.

S-a constatat că partea

vătămată B.P.V.

nu s-a constituit

parte civilă.

A fost obligat inculpatul O.N. la plata sumei

de

1.522,32 lei cu titlul de despăgubiri

civile către partea civilă Spitalul

Clinic de Urgență Sf. Apostol Andrei

Galați.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a

fost obligat

inculpatul la plata sumei de

500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut,

în fapt, următoarele.

În seara zilei de 29

februarie 2008, partea vătămată B.P.

V. se plimba împreună cu martorii R.A.C.,

B.D.M. și D.G.B. prin cartierul unde

locuiau. La un moment dat partea vătămată a găsit,

in zona blocului P., un cuțit tip baionetă artizanal, cu teacă și mâner de

culoare

neagră, pe care l-a luat cu el.

În jurul orelor 20,00, în timp ce aceștia se

îndreptau spre casele lor, în dreptul blocului N. de pe strada I.F. din

municipiul Galați, s-au întâlnit cu inculpatul O.N.,

care se afla sub influenta băuturilor alcoolice; in cursul zilei acesta

consumând cu

alți cunoscuți băuturi alcoolice.

Inculpatul Ie-a propus acestora să meargă la

o petrecere

(bairam) la frații O., la

blocul N.V. de pe aceeași stradă.

La intrarea in apartament partea vătămată i-a

dat martorului O.C.F. cuțitul pe care îl găsise.

De asemenea, inculpatul i-a dat martorului O.C.

F. un cuțit tip baionetă cu teacă și mâner de

culoare maro, pe

care îl avea asupra sa.

Martorul O.C.F. a luat

cele două cuțite si Ie-a dus

in

dormitor.

În apartamentul respectiv se mai aflau

martorii D.l.

S., M.A., iar mai târziu a

venit si martorul O.M. În

apartament

inculpatul, partea vătămată și martorii au ascultat muzică,

au dansat și au consumat băuturi alcoolice,

inculpatul fiind cel care a

plătit băuturile.

La un moment dat, în jurul orelor 1,30,

inculpatul a luat din

dormitor cuțitul tip

baionetă cu teacă și mâner de culoare maro, s-a apropiat de partea vătămată,

i-a pus brațul drept în care avea cuțitul

peste gât și, fără un motiv anume, a tăiat-o in zona gâtului, zonă în

care partea vătămată a început să sângereze

abundent.

Inculpatul a realizat

imediat gravitatea faptei, spunând „vai ce

am făcut”, și, după ce a aruncat cuțitul în cadă la

baie, a luat un

prosop și l-a înfășurat in

jurul gâtului părții vătămate.

Momentul în care inculpatul a tăiat partea

vătămată a fost

observat de martorii D.l.S.,

D.G.B., O.C.F., R.C.A. și B.D.M. De asemenea

și celelalte persoane care se aflau în apartament au luat cunoștință

despre

cele întâmplate.

Inculpatul a sunat imediat la un taxi pentru

a duce partea

vătămată la spital și a

însoțit partea vătămată în fața blocului. întrucât

taximetristul nu a vrut să-i transporte,

inculpatul și partea vătămată s-

au deplasat la Secția 4 Poliție Galați

unde a fost chemată o

ambulanță care a

transportat partea vătămată la spital.

Cu ocazia cercetării la

fața locului, s-a procedat la ridicarea cuțitului tip baionetă de care s-a

folosit inculpatul la comiterea faptei,

a cuțitului artizanal găsit de partea vătămată, a

papucilor cu care s-a deplasat partea vătămată la secția 4 Poliție, precum și a

unor probe

biologice.

Din raportul de constatare

medico-legală întocmit cu prilejul

examinării părții vătămate B.P.V. rezultă următoarele:

- minorul B.P.V. prezintă plagă tăiată

profundă cervico-laterală stânga și nucală, cu stare de șoc

hemoragie la internare, leziune traumatică ce a

putut fi produsă prin

lovire cu corp tăietor, posibil cuțit;

- leziunea poate data

din noaptea de 29 februarie 2001 martie 2008;

- la data producerii, prin profunzimea sa, cu

interesare

musculară și vasculară, cu stare

de șoc hemoragie prin hemoragie

externă, leziunea i-a pus in primejdie

viata;

- necesită 14 - 15 zile de îngrijiri medicale

dacă nu survin complicații;

- sângele victimei

aparține grupei sanguine 01, Rh pozitiv;

- în sângele recoltat de

la victimă s-a pus în evidență 0,65g %0

alcool.

- Susținerile martorilor

D.G.B., O.C.F., R.C.A. și B.D.M. din cursul

judecății, cum că nu ar fi văzut momentul în care

inculpatul a tăiat partea vătămată au fost înlăturate ca fiind nesincere,

aceștia nemotivând credibil revenirea fată de declarațiile date în faza de

urmărire penală în care au arătat că au observat

acest moment.

Pentru aceleași motive

au fost înlăturate și susținerile martorilor

D.G.B. și B.D.M., din faza

judecății, cum

că inculpatul nu ar fi avut la el cuțitul tip baionetă în momentul în

care

au

intrat in locuința fraților O. și că ar fi trimis ulterior pe cineva să-l

aducă de acasă.

Susținerile

inculpatului cum că nu ar fi tăiat partea vătămată și

nu știe sau nu-și aduce aminte

cine a tăiat partea vătămată au fost

înlăturate întrucât nu s-au coroborat cu alte probe administrate în

cauză.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului

pentru comiterea

infracțiunii deduse

judecății au fost pe deplin dovedite prin probele

administrate in cauză,

respectiv: declarațiile părții vătămate,

declarațiile

martorilor D.l.S., D.G.B., O.C.F., O.M.V., R.C.A., B.

D.M., cu

precizările arătate mai sus, parțial declarațiile

inculpatului, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesele-

verbale

de ridicare corpuri delicte, planșele foto, raportul de constatare

medico-legală, actele aflate la dosar.

Cu privire la forma de

vinovăție cu care a acționat inculpatul

tribunalul a reținut că acesta este intenția, cel

puțin indirectă.

Astfel, ținând cont că zona în care

inculpatul a tăiat partea

vătămată (cea a

gâtului) este o zonă vitală, leziunea a fost profundă,

urmările grave,

obiectul folosit (un cuțit tip baionetă) este apt să

producă moartea, a rezultat că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei

sale (producerea morții) și, dacă nu a urmărit

producerea rezultatului, a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de

rezultat.

Față de considerentele

sus - menționate, nu s-a putut reține că

inculpatul nu ar fi acceptat rezultatul faptei

sale, socotind fără temei

că el

nu se va produce, și, cu atât mai mult, că nu ar fi prevăzut

rezultatul acesteia, deși trebuia și putea să-l

prevadă.

În consecință, nu s-a putut reține că

inculpatul a acționat din culpă, astfel că cererea acestuia de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în

infracțiunea de

vătămare corporală din culpă

prevăzută de art. 184 alin. (1) teza

I

C. pen.,

a

fost respinsă ca nefondată.

Cu privire la cererea de schimbare a

încadrării juridice în

infracțiunea de

lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., s-a reținut că

și aceasta este nefondată, și a fost respinsă,

ținând cont de urmările

faptei,

respectiv punerea in primejdie a vieții, chiar dacă leziunea a

necesitat

pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale, și de intenția inculpatului

de a ucide.

Cererea de schimbare a

încadrării juridice in infracțiunea prevăzută

de art. 182 alin. (2) teza a

II-a

C.

pen., a fost respinsă, întrucât,

inculpatul

nu a acționat doar cu intenția de a vătăma, ci cu intenția de

a ucide,

rezultat care însă nu s-a produs.

Cererea inculpatului de schimbare a

încadrării juridice in

infracțiunea de

tentativă la omor simplu prevăzută de art. 20 C. pen., în

referire la art. 174 alin. (1) C. pen., motivat

de faptul că în camera în care

s-a

comis fapta nu se afla nici o persoană a fost respinsă, întrucât din

situația

de fapt reținută mai sus a rezultat că infracțiunea a fost

comisă la o petrecere (bairam) care constituie o

reuniune de mai

multe persoane, reuniune care, în speță, nu era una de

familie,

săvârșirea faptei fiind văzută de

mai multe persoane participante. În

consecință, fapta comisă de inculpat

a fost săvârșită în public conform art. 152 alin. (1) lit. d) C. pen.

La individualizarea

pedepselor, principală și complementară ce

s-au aplicat inculpatului au

fost avute în vedere criteriile generale de

individualizare a pedepselor

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv:

dispozițiile Părții generale ale Codului penal,

limitele de pedeapsă,

gradul de pericol social al faptei, persoana făptuitorului,

împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a avut în vedere că

inculpatul nu are antecedente penale dar

nici nu a avut o comportare bună anterior faptei.

Chiar dacă inculpatul

are

referințe bune de la trei vecini de bloc și a fost achitat în două

cauze penale, se constată că acesta este cercetat

în 21 de dosare

pentru comiterea de

fapte penale,

astfel că nu pot fi

reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art.

74 alin. (1) lit. a)

C. pen.'

Însă, ținând cont de stăruința depusă de

inculpat pentru a

înlătura rezultatul

faptei, respectiv: acordarea primului ajutor părții

vătămate prin acoperirea rănii cu prosoape pentru

oprirea sângerării,

apelarea unui taxi pentru transportul părții vătămate

la spital, conducerea acesteia până în fața blocului și apoi la secția 4

Poliție Galați pentru anunțarea ambulanței, s-a

reținut că inculpatul

poate

beneficia de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (

1) lit.

b) C. pen. De asemenea, având în vedere starea de beție voluntară incompletă in

care s-a aflat inculpatul în momentul comiterii faptei, relațiile bune în care

acesta se afla cu partea

vătămată, s-a

reținut că acesta poate beneficia de circumstanțele

atenuante prevăzută

de art. 74 alin. (2) C. pen.

Pe latură civilă s-a

reținut că partea vătămată B.

P.

nu s-a constituit parte civilă, iar Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf.

Apostol Andrei Galați s-a constituit parte civilă

cu suma de 1522,32

lei reprezentând

cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate.

Împotriva sentinței

penale nr. 419 din 07 octombrie 2008 a Tribunalului

Galați au declarat apel, în termen legal, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul O.N.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați a criticat hotărârea pe

motive de netemeinicie sub

aspectul cuantumului redus al pedepsei aplicate inculpatului și a greșitei

rețineri în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. b) C. pen.

și art. 74 alin.

(2) C. pen. S-a invocat că față de modul și împrejurările concrete în care

inculpatul a săvârșit fapta de obiectul folosit la săvârșirea faptei de zona

vizată, de faptul că leziunea a fost profundă, nu se justifica ca în favoarea

inculpatului să se rețină circumstanțe atenuante.

Sub acest aspect, chiar

dacă, realizând consecințele faptei săvârșite și posibilitatea morții victimei,

i-a pus acesteia un prosop în

jurul

gâtului pentru a stopa sângerarea și a sesizat organele de

poliție, nu s-a avut în vedere că, pe tot

parcursul procesului penal,

inculpatul

a avut o atitudine nesinceră, a încercat continuu să-și

minimalizeze vinovăția și că este cercetat în

alte 21 cauze penale

vizând

infracțiuni comise prin violență, fapte de ultraj, de tulburare a

liniștii

publice, port sau folosire de arme albe, date ce au dat dimensiune conduitei

sale antisociale și periculozitatea pe care inculpatul o prezintă pentru

societate.

Inculpatul O.N. a criticat hotărârea pe

motive de nelegalitate si netemeinicie.

A susținut că

încadrarea juridică corectă ar fi cea prevăzută de

art. 182 alin. (2) teza a ll-a C. pen., deoarece nu a

acționat cu

intenția de a suprima viața

persoanei vătămate. A fost vorba de o

întrunire

între prieteni, unde au consumat cu toții băuturi alcoolice și

pe fondul

consumului de alcool s-au jucat cu cuțitele, a vrut să o sperie și să o

intimideze pe partea vătămată, a îmbrățișat-o dar aceasta s-a tras și atunci

s-a produs tăietura.

Tot în ceea ce privește încadrarea juridică a

susținut că ar

trebui reținută infracțiunea

de tentativă de omor simplu prevăzută de art.

20 raportat la art. 174 alin.

(1) C. pen., deoarece din probele

administrate

în cauză a rezultat că, în momentul săvârșirii faptei, în

camera respectivă se afla numai el și partea

vătămată, ceilalți martori

se aflau în bucătărie și au venit în camera

respectivă după ce au auzit un țipăt.

În subsidiar a susținut

că nu are antecedente penale a avut o

atitudine sinceră, și-a dat seama de gravitatea faptei săvârșite și

chiar dacă era în stare avansată de ebrietate,

sesizând că viața părții

vătămate este în pericol, a luat un prosop și i

l-a înfășurat în jurul gâtului, a sunat la ambulanță și la poliție și a

solicitat reducerea

pedepsei. Apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați

a fost admis iar

apelul declarat de inculpat a fost respins pentru motivele ce s-au arătat în

continuare.

Analizând hotărârea

penală apelată, prin prisma motivelor de

apel invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați și inculpatul

O.N., dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept,

așa cum prevăd

dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a

constatat că prima instanță, pe

baza unei analize ample și judicioase

a probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect fapta

săvârșită de inculpat cu vinovăție și a dat

acesteia încadrarea juridică

corespunzătoare.

Astfel, din declarațiile

martorilor O.C.F., D.

l.S. a

rezultat că inițial inculpatului și martorilor care-l

însoțeau li s-a refuzat intrarea în apartamentul respectiv deoarece

inculpatul era cunoscut ca fiind o fire violentă. Martorul O.C.

F. a

arătat că Ie-a spus acestora că nu poate să-i primească în apartament fiindu-i

frică să nu iasă scandal, însă inculpatul a

insistat

și în aceste condiții a fost luat de către însoțitorii săi. Aceștia

s-au

întors peste 10 minute și de această dată inculpatul a intrat

efectiv peste martor în apartament. A arătat

martorul că nu a avut

efectiv cum să-l

refuze pe O.N. știindu-l ca fiind un individ

violent și văzându-l băut.

Martorul D.l.S. a

arătat că în momentul în care

inculpatul a fost văzut pe vizor, martorul O.C.F. i-a

zis

lui și

martorului M.A. să se ascundă în dormitor pentru ca

inculpatul să se convingă că

acolo nu este petrecere. Același martor a

arătat că inculpatul s-a

comportat normal cu cei străini de gașca lui,

dar îi lua la mișto și le mai dădea câte un pumn

„bărbătește”

prietenilor săi, îi lovea în

glumă cu pumnii și picioarele, fără un motiv

anume.

Același martor a arătat

că, deoarece partea vătămată a refuzat să mai bea, inculpatul a strâns-o de gât

și i-a pus mâna pe față, fără

ca partea vătămată să poată reacționa în vreun fel.

S-a mai reținut că lovirea victimei cu un

cuțit tip baionetă în

zona gâtului

constituie o activitate care, prin însăși materialitatea sa,

vădește că inculpatul a prevăzut moartea

victimei, ca rezultat posibil

al

acțiunii sale. Săvârșind fapta care a pus în pericol viața victimei,

inculpatul, chiar dacă nu a dorit rezultatul

letal, l-a acceptat în mod

conștient

ceea ce înseamnă că a acționat cu intenția de a ucide.

Așa fiind, nu s-a putut reține că inculpatul

a săvârșit

infracțiunea de vătămare

corporală gravă prevăzută de art. 182 alin (2)

teza a ll-a C. pen., ci o tentativă la infracțiunea de omor calificat.

La stabilirea

încadrării juridice relevant s-a considerat faptul că,

plaga profundă i-a pus viața

victimei în primejdie, că rezultatul letal nu

s-a produs datorită intervenției

prompte a medicilor, cât și numărul de

zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea

victimei.

Nici cererea

inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice

în infracțiunea de tentativă de

omor simplu prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 alin. (1) C. pen., nu a

fost considerată fondată. Potrivit art. 152 lit. d) C. pen., fapta se consideră

săvârșită în public când a fost

comisă

într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu

excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie,

datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.

În cauză, infracțiunea

a fost săvârșită în prezența a 6 martori și nu s-a putut reține că reuniunea

respectivă a avut caracter de familie

în condițiile în care, cel puțin martorii O.C.F.,

O.

M.V. și D.l.S.

îl cunoșteau doar din vedere pe

inculpat,

știau că acesta este o fire violentă și au încercat să-l împiedice să intre în

apartament.

Având în vedere modul și împrejurările

concrete în care

inculpatul a săvârșit

fapta, gradul ridicat de pericol social al faptei

săvârșite dar și circumstanțele personale ale

inculpatului, se constată

că în mod

greșit prima instanță a reținut că inculpatul poate beneficia

de

circumstanțe atenuante.

Considerarea lor ca circumstanțe atenuante și

pe cale de consecință să coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

S-a mai constatat că la aprecierea unor

împrejurări ca

circumstanțe atenuante,

trebuie să se aibă în vedere gradul ridicat de

pericol, ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, pericolul

social

concret al faptei săvârșite,

de urmările produse și de orice elemente

de apreciere privitoare la

persoana inculpatului.

În cauză, prima

instanță nu a avut în vedere că inculpatul are

doar 7 clase, nu și-a satisfăcut

stagiul militar, deși are 24 de ani, nu are nici o ocupație și din probele

administrate în cauză a rezultat că

este o fire violentă și care persistă în activitatea infracțională.

Relevant sub acest aspect este procesul - verbal

încheiat de secția 4

Poliție din

care a rezultat că inculpatul este cercetat penal în alte 21

de dosare,

multe dintre acestea vizând infracțiuni comise prin

violență, fapte de ultraj, tulburarea liniștii publice, port sau

folosire de

arme albe, furt, violare de domiciliu, distrugere.

Faptul că inculpatul imediat după tăierea

părții vătămate

realizând gravitatea faptei

săvârșite a înfășurat cu un prosop în zona

gâtului poate fi reținut ca un element de individualizare, care să fie

avut

în vedere la aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut, de

lege.

Nici starea de ebrietate voluntară nu s-a

putut reține ca

circumstanță atenuantă

atâta timp cât anterior, în timpul și după

comiterea faptei inculpatul a acționat nealterat. Sub acest aspect s-a

avut în vedere că inculpatul, pe motiv că partea

vătămată refuză să

mai bea, a strâns-o de gât, i-a pus palma peste față,

după care a

mers în dormitor a luat cuțitul,

a revenit în sufragerie și a tăiat-o pe

partea vătămată, sub privirile neputincioase ale martorilor.

Față de aceste

considerente s-a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați și în rejudecare:

A înlăturat

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (

I)

lit. b) și alin.

(2) C. pen. și a majorat pedeapsa principală aplicată

inculpatului O.N.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art.

20 în referire la art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. (i) C.

pen., de la 4 ani și 6 luni închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare. S-au

menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. S-a respins, ca

nefondat,

apelul declarat de inculpatul O.N.

Conform art. 383 alin. (

I

I

)

în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a

menținut starea

de arest a inculpatului. în

baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a

dedus din pedeapsă durata

reținerii și arestării preventive cu

începere

de la data de 01 martie 2008 până la data de 18 decembrie 2008.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

a obligat pe

inculpatul O.N. la plata sumei

de 100 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a

formulat recurs inculpatul O.N., care a criticat-o prin prisma cazurilor de

casare prevăzută de art. 385

9

, pct. 17

și 14 C. proc. pen.

Apărătorul desemnat din

oficiu a solicitat admiterea recursului

astfel cum a fost formulat, schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C.

pen., învederând instanței

faptul că inculpatul nu a avut intenția de a

ucide, iar în raport de

această încadrare

juridică stabilirea unei pedepse în limitele legale.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei,

să se dea o mai

mare eficiență

circumstanțelor personale ale inculpatului, acesta fiind

sincer, a dat

dovadă de spirit civic ajutând victima și nu are

antecedente penale, astfel a considerat că se pot reține și

dispozițiile

art. 73 lit. b) C. proc.

pen., având în vedere beția voluntară în

care se afla inculpatul, precum

și faptul că acesta era în relații bune cu victima, depunând acte în

circumstanțiere.

Examinând decizia recurată prin prisma

cazurilor de casare

prevăzută de art. 385

9

,

pct. 17 și 14 C. proc. pen., astfel cum s-a

susținut oral la termenul de

astăzi 25 februarie 2009 de către

apărătorul

desemnat din oficiu, cât și din oficiu, Înalta Curte constată

că recursul nu este fondat, pentru considerentele

ce vor urma.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator

administrat, rezultă că instanța de fond în mod judicios

și motivat a

stabilit

vinovăția inculpatului O.N., în săvârșirea infracțiunilor

pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu

situația de fapt reținută, fapta acestuia constând în aceea că a lovit victima

cu un

cuțit tip baionetă în zona gâtului,

aceasta constituind o activitate care,

prin însăși materialitatea sa,

vădește că inculpatul a prevăzut moartea victimei, ca rezultat posibil al

acțiunii sale.

Săvârșind fapta care a

pus în pericol viața victimei, inculpatul,

chiar dacă nu a dorit rezultatul letal, l-a acceptat

în mod conștient

ceea ce înseamnă că a

acționat cu intenția de a ucide.

Astfel, Înalta Curte

consideră că în cauză s-a dat eficientă

dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta pentru care acesta a fost

trimis în judecată și condamnat a fost corect încadrată juridic.

Înalta Curte consideră că nu poate avea în

vedere critica inculpatului O.N., cu privire la nevinovăția sa în raport de

fapta pentru care a fost condamnat, aceasta fiind

infirmată de probele

administrate în cauză, respectiv declarațiile părții

vătămate,

declarațiile martorilor D.l.S., D.G.B.,

O.C.F., O.M.V., R.C.A., B.

D.M., cu precizările arătate mai sus, parțial

declarațiile

inculpatului, procesul-verbal

de cercetare la fața locului, procesele-

verbale de ridicare corpuri

delicte, planșele foto, raportul de constatare medico-legală, actele aflate la

dosar.

În condițiile în care, inculpatul O.N., în

loc public -

reuniune de mai multe persoane,

a aplicat victimei B.P.V. o lovitură cu cuțitul tip baionetă, corp apt de a

ucide în zona

gâtului, regiune

vitală, cauzându-i o plagă tăiată profundă cervico -

laterală stg. și nucală, cu stare de șoc

hemoragie la internare, leziune

care prin profunzimea sa, cu interesare

musculară și vasculară și

stare de șoc

hemoragie prin hemoragie externă i-a pus în primejdie

viața, în mod

corect s-a reținut că fapta săvârșită întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat

prevăzută de art. 20 C. pen., în referire la art. 174

alin. (1) raportat la art.

175 lit. i) C. pen.

În plângerea și

declarațiile părții vătămate B.P.

V.

și din declarațiile martorilor D.l.S., D.

G.B.,

O.C.F., O.M.V., R.

C.A. și B.D.M. a

rezultat că, imediat după

incidentul de mai sus, inculpatul O.N. a luat

din dormitor

cuțitul tip baionetă, cu teacă

și mâner culoare maro, i-a îndepărtat pe

martorii R.A.C., B.D. și D.G.

B. înspre fereastră și s-a apropiat

de partea vătămată B.P.V. I-a pus brațul drept peste gât și deși

partea vătămată manifesta frică și-i cerea

inculpatului să stea liniștit,

fără

un motiv anume, inculpatul a tăiat-o pe partea vătămată în zona gâtului,

acesteia începând să-i curgă sânge din abundență.

Relevant a fost considerat și faptul că

inculpatul are 24 de ani în timp ce partea vătămată are numai 16 ani.

Din raportul de constatare

medico - legală nr. 182/ E din 01 martie 2008

a rezultat că partea vătămată a prezentat plagă

tăiată profundă cervico - laterală stg. și nucală - cu stare de șoc hemoragie

la

internare, leziune care prin profunzimea

sa, cu interesare musculară

și vasculară

și stare de șoc hemoragie prin hemoragie externă i-a pus

în primejdie

viața.

Fată de situația de fapt

reținută corect de către instanța de fond

și însușită și de prima

instanță de control judiciar, Înalta Curte a

constatat că încadrarea

juridică dată faptei săvârșită de inculpat este

corespunzătoare.

De asemenea, în ceea ce

privește individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului O.N., Înalta Curte apreciază

că a fost

făcută

o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de

art. 72 C. pen.,

ținându-se cont atât de gradul de pericol social în

concret al faptelor săvârșite de inculpat dar și de

circumstanțele personale ale acestuia, inculpatul deși nu are antecedente

penale este cercetat într-un număr de 21 de dosare penale multe dintre acestea

vizând infracțiuni comise prin violență, fapte de ultraj,

tulburarea liniștii publice, port sau folosire de

arme albe, furt, violare

de

domiciliu, distrugere, inculpatul are doar 7 clase, nu și-a satisfăcut

stagiul militar, deși are 24 de ani, nu are nici o

ocupație și din probele

administrate în cauză a rezultat că este o fire

violentă și care persistă în activitatea infracțională.

În ceea ce privește

starea de ebrietate voluntară nu poate fi

reținută ca circumstanță atenuantă, așa cum prevăd

dispozițiile art.

74 alin. (2) C. pen.,

deoarece, chiar în condițiile unei infracțiuni spontane, inculpatul a acționat

conștient în timpul și după comiterea

acesteia.

În mod corect s-a apreciat că nu se pot

reține nici circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen.,

întrucât, deși inculpatul s-a

prezentat la secția 4 Poliție, acesta nu a

recunoscut comiterea faptei, nu a avut o comportare sinceră, căutând

diferite

scuze pentru a-și minimaliza răspunderea.

Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă

și completă

valorificare a tuturor

criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen.

, cuantumul

acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum

acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.

În raport de cele

arătate, Înalta Curte apreciază că nici critica

formulată de inculpatul O.N., privind greșita

individualizare

a pedepselor nu poate fi

reținută, deoarece în cauză au fost evaluate

în mod plural toate

criteriile ce caracterizează individualizarea

judiciară,

iar pedeapsa privativă de libertate dispusă față de inculpatul

O.N.,

asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și

educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia,

nefiind aplicabil cazul de casare invocat

respectiv art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul O.N., împotriva deciziei penale nr. 40/ A din 18 decembrie 2008 a

Curții de

Apel Galați, secția pentru

cauze cu minori.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata

reținerii și arestării

preventive de la 01 martie 2008 la 25 februarie

2009.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul inculpat

va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul O.

N.,

împotriva deciziei penale nr. 40/ A din 18 decembrie 2008 a

Curții de Apel Galați, secția pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și

arestării preventive de la 01

martie 2008 la 25 februarie 2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 februarie 2009.