ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 607/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 179/S din 25 iunie 2013 a Tribunalului Brașov, secția penală, a fost condamnată inculpata C.E. la: - 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și a art. 73 lit. b), 76 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore din 28 aprilie 2013 și a arestării preventive de la 29 aprilie 2013 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatei C.E. În baza art. 14, 346 C. proc. pen., raportat la art. 1349 C. civ., inculpata a fost obligată să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, câte 10.000 RON daune morale, câte 300 RON despăgubiri patrimoniale globale și câte 100 RON lunar, cu titlu de despăgubiri periodice, începând cu data de 1 iulie 2013 și până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru fiecare din următoarele părți civile: C.M.I., C.I.D., C.D., C.C., C.M. În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială a ciocanului - corp delict, utilizat de inculpată la săvârșirea infracțiunii, aflat la Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brașov.

Celelalte bunuri aflate la Camera de corpuri delicte: colet nr. 2 ce conține față de pernă; colet nr. 3 ce conține tricou cu dungi; colet nr. 4 - batic; colet nr. 5 - batic albastru-deschis; colet nr. 6 - fustă vișinie; colet nr. 7 - fustă albastră; colet nr. 8 - cu o față de pernă constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpata C.E. în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, prelevare care se va realiza la eliberarea din penitenciar. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la 28 aprilie 2013, ora 06:49, martora F.M.

a sesizat prin S.N.A.U. 112 organelor de poliție faptul că numita C.E., vecina sa, i-a relatat că l-a lovit pe concubinul său, C.D.A., cu ciocanul în cap. Inculpata C.E. a trăit în concubinaj cu victima C.D.A. aproximativ 16 ani și au împreună cinci copii minori. Din cauza violențelor domestice aproape zilnice, atât asupra inculpatei C.E., cât și asupra celor trei copii mai mari, coroborate cu faptul că victima își căsătorise cele două fiice mai mari de la vârsta de 9 și, respectiv, 10 ani, împotriva voinței acestora și a inculpatei C.E. (fetele povestind plângând mamei cum au fost violate în mod repetat de soții lor, care potrivit tradiției rrome, erau în vârstă de 12 - 13 ani) și din cauza perversiunilor sexuale exercitate de către C.D.A.

asupra inculpatei fără acordul său, aceasta din urmă s-a gândit să-i ia viața concubinului său sau să se omoare. Ultimele agresiuni recente au determinat-o pe inculpată să nu mai suporte starea de teroare în care trăia împreună cu cei trei copii mici rămași acasă. Respectiv, în data de 23 aprilie 2013, de Sfântu Gheorghe, victima C.D.A., pe fondul unei discuții contradictorii, i-a rupt cu intenție mâna stângă inculpatei C.E., iar în seara zilei de 27 aprilie 2013, l-a bătut pe fiul său în vârstă de 9 ani, C.D., cu mătura în zona coastelor și a exercitat acte de violență fizică și verbală și asupra inculpatei C.E., astfel că aceasta din urmă a luat hotărârea să-l omoare cu ciocanul pe concubinul său în acea noapte.

Astfel, după ce C.D.A. s-a culcat, inculpata a luat din curte un ciocan, l-a adus în camera în care aceștia dormeau împreună cu cei trei copii minori și l-a băgat sub pat. Spre dimineață, în jurul orei 06:00, inculpata s-a apropiat de patul victimei și i-a aplicat două lovituri cu ciocanul în zona tâmplei, aceasta a căzut din pat și, întrucât părea că încearcă să se ridice, inculpata a dat minorii afara din cameră și a mai lovit-o de cel puțin opt ori cu ciocanul în cap până a fost sigură că nu va mai supraviețui pentru a-și continua agresiunile și terorizarea sa și a copiilor. Imediat după comiterea faptei, inculpata s-a deplasat la vecini pentru a-i ruga să sune la 112, spunându-le tuturor că l-a omorât pe C.D.A.

cu ciocanul. Deși la sosirea ambulanței C.D.A. era încă în viață, pe drumul către spital echipajul a constatat decesul acestuia. Fiind audiată, încă de la început, C.E. și-a recunoscut fapta și a motivat-o prin aceea că nu a mai suportat să fie bătută de către victimă și nici să vadă cum C.D.A. îi bătea pe copii cu bestialitate. Potrivit raportului de autopsie medico-legală, moartea numitului C.D.A., în vârstă de 32 de ani, a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningee și dilacerării cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu multiple plăgi contuze epicraniene și fracturi craniene de boltă și bază.

Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire repetată la nivel cranian cu corp dur (posibil ciocan) și pot data din noaptea de 27/28 aprilie 2013. Numărul loviturilor aplicate este de cel puțin zece, iar succesiunea lor nu poate fi stabilită cu exactitate, toate leziunile fiind produse într-un interval de timp scurt, toate leziunile constatate au caracter vital. Între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate. Sângele recoltat de la cadavru nu conține alcool. La individualizarea pedepsei aplicate, tribunalul a avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., respectiv de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatei.

De asemenea, la individualizarea pedepsei aplicate, s-a avut în vedere faptul că săvârșirea infracțiunii de omor calificat asupra propriului concubin de către inculpată denotă un grad de pericol social foarte ridicat, fiind avute în vedere și relațiile tensionate anterioare existente între părți, fiind reținute dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., precum și recunoașterea vinovăției de către inculpată, fiind aplicate dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, fapta inculpatei fiind de natură a produce un prejudiciu moral de necontestat părților civile minore. Astfel, în baza art. 346 C. proc.

pen. raportat la art. 1349 C. civ., inculpata a fost obligată să plătească cu titlu de despăgubiri civile suma de câte 10.000 RON cu titlu de daune morale, suma de câte 300 RON despăgubiri globale și suma de câte 100 RON lunar cu titlu de despăgubiri periodice, începând cu data de 1 iulie 2013 și până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru fiecare din următoarele părți civile: C.M.I., C.I.D., C.D., C.C. și C.M. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate întrucât a săvârșit această faptă în urma unor agresiuni fizice repetate asupra sa și copiilor săi de către victimă. Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 92/Ap din 20 august 2013, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C.E.

împotriva Sentinței penale nr. 179/S din 25 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosar nr. 4490/62/2013. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a fost dedusă în continuare arestarea preventivă a inculpatei, începând cu data de 25 iunie 2013 până la zi, 20 august 2013, și menținută starea de arest a acesteia. Apelanta-inculpată a fost obligată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a dispus a fi plătit din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că circumstanțele personale ale inculpatei, respectiv lipsa antecedentelor penale, sinceritatea acesteia, faptul că aceasta regretă fapta comisă, au fost avute în vedere de prima instanță în limitele generale de individualizare a pedepsei, potrivit prevederilor art. 72 C. pen., aplicându-se inculpatei o pedeapsă în cuantumul minimului special prevăzut de legea penală pentru fapta săvârșită. Totodată, s-a reținut că instanța de fond a ținut cont și de recunoașterea vinovăției de către inculpată, fiind aplicate dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., și că au fost reținute și dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., săvârșirea faptei în stare de provocare, atât organele de urmărire penală, cât și instanța de judecată ținând cont de relațiile tensionate existente între părți, caracterul violent al victimei și corecțiile corporale la care au fost supuși atât inculpata, cât și copiii minori ai acestora, de către victimă. În raport de gravitatea faptei săvârșite de inculpată, modalitatea și împrejurările în care fapta a fost săvârșită, persoana inculpatei și cuantumul pedepsei aplicate, Curtea a apreciat că nu se impune coborârea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei, prin reținerea și a unor circumstanțe atenuante personale (art. 74 C. pen.).

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, solicitând, prin invocarea cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., în raport cu art. 5 din noul C. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. și a art. 73 lit. b) C. pen., în raport cu care să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei. Tot în cadrul cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., apărarea a arătat că se impune a fi acordate inculpatei și circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art. 74 C. pen., întrucât aceasta a săvârșit omorul și pentru a-i proteja pe cei trei copii minori rezultați din concubinajul cu victima.

Examinând recursul declarat de inculpata C.E. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: - Cu privire la aplicarea art. 5 C. pen. (N): Inculpata a fost trimisă în judecată și condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 76 alin. (2) C. pen. (anterior) și a art. 320 1 C. proc. pen. (anterior), constând în aceea că, în noaptea de 27/28 aprilie 2013, a aplicat concubinului C.D.A., care dormea, 10 lovituri puternice, cu un ciocan, provocându-i leziuni grave, care i-au cauzat acestuia decesul (în ciuda încercărilor echipei de intervenție de pe ambulanță de a-i salva viața).

Calificanta infracțiunii de omor prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. (anterior) - profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra - nu se mai regăsește însă în cuprinsul art. 189 alin. (1) C. pen. (N), care incriminează omorul calificat, încât exclusiv din această perspectivă, legea penală mai favorabilă, în înțelesul art. 5 C. pen. (N), apare a fi art. 174 C. pen. (anterior); cu toate acestea, cererea de schimbare a încadrării juridice - în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. (anterior) - cerere formulată de inculpată prin apărător - nu poate fi primită deoarece starea de fapt, asumată, de altfel, fără rezerve de inculpată în condițiile art. 320 1 C. proc.

pen. (anterior), comportă, sub aspectul unei încadrări juridice riguros exacte, constatarea incidenței, pe lângă prevederile art. 188 alin. (1) C. pen. (N) și a prevederilor art. 199 alin. (1), raportat la art. 177 alin. (1) lit. c) din același cod (N) - care induc o agravantă inexistentă în legea veche - încât, în raport cu "datele" concrete ale cauzei de față, aplicarea legii penale mai favorabile, cu respectarea - concomitentă - a principiului non reformatio in pejus, ar însemna, în mod cert, crearea (de către această instanță) a unei lex tertia, rezultând din "scindarea" încadrării juridice determinată în condițiile legii noi și "combinarea" unor prevederi din legea penală veche - art. 174, art. 73 lit. b), art. 76 alin. (2) - cu prevederi din legea penală nouă - art. 177 alin. (1) lit. c), art. 199 alin. (1) - eliminându-se, în mod artificial, art. 188, art. 75 lit. a) și art. 76 alin. (1), ceea ce este vădit inadmisibil.

- Cu privire la (re) individualizarea pedepsei consecutiv acordării și a unor circumstanțe atenuante judiciare în condițiile art. 74 C. pen.

(anterior): 1. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 20 august 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (pe 15 februarie 2013), iar inculpata a declarat recurs la 28 august 2013, recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 21 septembrie 2013. Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, "recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs". 2. Or, această "lege veche" - adică 385 6 C. proc.

pen., consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen. 3. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că o individualizare a pedepsei - chiar subordonată recunoașterii unor circumstanțe atenuate judiciare, în condițiile art. 74 C. pen. (anterior) - nu poate fi examinată în recurs, din moment ce, pe de o parte, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct 17 2 C. proc. pen. (anterior) nu poate avea această finalitate, iar cazul de casare prevăzut de pct. 14 al aceluiași articol este incident numai dacă inculpatei i s-ar fi aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce, în mod evident, nu este cazul. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpata C.E. împotriva Deciziei penale nr. 92/Ap din 20 august 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, urmează a fi respins ca nefondat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.E. împotriva Deciziei penale nr. 92/Ap din 20 august 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive, de la 28 aprilie 2013 la 19 februarie 2014. Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2014. Procesat de GGC - AZ