ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4136/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4136/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 185/S din 18 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr. 3486/62/2012, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) alin. (2) C. pen. cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (2) C. pen., s-a dispus, condamnarea inculpatului C.D., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. M1. din 19 martie 2012 emis de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. 2605/62/2012 la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor; cu aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută în continuare starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. din durata pedepsei aplicate a fost dedusă durata reținerii și arestului preventiv, din data de 19 martie 2012 la zi.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă exercitată în numele minorei D.L.I., inculpatul fiind obligat să plătească în favoarea acesteia suma de 700 RON prestație globală cu titlu de despăgubiri civile, suma de 175 RON lunar, prestație periodică de la data de 18 iulie 2012 și până la majoratul minorei D.L.I.,  sau până la finalizarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani; de asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea părții civile minore suma de 50.000 RON cu titlu de daune morale.

S-a constatat că părțile vătămate D.Ș.A., D.F., D.N., D.Ș.I. și D.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a constatat că briceagul (coletul 1) corp delict, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brașov, are caracter de mijloc material de probă, astfel că rămâne atașat cauzei. De asemenea, au character de mijloace materiale de probă și păstrează același regim de mai sus și următoarele: probe referință victimă (coletul 2), 5 urme biologice de culoare brun roșcată cu aspect de sânge (coletul 3) și haine victimă, respectiv, geacă fâș neagră, bluză, tricou gri, pantaloni albaștri, pulover albastru, blugi albaștri (coletul 4), toate aflate la camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brașov.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice pentru organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 RON, să fie suportat din fondurile Ministerului Justiției și să fie inclus în cheltuielile judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a dispus trimiterea în judecată a inculptului C.D. pentru comiterea infracțiunii omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în data de 18 martie 2012, orele 17:30 – 18:00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict spontan inițiat de acesta, a lovit victima D.N., cu un briceag în zona abdominală, cauzându-i decesul.

În cursul urmăririi penale, după declanșarea procedurii s-a efectuat cercetarea, la fața locului, fiind încheiat procesul-verbaL aferent cu planșa foto. De la fața locului a fost ridicat un cuțit tip briceag, corp delict în cauză.

De asemenea, ca urmare a decesului victimei D.N., au fost emise concluziile preliminare și raportul de autopsie, medico-legal nr. M1. din 19 martie 2012, din cuprinsul cărora a reieșit că moartea victimei a fost violentă, aceasta s-a datorat șocului hemoragic, consecința unei plăgi înjunghiate abdominale penetrate cu lezarea venei cave inferioare și cu hemoperitoneu masiv. Plaga s-a putut produce prin loviire cu corp tăietor-ințepător. Lovitura a fost de intensitate medie/mare, cu direcția de producere a leziunilor dinspre anterior spre posterior și ușor oblici de la stânga la dreapta, cu poziția agresor-victimă în față. Între plaga înjunghiată abdominală și deces există legătură de cauzalitate directă. S-a menționat că sângele prelevat de la victimă conține 1,25gr. ‰ alcool, iar data decesului a fost 18 martie 2012, orele 21:00. La dosarul cauzei au fost atașate fotografii și un CD.

În ceea ce privește probele testimoniale, în cursul procedurii iau fost audiați: C.A.E., fiica inculpatului și reprezentantul legal al minorei D.L.I., parte civila în cauză; din cuprinsul declarațiilor acesteia, a reieșit; că relația dintre victima (concubinul ei) și tatăl ei, inculpat în cauză, era destul de tensionată, cauzată de atitudinea agresivă fizică și verbală pe care victima o manifestase de-a lungul timpului față de inculpat; susnumita a mai declarat că victima, fostul ei concubin, era agresiv și față de ea, a lovit-o de mai multe ori, în acest sens fiind depuse documente la dosarul cauzei. Susnumita nu a fost de față la incident, însă a aflat despre acesta după consumarea lui, astfel s-a deplasat la spital unde a reușit să vorbească cu victima, aceasta spunându-i că s-a luat de tatăl ei, s-au certat și nu a știut că acesta are un cuțit asupra sa; C.V., soția inculpatului, care a consimțit să furnizeze declarații în cauză; din cuprinsul declarațiilor acesteia, a reieșit că a avut o relație destul de bună; cu soțul ei, s-au mai certat și uneori din cauza geloziei a mai și lovit-o; referitor la relația inculpatului cu fiica sa, aceasta era destul de bună, inculpatul însă o mai certa datorită relației pe care o avea cu concubinul ei, victima din dosar. Martora a mai arătat, că între soțul ei și concubinul fiicei, victima din cauza, relațiile erau tensionate, deoarece victima era agresivă față de inculpat, îi vorbea urât și l-a lovit de multiple ori în trecut.

Referitor la incident, martora a arătat că în data de 18 martie 2012 pe la orele 18:30 victima a venit la ei la domiciliu pentru a lua niște lucruri. Cei doi nu s-au certat, victima a consumat băuturi alcoolice, fiind în stare de ebrietate. Soțul ei a plecat la o înmormântare, iar când s-a întors a constatat că mirosea a alcool. Victima și inculpatul au discutat, însă amiabil, iar la un moment dat au început să se certe, deoarece soțul ei i-a spus că va lăsa casa nepoatei lui, adică fiicei victimei, iar el și fiica, lui nu mai au ce căuta la ei în curte.

Victima s-a enervat, a sărit pe soțul ei, l-a trântit pe colțar și l-a lovit de multe ori cu pumnii în zona capului și a stomacului, martora încercând să îi despartă, dar nu a reușit deoarece era slabă și scundă de înălțime. După ce l-a lovit, victima a ieșit din casă cu intenția de a pleca, moment în care soțul ei, de teamă, dar și din cauza băuturii, a luat un briceag din altă cameră și i-a spus că dacă se va întoarce, îl va împunge cu cuțitul. Victima s-a întors după 5 minute, cum a intrat în bucătărie și a deschis ușa, soțul ei l-a împuns cu briceagul în zona abdominală; crede că soțul său a reacționat în felul acesta și de frică. Nepoata sa era în curte, nu-și amintește dacă a văzut ce s-a întâmplat, pentru că s-a speriat foarte tare. Victima a plecat, a ieșit în stradă ținându-se de abdomen, martora a arătat că ea crede că nu a intrat toată lama briceagului și crede că a fost doar o zgârietură. Când victima s-a întors în casă, nu a mai apucat să facă niciun gest fiind înjunghiată de soțul ei. Soțul ei nu a adresat cuvinte jignitoare victimei.

Din cuprinsul declarațiilor martorului C.G. a reieșit că în ziua incidentului s-a întâlnit cu victima pe stradă, în apropierea casei inculpatului, acesta se ținea cu mâna de burtă și l-a rugat să îl ducă la spital. A fost de acord, astfel a transportat victima la spital, pe drum a constatat că acesta avea o tăietură mică de câțiva centimetri în zona abdominală și nu îi curgea sânge. Pe drum victima i-a spus că s-a certat cu M. În drum spre spital, deși au făcut doar 2 minute, starea victimei s-a înrăutățit. Martorul a mai arătat că victima era în stare de ebrietate, deoarece prezenta halenă alcoolică.

În ceea ce privește declarațiile inculpatului, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății acesta a arătat că în data de 18 martie 2012, orele 17:30 -18:00 în timp ce se afla la domiciliul său, a avut o discuție în contradictoriu cu concubinul fiicei sale, victima D.N. Victima i-a adresat injurii, a sărit peste el, l-a trântit și l-a lovit de mai multe ori cu pumnii și cu picioarele.

La un moment dat victima a plecat, el s-a înarmat cu un briceag, iar când victima s-a întors, de frică și pe fondul consumului de alcool, l-a înjunghiat cu un briceag în zona abdominală.

Inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, a apreciat însă că a fost provocat de victimă.

Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și nici cele referitoare la art. 44 C. pen. deoarece nu a existat o cauză de înlăturare a răspunderii penale prin legitimă apărare.

Astfel, s-a apreciat că nu se pot reține în favoarea inculpatului dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că inculpatul ar fi acționat în maniera lovirii victimei cu cuțitul, deoarece, deși anterior victima l-a lovit pe inculpat de multiple ori, în momentul în care inculpatul a înjunghiat victima, aceasta părăsise camera în care se afla inculpatul, iar în momentul revenirii în aceeași încăpere, fără a mai avea loc vreo discuție sau vreun gest din partea victimei, astfel că în momentul lovirii, incidentul, dintre părți era finalizat, astfel că nu s-a putut reține că aceasta i-a cauzat inculpatului, prin modul de manifestare, o puternică tulburare sau emoție prin violență, sau atingere gravă a demnității sau o altă acțiune ilicită gravă.

Inculpatul nu a acționat pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust. Astfel cum s-a arătat mai sus, în momentul lovirii, victimei, aceasta nu mai, exercita nicio acțiune față de inculpat prin urmare atacul nu era iminent.

Faptul că victima a lovit inculpatul este incontestabil, aspectele de la cercetarea la fața locului și planșa foto care cuprinde și fotografierea leziunilor suferite de inculpat, conduc la concluzia că victima a exercitat acte de violență asupra, inculpatului, aspect care i-a cauzat suferințe.

De asemenea, astfel cum a reieșit din probatoriul cauzei, fiica și soția inculpatului au declarat că în trecut victima exercita acte de violență și asupra inculpatului și asupra concubinei acesteia ( martora C.A.E., fiica inculpatului). Acest aspect, alăturat conduitei victimei din ziua incidentului, au fost avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicata inculpatului.

Având în vedere cele de mai sus, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor pentru, care inculpatul a fost trimis în judecată, elementul material al laturii obiective constând într-o acțiune de lovire cu un corp delict ascuțit tăietor tip briceag, acțiune care a avut ca urmare decesul victimei, între acestea existând o legătura de cauzalitate, iar sub aspectul laturii subiective este realizată intenția indirectă, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a urmărit dar a acceptat producerea lui.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, au fost invocate circumstanțele reale ale faptei, împrejurările faptice, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel cum s-a prezentat mai sus, în ceea ce, privește dinamica incidentului, inculpatul a lovit victima pe fondul unor stări tensionate anterioare. Probatoriul cauzei a relevat că inculpatul a fost agresat fizic și verbal de victimă, iar fiica inculpatului, concubina victimei a fost supusă de victimă la suferințe fizice prin loviri repetate. Or această percepție a inculpatului a situației conflictuale anterioare, la care s-a adăugat conflictul din data de 18 martie 2012, împrejurare în care, pe fond etilic, victima a adresat numeroase injurii și loviri inculpatului, de asemenea pe fond etilic acesta de teama și surescitarea cauzată de victimă l-a împuns cu un briceag în zona abdominală. S-a apreciat că această atitudinea a victimei manifestată față de inculpat pe termen lung, dar și în ziua incidentului nu îmbracă condițiile legitimei apărări ori a provocării din partea victimei, însă reprezintă aspecte se impun a fi luate în vedere la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului.

Inculpatul a recunoscut și regretat profund comiterea faptei, a arătat că a apreciat că a fost provocat de victimă și că l-a lovit din cauza temerii pe fondul consumului de băuturi, alcoolice. Martora C.V., soția inculpatului, singurul martor ocular al incidentului, a confirmat faptul că victima l-a lovit pe inculpat de mai multe ori, în mod brutal, de altfel fotografiile efectuate asupra inculpatului imediat după incident au relevat că acesta prezenta urme de lovituri la buză, brațe și coapse acestea fiind cauzate de victimă. Datorită fondului etilic, a stării de suferință și de nervozitate, inculpatul a perceput întoarcerea victimei în domiciliu său ca fiinid gravă, astfel că în momentul pătrunderii în cameră l-a înjunghiat cu cuțitul în zona abdominală.

În ceea ce privește conduita socială a inculpatului, s-a reținut că familia acestuia îl percepe în mod pozitiv, deși a mai avut manifestări violente față de soția sa, pe fondul consumului de alcool ce a determinat pe fondul geloziei schimbarea comportamentului cu reacții violente. Organele de poliție de la domiciliul inculpatului au comunicat că acesta a mai fost sancționat contravențional, la Legea nr. 61/1991 în cursul anilor 2007 și 2009. Inculpatul nu are antecedente penale. Și-a manifestat disponibilitatea de a despăgubi partea civilă minoră.

Referatul de evaluare întocmit în cauză a apreciat că anterior prezentei fapte inculpatul era integrat social, în prezent însă datorită faptei pentru care este cercetat penal, percepția: colectivității este relativă. Inculpatul este susținut de familia sa, aspect pozitiv în reinserția sa socială.

Expertiza psihiatrică efectuată în cauză a relevat că inculpatul prezintă trăsături accentuate de instabilitate, este exploziv, abuzează de alcool, prezentând o toleranță scăzută la frustrare, nu este perseverent în relațiile sociale și se conformează cu dificultate regulilor de conduită socială.

Prin urmare, având în vedere circumstanțele reale ale faptei dar și pe cele personale ale inculpatului, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată sub minimul legal prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, fiind reținute dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a), b), c), alin. (2) C. pen. cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (2) C. pen., dispunându-se reducerea minimului pedepsei cu trei ani, aceasta chiar dacă nu a fost urmată procedura judecății simplificate, pornind de la considerentele poziției procesuale a inculpatului, dar și față de conduita victimei anterioară incidentului și din ziua incidentului.

În ceea ce privește privarea de libertate a inculpatului, s-a constatat că acesta a fost reținut inițial pentru o perioadă de 24 de ore la data de 19 martie 2012, orele 19:10 și ulterior, prin încheierea de ședință nr. 6 din data de 19 martie 2012, dosar penal nr. 2605/62/2012 al Tribunalului Brașov, a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 19 martie 2012 și până la data de 17 aprilie 2012, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 20 din 19 martie 2012. După sesizarea instanței de fond, succesiv la termenele acordate, în baza art. 300 C. proc. pen. și art. 300 C. proc. pen. raportat la art. 160 alin. (1), (3) C. proc. pen. starea de arest a inculpatului a fost menținută.

Instanța de fond a apreciat ca temeiul care a stat la baza privării de libertate a inculpatului respectiv cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistăm continuare, aceasta față de circumstanțele factuale, astfel că în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut în continuare starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei aplicate a fost dedusă durata reținerii și arestului preventiv, din data de 19 martie 2012 la zi.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Ministerul Public prin reprezentantul său procuror de ședință a exercitat acțiunea civilă în numele minorei D.L.I.  solicitând stabilirea unei prestații globale de la data de 18 martie 2012 și până la data pronunțării prezentei sentințe, cât și a unei prestații periodice de la data pronunțării sentiinței și până la majoratul minorei sau până la finalizarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani, cu luarea în calcul a salariului minim pe economie, deoarece victima nu realiza venituri. Sub aspectul daunelor morale s-a solicitat obligarea inculpatului la plata șumei de 50.000 RON. Inculpatul a fost de acord cu despăgubirea părții civile.:

Având în vedere cele de mai sus, îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, dar și principiul disponibilități, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată în numele minorei a fost admisă.

În ceea ce privește corpul delict, briceag (coletul 1.) acesta, are caracter de mijloc material de probă, astfel că a rămas atașat cauzei. De asemenea au caracter de mijloace materiale de prbbă și păstrează acelăși regim de mai sus și următoarele probe referința victimă (coletul 2), 5 urme biologice de culoare brun roșcată cu aspect de sânge (coletul 3) și haine victimă, respectiv geacă fâș neagră, bluză, tricoul gri, pantaloni albaștri, pulover albastru, blugi albaștri (coletul 4).

Având în vedere natura infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, în baza-art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice, pentru organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul încălcării - dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 118 lit. b) C. pen., precum și al indicației greșite a temeiului de drept privind circumstanțele atenuante.

În dezvoltarea motivelor de apel, procurorul a invocat faptul că prima instanță a omis aplicarea pedepsei complementare, obligatorii în cauză, conform art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 174 alin. (1) C. pen.

De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen., având în vedere faptul; că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a lovit victima cu un briceag, pe care îl avea în locuință, obiect care a fost identificat în cursul urmăririi penale.

Apelantul a solicitat îndreptarea erorii strecurate în dispozitivul sentinței în sensul menționării art. 74 C. pen. și nu a art. 64 C. pen. ca temei avut în vedere de instanță pentru aplicarea circumstanțelor legale judiciare.

Prin decizia penală nr. 87/A din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală, și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.D. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 185/S din 18 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr. 3486/62/2012, care a fost desființată sub aspectul menționării greșite a temeiului de drept, al circumstanțelor atenuante, al omisiunii de aplicare a pedepsei complementare și a măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, pe baza probatoriului, administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și, nemijlocit, în cadrul cercetării judecătorești, apreciind temeinic că fapta inculpatului C.D. constând în aceea că în data de 18 martie 2012, orele 17:30 - 18:00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict spontan, a lovit victima D.N. cu un briceag în zona abdominală, cauzându-i decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv, gradul de pericol social al faptei, evaluat atât sub aspectul împrejurărilor concrete în care a fost comisă, cât și al rezultatului produs (suprimarea vieții unei persoane), precum și datele care caracterizează persoana inculpatului, astfel cum rezultă din referatul întocmit în cauză de Serviciul de Probațiurie de pe lângă Tribunalul Brașov.

Temeinic s-a apreciat că sunt incidente circumstanțe atenuante buna conduită anterioară, coroborată cu atitudinea adoptată de inculpat ulterior comiterii faptei, inclusiv disponibilitatea manifestată în despăgubirea părții civile justifică aplicarea unei pedepse sub minimul special, cuantumul de 7 ani închisoare fiind de natură să răspundă scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat în cuprinsul art. 52 C. pen.

În mod eronat însă, Tribunalul Brașov a menționat ca temei de drept al circumstanțelor atenuante dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) b), c), alin. (2) C. pen. în loc de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c), alin. (2) C. pen.

Cum textul indicat în sentința apelată, are în vedere „interzicerea unor drepturi", hotărârea urmează a fi reformată sub acest aspect, astfel încât vor fi reținute prevederile art. 74 alin. (1) lit. a), b), c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., iar pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată de o prima instanță va fi menținută.

Tribunalul Brașov deși l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., a omis sa aplice acestuia și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. . 64 C. pen.

Curtea reține că, potrivit art. 174 alin. (1) C. pen. infracțiunea de omor este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar potrivit art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsă.

Așa fiind, criticile apelantului; sub acest aspect sunt fondate, motiv pentru care, Curtea, rejudecând cauza sub acest aspect, în baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teză a II -a, lit. b) C. pen. (dreptul de  a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, apreciind că fapta comisă îl face impropriu să exercite drepturile menționate, indisolubil legate de o conduită și probitate morală exemplară.

De asemenea, în mod nelegal, prima instanță, deși a reținut că inculpatul s-a folosit în comiterea faptei de un briceag, ridicat în cursul urmăririi penale și aflat la camera de corpuri delicte a instanței, nu a făcut aplicarea dispozițiilor privitoare la confiscarea specială, motiv pentru care, Curtea în baza art. 118, lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpatul C.D. a briceagului utilizat în comiterea infracțiunii de omor.

În baza art. 381 C. proc. pen., din pedeapsa aplicată intimatului - inculpat s-a dedus în continuare timpul arestării preventive începând din data de 18 iulie 2012 și până în prezent, iar în baza art. 350 C. proc. pen., apreciind nemodificat temeiul aflat la baza privării de libertate [art. 148 lit. f) C. proc. pen.] va fi menținută; măsura arestării prieventive.

Împotriva acestei-decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care, a susținut moțivele de recurs prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 din C. proc. pen., cu privire la faptul că în mod greșit nu s-a făcut aplicarea art. 64 lit. b) C. pen., inculpații, fiind bunic al copilului victimei, iar pededpsa aplicată, de 7 ani închisoare, nu îndeplinește exigențele art. 72 C. pen.

Analizând recurșul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în temeiul disp. art. 385 alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov este-nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru cele ce succed:

Instanța de fond, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat și cu o argumentare juridică pertinentă, a reținut o corectă situație de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt prezentate în actul de inculpare și dispozițiilor legale aplicabile speței, aspecte constatate și întărite de instanța de apel.

În ce privește individualizarea pedepsei aplicate, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte reține că în cauză s-au avut în vedere dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise - care este unul destul de ridicat, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, buna conduită anterioară, coroborată cu atitudinea adoptată de inculpat ulterior comiterii faptei, inclusiv disponibilitatea manifestată în despăgubirea părții civile.

Ca atare, se apreciază că, atât față de limitele speciale ale pedepsei, cât și față de gradul concret de pericol social al faptei, apreciat prin raportare la contextul individual desăvârșire a acestuia și de toate criteriile, conform celor anterior reținute, având în vedere și persoana recurentului inculpat, în vârstă de 60 de ani, precum și cadrul familial de desfășurare a evenimentelor, sancțiunea penală aplicată este aptă a asigura reeducarea și realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.

În ce privește critica cu privire la neaplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit e) C. pen., Înalta Curte reține că, potrivit alin. (1) al acestui articol, nu numai că aceasta nu este cumulativă și obligatoriu a fi aplicată alături de cele de la lit. a) - d), ci este la latitudinea instanței aprecierea necesității și respectiv, alegerii uneia sau alteia dintre aceste pedepse complementare, funcție de criteriile prevăzute de alin. (1) al art. 65 C. pen. natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului și bineînțeles, cu respectarea exigenței prevăzute de alin. (2) al art. 64 C. pen.

Mai mult decât atât, tot față de circumstanțele speței, rezultă că interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator nu este necesară, față de faptul că minorii au ocrotitor legal în persoana mamei lor, C.A.E.

Astfel, în raport de considerentele anterior reținute, Înalta Curte apreciază că reidividualizarea pedepsei și respectiv aplicarea pedepsei complementare nu se impun, pe cale de consecință, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmând a respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 87/A din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.D.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat C.D., durata reținerii și arestării preventive de la 19 martie 2012 la 13 decembrie 2012.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 87/A din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.D.

Deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat C.D., durata reținerii și arestării preventive de la 19 martie 2012 la 13 decembrie 2012.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, 13 decembrie 2012.