ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3004/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 18 ianuarie 2013, Tribunalul Galați în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen. în referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul I.I., la pedeapsa închisorii în cuantum de 15 ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) și d) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată (faptă comisă în intervalul 24-26 octombrie 2010).

În conformitate cu disp. art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) și d) C. pen.

În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului I.I. și, în conformitate cu art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia perioada executată începând cu data de 22 octombrie 2012 la zi.

A constatat că partea vătămată P.A.M. nu s-a constitut parte civilă în cauză.

În conformitate cu disp. art. 17 alin. (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate P.A.M. cu titlu de daune morale suma de 7.000 lei.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În temeiul disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 1.250 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul cu nr. 849/P/2010, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și înregistrat sub nr. 5551/121/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I.I. pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut, în esență, că în perioada 24-26 octombrie 2010, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a întreținut relații sexuale normale, anale și orale cu partea vătămată P.A.M. în vârstă de 14 ani și 10 luni, cunoscând vârsta acesteia, prin întrebuințare de violențe și amenințări;

Anterior începerii cercetării judecătorești, inculpatul Ion Ionel, asistat de apărător ales, a declarat că își asumă în totalitate situația faptică reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, asumându-și implicit probatoriul administrat în prima fază a procesului penal și înțelegând să recurgă la procedura prev. de art. 320

1

C. proc. pen. cu referire la disp. art. 320 alin. (7) C. proc. pen.; în acest sens inculpatul a fost audiat, judecata având loc, în privința laturii penale a cauzei, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut că inculpatul I.I. zis „T.” locuiește pe raza județului Brăila, nu are ocupație iar din copia fișei de cazier judiciar rezultă că, în perioada 1992-2010, acesta a fost condamnat de instanțele de judecată pentru comiterea mai multor infracțiuni de tâlhărie, furt calificat, infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.

În cursul lunii decembrie 2009, de la fiul său I.F.A. zis „L.” în vârstă de 15 ani, inculpatul a aflat numărul de telefon al părții vătămate P.A.M. care locuiește în satul Pleșa, comuna Berești - Meria, județul Galați împreună cu bunica sa, martora O.M., părinții părții vătămate fiind plecați din țară.

Inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vătămată cu care a început o așa-zisă „relație de prietenie”, cei doi întâlnindu-se deseori pe raza satului Pleșa.

Încă din momentul în care s-au cunoscut, partea vătămată i-a spus inculpatului că are vârsta de 14 ani și este elevă în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială din satul Pleșa.

Profitând de naivitatea părții vătămate P.A.M., datorată vârstei fragede, inculpatul I.I. zis „T.” i-a spus că se numește „V.C.I.” și că are vârsta de 25 ani, în realitate având 39 de ani.

În dimineața de 24 octombrie 2010,inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vătămată și i-a spus că în cursul zilei va veni în satul Pleșa, stabilind să se întâlnească în stația de autobuz.

Astfel cum cercetările au dovedit intenția inculpatului era aceea de a o duce pe partea vătămată în municipiul Brăila la apartamentul pe care-l deținea cu chirie pentru a întreține cu ea relații sexuale.

Drept urmare, în aceeași zi, inculpatul s-a deplasat în satul Pleșa cu autoturismul condus de martorul N.A., fiind însoțiți și de martorii I.F.A. zis „L.” și T.L. zisă „L.”, prietena acestuia din urmă.

Aici s-au întâlnit cu partea vătămată P.A.M. căreia inculpatul i-a cerut să urce în mașină sub pretextul unei invitații la pizzeria din zonă la care mai fuseseră și altă dată.

Partea vătămată a fost de acord și a urcat în mașină alături de inculpat și de cei trei martori.

Când au ajuns în dreptul pizzeriei, inculpatul a refuzat să oprească autoturismul, motivând că vor merge să alimenteze la o stație de benzină.

Văzând că autoturismul a părăsit comuna Berești și apoi municipiul Galați, partea vătămată a devenit neliniștită și l-a întrebat pe inculpat unde o duce.

Inculpatul i-a spus că vor merge împreună la locuința lui din municipiul Brăila pentru a-i cunoaște familia după care, a doua zi, o va aduce acasă în satul Pleșa.

Inițial, partea vătămată nu a fost de acord, cerându-i inculpatului să o ducă acasă, însă acesta a refuzat și i-a dat asigurări că nu i se va întâmpla nimic rău.

Când au ajuns în municipiul Brăila, partea vătămată, martorii I.F.A., N.A. și T.L. și inculpatul I.I. zis „T.” au urcat în apartamentul pe care acesta din urmă îl deținea cu chirie.

Aici se mai aflau martorii B.V.M. zisă „C.”, E.F. zisă „F.”, P.G. zisă „A.” și I.N. zis „A.” (cel de-al doilea fiu al inculpatului I.I.).

Inculpatul I.I.l a prezentat-o pe partea vătămată P.A.M. ca fiind „iubita lui”.

La un moment dat, partea vătămată P.A.M. a mers în dormitor pentru a se uita la televizor. În urma ei în cameră a intrat și inculpatul I.I.

Acesta i-a cerut să se dezbrace. Pentru că partea vătămată a refuzat, inculpatul a lovit-o peste față și a dezbrăcat-o de haine, rupându-i nasturii de la pantaloni.

Partea vătămată a început să plângă și i-a cerut inculpatului să o lase în pace. Acesta a lovit-o din nou în abdomen după care, timp de aproximativ două ore, a întreținut cu ea relații sexuale normale, anale și orale.

De teama inculpatului care o amenințase cu bătaia, partea vătămată nu a solicitat ajutorul martorilor aflați în camera alăturată.

Conform declarațiilor părții vătămate, în momentul în care inculpatul I.I. s-a dezbrăcat de haine a observat că pe corp avea mai multe tatuaje, ulterior partea vătămată recunoscându-l din planșele foto prezentate de lucrătorii de poliție.

Continuându-și activitatea infracțională, în seara de 25 octombrie 2010 și în dimineața de 26 octombrie 2010, în aceeași modalitate, respectiv prin întrebuințare de acte de violență, inculpatul a întreținut relații sexuale normale cu partea vătămată P.A.M.

De menționat că, în toată această perioadă, atât martora O.M., bunica părții vătămate, cât și martora C.I., prietena părții vătămate, au încercat să ia legătura telefonic cu partea vătămată, ocazie cu care au constatat că telefonul era închis.

În cursul zilei de 26 octombrie 2010, la insistențele părții vătămate, inculpatul i-a cerut martorului N.A. să o ducă acasă în satul Pleșa, lucru care s-a și întâmplat.

Odată ajunsă la domiciliu, partea vătămată i-a povestit martorei O.M. că a fost violată de inculpatul I.I.

În aceeași zi, partea vătămată a fost examinată medico-legal.

Cu această ocazie s-a concluzionat că minora prezintă deflorare recentă posibil produsă în intervalul 24-26 octombrie 2010, precum și fisuri anale posibil produse prin raport sexual anal.

Prezența spermatozoizilor în secrețiile vaginale și anale confirmă consemnarea unor rapoarte sexuale cu intromisiune, pe cale vaginală și anală. Pe corp nu prezintă leziuni de violență, necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea fisurilor anale.

În cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei inculpatul a solicitat totodată și reținerea circumstanțelor atenuante judiciare - a unui concurs între cauzele de agravare și cele de atenuare a pedepsei, raportat la conduita sa sinceră afișată pe parcursul anchetei și la conduita sa procesuală.

Instanța a apreciat ca fiind nefondată cererea inculpatului I.I. privind reținerea circumstanțelor atenuante invocate, comportamentul procesual corect nefiind prefigurat pe parcursul urmăririi penale; astfel inculpatul în cauză s-a sustras de la urmărirea penală și de la prima parte a cercetării judecătorești, punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis în lipsă fiind confirmată abia la 22 octombrie 2012.

Pentru considerentele arătate tribunalul a apreciat ca fiind angajată vinovăția inculpatului Ion Ionel pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată prevăzute de disp. art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere, în mod deosebit, natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunii (infracțiune lezând morala publică și cele mai elementare drepturi vizând demnitatea umană) corelativ cu elementele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și cu comportamentul procesual, anterior precizat al acestuia.

Astfel, inculpatul în cauză nu se află la primul conflict cu legea penală, fișa de cazier judiciar a acestuia (fila 275-277 dosar urm.pen.) evidențiind 8 condamnări anterioare pentru infracțiuni contra patrimoniului dar și pentru infracțiuni de violență și infracțiuni la regimul circulației rutiere; ultima condamnare-sentința penală nr. 1869 din 27 septembrie 2011 a Judecătoriei Brăila - definitivă prin Decizia penală 41/ R din 11 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, vizează o pedeapsă a închisorii în cuantum de 1 an și 2 luni atrăgând asupra inculpatului starea de recidivă postexecutorie (art. 37 lit. b) C. pen.).

Față de toate aceste instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă într-un cuantum apropiat de limita maximă a textului legal incriminator, limită redusă ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Sub aspectul laturii civile s-a constatat că nu au fost formulate pretenții civile de către partea vătămată P.A.M.; însă, avându-se în vedere dispozițiile legale procedurale prev. de art. 17 alin. (3) C. proc. pen. corelativ cu starea de minorat a părții vătămate, instanța l-a obligat pe inculpat la plata unor daune morale care să echilibreze oarecum trauma psihică suportată de aceasta.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul I.I. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei, apreciat prea aspru în raport cu conduita procesuală sinceră manifestată în cursul procesului, precum și a împrejurării că s-a predat singur organelor de poliție, atunci când a aflat că pe numele său a fost emis un mandat de arestare preventivă.

A solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale atacate și în rejudecare reducerea cuantumului pedepsei principale.

Prin Decizia penală nr. 140/ A din 21 mai 2013, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul I.I. împotriva sentinței penale nr. 29 din 18 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 5551/121/2012.

A desființat în parte sentința penală nr. 29 din 18 ianuarie 2013 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:

A redus, de la 15 (cincisprezece) ani închisoare, la 11 (unsprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului I.I., în prezent deținut în Penitenciarul Galați, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A menținut starea de arest a inculpatului și a computat din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive, de la 22 octombrie 2012 la zi (respectiv, 21 mai 2013).

A dispus avansarea, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Galați, a sumei de 75 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. G.D.).

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că fapta săvârșită de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., texte de Lege în baza cărora, în mod corect instanța de fond a procedat la condamnarea acestuia, în condițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul s-a prevalat în fața instanței de fond de aceste dispoziții legale.

Curtea a constatat că, procedând la individualizarea pedepsei, prima instanță s-a orientat către limita maximă a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol reținută în sarcina inculpatului, raportându-se în exclusivitate la pericolul social ridicat al faptei și al împrejurărilor care au agravat răspunderea penală.

Instanța de control judiciar a mai constatat că în mod corect prima instanță a apreciat că nu poate fi reținută în favoarea inculpatului vreuna dintre circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen., însă a apreciat că pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului este prea aspră și, în consecință, admițând apelul declarat de acesta i-a redus pedeapsa de la 15 ani închisoare la 11 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, inculpatul I.I., acesta solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp. art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte amintește că Decizia penală nr. 140/ A a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost pronunțată la data de 21 mai 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar rezultă că inculpatul Ion Ionel, în perioada 24 octombrie 2010 - 26 octombrie 2010, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut, prin întrebuințare de violențe și amenințări, relații sexuale, anale și orale cu partea vătămată P.A.M., în vârstă de 14 ani și 10 luni, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. în referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpat nu se încadrează în cazurile de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen.

Potrivit art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Înalta Curte amintește că acest caz de casare permite Înaltei Curți să exercite controlul judiciar numai asupra chestiunilor de drept nu și asupra situației de fapt sau a modului de individualizare a pedepselor.

Criticile formulate de recurentul inculpat se referă la greșita individualizare a pedepsei cu privire la cuantumul acesteia.

Înalta Curte amintește că din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o Curte de Casație, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.

Aspectele invocate de recurent cu privire la modul de individualizare a pedepsei exced conținutului cazului de casare evocat, care se referă doar la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele stabilite de lege.

Legiuitorul stabilește în termeni imperativi limitele acestui caz de casare neexistând posibilitatea prorogării câmpului de aplicare și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege.

Reținerea unor circumstanțe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, stabilirea modalității de executare a pedepsei sunt împrejurări ce țin de procesul de individualizare a pedepselor și nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a modificării cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., în sensul că hotărârea recurată poate fi criticată doar sub aspectul nelegalității pedepsei, fapt pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de inculpat sub acest aspect.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va computa prevenția inculpatului I.I. de la 22 octombrie 2012 la 4 octombrie 2013.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva Deciziei penale nr. 140/ A din 21 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 22 octombrie 2012 la 04 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2013.