ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1349/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1349/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 69 din 22 martie

2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 4189/101/2010, s-a

admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet.

Au fost respinse

cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați prin

apărători.

În baza art. 334 C.

proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei comisă de inculpații:

M.G.B., S.E. și D.C. din infracțiunea prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr.

86/2006 în infracțiunea prev. de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea

nr. 86/2006.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76

lit. b) C. pen., au fost condamnați inculpații M.G.B., S.E. și D.C., la câte 2

ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., art. 66 C. pen., s-au interzis inculpaților pe timp de 2 ani,

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.,

pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale,

după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția

executării pedepsei.

În baza art. 302 C.

pen. rap. la art. 2 lit. b) pct. 8 și lit. c) pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr.

39/2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. d) C. pen., au

fost condamnați inculpații M.G.B., S.E. și D.C., la câte 1 an închisoare cu

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit.

b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 270

alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 74 lit. a) C.

pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.G.B., S.E.

și D.C., la câte 2 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., art. 66 C. pen., s-au interzis inculpaților pe timp de 2 ani,

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.,

pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale,

după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția

executării pedepsei.

În baza art. 33 - 34

C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse și aplică fiecărui inculpat

pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71

C. pen. și pe o durată de 2 ani li se interzice drepturile prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă

complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, după

grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării

pedepsei.

În baza art. 86

1

C. pen., art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare

de 5 ani format din pedeapsa aplicată de 2 ani și un termen de 3 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare,

inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se

prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul

Mehedinți; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință

sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; -

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de

existență.

În temeiul art. 359

C. proc. pen.. s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 și

art. 86

4

din C. pen. privind revocarea suspendării executării sub

supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul

termenului de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de

supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepselor închisorii să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 118

alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a 8.098

pachete țigări aflate în custodia IJPF Mehedinți, conform dovezilor din 29

ianuarie 2010 și din 19 martie 2010.

S-a admis în parte

acțiunea civilă formulată de A.N.A.F - Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Timișoara și a obligat inculpații: M.G.B., S.E. și D.C., în

solidar la plata sumei de 94.269 RON.

A fost menținut

sechestrul asigurător instituit prin ordonanța din 25 martie 2010 asupra

autoturismului marca V. mini bus înmatriculat sub xxx, proprietatea inc. D.C.,

în vederea reparării pagubei.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 1500 RON

cheltuieli judiciare, din care câte 150 RON reprezintă cotă parte din

onorariile apărătorilor din oficiu, să fie avansate din fondurile Ministerului

Justiției.

Prin Decizia penală

nr. 273 din 21 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori s-au admis apelurile declarate de inculpații

M.G.B., D.C., S.E. și partea civilă Direcția Județeană pentru accize și

Operațiuni Vamale Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 69 din 22 martie

2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 4189/101/2010.

S-a desființat

sentința penală în parte sub aspectul laturii penale și a laturii civile.

S-au descontopit

pedepsele rezultante aplicate fiecăruia dintre inculpați pe care le-a repus în

individualitatea lor.

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor dată prin rechizitoriu

pentru fiecare din inculpații: M.G.B., S.E. și D.C. din infracțiunile prev. de

art. 302 C. pen. rap. la art. 2 lit. b) pct. 8 și lit. c) pct. 1, 2, 3, 4 din

Legea nr. 39/2003 și prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 în o infracțiune

prev. de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 270

alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 13 C. pen.,

art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen. i-a condamnat pe

fiecare dintre inculpații: M.G.B., S.E. și D.C. la pedeapsa principală de câte

2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a contopit pedeapsa de mai sus

cu pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.,

aplicate fiecăruia dintre inculpați pentru săvârșirea infracțiunii art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76

lit. b) C. pen. în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza II-a și lit. b) C. pen. pentru fiecare dintre cei trei inculpați.

Au fost obligați cei

trei inculpați în solidar la plata către partea civilă A.N.A.F - Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara a sumei de 194.542 RON

reprezentând despăgubiri civile cu dobânzile și penalitățile aferente calculate

conform disp. art. 120 și 120

1

C. proc. fisc. până la executare.

Au fost menținute

restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că starea de fapt stabilită de

instanța de fond este în deplină concordanță cu materialul probator judicios

analizat în cauză, că vinovăția inculpaților în raport cu faptele reținute în

sarcina acestora este dovedită fără echivoc astfel că apărările formulate în

acest sens nu sunt fundamentate, iar cererile formulate de aceștia în sensul

achitării lor pentru că faptele nu sunt prevăzute de legea penală ori că nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus

condamnarea lor sunt nefondate.

Referitor la

infracțiunea prevăzută de art. 302 C. pen. reținută de instanța de fond privind

actele materiale de introducere în țară a baxurilor de țigări la datele de 6

decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010 și 13 februarie 2010,

instanța de prim control judiciar a considerat că aceste acte materiale intră

în conținutul constitutiv al infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270

alin. (1) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 întrucât din probele

administrate în cauză rezultă că după achiziționarea țigărilor de către

inculpații M.G.B. și S.E. de pe teritoriul sârbesc, acestea erau introduse în

țară cu nava T. ascunse pe aceasta și descărcate fie în dana SC T.R., fie în

Portul Dr. Turnu Severin la pontonul D. unde erau ascunse la indicația

inculpatului D.C. care le prelua și le vindea ulterior altor persoane pentru

comercializarea la negru. În acest sens, instanța de apel a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și a dispus schimbarea încadrării juridice

dată faptelor menționate comise de inculpați din infracțiunile prev. de art.

302 C. pen. raportat la art. 2 lit. b) pct. 8 și lit. c) pct. 1, 2, 3, 4 din

Legea nr. 39/2003 și prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 în o

infracțiune prevăzută de art. 270 alin. (1) raportat la art. 274 din Legea nr.

86/2006 și în baza acestei încadrări juridice condamnarea inculpaților pentru

întreaga activitate infracțională desfășurată în perioada 6 decembrie 2009 - 13

februarie 2010, la câte o pedeapsă individualizată conform art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații D.C., M.G.B. și S.E.

formulând critici de nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:

Inculpatul D.C. a

circumscris motivele de recurs cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen., apărarea invocând următoarele:

- în mod greșit

instanța de fond a condamnat pe inculpatul D.C. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat

la art. 76 lit. b) C. pen., soluție care a fost menținută de instanța de apel

întrucât nu s-a dovedit că inculpații ar fi creat o structură organizatorică

prin implicarea organelor vamale (poliție de frontieră, agenți vamali) care să

participe coordonat, cu sarcini precis determinate la săvârșirea infracțiunii;

faptul că inculpații se cunoșteau, în virtutea faptului că M.G.B. și S.E.

lucrau pe nava T. nu duce la concluzia existenței unui grup infracțional care

există și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor

infracțiuni grave, elemente pe baza cărora să se poată susține că subzistă

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr.

39/2003.

A solicitat achitarea

sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2002 raportat la art.

274 C. vam.

- în mod greșit

instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 în infracțiunea prevăzută

de art. 270 alin. (1) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, fără a o pune

în discuția părților, iar instanța a respins apelul formulat sub acest aspect

cu motivarea inserată în considerentele deciziei recurate deși reținerea art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003 care presupune existența unui grup infracțional

structurat exclude de plano reținerea agravantei prevăzută de art. 274 din

Legea nr. 86/2006 agravantă care nu face decât să majoreze pedeapsa atunci când

infracțiunile de contrabandă sunt săvârșite de trei sau mai multe persoane

împreună;

- în mod greșit

instanța de apel, admițând cererea de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 302 C. pen. cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8

și lit. c) pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 39/2003 formulată de inculpat a

schimbat încadrarea faptelor respective în infracțiunea prevăzută de art. 270

alin. (1) din Legea nr. 86/2006 deși în mod corect încadrarea juridică trebuie schimbată

în patru infracțiuni prevăzute de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

86/2006 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și, drept urmare, să constate că,

în raport de dispozițiile legale în vigoare la data săvârșirii faptelor,

acestea reprezintă contravenții.

În acest sens, s-a

susținut că la datele de 6 decembrie, 14 decembrie 2009 precum și la datele de

28 ianuarie și 13 februarie 2010, nava T. a fost supusă controlului vamal

potrivit legii însă nu s-au descoperit țigările care erau ascunse pe aceasta;

așa fiind, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 270 alin. (2) din Legea

nr. 86/2006 și nu dispozițiile art. 270 alin. (1) din același act normativ.

A mai arătat că, la

data respectivă pentru a exista infracțiunea de contrabandă era necesar ca introducerea

în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, mărfurile sustrase de

la acest control să aibă o valoare mai mare de 20.000 RON, ceea ce nu se

justifică în cauză pentru că valoarea bunurilor sustrase controlului vamal a

fost sub pragul valorii stabilită de lege;

- instanța de apel a

comis o gravă eroare de fapt atunci când a apreciat că pentru granița de sud și

sud-vest a țării, au fost autorizate conform H.G. nr. 710/1996 completat prin

H.G. nr. 533/2005, doar vama Calafat și Porțile de Fier I inclusiv pentru

transportul fluvial al produselor accizabile, ceea ce înseamnă că toate

mărfurile purtătoare de accize nu puteau fi supuse controlului vamal și

introduse în țară decât prin aceste puncte vamale stabilite prin actul normativ

în vigoare la data săvârșirii faptelor;

- instanțele nu au

făcut o distincție între țigările care au făcut obiectul infracțiunii, astfel

că s-a ajuns la o dublă sancționare din punct de vedere material pentru una și

aceeași activitate infracțională atunci când au fost obligați inculpații să

plătească suma de 194.542 RON, iar pe de altă parte au dispus confiscarea în

folosul statului a unui număr de 8098 pachete țigări;

Sub aspectul

motivului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. s-a arătat că modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului nu

a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., solicitând să se dispună schimbarea modalității de executare a pedepsei

și să se facă aplicarea prevederilor art. 81 C. pen.

Recurentul inculpat

M.G.B. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. cu referire la modalitatea de executare.

În raport de actele

depuse la dosar, de situația de fapt și de specificul muncii inculpatului a

solicitat a se da mai mare eficiență dispozițiilor art. 72 C. pen.

Sub aspectul

modalității de executare a pedepsei a solicitat să se facă aplicarea

prevederilor art. 81 C. pen., putea practica profesia de mecanic de vas, fiind

de acord să achite prejudiciul cauzat.

Sub aspectul laturii

civile a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. raportat la alin. (1) și (2) al art. 385

9

C. proc.

pen., raportat și la Decizia nr. 28/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

dată într-un recurs în interesul legii.

A susținut că

pretențiile civile se probează prin expertiza efectuată în cauză, ca probă

științifică, nerăsturnată de către partea civilă și nu prin interpretare

eronată a dispozițiilor din Codul Fiscal și Codul Vamal. Expertiza existentă la

dosar nu poate considera că nu are aplicare art. 167 din C. fisc. cu trimiterea

la art. 256 și art. 276, conform susținerii părții civile, deoarece ordonanța

prin care au fost abrogate aceste texte a intrat în vigoare și au produs

eficiență juridică și fiscală din 1 aprilie 2010, adică după momentul comiterii

faptelor pretins săvârșite.

A arătat că soluția

instanței de fond pe latură civilă este cea corectă legală și temeinică.

Concluzionând, pe

latură penală a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea hotărârilor atacate și rejudecând, să se

dispună ca modalitatea de executare a pedepsei aplicarea prevederilor art. 81

C. pen., iar pe latură civilă menținerea hotărârii pronunțată de către instanța

de fond.

Recurentul inculpat

S.E. a formulat aceleași critici ca și inculpații D.C. și M.G.B., arătând că a

participat la săvârșirea unui singur act material, respectiv cel al

flagrantului, indicând în acest sens declarația inculpatului M.G.B. care a

arătat că inculpatul nu avea cunoștință că în sacii menajeri erau țigări.

A solicitat achitarea

sa pentru faptele reținute de instanțe, întrucât nu sunt îndeplinite elementele

constitutive ale infracțiunii, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În subsidiar, a

solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. în ceea ce

privește modalitate de executare a pedepsei, raportat la circumstanțele reale

și la dispozițiile legale.

Recursurile sunt

nefondate.

Examinând hotărârea

recurată în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și de

dispozițiile art. 385

9

alin. (2) și (3) C. proc. pen., instanța de

recurs constată și reține următoarele:

Criticile formulate

de inculpații D.C. și S.E. referitoare la incidența motivului de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 17 C. proc. pen., sunt

nefondate.

Atât instanța de fond

cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt în deplină concordanță cu

probatoriul administrat, vinovăția inculpaților în cauza dedusă judecății fiind

dovedită pe baza unei juste analize și coroborări a acestuia.

Examinând starea de

fapt reținută de instanță, așa cum a fost expusă în considerentele deciziei

atacate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu s-a comis

o eroare gravă de fapt în sensul învederat de recurenții inculpați și

reglementat de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen.

Este de menționat că

legea nu precizează ce se înțelege prin eroare gravă de fapt.

Constatările de fapt

reprezintă atributul necesar și exclusiv al instanței de fond; acestea nu sunt

supuse controlului instanței de recurs iar erorile privitoare la ele (fiind

erori de fapt) nu sunt susceptibile de a constitui motive de casare.

De la această regulă

există o singură excepție, și anume, eroarea gravă de fapt, respectiv

situațiile în care au fost constatate fapte neconforme cu realitatea, deci

"contrare legii, legilor naturii sau firii omului".

Prin urmare, o

hotărâre întemeiată pe o apreciere a probelor, pe constatări de fapt denaturate

și neconforme cu realitatea evidentă, este lipsită de bază legală.

Așa fiind, eroarea

gravă de fapt, pentru a constitui motiv de casare, trebuie să rezulte din

situația dosarului, privită ca o stare de fapt, întrucât acest motiv se

sprijină, în esență, pe contrarietatea evidentă și necontroversată între ceea

ce relevă actele dosarului și ceea ce reține instanța prin hotărârea

pronunțată.

De aceea, cel care

invocă acest motiv de casare trebuie să indice instanței de recurs piesa

dosarului a cărei existență sau inexistență o afirmă în mod eronat instanța de

fond, ori al cărui cuprins e redat contrar ceea ce este evident și fără

posibilitate de controversă, situație care nu se regăsește în cauza examinată.

În sarcina

inculpaților D.C., M.G.B. și S.E. s-a reținut faptul că aceștia s-au constituit

într-un grup infracțional organizat, în scopul achiziționării unor mari

cantități de țigări mărcile F. și F.A. de la magazinele Duty Free, situate în

portul Veliko Gradiste din Republica Serbia, pe care le ascundeau la bordul

navei și le introduceau în țară prin Portul Drobeta-Turnu Severin, vânzându-le

unor persoane necunoscute.

Din conținutul

convorbirilor telefonice concretizate în notele de redare, coroborate cu

declarațiile inculpaților precum și cu înscrisurile aflate la dosar, rezultă cu

certitudine că inculpații M.A., M.G.B. și S.E. au introdus în țară de mai multe

ori țigări mărcile F. și F.A. provenite din magazinele Duty Free, situate în

portul Veliko Gradiste - Republica Serbia.

Astfel anterior datei

de 04 decembrie 2009, inculpații M.A. - căpitan, M.G.B. - mecanic și S.E. -

marinar, s-au îmbarcat pe nava T. aparținând SC B. Com, cu sediul în București,

în portul Drobeta-Turnu Severin cu destinația Republica Serbia. Nava T.,

proprietatea SC B. Com SRL, ai căror administratori sunt doi cetățeni, unul

român și altul sârb, face parte din categoria Tanc Petrolier, care efectua

transport de produse petroliere din România cu destinația Republica Serbia.

În portul Veliko

Gradiste inculpații au cumpărat din magazinele Duty Free 10 baxuri - 5000

pachete țigări marca F. - 500 cartușe, prețul de vânzare fiind 2,10

euro/cartuș. În seara zilei de 06 decembrie 2009, în jurul orei 17,00, nava T.,

pe care se aflau îmbarcați cei trei inculpați, a acostat la dana societății

T.R., cu cele 10 baxuri ascunse. Nava T. a acostat la această dană pentru a

reîncărca produse petroliere pentru o nouă plecare în cursă, solicitând în

același timp controlul pentru intrarea în țară de la organele competente. Cu

toate că între orele 16,30 - 17,00 s-a efectuat controlul vamal, nu au fost

descoperite cele 10 baxuri, însă după efectuarea acestui controlul, țigările au

fost scoase de pe navă de inculpații M.G.B. și S.E. și preluate de către

inculpatul D.C.

Din convorbirile

telefonice purtate de inculpați (a se vedea convorbirea telefonică purtată

între inculpații M.G.B. și D.C., conversație ce a avut loc la data de 06

decembrie 2009, ora 15:12, având ca obiect fixarea orei, locului și cantității

de țigări ce urmau a fi preluate de către D.C.) rezultă faptul că, la data de

06 decembrie 2009, inculpații M.G.B., S.E. și D.C. au introdus în țară, fără

autorizație, în scopul revânzării, 10 baxuri - 500 cartușe țigări marca F.

Aceasta se

coroborează cu conținutul procesului-verbal încheiat de organele de poliție și

cu planșele foto, din care rezultă că inculpatul D.C. a intrat în perimetrul

împrejmuit cu gard al SC T.R. până în apropierea danei, la 06 decembrie 2009

orele 20:30 și a ieșit în aceeași zi la orele 20:49 cu autoturismul marca V.,

înmatriculat sub numărul xxx, acesta fiind momentul preluării celor 10 baxuri

de țigări.

La data de 14

decembrie 2009, nava T., pe care se aflau îmbarcați cei trei inculpați, a sosit

în același loc - SC T.R. -, efectuându-i-se controlul de frontieră între orele

22:30 - 23:00. A doua zi, în data de 15 decembrie 2009, în jurul orei 11:00, în

același loc s-a prezentat inculpatul D.C. cu același mijloc de transport care a

preluat țigările cumpărate ce cei trei de la magazinele Duty Free din portul

Veliko Gradiste - Republica Serbia.

Din examinarea

conținutului actelor oficiale depuse la dosar în copie, rezultă data intrării

și ora efectuării controlului de către organele abilitate, iar cantitatea de

țigări și modul de preluare a acesteia de către inculpatul D.C. rezultă, fără

echivoc, din discuțiile telefonice purtate între D.C. și M.G.B. Elocventă în

acest sens este convorbirea telefonică purtată la data de 16 decembrie 2009

între D.C. și inculpatul M.G.B., după preluarea țigărilor între aceștia.

În condiții similare,

inculpații au introdus 10 baxuri țigări - 500 cartușe, marca F. în scopul

revânzării.

La data de 28

ianuarie 2010, ora 02,20, nava T., cu același echipaj la bord a acostat în

portul Drobeta-Turnu Severin, la Pontonul D., aparținând SC G.P. SRL

Drobeta-Turnu Severin, locul de muncă al inculpatului D.C.

După efectuarea

controlului pentru intrarea în țară - orele 02:20 - 02:50, până la ora 03:20,

inculpații M.G.B. și S.E. au descărcat cele 8 baxuri de țigări - 400 cartușe,

achiziționate în aceleași condiții pe care le-au depozitat pe pontonul

respectiv, la indicația inculpatului D.C., semnificativă în acest sens fiind

convorbirea telefonică purtată la 28 ianuarie 2010 orele 02:28 între inculpații

D.C. și M.G.B. A doua zi, după intrarea în posesie a țigărilor, țigări ce

fuseseră ascunse în locul indicat de inculpatul D.C., acesta a fost sunat de

martorul G.L.M. din Giurgiu și întrebat dacă a făcut rost de țigări pentru a

veni să le ia, stabilind telefonic și prețul, 2,6 RON/pachet pentru F. și 3

RON/pachet pentru F.A.

La data de 29

ianuarie 2010, martorul G.L.M. a venit în Drobeta-Turnu Severin, a preluat

țigările de la domiciliul inculpatului D.C. iar la întoarcere, în localitatea

Șimian, județul Mehedinți, acesta a fost oprit de organele de poliție și

controlat, în mașina acestuia fiind identificate, ridicate și indisponibilizate

un număr de 3500 pachete țigări marca F. și 500 pachete țigări marca F.A.

Din coroborarea

probelor administrate, rezultă cu certitudine faptul că inculpații M.G.B. și

S.E. au introdus în țară, fără autorizație, un număr de 3500 pachete țigări

marca F., 500 pachete țigări marca F.A., țigări care s-au regăsit întocmai în

autoturismul martorului G.L.M. și care au fost indisponibilizate la camera de

corpuri delicte a IJPF Mehedinți.

De altfel, din

declarația martorului G.L.M., rezultă că acesta a cumpărat de la inculpatul

D.C., 3500 pachete țigări marca F. și 500 pachete țigări marca F.A. contra

sumei de 10.000 RON.

La data de 13

februarie 2010, ora 19:50, nava T. a acostat la dana SC T.R., efectuându-i-se

controlul vamal între orele 21:00 - 21:30; după control, inculpatul M.G.B. l-a

sunat pe inculpatul D.C. și l-a chemat pentru a-i preda cele 4 baxuri de țigări

marca F. achiziționate din magazinele Duty Free - Portul Veliko Gradiste -

Republica Serbia. Activitatea infracțională de introducere de țigări, fără

autorizație, este confirmată în convorbirea telefonică purtată între cei doi

inculpați la orele 22:01, redată în procesul-verbal aflat la dosarul de

urmărire penală.

La data de 19 martie

2010, inculpații M.G.B. și S.E. au acostat cu nava T. la terminalul petrolier

T.R., la orele 05:00 și prin agentul navei B.V. au solicitat controlul navei

pentru orele 06:00. În acest interval de timp, cei doi inculpați au scos de pe

navă, pe chei, 4000 pachete țigări marca F., iar la orele 05:10, pe poarta de

acces a societății a intrat autovehiculul cu xxx condus de inculpatul D.C.,

care a luat de pe chei, țigările descărcate de cei doi inculpați. În momentul

în care acesta a încercat să părăsească locul faptei, a fost oprit de către

organele de poliție în timp ce conducea autovehiculul.

La controlul efectuat

de organele de poliție, în autovehiculul condus de inculpatul D.C. au fost

identificate și indisponibilizate 4000 pachete țigări marca F. de proveniență

sârbească.

Momentul descărcării

țigărilor înainte de controlul vamal este relevat fără putință de tăgadă de

convorbirile telefonice purtate între membrii grupului.

În condițiile

arătate, fapta inculpaților D.C., M.G.B. și S.E. de a se constitui într-un grup

infracțional organizat, care a acționat într-un mod coordonat pe o perioadă de

6 luni în scopul săvârșirii mai multor infracțiuni, obținând în mod direct

beneficii materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.

de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeași lege.

Într-adevăr subiectul

activ al acestei infracțiuni este unul plural, format din cel puțin trei

persoane care în speță au acționat cu responsabilitate, iar latura obiectivă

s-a realizat prin acțiunea de constituire, în acest sens făcându-se referire la

infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Este de observat că

prin declarațiile date în fața instanței, inculpații au recunoscut în parte

faptele comise, revenind asupra declarațiilor date inițial în cursul urmăririi

penale în sensul că:

În faza de urmărire

penală, inculpatul D.C., în data de 19 martie 2010 a recunoscut că-i cunoaște

pe ceilalți doi inculpați și că, în urmă cu circa patru sau cinci luni de zile

a intrat cu ei în această afacere cu țigări, recunoscând că țigările le vindea

unor cetățeni, respectiv martorului G., dar și unui alt cetățean pe care l-a

cunoscut sub numele de L.

Inculpatul D.C. a

recunoscut în fața instanței că în două rânduri a primit diferite cantități de

țigări, ce i-au fost aduse de inculpatul M.G.B., respectiv în data de 29

ianuarie 2010 opt baxuri cu cartușe de țigări și în luna martie 2010, tot opt

baxuri, că pentru aducerea primei cantități de țigări, i-a dat inculpatului

M.G.B. suma de 8000 RON, pe care acesta le-a vândut ulterior unui cetățean, pe

nume G.L.M., care îi ceruse să-i facă rost de aceste țigări, în schimbul sumei

de 9000 RON și că, a doua oară, i-a dat suma de 1000 euro, însă de această dată

nu a reușit să mai vândă țigările, întrucât au fost depistați de lucrătorii de

poliție, țigările fiind ridicate de aceștia.

Inculpatul D.C. a

recunoscut și că de mai multe ori a discutat telefonic cu inculpatul M.G.

despre posibilitatea ca acesta să-i facă rost de țigări, dar a susținut că

numai la date menționate a primit de la acesta țigări. A mai arătat că i-a adus

țigări și în luna decembrie, dar nu le-a luat întrucât nu a avut toți banii

necesari, pretinși ca preț.

Inculpatul M.G.B.,

prin declarația dată în instanță, a confirmat aceste susțineri ale inculpatului

D., declarând că el cumpăra țigările din Serbia și că inculpatul D.C., cunoscut

sub porecla de C., i-a dat bani necesari cumpărării țigărilor, prin intermediul

inculpatului S.

Inculpatul a

confirmat că a primit banii de la inculpatul D.C. și că i-a dat inculpatului M.G.,

pretinzând că nu a știut că acesta cumpără de ei țigări, cât și faptul că a

cărat împreună cu inculpatul M., niște saci, de pe navă până la mal.

În cursul urmăririi

penale aceiași inculpați au recunoscut că au fost implicați în aceste

operațiuni ilicite cu țigări, de mai multe ori și că respectivele țigări,

inculpatul D.C. le vindea pe piața neagră, aspect confirmat și de declarația

unui dintre cumpărători, respectiv martorul G.L.M.

Din probele

administrate rezultă că de fiecare dată inculpatul M.G.B. lua legătura cu o

persoană poreclită C., cei doi stabilind prețul și modalitatea scoaterii

țigărilor de pe vapor.

Toate aceste

declarații date de inculpați în fața instanței, coroborate cu declarațiile date

în cursul urmăririi penale, precum și cu celelalte probe administrate la

urmărirea penală, procesele-verbale de sesizare și constatare a faptelor,

procesul-verbal de indisponibilizare a ultimei cantități de țigări, au

confirmat săvârșirea faptelor de către inculpați, în modalitatea reținută prin

rechizitoriu și vinovăția acestora în privința faptelor pentru care au fost

trimiși în judecată.

Astfel, atât instanța

de fond cât și instanța de apel au reținut în mod corect că în cauză s-a

demonstrat că inculpații au luat hotărârea de a se organiza, în scopul introducerii

ilegale în țară a unor cantități de țigări achiziționate din Serbia, pentru ca

ulterior să le comercializeze pe piața neagră, fiecare având un rol

prestabilit, în baza căruia au acționat, în mod coordonat, din data de 06

decembrie 2009 până în luna martie 2010, perioadă în care aceștia au

achiziționat țigări de la magazinele Duty Free situate în portul Veliko

Gradiste - Republica Serbia, pe care le ascundeau pe nava T., pe care lucrau

inculpații M.G. și S.E. și aceștia le scoteau de pe navă, după efectuarea

controlului vamal, ori prin sustragere de la acest control și le duceau la

malul românesc unde erau așteptați de inculpatul D.C.

În această modalitate

de operare, cei trei inculpați au introdus în țară peste 20.000 pachete țigări,

creând un prejudiciu bugetului de stat, prin eludarea taxelor vamale, în

valoare de 94.269 RON, prejudiciu confirmat de expertiza tehnică efectuată în

cauză.

Pentru considerentele

arătate, instanța de recurs nu poate primi criticile inculpaților privind

achitarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup

infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și nici

cererea acestora, de schimbare a încadrării juridice din această infracțiune în

cea prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Prin grup

infracțional organizat se înțelege, în conformitate cu disp. art. 2 lit. a) din

Legea nr. 39/2003, grupul structurat format din trei sau mai multe persoane,

care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat, în scopul

comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau

indirect un beneficiul financiar sau alt beneficiu material.

În accepțiunea

textelor indicate, există un grup infracțional organizat, a cărei inițiere sau

constituire se încadrează în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dacă

inculpații au acționat coordonat, fiecare dintre aceștia îndeplinind roluri

determinate, în scopul comiterii infracțiunii de contrabandă pentru a obține un

beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În cauză, inculpații

M.G.B., D.C., S.E. au acționat în mod coordonat, pentru o perioadă de timp, în

scopul comiterii infracțiunii de contrabandă, obținând beneficii materiale ca

urmare a revânzării țigărilor pe teritoriul României, țigări pe care le-au

introdus în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.

Dispozițiile art. 274

din Legea nr. 86/2006 definesc varianta agravantă a infracțiunii de contrabandă

prev. de art. 270 C. pen., care se caracterizează prin săvârșirea faptei de

două sau mai multe persoane împreună sau de una sau mai multe persoane

înarmate.

Prin aplicarea

dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., instanța de fond și implicit cea de apel

au reținut în mod corect, alături de infracțiunea prev. de art. 270 din Legea

nr. 86/2006, aplicarea disp. art. 274 din Legea nr. 86/2006, întrucât

introducerea în țară a țigărilor marca F.A. și F., achiziționate din Republica

Serbia prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal și

înlesnirea introducerii în țară a unor astfel de bunuri, s-a realizat de cei

trei inculpați printr-o acțiune coordonată.

Reținerea

dispozițiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006, nu exclude reținerea distinctă a

infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și, totodată, nu

se poate realiza o schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de

constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2004, în art. 274 din Legea nr. 86/2006, acest articol

neconstituind prin sine însuși o infracțiune ci reprezentând varianta agravantă

a infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 C. vam.

Așa fiind, criticile

formulate de inculpați în acest sens, nu sunt fundamentate de argumente logice,

juridice și nici pe un suport probator consistent.

În ceea ce privește

infracțiunea prev. de art. 302 C. pen., reținută de instanțe prin hotărârile

pronunțate referitor la actele materiale de introducere în țară a baxurilor de

țigări la datele de 6 decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010 și 13

februarie 2010, instanța de recurs constată că acestea reprezintă acte

materiale ce intră în conținutul infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270

alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, așa cum, de altfel, a reținut

instanța de prim control judiciar și cum în mod corect a procedat la schimbarea

încadrării juridice admițând cererea formulată în acest sens de inculpatul

M.G.B. în cuprinsul motivelor scrise.

Este cunoscut că în

doctrina de specialitate s-a pus problema dacă infracțiunea de contrabandă

poate fi reținută în concurs ideal sau independent de infracțiunea de

nerespectare a dispozițiilor privind operații de import sau export prevăzută de

art. 302 C. pen.

În cauza pendinte nu

se poate reține decât infracțiunea de contrabandă, motivat că, și în

circumstanțele în care se realizează o încălcare a prevederilor legale cu

caracter mai general referitoare la importul și exportul de mărfuri, incidența

acestor din urmă prevederi ar trebui înlăturată în temeiului principiului

specialității, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește.

Argumentele instanței

de apel în sensul că în mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că,

la datele de 6 decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010 și 13

februarie 2010, inculpații au introdus în țară pachetele de țigări marca L. și

F.A. prin locuri stabilite pentru controlul vamal, apreciindu-se astfel că

aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.

320 C. pen. și nu cele ale infracțiunii de contrabandă cu țigări, sunt

convingătoare întrucât sunt în concordanță cu probele administrate în cauză,

din care rezultă că după achiziționarea țigărilor de către inculpații M.G.B. și

S.E. de pe teritoriul sârbesc, acestea erau introduse în țară cu nava T.,

ascunse pe aceasta și descărcate fie în dana SC T.R., fie în portul

Drobeta-Turnu Severin la pontonul D. unde erau ascunse la indicația

inculpatului D.C., acesta preluându-le și vânzându-le ulterior altor persoane

pentru comercializare la negru.

Probatoriul

administrat nu relevă faptul că pachetele de țigări au fost introduse în țară

prin locuri stabilite pentru controlul vamal, chiar dacă pentru faptele

reținute la 6 decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010 și 13

februarie 2010, s-a realizat controlul vamal al navei fie în dana SC T.R. fie în

portul Drobeta-Turnu Severin de biroul vamal Drobeta-Turnu Severin, excepție

făcând data de 19 martie 2010, când descărcarea țigărilor a avut loc înainte de

efectuarea controlului vamal al navei de către autoritățile române.

Art. 1 din H.G. nr.

710/2006 (în vigoare la data săvârșirii faptelor) prevede că intrarea, ieșirea

și tranzitul mărfurilor purtătoare de accize (inclusiv țigări) sunt permise

numai prin vămile autorizate în acest scop, or în cauză, în niciuna din

situațiile menționate nu a avut loc un control vamal realizat de către un punct

de vamă autorizat conform dispozițiilor legale în vigoare la data săvârșirii

faptelor pentru realizarea controlului vamal la produse accizabile.

Din conținutul

dispozițiilor legale respectiv H.G. nr. 710/1996 completat prin H.G. nr.

533/2005 pentru granița de Sud și Sud-Vest a țării, au fost autorizate doar

Vama Calafat și Porțile de Fier I, inclusiv pentru transportul fluvial al

produselor accizabile, ceea ce înseamnă că toate mărfurile purtătoare de accize

nu puteau fi supuse controlului vamal și introduse prin țară decât prin aceste

puncte vamale, stabilite prin actul normativ în vigoare la data săvârșirii

faptelor.

Potrivit disp. art. 4

pct. 18 C. vam., controlul vamal constă în actele specifice efectuate de autoritatea

vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale și a altor

dispoziții legale, privind intrarea, ieșirea, tranzitul, transferul și

destinația finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al

României și alte țări, inclusiv staționarea mărfurilor care nu au statutul de

mărfuri românești.

Aceste acte pot să

includă verificarea mărfurilor, a datelor înscrise în actele existente și

autentificarea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidențelor

contabile ale agenților economici și altor înscrisuri, controlul mijloacelor de

transport, controlul bagajelor și altor mărfuri transportate de/sau aflate

asupra persoanelor precum și efectuarea de verificări administrative și alte

acte similare.

Prin controlul vamal

se urmărește printre altele și asigurarea aplicării corecte a reglementărilor

vamale și a altor dispoziții legale privind intrarea, ieșirea, tranzitul,

transferul și destinația finală a mărfurilor, ceea ce înseamnă că H.G. nr.

710/1996 completată, privind regimul mărfurilor purtătoare de accize,

reprezintă o reglementare legală ce întregește dispozițiile Codului penal și le

explică în material infracțiunii de contrabandă.

De altfel, potrivit

art. 1 din Legea nr. 86/2006, reglementările vamale cuprind prezentul cod,

Regulamentul de aplicare a acestuia, precum și alte acte normative care conțin

prevederi referitoare la controlul vamal.

Rațiunea instituirii

obligației de respectare a punctelor vamale autorizate pentru trecerea

mărfurilor purtătoare de accize a fost, pe de o parte una de ordin

administrativ, pentru o mai bună fluidizare a traficului de frontieră, iar pe

de altă parte, necesitatea unui control vamal riguros a actelor ce însoțeau

astfel de produse.

Conținutul sintagmei

"prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal" din

conținutul legal al normei de incriminare prev. de art. 270 C. vam. a fost

lămurit de practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 1230 din 29 martie 2011.

Așa fiind, pentru

cele cinci acte materiale săvârșite la datele de 6 decembrie 2009, 15 decembrie

2009, 28 ianuarie 2010, 13 februarie 2010 și 19 martie 2010, în mod corect a

reținut instanța de apel că au fost introduse în țară, în mod ilegal, țigări

achiziționate de pe teritoriul Republicii Serbia prin o vamă neautorizată, ceea

ce are semnificația intrării în țară prin alte locuri decât cele stabilite

pentru controlul vamal.

Pentru existența

infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006,

cerința este doar aceea ca mărfurile, indiferent de natura acestora, să fie

introduse sau scoase din țară prin orice mijloace și prin alte locuri decât

cele stabilite pentru controlul vamal, în timp ce pentru existența modalității

prev. de alin. (2) - în vigoare la data săvârșirii faptelor astfel cum a fost

modificat prin O.U.G. nr. 39/2009 aprobată prin Legea nr. 21/2009, text de lege

în vigoare în perioada 4 octombrie 2009 până la 11 iunie 2010 - se cer alte

condiții speciale, respectiv ca mărfurile să fie introduse sau scoase din țară

prin locuri stabilite pentru controlul vamal și să prezinte totodată, mărfuri

plasate sub un regim vamal a căror valoare în vamă este mai mare de 20.000 RON.

Aceasta înseamnă că

infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006

rap. la art. 274 din Legea 86/2006, a fost comisă în speță la datele de 6

decembrie 2009, 14 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010, 13 februarie 2010 și 19

martie 2010, deoarece țigările au intrat în țară prin alte locuri decât cele

stabilite pentru controlul vamal - astfel cum prevăd disp. H.G. nr. 710/1996,

completată, în vigoare la data săvârșirii faptelor, act normativ ce privea

intrarea, ieșirea din țară și tranzitul mărfurilor purtătoare de accize - în

modalitatea ascunderii (circumscrisă modalității de săvârșire a elementului

material al infracțiunii amintite prin orice mijloace).

Pentru aceste

considerente nu se va reține critica privind schimbarea încadrării juridice din

o infracțiune prevăzută de art. 320 C. pen. în patru infracțiuni prevăzute de

art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, infracțiuni pentru care s-a

cerut achitarea, întrucât țigările au fost introduse în țară de cei trei

inculpați prin alte locuri decât cele autorizate și stabilite pentru controlul

vamal al produselor accizabile, cum sunt și țigările.

Astfel, încadrarea

juridică corectă a faptelor reținute în sarcina inculpaților este cea prevăzută

de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din Legea nr.

86/2006, infracțiune ce îmbracă forma continuată, fiind aplicabile disp. art.

41 alin. (2) C. pen. și care absoarbe în conținutul ei constitutiv infracțiunea

prev. de art. 302 C. pen.

Date fiind

modificările succesive ale textelor de lege C. vam. privind infracțiunea de

contrabandă de la data săvârșirii faptei reținute în sarcina inculpaților,

instanța de apel a apreciat în mod corect că se impune aplicarea disp. art. 13

C. pen. privind legea penală mai favorabilă, reținând astfel aplicarea textelor

de lege în vigoare la data săvârșirii faptei de contrabandă cu țigări de către

cei trei inculpați.

Astfel, instanța de

apel a constatat în mod corect că în cauză, se impunea schimbarea încadrării

juridice conform disp. art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prev. de art.

302 C. pen. rap. la art. 2 lit. b) pct. 8 și lit. c) pct. 1, 2, 3, 4 din Legea

nr. 39/2003 și prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 în o

infracțiune prev. de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006,

faptele reținute în sarcina inculpaților la datele de 6 decembrie 2009, 14

decembrie 2009, 28 ianuarie 2010, 13 februarie 2010, fiind cuprinse în

conținutul constitutiv al infracțiunea prev. de art. 270 alin. (1) rap. la art.

274 din Legea nr. 86/2006, infracțiune pentru care nu s-au aplicat disp. art.

41 alin. (2) C. pen. întrucât aceasta ar fi presupus o agravare a situației

juridice a acestora în propria cale de atac.

Cu privire la

criticile formulate de inculpați circumscrise cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație

și Justiție reține următoarele:

Fiind o parte a

activității de aplicare a legii penale, individualizarea judicioasă nu se poate

realiza decât în condițiile și în limitele stabilite de lege, în raport de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Individualizarea

judiciară constituie o operațiune prin care pedeapsa trebuie să reflecte

evaluarea coroborată a tuturor elementelor care caracterizează o cauză, în

acest sens fiind necesară examinarea și reținerea aspectelor semnificative din

starea de fapt, instanța trebuind să rețină starea de fapt și încadrarea

juridică în mod corect astfel încât pedepsele stabilite să fie într-un cuantum

corespunzător criteriilor stabilite de art. 72 C. pen.

La individualizarea

pedepsei aplicată fiecăruia dintre cei trei inculpați pentru infracțiunile

deduse judecății, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, împrejurările și modul de săvârșire a

faptelor, urmările produse dar și circumstanțele personale ale fiecăruia dintre

inculpați așa cum au fost reținute de prima instanță, în baza referatelor de

evaluare și actelor în circumstanțiere existente la dosar, cuantumul acesteia

fiind suficient și proporțional de natură a răspunde exigențelor art. 52 C.

pen.

Instanța de recurs

constată că, în mod corect, au fost reținute în cauză circumstanțe judiciare

atenuante în condițiile art. 74 lit. a) C. pen., constând în buna comportare a

inculpaților înainte de săvârșirea faptelor.

La stabilirea

modalității de executare și la aplicarea pedepselor trebuie avute în vedere

atât împrejurările în care au fost săvârșite faptele cât și datele care îl

caracterizează pe inculpat, iar referitor la acestea, în raport cu prevederile

art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor, cât și la executarea lor, instanța

trebuie să ia în considerare atât gradul concret de pericol social al faptelor

săvârșite, cât și datele personale ale inculpatului astfel încât pedeapsa să

fie de natură a contribui la realizarea funcțiilor și a scopului acesteia,

prevăzute de art. 52 C. pen., adică prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față

de regulile de conviețuire socială, iar executarea pedepsei să nu cauzeze

suferințe fizice și nici să înjosească persoana inculpatului.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte de

Casație și Justiție urmează a menține suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei aplicate fiecăruia dintre cei trei inculpați, în condițiile art. 86

1

C. pen., apreciindu-se că numai prin impunerea de obligații și supravegherea

comportamentului inculților de către Serviciul de probațiune pe durata

termenului de încercare de 5 ani se poate realiza scopul preventiv și educativ

al pedepsei aplicate.

Pentru aceste

considerente expuse instanța de recurs nu va primi criticile inculpaților cu

privire la reindividualizarea pedepselor aplicate și stabilirea modalității de

executare în condițiile art. 81 C. pen.

Criticile

inculpaților M.G.B. și S.E. cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii

civile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen. nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

Așa cum s-a arătat,

inculpații au introdus în țară, în perioada 6 decembrie 2009 - 19 martie 2010,

o cantitate de aproximativ 20.000 pachete țigări marca F. și F.A., ocolind

birourile vamale desemnate pentru vămuirea produselor accizabile în

conformitate cu dispozițiile legale în vigoare ale H.G. nr. 710/1996, completată,

în vigoare la data săvârșirii faptelor.

În conformitate cu

prevederile art. 202 alin. (1) din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 al

Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, o

datorie vamală ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al

comunității, a mărfurilor supuse drepturilor de import.

Potrivit art. 233 din

Regulamentul de instituire a Codului vamal Comunitar, datoria vamală se stinge

în cazul în care mărfurile pentru care a luat naștere o datorie vamală în

conformitate cu art. 202, sunt supuse sub sechestru la introducerea lor

regulată și confiscate simultan sau ulterior.

În conformitate cu

dispozițiile comunitare menționate într-o interpretare logică, tehnologică și

gramaticală, datoria vamală se consideră a nu fi stinsă, chiar dacă s-a dispus

confiscarea unei părți din cantitatea de țigări introdusă în țară, în

condițiile în care introducerea în țară a acestora s-a făcut prin ocolirea

birourilor vamale autorizate (în acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană

de Justiție în cauza C-459 din 07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz).

În cauză, faptele

săvârșite de inculpați au avut ca rezultat prejudicierea statului prin eludarea

taxelor vamale și accizelor aferente cantităților de țigări, introduse ilegal

pe teritoriul țării și depistate de lucrătorii de poliție.

În aceste condiții,

apare ca fiind nelegală excluderea din cuantumul prejudiciului total produs

bugetului de stat, a taxei vamale, accizelor și TVA, aferente celor 8000

pachete țigări introduse ilegal pe teritoriul țării noastre (stat comunitar) și

reținute în vederea confiscării de poliția de frontieră.

Potrivit

dispozițiilor art. 277 C. vam. pentru pachetele de țigări care nu au fost

reținute, respectiv nu au fost indisponibilizate în cauză, (12.000 pachete

țigări) pe lângă taxele vamale, accize și TVA, inculpații datorează și valoarea

în vamă a acestor bunuri, respectiv contravaloarea lor.

Conform art. 119 și

următoarele din O.U.G. nr. 92/2003