ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 607/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 607/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 179/S din 25 iunie
2013 a Tribunalului Brașov, secția penală, a fost condamnată inculpata C.E. la:
- 7 ani închisoare și
5 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii
de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 lit. d) C. pen., cu
aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. și a art. 73 lit. b), 76 alin. (2)
C. pen.
S-a făcut aplicarea
art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C.
pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore din 28
aprilie 2013 și a arestării preventive de la 29 aprilie 2013 la zi.
În baza art. 350 C.
proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatei C.E.
În baza art. 14, 346
C. proc. pen., raportat la art. 1349 C. civ., inculpata a fost obligată să
plătească, cu titlu de despăgubiri civile, câte 10.000 RON daune morale, câte
300 RON despăgubiri patrimoniale globale și câte 100 RON lunar, cu titlu de
despăgubiri periodice, începând cu data de 1 iulie 2013 și până la împlinirea
vârstei de 18 ani pentru fiecare din următoarele părți civile: C.M.I., C.I.D.,
C.D., C.C., C.M.
În baza art. 118 lit.
b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială a ciocanului - corp delict,
utilizat de inculpată la săvârșirea infracțiunii, aflat la Camera de corpuri
delicte din cadrul Tribunalului Brașov.
Celelalte bunuri
aflate la Camera de corpuri delicte: colet nr. 2 ce conține față de pernă;
colet nr. 3 ce conține tricou cu dungi; colet nr. 4 - batic; colet nr. 5 -
batic albastru-deschis; colet nr. 6 - fustă vișinie; colet nr. 7 - fustă
albastră; colet nr. 8 - cu o față de pernă constituie mijloace materiale de
probă și rămân atașate dosarului cauzei.
În baza art. 7 din
Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpata
C.E. în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de
Date Genetice Judiciare, prelevare care se va realiza la eliberarea din
penitenciar.
Pentru a pronunța
această sentință instanța de fond a reținut că la 28 aprilie 2013, ora 06:49,
martora F.M. a sesizat prin S.N.A.U. 112 organelor de poliție faptul că numita
C.E., vecina sa, i-a relatat că l-a lovit pe concubinul său, C.D.A., cu
ciocanul în cap.
Inculpata C.E. a
trăit în concubinaj cu victima C.D.A. aproximativ 16 ani și au împreună cinci
copii minori.
Din cauza violențelor
domestice aproape zilnice, atât asupra inculpatei C.E., cât și asupra celor
trei copii mai mari, coroborate cu faptul că victima își căsătorise cele două
fiice mai mari de la vârsta de 9 și, respectiv, 10 ani, împotriva voinței
acestora și a inculpatei C.E. (fetele povestind plângând mamei cum au fost
violate în mod repetat de soții lor, care potrivit tradiției rrome, erau în
vârstă de 12 - 13 ani) și din cauza perversiunilor sexuale exercitate de către
C.D.A. asupra inculpatei fără acordul său, aceasta din urmă s-a gândit să-i ia
viața concubinului său sau să se omoare.
Ultimele agresiuni
recente au determinat-o pe inculpată să nu mai suporte starea de teroare în care
trăia împreună cu cei trei copii mici rămași acasă. Respectiv, în data de 23
aprilie 2013, de Sfântu Gheorghe, victima C.D.A., pe fondul unei discuții
contradictorii, i-a rupt cu intenție mâna stângă inculpatei C.E., iar în seara
zilei de 27 aprilie 2013, l-a bătut pe fiul său în vârstă de 9 ani, C.D., cu
mătura în zona coastelor și a exercitat acte de violență fizică și verbală și
asupra inculpatei C.E., astfel că aceasta din urmă a luat hotărârea să-l omoare
cu ciocanul pe concubinul său în acea noapte.
Astfel, după ce
C.D.A. s-a culcat, inculpata a luat din curte un ciocan, l-a adus în camera în
care aceștia dormeau împreună cu cei trei copii minori și l-a băgat sub pat.
Spre dimineață, în jurul orei 06:00, inculpata s-a apropiat de patul victimei
și i-a aplicat două lovituri cu ciocanul în zona tâmplei, aceasta a căzut din
pat și, întrucât părea că încearcă să se ridice, inculpata a dat minorii afara
din cameră și a mai lovit-o de cel puțin opt ori cu ciocanul în cap până a fost
sigură că nu va mai supraviețui pentru a-și continua agresiunile și terorizarea
sa și a copiilor.
Imediat după
comiterea faptei, inculpata s-a deplasat la vecini pentru a-i ruga să sune la
112, spunându-le tuturor că l-a omorât pe C.D.A. cu ciocanul.
Deși la sosirea
ambulanței C.D.A. era încă în viață, pe drumul către spital echipajul a
constatat decesul acestuia.
Fiind audiată, încă
de la început, C.E. și-a recunoscut fapta și a motivat-o prin aceea că nu a mai
suportat să fie bătută de către victimă și nici să vadă cum C.D.A. îi bătea pe
copii cu bestialitate.
Potrivit raportului
de autopsie medico-legală, moartea numitului C.D.A., în vârstă de 32 de ani, a
fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningee și dilacerării cerebrale,
consecința unui traumatism cranio-cerebral cu multiple plăgi contuze
epicraniene și fracturi craniene de boltă și bază. Leziunile traumatice
constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire repetată la nivel cranian
cu corp dur (posibil ciocan) și pot data din noaptea de 27/28 aprilie 2013.
Numărul loviturilor aplicate este de cel puțin zece, iar succesiunea lor nu
poate fi stabilită cu exactitate, toate leziunile fiind produse într-un
interval de timp scurt, toate leziunile constatate au caracter vital. Între
leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate.
Sângele recoltat de la cadavru nu conține alcool.
La individualizarea
pedepsei aplicate, tribunalul a avut în vedere criteriile stabilite de art. 72
C. pen., respectiv de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele
de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei
săvârșite, de persoana inculpatei.
De asemenea, la
individualizarea pedepsei aplicate, s-a avut în vedere faptul că săvârșirea
infracțiunii de omor calificat asupra propriului concubin de către inculpată
denotă un grad de pericol social foarte ridicat, fiind avute în vedere și
relațiile tensionate anterioare existente între părți, fiind reținute
dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., precum și recunoașterea vinovăției de
către inculpată, fiind aplicate dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
Sub aspectul laturii
civile, instanța a constatat ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile
delictuale, fapta inculpatei fiind de natură a produce un prejudiciu moral de
necontestat părților civile minore. Astfel, în baza art. 346 C. proc. pen.
raportat la art. 1349 C. civ., inculpata a fost obligată să plătească cu titlu
de despăgubiri civile suma de câte 10.000 RON cu titlu de daune morale, suma de
câte 300 RON despăgubiri globale și suma de câte 100 RON lunar cu titlu de
despăgubiri periodice, începând cu data de 1 iulie 2013 și până la împlinirea
vârstei de 18 ani pentru fiecare din următoarele părți civile: C.M.I., C.I.D.,
C.D., C.C. și C.M.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel inculpata, solicitând reducerea cuantumului pedepsei
aplicate întrucât a săvârșit această faptă în urma unor agresiuni fizice
repetate asupra sa și copiilor săi de către victimă.
Curtea de Apel
Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 92/Ap
din 20 august 2013, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C.E.
împotriva Sentinței penale nr. 179/S din 25 iunie 2013, pronunțată de
Tribunalul Brașov în Dosar nr. 4490/62/2013.
În baza art. 383
alin. (2) C. proc. pen., a fost dedusă în continuare arestarea preventivă a
inculpatei, începând cu data de 25 iunie 2013 până la zi, 20 august 2013, și
menținută starea de arest a acesteia.
Apelanta-inculpată a
fost obligată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a
dispus a fi plătit din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a decide
astfel, instanța de control judiciar a reținut că circumstanțele personale ale
inculpatei, respectiv lipsa antecedentelor penale, sinceritatea acesteia,
faptul că aceasta regretă fapta comisă, au fost avute în vedere de prima
instanță în limitele generale de individualizare a pedepsei, potrivit
prevederilor art. 72 C. pen., aplicându-se inculpatei o pedeapsă în cuantumul
minimului special prevăzut de legea penală pentru fapta săvârșită.
Totodată, s-a reținut
că instanța de fond a ținut cont și de recunoașterea vinovăției de către
inculpată, fiind aplicate dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., și
că au fost reținute și dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., săvârșirea faptei
în stare de provocare, atât organele de urmărire penală, cât și instanța de
judecată ținând cont de relațiile tensionate existente între părți, caracterul
violent al victimei și corecțiile corporale la care au fost supuși atât
inculpata, cât și copiii minori ai acestora, de către victimă.
În raport de
gravitatea faptei săvârșite de inculpată, modalitatea și împrejurările în care
fapta a fost săvârșită, persoana inculpatei și cuantumul pedepsei aplicate,
Curtea a apreciat că nu se impune coborârea cuantumului pedepsei aplicate
inculpatei, prin reținerea și a unor circumstanțe atenuante personale (art. 74
C. pen.).
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, solicitând, prin
invocarea cazului de casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., în raport cu art. 5 din noul C. pen., schimbarea încadrării
juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. d) C. pen. în
infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 320
1
C.
proc. pen. și a art. 73 lit. b) C. pen., în raport cu care să se procedeze la o
reindividualizare a pedepsei. Tot în cadrul cazului de casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., apărarea a arătat că se impune a
fi acordate inculpatei și circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art. 74 C.
pen., întrucât aceasta a săvârșit omorul și pentru a-i proteja pe cei trei
copii minori rezultați din concubinajul cu victima.
Examinând recursul
declarat de inculpata C.E. prin raportare la dispozițiile art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta
Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare:
- Cu privire la
aplicarea art. 5 C. pen. (N):
Inculpata a fost
trimisă în judecată și condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de omor
calificat, prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 73
lit. b) și a art. 76 alin. (2) C. pen. (anterior) și a art. 320
1
C.
proc. pen. (anterior), constând în aceea că, în noaptea de 27/28 aprilie 2013,
a aplicat concubinului C.D.A., care dormea, 10 lovituri puternice, cu un
ciocan, provocându-i leziuni grave, care i-au cauzat acestuia decesul (în ciuda
încercărilor echipei de intervenție de pe ambulanță de a-i salva viața).
Calificanta
infracțiunii de omor prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. (anterior)
- profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra - nu se mai
regăsește însă în cuprinsul art. 189 alin. (1) C. pen. (N), care incriminează
omorul calificat, încât exclusiv din această perspectivă, legea penală mai
favorabilă, în înțelesul art. 5 C. pen. (N), apare a fi art. 174 C. pen.
(anterior); cu toate acestea, cererea de schimbare a încadrării juridice - în
infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. (anterior) - cerere
formulată de inculpată prin apărător - nu poate fi primită deoarece starea de
fapt, asumată, de altfel, fără rezerve de inculpată în condițiile art. 320
1
C. proc. pen. (anterior), comportă, sub aspectul unei încadrări juridice
riguros exacte, constatarea incidenței, pe lângă prevederile art. 188 alin. (1)
C. pen. (N) și a prevederilor art. 199 alin. (1), raportat la art. 177 alin.
(1) lit. c) din același cod (N) - care induc o agravantă inexistentă în legea
veche - încât, în raport cu "datele" concrete ale cauzei de față,
aplicarea legii penale mai favorabile, cu respectarea - concomitentă - a
principiului non reformatio in pejus, ar însemna, în mod cert, crearea (de
către această instanță) a unei lex tertia, rezultând din "scindarea"
încadrării juridice determinată în condițiile legii noi și
"combinarea" unor prevederi din legea penală veche - art. 174, art.
73 lit. b), art. 76 alin. (2) - cu prevederi din legea penală nouă - art. 177
alin. (1) lit. c), art. 199 alin. (1) - eliminându-se, în mod artificial, art.
188, art. 75 lit. a) și art. 76 alin. (1), ceea ce este vădit inadmisibil.
- Cu privire la (re)
individualizarea pedepsei consecutiv acordării și a unor circumstanțe atenuante
judiciare în condițiile art. 74 C. pen. (anterior):
În cauză, se
observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Brașov, secția
penală și pentru cauze cu minori, la data de 20 august 2013, deci ulterior
intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești (pe 15 februarie 2013), iar inculpata a declarat
recurs la 28 august 2013, recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție la 21 septembrie 2013.
Potrivit art. 12
alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea
unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, "recursurile
în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate
împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân
în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii
vechi privitoare la recurs".
Or, această
"lege veche" - adică 385
6
C. proc. pen., consacrând
efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac
ordinară, stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza
numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385
9
alin.
(1) din același cod.
Rezultă, așadar, că,
în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici
recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se
încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe
această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele
încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ
reglementate în art. 385
9
alin. (1) C. proc. pen.
Din această perspectivă,
Înalta Curte constată că o individualizare a pedepsei - chiar subordonată
recunoașterii unor circumstanțe atenuate judiciare, în condițiile art. 74 C.
pen. (anterior) - nu poate fi examinată în recurs, din moment ce, pe de o
parte, cazul de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct 17
2
C. proc. pen. (anterior) nu poate avea această finalitate, iar cazul de casare
prevăzut de pct. 14 al aceluiași articol este incident numai dacă inculpatei i
s-ar fi aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea
ce, în mod evident, nu este cazul.
Pentru considerentele
expuse, recursul declarat de inculpata C.E. împotriva Deciziei penale nr. 92/Ap
din 20 august 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu
minori, urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 275
alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 RON, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpata C.E. împotriva Deciziei penale nr.
92/Ap din 20 august 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze
cu minori.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive, de la 28 aprilie
2013 la 19 februarie 2014.
Obligă
recurenta-inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi, 19 februarie 2014.
Procesat
de GGC - AZ