ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3151/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 154 de la 12 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul cu nr. 4877/101/2011, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 lit. c) C. penal rap. la art. 76 lit. c) C. pen. și art. 13 C. penal, a fost condamnat inculpatul F.M.  la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen.; în baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; în baza art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 lit. c) C. penal rap. la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen.; în baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul F.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen., în baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de trei ani, calculat în condițiile art. 86

2

C. pen.; în baza art. 86

3

alin. (1), (2) și (3) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, inculpatul F.M. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la organele desemnate cu supravegherea sa; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului său de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; e) să nu intre în legătură cu partea vătămată D.C. sau membrii familiei acesteia.

S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți, căruia i s-au comunicat datele de la lit. a) - e); în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată, perioada reținerii de la data de 10 martie 2011, la data de 11 martie 2011; în baza art. 359 alin. (1), (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere; în baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului F.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce s-a dispus a se executa în condițiile art. 66 C. pen., în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D.C.; în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul F.M. să-i plătească părții civile D.C. echivalentul în RON a sumei de 6.000 euro, la cursul oficial al B.N.R., la data plății, cu titlu de despăgubiri civile - daune morale; s-a luat act că victima F.M.M. nu a participat în cadrul procesului penal în calitate de parte vătămată și nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul F.M. la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 1.000 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale, iar suma de 2.000 RON reprezentând cheltuieli efectuate în fața instanței de fond inclusiv, sumele de 150 RON reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, sume ce s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 112/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului F.M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., constând în fapt în aceea că, în luna octombrie 2008, prin intermediul prietenei sale T.A., persoana vătămată F. (fostă V.) M.M. l-a cunoscut pe inculpatul F.M.

Cu această ocazie, inculpatul le-a propus martorei și persoanei vătămate să meargă cu el în Italia, unde le va găsi un loc de muncă. Totodată, inculpatul i-a promis minorei V.M.M. că intenționează să se căsătorească cu aceasta. Persoana vătămată minoră a acceptat propunerea inculpatului, dar i-a adus la cunoștință că părinții ei nu o vor lăsa să meargă în Italia și nu vor fi de acord să semneze procura necesară trecerii frontierei.

La sfârșitul lunii octombrie 2008, T.A. și persoana vătămată F. (fostă V.) M.M., însoțite de F.V. și F.M., au plecat în Italia, prețul transportului fiind achitat de inculpat.

În Italia, minora a fost găzduită într-o baracă, în localitatea Biceglie, unde locuiau și ceilalți membrii ai familiei inculpatului.

La aproximativ o săptămână de când a ajuns în Italia, întrucât minora nu avea de lucru, inculpatul a atenționat-o că va trebui să cerșească pentru a-și câștiga mijloacele de subzistență.

Întrucât persoana vătămată a refuzat, aceasta a fost obligată să cerșească, prin exercitarea de violențe fizice și amenințări, de către inculpat. Ulterior, după ce a devenit majoră la data de 16 februarie 2009, persoana vătămată a avut o relație de concubinaj cu inculpatul și a născut doi copii, continuând să cerșească împreună cu aceștia.

Deși, între părți exista o relație de concubinaj, inculpatul a întreținut relații și cu alte persoane de sex feminin.

La data de 21 ianuarie 2011, inculpatul și persoana vătămată s-au căsătorit, fiind împreună și în prezent.

În vara anului 2010, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată D.C. din comuna Eșelnița, județul Mehedinți, aceasta având 6 clase și posibilități materiale reduse. În urma discuțiilor dintre cei doi, partea vătămată a acceptat să meargă în Italia cu inculpatul F.M. care și-a manifestat intenția de a se căsători cu aceasta. La scurt timp după ce au ajuns în Italia, inculpatul a cazat-o pe partea vătămată într-o baracă și a obligat-o prin exercitarea de violențe și amenințări, să practice prostituția cu diverși cetățeni italieni, însușindu-și sumele obținute.

După aproximativ o săptămână, inculpatul a acceptat ca partea vătămată să se întoarcă în România și i-a achitat contravaloarea transportului.

Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului F.M. - care, în luna octombrie 2008, a racolat prin inducere în eroare (promisiuni de căsătorie) pe victima minoră, F. (V.) M.M., a transportat-o în Italia, prin facilitarea trecerii frontierei de stat și a găzduit-o în localitatea Biceglie, în scopul obligării, prin constrângere fizică și morală, la practicarea cerșetoriei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, iar fapta aceluiași inculpat - care, în vara anului 2010, a racolat prin inducere în eroare (promisiuni de căsătorie) pe partea vătămată, D.C., a transportat-o în Italia și a găzduit-o în localitatea Biceglie, în scopul obligării, prin constrângere fizică și morală, la practicarea prostituției - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al acestor gen de infracțiuni, criteriile înscrise la art. 72 C. pen., faptul că inculpatul a avut o atitudine procesuală relativ sinceră, nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză. De asemenea, în condițiile în care acesta s-a prezentat în fața organelor de anchetă și în fața instanței, în cursul procesului penal, s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

În raport de aceste elemente, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. rap. la art. 76 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen., iar pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Apreciind că nu se impune executarea efectivă a pedepsei, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., privind suspendarea executării sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de trei ani, calculat în condițiile art. 86

2

art. 86

3

alin. (1), (2) și (3) C. pen., atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului F.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța de fond a apreciat întemeiată cererea părții vătămate D.C., având în vedere traumele psihice și fizice la care aceasta a fost supusă de către inculpat, în condițiile în care a fost indusă în eroare, transportată în Italia și obligată la practicarea prostituției, considerând astfel că se impune acordarea de daune morale, însă nu în cuantumul solicitat, care a fost apreciat ca fiind prea mare.

Constatând ca în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (fapta, prejudiciu cert, vinovăție, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu), în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., inculpatul F.M. a fost obligat la plata către partea civilă D.C. a echivalentului în RON a sumei de 6.000 euro, la cursul oficial al B.N.R. de la data plății, cu titlu de despăgubiri civile și daune morale.

Instanța de fond a luat act că victima F.M.M. nu a participat în cadrul procesului penal în calitate de parte vătămată și nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - în termen legal - inculpatul F., solicitând desființarea sentinței și, în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sau, în subsidiar, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând că probatoriul administrat nu confirmă săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat. Astfel, s-a arătat că, în cazul părții vătămate V.M.M., aceasta este soția sa, care a efectuat sporadic activități de cerșetorie fără ca inculpatul să fi cunoscut aceste îndeletniciri ale părții vătămate, sens în care aceasta a declarat cu ocazia audierii în faza cercetării judecătorești; în privința părții vătămate D.C., s-a arătat că aceasta a fost în Italia pe o perioadă de o săptămână, inculpatul fiind implicat numai în ajutorarea părții vătămate pentru a fi deplasată în Italia, dar fără să impună acesteia practicarea vreunei activități în folosul său, solicitându-se a se reține că plângerea părții vătămate nu se coroborează cu nici una din probele testimoniale administrate.

Curtea, deliberând asupra apelului de față, a reținut următoarele. Apelantul inculpat F.M. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de: trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, față de partea vătămată D.C. și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, față de partea vătămată F. (fostă V.) M.M., reținându-se în fapt că a recrutat pe cele două părți vătămate cu promisiuni de căsătorie, le-a transportat în Italia, asigurând cheltuielile necesare, le-a cazat și le-a exploatat prin constrângerea acestora la practicarea prostituției, respectiv a cerșetoriei, în perioada octombrie 2008 - mai 2011 (partea vătămată V.M.M.), respectiv în vara anului 2010 (partea vătămată D.C.), probele pentru trimiterea în judecată fiind următoarele: - plângerea și declarațiile părții vătămate F. (fostă V.) M.M., care se coroborează cu declarațiile martorei Ș.M., T.A.D., conform cărora inculpatul a racolat pe partea vătămată minoră sub promisiunea căsătoriei cu aceasta, profitând de situația materială deficitară a familiei minorei, după care a transportat-o în Italia și determinat-o să cerșească, veniturile obținute fiind însușite în totalitate de către inculpat. Se reține ca relevantă pentru dovedirea acestei situații de fapt depoziția martorei T.A., care a arătat că la sfârșitul lunii octombrie 2008, a plecat în Italia împreună cu inculpatul și partea vătămată, dar au locuit în locații diferite și, pe o perioadă de circa 9 luni cât martora s-a aflat în Italia, a observat că partea vătămată V.M. cerșea pe stradă, la semafor, în localitatea Trani, aceleași aspecte fiindu-i și relatate de partea vătămată în luna aprilie 2011, când martora a vizitat pe partea vătămată la domiciliul părinților săi din România.

Din examinarea înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală s-a constatat că s-au efectuat acte premergătoare în cauză, consemnate în procesul-verbal din 09 decembrie 2010, din investigații rezultând că inculpatul era suspectat de traficarea minorei V.M. și a altor persoane, urmărirea penală fiind începută prin rezoluția din 14 decembrie 2010, iar la data de 21 ianuarie 2011, se încheie căsătoria dintre inculpat și partea vătămată V.M.M., iar din declarațiilor date de partea vătămată F. (fostă V.) M.M. și de martora Ș.M.N. (mama părții vătămate), s-a constatat că poziția părții vătămate a fost oscilantă, astfel: în declarațiile din 10 martie 2011, 16 martie 2011, 17 martie 2011 și 21 martie 2011, partea vătămată a declarat detaliat modalitatea în care a fost convinsă de inculpat să-l însoțească în Italia, precum și activitățile de cerșetorie pe care a fost constrânsă să le efectueze, iar în declarația din 16 mai 2011, partea vătămată a revenit și a declarat că, în realitate, nu a fost constrânsă de soțul său să cerșească.

S-a reținut că, în anul 2010, inculpatul F.M. a fost supus unei măsuri preventive dispuse de autorități judiciare din Italia (Tribunalul din Trani), începând cu data de 17 septembrie 2010, ca urmare a denunțului numitei C.R. (din data de 01 august 2010), aceasta reclamând că a fost recrutată de inculpat sub promisiunea mincinoasă a asigurării unui loc de muncă în piață, ca vânzător ambulant, dusă în Italia și aici a fost constrânsă să se prostitueze în favoarea inculpatului, care a exercitat asupra sa amenințări și acte de violență, partea vătămată salvându-se numai ca urmare a intervenției autorităților judiciare italiene; - plângerea și declarațiile părții vătămate D.C., care s-au coroborat cu declarațiile martorilor D.M., D.C.I., A.L. atestă că inculpatul a recrutat pe partea vătămată, promițându-i că se va căsători cu aceasta întrucât este nemulțumit de relația pe care o are cu V.M., că vor merge în Italia, unde inculpatul are un loc de muncă asigurat, dar, în realitate, partea vătămată a fost adusă în Italia și constrânsă să practice prostituție, activitate care a fost întreruptă numai urmare a diligențelor depuse de familia părții vătămate, care a negociat cu rude ale inculpatului revenirea părții vătămate în România. În același sens, s-a reținut declarația părții vătămate D.C. dată la 15 iunie 2011, prin care solicita protecția autorităților, sesizând că inculpatul F.M. s-a deplasat la locuința părții vătămate cu alți doi bărbați, cerându-i să-și retragă plângerea formulată de parte în luna aprilie 2011. În faza cercetării judecătorești, s-a constatat că au fost audiate părțile vătămate, partea vătămată D.C. relatând modul în care a fost recrutată și constrânsă la practicarea prostituției, precum și că are cunoștință că partea vătămată F.M. a practicat cerșetoria pe timpul conviețuirii cu inculpatul, inclusiv după nașterea celor doi minori rezultați din concubinaj, minori pe care partea vătămată îi lua cu sine la cerșit; partea vătămată F. (fostă V.) M.M. a declarat că locuiește împreună cu inculpatul, în calitate de soția sa, au trei copii împreună și că a practicat cerșetoria pe perioada cât a locuit în Italia, dar voluntar, fără vreo influență din partea inculpatului, care de altfel nici nu cunoștea această activitate a părții vătămate; au fost reaudiați martorii C.Ș., V.F., D.C., A.L.P., iar la cererea părților au fost audiați martorii L.V., A.I., A.C., C.V. (în apărare pentru inculpat), T.L. și P.V.L., deoarece din declarațiile martorului V.F. (tatăl părții vătămate V.M.) au rezultat elemente contradictorii, care au necesitat lămuriri suplimentare. Astfel, s-a constatat că martorul V.F., în declarația din faza cercetării judecătorești, a revenit asupra aspectelor relatate în faza urmăririi penale, arătând că partea vătămată a cerșit fără ca inculpatul să cunoască această activitate și că ar fi aflat despre situația fiicei, de persoană constrânsă, din afirmațiile făcute de martorul T.L., în acest mod justificându-se demersurile pe care le-a făcut față de autorități cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de persoane de către inculpat. Ori, din declarația martorului T.L. rezultă că acesta nu cunoaște familia părții vătămate și nici pe inculpat, situație în care declarația martorului V. trebuie privită cu rezervă, modificarea conținutului relatării fiind justificată de situația părții vătămate F.M., care este soția inculpatului și coabitează cu acesta. În ceea ce privește declarațiile martorilor L.V. și A.I., s-a constatat că aceștia nu cunosc împrejurări legate de activitatea părții vătămate F.M., martorul A. declarând doar că știe că inculpatul locuia împreună cu F.M. și că a plătit transportul pentru ca partea vătămată D.C. să ajungă în Italia, precum și că inculpatul și părțile vătămate au locuit în același imobil (casă părăsită), în camere separate, partea vătămată D.C., o perioadă scurtă de o săptămână, martorul relatând că lucra zilnic, în intervalul orar 06:00 - 12:00 și 16:00 - 20:00, locuind în vecinătatea părților; martora A.C. relatează că s-a aflat în Italia o perioadă de o lună, că are cunoștință despre partea vătămată F.M. că se ocupa cu cerșitul, dar benevol, precum și că partea vătămată D.C. s-a aflat în Italia circa o săptămână, dar fără să presteze vreo activitate, însă inculpatul i-a plătit cheltuielile de transport în valoare de 100 euro.

Coroborând depozițiile acestor martori cu declarațiile martorilor D.M., D.F.I., A.L.P., s-a reținut că declarațiile martorilor A. sunt parțial obiective, în ceea ce privește faptul plății cheltuielilor de transport de către inculpat pentru partea vătămată, dar sunt subiective și contradictorii referitor la activitatea prestată de inculpat în Italia - martorul A.I. declarând că inculpatul lucra la un adăpost pentru câini, câștigând circa 400 euro lunar, iar martora A.C. că inculpatul planta flori, fiind remunerat cu circa 30 - 40 euro zilnic -, dar și la condițiile în care cele două părți vătămate își câștigau existența. De asemenea, s-a reținut ca elocventă declarația martorului P.V.L., care arată că, în calitate de lucrător de poliție în localitatea de domiciliu a părții vătămate D.C., a primit sesizarea familiei acesteia, care a reclamat lipsirea de libertate și constrângerea la practicarea prostituției, activități efectuate de un bărbat care avea locuința în comuna B., județul M., aspecte care se coroborează cu declarațiile martorilor D.C.I. și A.L.P., care au relatat că partea vătămată a fost convinsă de inculpat să-l însoțească în Italia în vederea încheierii căsătoriei, dar că la scurt timp a telefonat familiei și s-a plâns că este sechestrată în Italia, ceea ce a determinat pe părinții săi să meargă la rudele inculpatului și să negocieze revenirea în țară a părții vătămate. Față de aceste probe, prima instanță a înlăturat justificat apărările inculpatului, reținând că acesta a săvârșit acte materiale specifice infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, demersurile sale pe lângă părțile vătămate, din cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, fiind subsumate scopului de a minimaliza participația sa penală, care însă este dovedită cu probele administrate, astfel cum au fost analizate anterior.

Totodată, s-a constatat că, în privința infracțiunii de trafic de minori, acordul părții vătămate F. (fostă V.) M.M. la practicarea cerșetoriei este irelevant din perspectiva existenței infracțiunii, cât timp recrutarea minorei a fost realizată sub promisiunea mincinoasă a căsătoriei în luna octombrie 2008, urmată de transportarea acesteia în Italia și găzduirea în condiții care asigurau inculpatului control total asupra părții vătămate, care în absența oricăror acte de identitate și datorită stării de minoritate, nu putea acționa liber, conform propriei voințe, facilitând practicarea de către partea vătămată a cerșetoriei. În același sens, s-a reținut că inculpatul a înțeles să încheie căsătoria cu partea vătămată numai după începerea urmăririi penale în prezenta cauză, continuarea conviețuirii cu aceasta, în condițiile în care partea vătămată a născut trei minori, fiind cauza determinantă pentru modificarea poziției procesuale a părții vătămate în faza cercetării judecătorești, aspecte de ordin subiectiv, care îndreptățesc instanța să înlăture apărările inculpatului și să constate că acesta a săvârșit infracțiunea prev. de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001. În privința infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a reținut că apărarea inculpatului este, de asemenea, nefondată, întrucât probatoriul testimonial susține în totalitate plângerea părții vătămate D.C., fiind neverosimilă varianta susținută cu ajutorul martorilor A.I. și C. în sensul că, în mod dezinteresat, inculpatul a asigurat cheltuielile de transport în Italia pentru partea vătămată, utilizând o sumă de bani împrumutată de la martorul A.I., precum și că a locuit în același imobil cu partea vătămată, dar că nu a avut cunoștință de activitățile pe care aceasta le-a desfășurat în Italia; dimpotrivă, plecarea părții vătămate în Italia s-a produs numai ca urmare a promisiunii de căsătorie formulată de inculpat în luna iunie 2010 - declarațiile martorilor D.C.I. și M. fiind relevante, în sensul că "inculpatul s-a îndrăgostit de partea vătămată, deoarece aceasta este frumoasă" -dar în Italia a fost constrânsă să se prostitueze, aspecte pe care le-a comunicat familiei, cerând ajutor, ceea ce a condus la sesizarea organelor judiciare și la inițierea unor negocieri cu familia inculpatului, pentru ca partea vătămată să revină în România (conform declarațiilor martorilor citați, aceștia "au avut probleme cu părinții lui D.C., care i-au acuzat că le-au vândut fata", iar martorii "i-au telefonat de mai multe ori inculpatului, cerându-i să o trimită acasă"). Față de acestea, s-a reținut că tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică, reținând că inculpatul F.M. a săvârșit cu vinovăție infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, procedând la condamnarea acestuia la pedepse individualizate cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., respectiv de 2 ani închisoare și 3 ani închisoare, precum și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., stabilind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile art. 86

1

- 86

4

C. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, s-a constatat că prima instanță a valorificat toate împrejurările personale favorabile inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale și reținând și conduita procesuală pozitivă în cursul cercetării judecătorești, deși inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, iar în faza urmăririi penale a încercat să ajungă la înțelegeri frauduloase cu părțile vătămate. Corespunzător tuturor considerentelor expuse, apelul inculpatului s-a apreciat că este nefondat și, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, F.M.

Prin motivele de recurs, depuse în ședința publică din data de 16 octombrie 2013 de către apărătorul ales al inculpatului, s-a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și pct. 12 C. proc. pen., solicitându-se achitarea inculpatului, pentru lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv lipsa vinovăției.

Examinând cauza în temeiul art. 385

9

C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Față de data pronunțării deciziei recurate (7 martie 2013), se constată că sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Având în vedere că recursul declarat de inculpat nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., în conformitate cu care "Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată", Înalta Curte nu poate examina decât cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului a solicitat achitarea acestuia pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și pct. 12 C. proc. pen., ce nu pot fi luate în considerare și din oficiu, o atare critică trebuie formulată cu respectarea dispozițiilor ce au caracter imperativ referitoare la motivarea recursului, respectiv cu 5 zile înaintea primului termen de judecată în recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen.

În speță, așa cum s-a arătat, această cerință nu a fost respectată, așa încât nefiind vorba despre unul din cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., poate fi avut în vedere din oficiu, critica privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor nu poate face obiectul examinării de către Înalta Curte.

Mai mult, se constată că respectiva critică nu se circumscrie vreunuia din cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.

Față de cele reținute, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales și suma de câte 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată V. (fostă F.) M.M. și intimata parte civilă D.C., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 07 martie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales și suma de câte 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată V. (fostă F.) M.M. și intimata parte civilă D.C., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2013.

Procesat de GGC - NN