ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3236/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3236/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 139 din 9 iulie 2012

pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 4159/101/2012, au fost

respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul

B.C.C., prin apărătorul său, iar inculpatul B.C.C. (fără ocupație, 12 clase,

necăsătorit, fără antecedente penale) a fost condamnat la:

- 12 ani închisoare

și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3), teza I,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.- parte vătămată fiind D.Ș.;

În baza art. 71 alin.

(1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.;

- 2 luni închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. - împotriva părții

vătămate Ț.E.C.

Conform art. 71 alin.

(1) și (2) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până

la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de

pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării

pedepsei.

- 2 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. -

împotriva părții vătămate Ț.E.C.;

S-a făcut aplicarea

art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., în sensul că s-a aplicat acestui inculpat

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- 3 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. e)

C. pen., împotriva părții vătămate P.D.A.

S-a făcut aplicarea

art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., în sensul că s-a aplicat acestui inculpat

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea

acestor pedepse, urmând ca inculpatul B.C.C. să execute pedeapsa cea mai grea,

de 12 ani închisoare, care s-a sporit cu 1 an, astfel că, în final, va executa

pedeapsa principală de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, și lit. b) C. pen.

În baza art. art. 88

C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din

pedeapsa principală durata reținerii din data de 30 martie 2012, ora 17:48 și până

în data de 31 martie 2012, ora 16:48, precum și a arestării preventive,

începând cu 9 aprilie 2012, la zi.

În baza art. 350

alin. (1), rap. la art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a menținut

starea de arest a inculpatului B.C.C.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008, a fost obligat inculpatul B.C.C. să se supună prelevării de

probe biologice, în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J., după

rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Conform art. 14 și 17

C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă

și s-a dispus obligarea inculpatului B.C.C. să plătească părții civile R.D.Ș.,

prin reprezentant legal R.G., suma de 5.000 euro, în echivalentul în RON la

momentul plății, cu titlu de daune morale.

A fost admisă

acțiunea civilă și s-a dispus obligarea inculpatului B.C.C. să plătească părții

civile P.D.A. suma de 1.200 RON, cu titlu de daune materiale.

S-a luat act de

faptul că partea vătămată Ț.E.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.C.C. la plata sumei de

1.156,84 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către Statul Român, din care

806,84 RON reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza

de urmărire penală, iar suma de 350 RON reprezintă contravaloarea cheltuielilor

judiciare efectuate de stat în faza de judecată.

În baza art. 193

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.C.C. la plata sumei de

1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă R.D.Ș., prin

reprezentant legal R.G., reprezentând onorariul apărătorului angajat de

aceasta.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, în perioada ianuarie - martie 2012,

inculpatul B.C. a întreținut în trei rânduri reiații intime cu partea vătămată

R.D.Ș., în vârstă de 12 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se

apăra și de a exprima un consimțământ valabil.

Astfel, la 21

ianuarie 2012, partea vătămată minoră R.D.Ș. a mers împreună cu prietena ei,

martora T.L., în apartamentul lui Ș.I.C., din Vânju Mare, iar acolo i-au

întâlnit pe martorul D.A., prietenul martorei T.L., și pe inculpatul B.C.C.,

care era în relații de prietenie cu partea vătămată minoră din data de 1

decembrie 2011.

Întrucât cei doi

băieți consumau vin, inculpatul a invitat-o pe partea vătămată minoră să

deguste și ea din alcool, după care, i-a solicitat să meargă în camera

alăturată, unde au întreținut relații sexuale, martorii rămânând, în tot acest

timp, în holul apartamentului.

La 31 ianuarie 2012,

în timp ce se deplasa spre școală, partea vătămată minoră R.D.Ș. a fost sunată

pe telefonul mobil de inculpat și i-a solicitat să se întâlnească în același

apartament, motivându-i că are să-i spună ceva.

Partea vătămată

minoră i-a găsit în apartament pe inculpat și pe martorul E.A., care consumau

vin, iar inculpatul i-a cerut părții vătămate să-l însoțească în încăperea

alăturată. Întrucât minora a refuzat, inculpatul B.C.C. a luat-o pe aceasta de

mână și a forțat-o să intre în cameră, după care, în această încăpere,

inculpatul a tras hainele de pe partea vătămată, i-a rupt acesteia chiloții, a

lovit-o cu palma și a tras-o de păr, în ciuda opoziției acesteia, care a țipat,

cerându-i inculpatului să o lase în pace. În cele din urmă, prin constrângere,

inculpatul a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată, fără să

folosească prezervativ.

Auzind gălăgie,

martorul E.A. a intrat în încăpere, însă raportul sexual se consumase deja,

găsind-o pe partea vătămată pe pat, dezbrăcată. Inculpatul i-a propus

martorului să întrețină și el raport sexual cu partea vătămată, însă acesta a

refuzat, reproșându-i, totodată, inculpatului că nu așa trebuie să se poarte cu

fetele.

În momentul în care

inculpatul a mers la baie, partea vătămată minoră a profitat de împrejurare și

a părăsit apartamentul.

S-a mai reținut că,

în data de 21 martie 2012, după ce partea vătămată a ieșit de la cursurile

școlare, la propunerea inculpatului, aceasta a mers cu inculpatul în

apartamentul numitului M.M., unde au întreținut un raport sexual normal.

În noaptea de 27/28

august 2011, în jurul orei 02:30, inculpatul B.C.C., aflându-se în centul

orașului Vânju Mare, în urma unui conflict spontan cu partea vătămată Ț.E.C., a

lovit-o pe aceasta cu pumnul în față, iar cu o sticlă de bere a aruncat și a spart

unul din geamurile autoturismului părții vătămate, marca F.E., cu nr. de

înmatriculare MH-AA-AAA.

La 2 ianuarie 2012,

între orele 17:00 - 18:30, partea vătămată P.D.A. se afla în incinta sălii de

sport din orașul Vânju Mare, participând la un meci de fotbal, fapt pentru care

a lăsat geaca și telefonul mobil pe o bancă de lângă teren, la încheierea

meciului constatând că telefonul mobil nu se mai afla în locul în care îl

lăsase.

În urma cercetărilor

penale efectuate de organele de poliție a rezultat că autorul sustragerii

telefonului mobil este inculpatul B.C.C., care s-a aflat pentru o perioadă de

timp în sala de sport, plecând înainte de încheierea meciului de fotbal.

În urma verificărilor

listingurilor convorbirilor telefonice efectuate după comiterea furtului de pe

telefonul respectiv, chiar dacă în acesta se introdusese o altă cartelă, a

rezultat că telefonul a fost folosit de inculpatul B.C.C. în nenumărate

rânduri, în cursul lunii ianuarie 2012, folosind o cartelă telefonică cu

numărul său de telefon, pe care îl avea de mai mult timp și se afla în memoria

telefoanelor mobile ale prietenilor săi.

Astfel, instanța de

fond a apreciat că fapta inculpatului B.C.C. (de a întreține în trei rânduri,

dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, raporturi sexuale normale

cu victima D.A.M. (care avea la acel moment vârsta de 13 ani), profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința) întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3)

teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar nu ale infracțiunii

prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen., iar faptele inculpatului B.C.C. (care

în noaptea de 27/28 august 2011 l-a lovit cu pumnul în față pe Ț.E.C., iar apoi

i-a distrus geamul lateral stânga spate de la autoturismul F.E., cu numărul de

înmatriculare 69-AA-AAA) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen. și de art. 217 alin. (1) C. pen.; fapta

aceluiași inculpat (care în data de 2 ianuarie 2012 i-a sustras părții vătămate

P.D.A. un telefon mobil marca N.E., din incinta sălii de sport din localitatea

Vânju Mare) s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1)

lit. e) C. pen., iar nu cea a infracțiunii de însușirea bunului găsit prevăzută

de art. 216 C. pen., întrucât, din declarația părții vătămate, declarațiile

martorului P.V.D. și din procesul-verbal de la dosarul de urmărire penală, a rezultat

că inculpatul a intrat în posesia acelui telefon mobil prin sustragerea

acestuia.

La individualizarea

pedepselor (principală, accesorie și complementară, după caz) instanța de fond

a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre

cele patru infracțiuni comise de inculpatul B.C.C., natura infracțiunilor,

împrejurările în care au fost comise, urmările produse (de pildă, urmare a

comiterii infracțiunii de viol, victima R.D.Ș. are o serie de probleme de

natură psihologică, după cum reiese din înscrisul de la dosarul cauzei),

persoana și conduita inculpatului (care anterior a creat în localitatea Vânju

Mare o serie de probleme, datorită comportamentului său, constant antisocial,

după cum rezultă, de pildă, din ancheta socială de la dosar; pe parcursul

cercetărilor a dat declarații cu conținut contradictoriu, iar în final a

recunoscut doar unele aspecte, ce reieșeau în mod evident și din ansamblul

probelor ce au fost administrate).

Instanța de fond a

avut în vedere și mențiunile din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de

probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți, potrivit cărora inculpatul B.C.C.

are o capacitate scăzută de apreciere critică a comportamentului său, o

capacitate scăzută de conștientizare a consecințelor unor situații

potențial-riscante și nu prezintă empatie pentru partea vătămată.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel inculpatul B.C.C. și partea vătămată R.D.Ș.

Partea vătămată

R.D.Ș. a criticat sentința pentru netemeinicie, sub aspectul soluționării

laturii civile a cauzei, susținând că în mod nejustificat instanța de fond a

acordat despăgubiri pentru daunele morale într-un cuantum deosebit de mic față

de suma pretinsă de apelantă, solicitând obligarea inculpatului la plata de

despăgubiri pentru daune morale în sumă de 30.000 euro.

Inculpatul B.C.C. a

criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate în ceea ce privește

încadrarea juridică dată faptelor.

A apreciat că din

materialul probator administrat în cauză nu rezultă împrejurarea că ar fi

exercitat acte de violență psihică sau fizică asupra părții vătămate, pentru a

o determina pe aceasta să întrețină raporturi sexuale. Dimpotrivă, a învederat

că, din declarația dată de partea vătămată nemijlocit în fața instanței de

control judiciar, ca și din depozițiile martorilor audiați de instanța de apel,

rezultă că aceasta a acceptat să întrețină relații intime cu el, nu ar fi avut

o atitudine agresivă față de minoră, care, cu excepția situației din luna

ianuarie 2012, când ar fi constrâns-o să întrețină relații intime, a acceptat

această situație de fapt.

A solicitat

schimbarea încadrării juridice date faptelor din infracțiunea de viol în

varianta prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen., în infracțiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

A apreciat, de

asemenea, că se impune reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, cu

consecința coborârii pedepselor sub minimul special, invocând circumstanțele

reale ale săvârșirii infracțiunilor, dar și circumstanțele sale personale,

constând în lipsa antecedentelor penale, atitudinea manifestată în faza de

urmărire penală și de cercetare judecătorească, precum și vârsta sa.

În ceea ce privește

celelalte infracțiuni reținute în sarcina sa, a susținut că s-a făcut dovada săvârșirii

acestora, dar a solicitat instanței reținerea de circumstanțe atenuante

judiciare pentru considerentele expuse anterior.

Prin Decizia penală

nr. 163 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fost admis apelul inculpatului B.C.C., a fost desființată

sentința în parte, sub aspectul laturii penale, și, în rejudecare:

A fost descontopită

pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, care au fost repuse în

individualitatea lor, înlăturându-se sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infr. prev. de art.

197 alin. (1) și alin. (3) teza I cu aplic. art. 41 C. pen. în două infracțiuni

prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. și o infracțiune prev. de art. 197 alin.

(1) și alin. (3) teza I C. pen.

În baza art. 198

alin. (1) cu aplic. art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost

condamnat inculpatul B.C.C. la 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 198

alin. (1) cu aplic. art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost

condamnat inculpatul B.C.C. la 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 197

alin. (1) și alin. (3) teza I cu aplic. art. 74 lit. a), c) și 76 lit. a) C.

pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 180

alin. (1) cu aplic. art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. e) C. pen., l-a

condamnat pe același inculpat la 200 RON amendă.

În baza art. 217

alin. (1) cu aplic. art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. e) C. pen., l-a

condamnat pe același inculpat la 300 RON amendă.

În baza art. 208

alin. (1), 209 alin. (1) lit. e), cu aplic. art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit.

c) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. e), art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele în cea

mai grea, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare - pedeapsă principală

și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. - pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C.

pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale - pedeapsă accesorie.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost menținută

măsura arestării preventive față de inculpat și dedus arestul preventiv în

continuare, la zi.

A fost respins apelul

părții civile R.D.Ș., ca nefondat.

Apelanta-parte civilă

a fost obligată la 400 RON, cheltuieli judiciare statului, din care suma de 300

RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a fi achitat

din fondurile Ministerului Justiției.

Instanța de control

judiciar a reținut că la 22 aprilie 2013, partea vătămată a declarat în fața

instanței de apel că l-a cunoscut pe inculpat la 31 decembrie 2011 și că a

întreținut relații intime cu acesta, de bună voie, în două rânduri, la 21

ianuarie 2012 și, respectiv, la 21 martie 2012, inițial în apartamentul lui

Ș.I.C., iar ulterior în apartamentul numitului M.M.

De fiecare dată,

partea vătămată a declarat că nu a fost constrânsă în niciun mod de inculpat și

că, implicit, a întreținut relații intime cu acesta de bună voie.

În ceea ce privește

faptele petrecute la 31 ianuarie 2012, victima a declarat că a fost sunată de

inculpat dimineața, la orele 07:00, acesta propunându-i să se întâlnească

pentru a discuta diverse probleme, inculpatul aflându-se în apartamentul

martorului E.A., cu care consuma băuturi alcoolice. Victima a fost de acord să

se întâlnească cu inculpatul, acesta i-a propus să consume băuturi alcoolice,

dar minora a refuzat, situație în care apelantul a exercitat acte de violență

împotriva sa, dezbrăcând-o cu forța și aplicându-i mai multe lovituri cu palma,

peste față.

Partea vătămată a

opus rezistență și i-a cerut inculpatului să o elibereze, dar acesta a refuzat,

situație în care a intervenit martorul E.A., care se afla în camera învecinată

și care i-a spus inculpatului "că nu așa trebuie să se poarte cu

fetele".

Inculpatul, care se

afla într-o stare evidentă de ebrietate, i-a propus martorului să întrețină și

el relații sexuale cu victima, dar acesta a refuzat. După ce i-a aplicat mai

multe palme peste față și a tras-o de păr, inculpatului i s-a făcut rău și s-a

deplasat la baie, astfel că victima a putut să părăsească incinta și să meargă

la școală.

Prin urmare, pentru

fapta din 31 ianuarie 2012 se constată că sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de viol, conform art. 197 alin. (1) și (3) teza I

C. pen.

Pentru această

infracțiune instanța a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice,

constatându-se că primele două fapte constituie de fapt infracțiunile de act

sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

Având în vedere

circumstanțele reale în care s-au comis infracțiunile, constând în acordul

manifestat de partea vătămată de a se întâlni de fiecare dată cu inculpatul,

dar și circumstanțele personale ale acestuia, Curtea a apreciat că se impune

reținerea de circumstanțe legale atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C.

pen., cu consecința prev. de art. 76 C. pen.

Referitor la

celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, s-a constatat că

acestea au fost comise.

Referitor la apelul

declarat de partea vătămată, față de circumstanțele expuse anterior și de

conduita manifestată de aceasta, constând în disponibilitatea de a se întâlni

și de a întreține relații intime cu inculpatul, Curtea a apreciat că în mod

just a fost cuantificată suma acordată cu titlu de despăgubiri pentru daune

morale, urmând să se dispună respingerea apelului declarat, ca nefondat.

Împotriva acestei din

urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și pct. 17

2

C. proc. pen. și solicitând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

viol prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. întrucât lipsește

unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume vinovăția, sau, cel

puțin, să fie dată o eficiență sporită circumstanțelor atenuate și să-i fie

redusă pedeapsa rezultantă, pe care o apreciază ca fiind prea aspră.

Examinând recursul

declarat de inculpatul B.C.C. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

- deși a fost

declarat în termen, recursul de față nu a fost motivat decât oral, cu prilejul

dezbaterilor ce au urmat în ședința publică de judecată din 23 octombrie 2013,

contrar prevederilor 385

10

alin. (2) C. proc. pen.;

- în această

situație, potrivit art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen.,

instanța de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare

(întotdeauna) din oficiu;

- decizia atacată a

fost pronunțată la 30 aprilie 2013, adică după intrarea în vigoare - la 15

februarie 2013 - a Legii nr. 2/2013;

- în aceste

circumstanțe, motivul de recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. - având ca

finalitate achitarea inculpatului - nu poate fi examinat deoarece, pe de o

parte, nu a fost formulat în scris, cu cel puțin 5 zile înaintea primului

termen de judecată (art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.), iar pe de

altă parte, după modificarea adusă prin Legea nr. 2/2013 alineatului (3) al

art. 385

9

C. proc. pen., acest caz de casare nu mai este unul dintre

acelea care se iau în considerare întotdeauna din oficiu;

- nici motivul de

recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen. - având ca finalitate reducerea pedepsei - nu poate fi

examinat (nici dacă recursul ar fi fost motivat în termen!), deoarece, după

modificarea operată prin aceeași lege (nr. 2/2013), sus-menționatul text de

lege reglementează un caz de casare exclusiv de nelegalitate, încât

netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării

pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

Față de

considerentele expuse, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia

atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la

casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva Deciziei

penale nr. 163 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă 600 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva Deciziei penale nr.

163 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii din data de 30 martie 2012 și arestării

preventive de la 9 aprilie 2012 la 23 octombrie 2013.

Obligă recurentul-inculpat

la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ