ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3604/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3604/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 58/ F din 03

iunie 2009 a Tribunalului Bistrița Năsăud a fost condamnată inculpata A.B.M.,

fiica I. și E., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen., art. 175 alin.

(1) lit. c) C. pen., art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) C. pen.

S-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a), teza a II-a și lit.

b) C. pen.

Conform art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu

data de 03 ianuarie 2008 la zi.

Conform art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei.

S-a dispus

confiscarea corpurilor delicte (2 cuțite) folosite de inculpată la săvârșirea

infracțiunii și ridicate de la aceasta în cursul urmăririi penale.

A fost obligată

inculpata să plătească în favoarea părții civile A.L., reprezentată legal de F.L.

(mama acesteia), suma de 1.275 lei cu titlul de rentă globală aferentă perioadei

03 ianuarie 2008 - 03 iunie 2009, iar pentru viitor, începând cu data

pronunțării prezentei hotărâri, o rentă lunară în cuantum de 75 lei (până la

împlinirea vârstei de 18 ani de către partea civilă).

A fost obligată

inculpata să plătească părții civile A.M. despăgubiri civile în sumă totală de

28.250 lei (din care 3.250 lei daune materiale și 25.000 lei daune morale), cu

dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata

efectivă a debitului.

A fost obligată

inculpata să plătească în favoarea părții civile A.M. suma de 1.100 lei cu

titlu cheltuieli de judecată și în favoarea statului suma de 2.120 lei

cheltuieli judiciare.

S-a reținut ca

situație de fapt că inculpata A.B.M. a fost căsătorită cu victima A.B.T. aproximativ

3 ani, stabilindu-și domiciliul conjugal într-un apartament de bloc de pe

strada L. din municipiul Bistrița. Împreună cu aceștia, în ultimul timp a

locuit și fiul inculpatei dintr-o căsătorie anterioară, C.B.I., care la data

comiterii faptelor avea vârsta de 16 ani.

Relațiile dintre

soții A.B. erau extrem de tensionate, aceștia certându-se în ultima perioadă

aproape zilnic, îndeosebi atunci când victima venea acasă băută. Inculpata

consuma la rândul ei alcool, ceea ce a contribuit la accentuarea neînțelegerilor

din familie. Este însă cert că pe fondul consumului de alcool victima devenea

agresivă și exercita violențe fizice asupra inculpatei. De asemenea se

manifesta agresiv și față de fiul inculpatei, pe care îl amenința cu moartea.

Pentru aplanarea scandalurilor iscate în familia soților A.B. era mereu

sesizată poliția. În acest sens este de observat xerocopia unuia dintre

procesele-verbale de contravenție întocmite de Poliția Municipiului Bistrița,

datat 31 august 2007, prin care victima a fost sancționată contravențional

pentru provocarea de scandal la domiciliu (fila 199).

În după-amiaza

zilei de 3 ianuarie 2008, inculpata a călcat haine unui vecin, care apoi a

servit-o cu 100 ml alcool. Ulterior, s-a întors în apartamentul său, iar spre

seară a venit acasă și soțul ei care, după un timp, s-a întins pe pat și a

început să se uite la televizor. Inculpata stătea pe un scaun în aceeași cameră

și urmărea o emisiune la un alt televizor. După puțin timp a intrat în

apartament fiul inculpatei C.B.I., atunci în vârstă de 16 ani, însoțit de

prietenii lui, C.R.A. și T.A. Cei trei tineri s-au retras în camera alăturată,

unde au ascultat muzică „destul de tare” și au „navigat pe Internet”.

La un moment dat

soții A.B. au început să se certe, potrivit afirmațiilor inculpatei, de această

dată din cauza banilor, împrejurare în care victima a amenințat-o că o omoară

atât pe ea cât și pe fiul ei, exprimându-se în sensul că îi va tăia „ca pe o

ceapă” și îi va da „momeală la pești în Lacul C.”, unde intenționa să meargă a

doua zi la pescuit.

Apoi, prin

surprindere, victima a luat două cuțite, s-a îndreptat spre inculpată și a

lovit-o cu cuțitul în picior, cauzându-i leziunile descrise în raportul de

constatare medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală

Bistrița-Năsăud (fila 86 dosar urmărire penală), leziuni traumatice care au

necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.

În acest moment

inculpata a reacționat și a lovit victima cu piciorul în piept, împrejurare în

care aceasta a căzut pe spate, căzându-i cuțitele din mâini. Apoi, victima a

prins-o pe inculpată de picioare și a încercat să o lovească, situație în care

a căzut jos. În această împrejurare inculpata a luat cuțitele în mâini și a

început să-și lovească soțul la întâmplare, cauzându-i multiple plăgi tăiate și

înțepate (16), cu leziuni pluriviscerale. La un moment dat victima a reușit să

se ridice de jos și, ținându-se de abdomen, a deschis ușa de la camera în care

se afla fiul inculpatei și cei doi prieteni ai acestuia spunând ceva de genul

„m-a înjunghiat nebuna” sau „m-a omorât nebuna” (fila 55).

Imediat,

martorul T.A. a telefonat la „salvare”, iar C.B.I. i-a cerut victimei să rămână

în camera sa până când, împreună cu C.R.A. a luat cuțitele din mâinile mamei

sale. Victima s-a întors în „camera mare”, iar după ce C.B.I. a explicat celor

de la „Ambulanță” adresa unde erau solicitați, aceasta a căzut undeva lângă ușa

de la intrare, după care a decedat în scurt timp.

Prin raportul de

constatare medico-legală din 14 aprilie 2008 întocmit de Serviciul de Medicină

Legală Bistrița-Năsăud (filele 76-85 dosar urmărire penală) s-a concluzionat că

moartea victimei A.B.T. a fost violentă, s-a datorat unei insuficiențe

circulatorii acute, consecința unei hemoragii interne și externe produsă prin

plăgi multiple tăiate și înțepate, cu leziuni pluriviscerale. Se mai

menționează în actul medico-legal că leziunile tanatogeneratoare s-au putut

produce prin lovire activă repetată cu corpuri tăietoare-înțepătoare (posibil

cuțit corp delict) și că între leziunile tanatogeneratoare și deces există o

legătură de cauzalitate directă necondiționată.

II. Împotriva

acestei sentințe penale au declarat apel partea civilă A.M. și inculpata A.B.M.

Prima apelantă a

criticat sentința atacată, susținând că în mod greșit s-a reținut în favoarea

inculpatei scuza provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece

fapta s-a petrecut pe fondul consumului de alcool de către inculpată, ceea ce

constituie o circumstanță agravantă.

Sub aspectul laturii

civile, a învederat că eronat s-a reținut și culpa victimei, diminuându-se

astfel cuantumul despăgubirilor solicitate, proporțional cu culpa victimei de

50 %.

Inculpata

apelantă a criticat sentința, susținând că se impunea achitarea sa, deoarece fapta

a fost comisă în legitimă apărare, aceasta nu a mai fost niciodată atacată cu

un cuțit, prin urmare nu se poate susține cum a reținut instanța de fond că ea

era obișnuită cu un astfel de atac; a precizat că nu are relevanță dacă

inculpata s-a aflat sau nu sub influența băuturilor alcoolice, pentru că primul

atac al inculpatului realizează condițiile legitimei apărări, însă ceea ce a

urmat poate constitui o depășire a legitimei apărări.

În subsidiar, a

invocat acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante cu

consecința reducerii pedepsei.

Examinând

sentința atacată, din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub

toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a constatat următoarele:

În mod temeinic,

pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, prima

instanță a stabilit starea de fapt constând în aceea că, în seara zilei de 3

ianuarie 2008, în timp ce se afla acasă, cu soțul ei, victima A.B.T., între cei

doi a izbucnit o ceartă în cursul căreia victima a amenințat-o pe inculpată că

o tranșează și o aruncă la pești, după care a luat două cuțite și i-a aplicat

inculpatei o lovitură cu cuțitul în coapsă, iar aceasta l-a lovit pe soțul ei

cu piciorul în piept; în urma loviturii primite victima a scăpat cuțitele din mână,

iar inculpata le-a luat de jos și i-a aplicat la întâmplare 16 lovituri

victimei, care au dus la decesul acesteia.

Apărarea

inculpatei că nu a intenționat să-l omoare pe soțul ei deoarece ea, în esență,

doar s-a apărat, loviturile fiind aplicate victimei în timp ce aceasta o ținea

pe la spate de părul capului pe inculpată, aceasta fiind așezată în poziția

șezut, nu poate fi primită deoarece aplicarea la întâmplare a 16 lovituri de

cuțit, chiar dacă s-ar fi produs prin aplicarea loviturilor spre victima aflată

în spatele inculpatei, denotă cel puțin intenția indirectă de a suprima viața

victimei.

Susținerea că

primul act de lovire a victimei ce a urmat imediat după lovitura pe care

aceasta i-a aplicat-o inculpatei cu cuțitul în coapsa stângă, cauzându-i o

plagă tăiată de 7 cm lungime ce a necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale

pentru vindecare (fila 86 dosar urmărire penală), îndeplinește condițiile

legitimei apărări și că loviturile ulterioare constituie o depășire a stării de

legitimă apărare, nu poate fi reținută deoarece, în primul rând chiar din

declarația inculpatei rezultă că aplicarea loviturilor de cuțit a avut loc

într-un interval foarte scurt de timp, prin urmare nici sub aspectul juridic nu

pot fi fragmentate actele de lovire, astfel încât primul să fie considerat

comis sub imperiul legitimei apărări, iar următoarele 15 să constituie

depășirea acesteia, iar, în al doilea rând, este evident că aplicarea de către

victimă a unei lovituri de cuțit în coapsa inculpatei urmată de dezarmarea

victimei nu constituie, în sensul art. 44 C. pen., un atac care să justifice

aplicarea asupra atacatorului a 16 lovituri de cuțit.

De asemenea, nu

poate fi omis faptul că în camera alăturată se afla băiatul inculpatei împreună

cu prietenii săi, pe care însă inculpata nu i-a chemat să-i sară în ajutor.

Așa fiind, în

mod corespunzător prima instanță a considerat că fapta inculpatei întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută

de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Justificat,

contrar susținerilor părții civile apelante, s-a reținut în favoarea inculpatei

circumstanța atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen., deoarece lovirea inculpatei cu cuțitul în coapsa stângă de către

victimă, constituie o provocare din partea victimei, ce a fost aptă să ducă la

săvârșirea infracțiunii de către inculpată, sub stăpânirea unei puternice

tulburări.

Afirmația că

inculpata se afla sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 0,40 grame la mie, nu este de natură să înlăture tulburarea pricinuită acesteia de lovirea sa cu

cuțitul în picior.

Așa fiind, în

mod justificat s-a reținut culpa comună, în proporție de câte 50%, la

individualizarea judiciară a pedepsei instanța a ținut seama de toate

criteriile generale și speciale prevăzute de art. 72 C.

pen., aplicând inculpatei o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și

pedeapsa complimentară de 5 ani, constând în interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar instanța de

apel apreciază că pedeapsa aplicată nu poate fi diminuată deoarece minimul

pedepsei principale prevăzut pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută

de art. 175 C. pen., este închisoarea de 15 ani, iar conform art. 76

alin. (2) C. pen., închisoarea ar putea fi redusă cel mult până la 1/3 din

minimul special, însă reducerea pedepsei nu ar fi aptă să asigure reeducarea

inculpatei, deoarece conform referatului de evaluare (fila 151), reintegrarea

sa socială este condiționată de mai mulți factori; ca atare, nu se poate

considera că o perioadă mai mică de detenție ar asigura îndreptarea inculpatei.

În mod temeinic,

prima instanță a soluționat latura civilă, obligând inculpata să plătească

părții civile A.L., fiica victimei dintr-o căsătorie anterioară, 1.275 lei cu

titlu de rentă globală de la data producerii faptei până la pronunțarea

sentinței și la o rentă lunară de 75 lei până la împlinirea vârstei de 18 ani,

deoarece victima avea obligația legală de întreținere față de fiica sa minoră,

indiferent dacă în fapt a prestat sau nu întreținerea la care a fost obligat

printr-o sentință civilă anterioară.

De asemenea, în

mod temeinic prima instanță a stabilit cuantumul despăgubirilor civile pretinse

de partea civilă A.M., mama victimei, la suma totală solicitată de către

aceasta, pe care în mod just a diminuat-o la jumătate, prin reținerea culpei

comune de 50% a victimei; de aceea nu prezintă relevanță motivul invocat de

către partea civilă apelantă, conform căruia nu i s-au acordat integral

despăgubirile solicitate ce au fost dovedite.

Așa fiind, în

baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate apelurile

declarate de către inculpată și partea civilă A.M.

Așa fiind, prin Decizia

penală nr. 84/ A din 16 septembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă

A.M. si inculpata A.B.M., în prezent aflată în Penitenciarul Gherla, împotriva

sentinței penale nr. 58 din 3 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița Năsăud.

S-a menținut

măsura arestării inculpatei.

Potrivit art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei timpul arestului preventiv,

începând cu data de 03 ianuarie 2008 și până în prezent.

S-a stabilit în

favoarea Baroului de Avocați Cluj-Napoca suma de 200 lei onorariu pentru

apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.J.

S-a respins

cererea părții civile cu privire la cheltuielile judiciare.

A fost obligată

inculpata să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli

judiciare, din care 200 lei, reprezentând onorariu avocațial și partea civilă să

plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

III. Împotriva acestei

decizii penale a declarat recurs și inculpata A.B.M., criticând-o ca nelegală

prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 18

C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și

schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183

C. pen., învederând instanței faptul că victima a fost cea care a lovit-o pe

inculpată în coapsă cu cuțitul, inculpata a lovit pentru a se apăra. Cu privire

la al doilea caz de casare, a solicitat achitarea inculpatei, în conformitate

cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc.

pen., învederând instanței faptul că inculpata a acționat în legitimă apărare,

loviturile fiind aplicate pentru a-și salva viața și a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 44 C. pen., având în vedere că inculpata a acționat pentru

înlăturarea atacului material, imediat și injust îndreptat împotriva sa și a

fiului acesteia.

Examinând actele

și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică

invocate și de cazurile de casare indicate, Înalta Curte, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare are în vedere că recursul declarat de inculpata A.B.M.

se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a) Sub aspectul

primului motiv de critică întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice

dată faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., Înalta Curte are în

vedere nepertinența acestuia.

Cu titlu de

premisă Înalta Curte are în vedere că prima instanță, prin sentința pronunțată,

a reținut corect situația de fapt imputată prin examinarea completă și

convingătoare a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză și anume: procesul-verbal

de cercetare la fața locului (filele 7-8), planșele fotografice privind

aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia efectuării investigării

tehnico-științifice a locului faptei (filele 11-47), concluziile provizorii

emise de Serviciul de Medicină Legală Bistrița-Năsăud (filele 45-75), raportul

de constatare medico-legală din 14 aprilie 2008 întocmit de serviciul de Medicină

Legală Bistrița-Năsăud (filele 76-85), raportul de constatare medico-legală

privind leziunile corporale traumatice suferite de inculpată (fila 86), buletinul

de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 5 din 17 ianuarie 2008 privind pe

inculpată (fila 87), probe aflate în dosarul de urmărire penală, declarațiile

martorilor T.A., C.P.A. și C.B.I., aflați la locul faptei în momentul comiterii

infracțiunii, din faza de urmărire penală (filele 62-66), precum și cele date

de aceștia în cursul cercetării judecătorești (filele 55-56, fila 58 și filele 58-60),

declarațiile martorilor G.I. (fila 67 dosar de urmărire penală

și fila 104 dosar fond), E.F. și P.V. (filele 68-69 dosar urmărire penală și filele

73-74 dosar fond), declarațiile martorilor propuși de inculpată în apărare,

respectiv O.F., M.S., V.C.C. (filele 103, 156, 157 dosar fond), declarațiile

martorelor S.M. și G.E. audiate la cererea părții vătămate (filele 138-139 dosar

fond), toate coroborate cu declarațiile inculpatei A.B.M. date în

faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească.

Esențiale sunt

concluziile stabilite prin raportul de constatare medico-legală din 14 aprilie

2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bistrița-Năsăud (filele 76-85 dosar

urmărire penală) s-a concluzionat că moartea victimei A.B.T. a fost violentă,

s-a datorat unei insuficiențe circulatorii acute, consecința unei hemoragii

interne și externe produsă prin plăgi multiple tăiate și înțepate, cu leziuni

pluriviscerale. Se mai menționează în actul medico-legal că leziunile

tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire activă repetată cu corpuri

tăietoare-înțepătoare (posibil cuțit corp delict) și că între leziunile

tanatogeneratoare și deces există o legătură de cauzalitate directă

necondiționată.

Așa fiind,

rezultă fără echivoc că în speță, după lovirea de către victimă cu un cuțit în

picior (ce i-a produs leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 11-12

zile de îngrijiri medicale - fila 86 dosar urmărire penală) recurenta A.B.M. a

reacționat și a lovit victima cu piciorul în piept, împrejurare în care aceasta

a căzut pe spate, căzându-i cuțitele din mâini. Apoi, victima a prins-o pe

inculpată de picioare și a încercat să o lovească, situație în care a căzut

jos. În această împrejurare inculpata a luat cuțitele în mâini și a început

să-și lovească soțul la întâmplare, cauzându-i multiple plăgi tăiate și

înțepate (16), cu leziuni pluriviscerale.

Indubitabil

aplicarea a 16 lovituri de cuțit (obiect vulnerant apt să producă moartea

victimei) relevă vinovăția inculpatei A.B.M. în forma intenției directe,

aceasta prevăzând rezultatul letal al faptei sale și urmărind producerea lui

prin săvârșirea acestei fapte în sensul dispozițiilor art. 19 alin. (1) C. pen.

Așa fiind, în

mod judicios prima instanță, cât și cea de prim control judiciar, au statuat că

fapta săvârșită de inculpata A.B.M., astfel cum a fost reținută mai sus,

întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat,

prevăzută

de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., art.

73 lit. b) C. pen., vinovăția acesteia rezultând din probele enumerate anterior.

b) Nu este

fondată nici critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., prin care se tinde la reținerea legitimei apărări în

sensul dispozițiilor art. 44 C. pen. și solicitarea în consecință a achitării,

în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C.

proc. pen.

Cu titlu de premisă

se are în vedere că incidența cazului de casare mai sus indicat este relativă

la situația existenței unei contradicții esențiale, manifeste, intrinseci și

necontroversate între „ceea ce spune dosarul cauzei prin actele și lucrările

sale” și soluția de condamnare dispusă.

Or, în speță,

prin decizia recurată prin care a fost respins apelul inculpatei A.B.M., ce a

devoluat și acest motiv de critică s-a motivat corespunzător lipsa sa de

pertinență.

Se are în vedere

că în mod temeinic, pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării

adevărului, prima instanță a stabilit starea de fapt, constând în aceea că, în

seara zilei de 3 ianuarie 2008, în timp ce se afla acasă, cu soțul ei, victima

A.B.T., între cei doi a izbucnit o ceartă în cursul căreia victima a

amenințat-o pe inculpată că o tranșează și o aruncă la pești, după care a luat

două cuțite și i-a aplicat inculpatei o lovitură cu cuțitul în coapsă, iar

aceasta l-a lovit pe soțul ei cu piciorul în piept; în urma loviturii primite

victima a scăpat cuțitele din mână, iar inculpata le-a luat de jos și i-a

aplicat la întâmplare 16 lovituri victimei care au dus la decesul acesteia.

Apărarea

inculpatei că nu a intenționat să-l omoare pe soțul ei deoarece ea, în esență,

doar s-a apărat, loviturile fiind aplicate victimei în timp ce aceasta o ținea

pe la spate de părul capului pe inculpată, aceasta fiind așezată în poziția

șezut, nu poate fi primită deoarece aplicarea la întâmplare a 16 lovituri de

cuțit, chiar dacă s-ar fi produs prin aplicarea loviturilor spre victima aflată

în spatele inculpatei, denotă cel puțin intenția indirectă de a suprima viața

victimei.

Susținerea că

primul act de lovire a victimei, ce a urmat imediat după lovitura pe care

aceasta i-a aplicat-o inculpatei cu cuțitul în coapsa stângă, cauzându-i o

plagă tăiată de 7 cm lungime ce a necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale

pentru vindecare (fila 86 dosar urmărire penală), îndeplinește condițiile

legitimei apărări și că loviturile ulterioare constituie o depășire a stării de

legitimă apărare, nu poate fi reținută deoarece, în primul rând, chiar din

declarația inculpatei rezultă că aplicarea loviturilor de cuțit a avut loc

într-un interval foarte scurt de timp, prin urmare nici sub aspectul juridic nu

pot fi fragmentate actele de lovire, astfel încât primul să fie considerat

comis sub imperiul legitimei apărări, iar următoarele 15 să constituie

depășirea acesteia, iar, în al doilea rând, este evident că aplicarea de către

victimă a unei lovituri de cuțit în coapsa inculpatei urmată de dezarmarea

victimei nu constituie, în sensul art. 44 C. pen., un atac care să justifice

aplicarea asupra atacatorului a 16 lovituri de cuțit.

Se mai reține că

în același raport de constatare medico-legală din 14 aprilie 2008 al Serviciul

de Medicină Legală Bistrița-Năsăud (filele 76-85 dosar urmărire penală) s-a

arătat că potrivit raportului de constatare medico-legală (filele 76-85),

poziția „victimă-agresor” a putut fi inițial „față în față”, iar ulterior

dinamică, în cursul producerii leziunilor tanatogeneratoare. Față de

concluziile raportului de constatare medico-legală, susținerea inculpatei că nu

a lovit victima „față în față” sau că loviturile cu cuțitul ar fi fost aplicate

fără să-și vadă soțul, care stătea în spatele ei și o ținea de cap (filele 44-45

dosar fond) nu poate fi acceptată. Nu corespunde realității nici apărarea

inculpatei în sensul că după ce a lovit victima cu piciorul și a căzut pe

spate, aceasta a început să o lovească „cu pumnii în cap și peste față” (fila 52

dosar urmărire penală), întrucât cu ocazia examinării medico-legale inculpata

nu a prezentat leziuni în aceste zone ale corpului, ci doar prin tăiere la

picior (fila 86 dosar urmărire penală).

În legătură cu

aplicarea art. 44 C. pen. mai trebuie adăugat că, caracterul necesar al

apărării trebuie analizat nu numai în raport de gravitatea atacului ci și cu

posibilitățile celui atacat de a-l înfrunta. Ori, din însăși declarația

inculpatei rezultă că în timpul altercației în mod voit nu a strigat după ajutor,

deși în camera alăturată se afla fiul ei și doi prieteni ai acestuia, întrucât

„îi era rușine de copii” și a sperat că soțul ei „se va potoli cum făcea de

fiecare dată” (fila 45 dosar fond).

În aceste

condiții, chiar dacă s-ar considera ca fiind reală afirmația inculpatei că

victima ar fi lovit-o ulterior (după lovitura cu cuțitul în picior) peste față

și cap (însă fără a-i cauza în acest fel leziuni corporale), ținând seama că

între soții A.B. au mai avut loc conflicte similare, nu se poate accepta ideea

că inculpata s-a aflat în fața unui atac de natură a genera starea de legitimă

apărare care să justifice aplicarea de lovituri multiple cu cuțitele. În acest

context este de observat că după ce în cădere victima a scăpat cuțitele din

mâini, aceasta nu a încercat să le „recupereze” și să continue agresiunea

asupra inculpatei.

Urmează ca, în

baza art. 385

16

alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc.

pen., să se compute prevenția pentru recurenta inculpată de la 03 ianuarie 2008

la zi.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpata A.B.M. împotriva Deciziei penale nr. 84/ A din 16 septembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate,

durata reținerii și arestării preventive de la 03 ianuarie 2008 la 04 noiembrie

2009.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 04 noiembrie 2009.