ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1349/2013

Asupra recursurilor penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 69 din 22 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 4189/101/2010, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet. Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați prin apărători. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei comisă de inculpații: M.G.B., S.E. și D.C. din infracțiunea prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 în infracțiunea prev. de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic.

art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen., au fost condamnați inculpații M.G.B., S.E. și D.C., la câte 2 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., art. 66 C. pen., s-au interzis inculpaților pe timp de 2 ani, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei. În baza art. 302 C. pen. rap. la art. 2 lit. b) pct. 8 și lit. c) pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplic.

art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. d) C. pen., au fost condamnați inculpații M.G.B., S.E. și D.C., la câte 1 an închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.G.B., S.E. și D.C., la câte 2 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., art. 66 C. pen., s-au interzis inculpaților pe timp de 2 ani, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse și aplică fiecărui inculpat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. și pe o durată de 2 ani li se interzice drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei. În baza art. 86 1 C. pen., art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 5 ani format din pedeapsa aplicată de 2 ani și un termen de 3 ani.

În baza art. 86 3 alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. În temeiul art. 359 C. proc. pen.. s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 și art. 86 4 din C. pen. privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii să se suspende și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a 8.098 pachete țigări aflate în custodia IJPF Mehedinți, conform dovezilor din 29 ianuarie 2010 și din 19 martie 2010. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de A.N.A.F - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara și a obligat inculpații: M.G.B., S.E. și D.C., în solidar la plata sumei de 94.269 RON. A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța din 25 martie 2010 asupra autoturismului marca V. mini bus înmatriculat sub xxx, proprietatea inc.

D.C., în vederea reparării pagubei. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 1500 RON cheltuieli judiciare, din care câte 150 RON reprezintă cotă parte din onorariile apărătorilor din oficiu, să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției. Prin Decizia penală nr. 273 din 21 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori s-au admis apelurile declarate de inculpații M.G.B., D.C., S.E. și partea civilă Direcția Județeană pentru accize și Operațiuni Vamale Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 69 din 22 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 4189/101/2010. S-a desființat sentința penală în parte sub aspectul laturii penale și a laturii civile.

S-au descontopit pedepsele rezultante aplicate fiecăruia dintre inculpați pe care le-a repus în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor dată prin rechizitoriu pentru fiecare din inculpații: M.G.B., S.E. și D.C. din infracțiunile prev. de art. 302 C. pen. rap. la art. 2 lit. b) pct. 8 și lit. c) pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 39/2003 și prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 în o infracțiune prev. de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006. În baza art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen. i-a condamnat pe fiecare dintre inculpații: M.G.B., S.E.

și D.C. la pedeapsa principală de câte 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., aplicate fiecăruia dintre inculpați pentru săvârșirea infracțiunii art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen. în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

pentru fiecare dintre cei trei inculpați. Au fost obligați cei trei inculpați în solidar la plata către partea civilă A.N.A.F - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara a sumei de 194.542 RON reprezentând despăgubiri civile cu dobânzile și penalitățile aferente calculate conform disp. art. 120 și 120 1 C. proc. fisc. până la executare. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că starea de fapt stabilită de instanța de fond este în deplină concordanță cu materialul probator judicios analizat în cauză, că vinovăția inculpaților în raport cu faptele reținute în sarcina acestora este dovedită fără echivoc astfel că apărările formulate în acest sens nu sunt fundamentate, iar cererile formulate de aceștia în sensul achitării lor pentru că faptele nu sunt prevăzute de legea penală ori că nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea lor sunt nefondate. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 302 C. pen.

reținută de instanța de fond privind actele materiale de introducere în țară a baxurilor de țigări la datele de 6 decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010 și 13 februarie 2010, instanța de prim control judiciar a considerat că aceste acte materiale intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 întrucât din probele administrate în cauză rezultă că după achiziționarea țigărilor de către inculpații M.G.B. și S.E. de pe teritoriul sârbesc, acestea erau introduse în țară cu nava T. ascunse pe aceasta și descărcate fie în dana SC T.R., fie în Portul Dr. Turnu Severin la pontonul D. unde erau ascunse la indicația inculpatului D.C.

care le prelua și le vindea ulterior altor persoane pentru comercializarea la negru. În acest sens, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor menționate comise de inculpați din infracțiunile prev. de art. 302 C. pen. raportat la art. 2 lit. b) pct. 8 și lit. c) pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 39/2003 și prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 în o infracțiune prevăzută de art. 270 alin. (1) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 și în baza acestei încadrări juridice condamnarea inculpaților pentru întreaga activitate infracțională desfășurată în perioada 6 decembrie 2009 - 13 februarie 2010, la câte o pedeapsă individualizată conform art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații D.C., M.G.B. și S.E. formulând critici de nelegalitate și netemeinicie după cum urmează: Inculpatul D.C. a circumscris motivele de recurs cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen., apărarea invocând următoarele: - în mod greșit instanța de fond a condamnat pe inculpatul D.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen., soluție care a fost menținută de instanța de apel întrucât nu s-a dovedit că inculpații ar fi creat o structură organizatorică prin implicarea organelor vamale (poliție de frontieră, agenți vamali) care să participe coordonat, cu sarcini precis determinate la săvârșirea infracțiunii; faptul că inculpații se cunoșteau, în virtutea faptului că M.G.B.

și S.E. lucrau pe nava T. nu duce la concluzia existenței unui grup infracțional care există și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, elemente pe baza cărora să se poată susține că subzistă elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. A solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2002 raportat la art. 274 C. vam.

- în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 în infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, fără a o pune în discuția părților, iar instanța a respins apelul formulat sub acest aspect cu motivarea inserată în considerentele deciziei recurate deși reținerea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 care presupune existența unui grup infracțional structurat exclude de plano reținerea agravantei prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006 agravantă care nu face decât să majoreze pedeapsa atunci când infracțiunile de contrabandă sunt săvârșite de trei sau mai multe persoane împreună; - în mod greșit instanța de apel, admițând cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 302 C. pen.

cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 și lit. c) pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 39/2003 formulată de inculpat a schimbat încadrarea faptelor respective în infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 deși în mod corect încadrarea juridică trebuie schimbată în patru infracțiuni prevăzute de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și, drept urmare, să constate că, în raport de dispozițiile legale în vigoare la data săvârșirii faptelor, acestea reprezintă contravenții. În acest sens, s-a susținut că la datele de 6 decembrie, 14 decembrie 2009 precum și la datele de 28 ianuarie și 13 februarie 2010, nava T. a fost supusă controlului vamal potrivit legii însă nu s-au descoperit țigările care erau ascunse pe aceasta; așa fiind, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 și nu dispozițiile art. 270 alin. (1) din același act normativ.

A mai arătat că, la data respectivă pentru a exista infracțiunea de contrabandă era necesar ca introducerea în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, mărfurile sustrase de la acest control să aibă o valoare mai mare de 20.000 RON, ceea ce nu se justifică în cauză pentru că valoarea bunurilor sustrase controlului vamal a fost sub pragul valorii stabilită de lege; - instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt atunci când a apreciat că pentru granița de sud și sud-vest a țării, au fost autorizate conform H.G. nr. 710/1996 completat prin H.G.

nr. 533/2005, doar vama Calafat și Porțile de Fier I inclusiv pentru transportul fluvial al produselor accizabile, ceea ce înseamnă că toate mărfurile purtătoare de accize nu puteau fi supuse controlului vamal și introduse în țară decât prin aceste puncte vamale stabilite prin actul normativ în vigoare la data săvârșirii faptelor; - instanțele nu au făcut o distincție între țigările care au făcut obiectul infracțiunii, astfel că s-a ajuns la o dublă sancționare din punct de vedere material pentru una și aceeași activitate infracțională atunci când au fost obligați inculpații să plătească suma de 194.542 RON, iar pe de altă parte au dispus confiscarea în folosul statului a unui număr de 8098 pachete țigări; Sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. s-a arătat că modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului nu a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., solicitând să se dispună schimbarea modalității de executare a pedepsei și să se facă aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. Recurentul inculpat M.G.B. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. cu referire la modalitatea de executare. În raport de actele depuse la dosar, de situația de fapt și de specificul muncii inculpatului a solicitat a se da mai mare eficiență dispozițiilor art. 72 C. pen. Sub aspectul modalității de executare a pedepsei a solicitat să se facă aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., putea practica profesia de mecanic de vas, fiind de acord să achite prejudiciul cauzat.

Sub aspectul laturii civile a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. raportat la alin. (1) și (2) al art. 385 9 C. proc. pen., raportat și la Decizia nr. 28/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată într-un recurs în interesul legii. A susținut că pretențiile civile se probează prin expertiza efectuată în cauză, ca probă științifică, nerăsturnată de către partea civilă și nu prin interpretare eronată a dispozițiilor din Codul Fiscal și Codul Vamal. Expertiza existentă la dosar nu poate considera că nu are aplicare art. 167 din C. fisc. cu trimiterea la art. 256 și art. 276, conform susținerii părții civile, deoarece ordonanța prin care au fost abrogate aceste texte a intrat în vigoare și au produs eficiență juridică și fiscală din 1 aprilie 2010, adică după momentul comiterii faptelor pretins săvârșite.

A arătat că soluția instanței de fond pe latură civilă este cea corectă legală și temeinică. Concluzionând, pe latură penală a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea hotărârilor atacate și rejudecând, să se dispună ca modalitatea de executare a pedepsei aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., iar pe latură civilă menținerea hotărârii pronunțată de către instanța de fond. Recurentul inculpat S.E. a formulat aceleași critici ca și inculpații D.C. și M.G.B., arătând că a participat la săvârșirea unui singur act material, respectiv cel al flagrantului, indicând în acest sens declarația inculpatului M.G.B. care a arătat că inculpatul nu avea cunoștință că în sacii menajeri erau țigări.

A solicitat achitarea sa pentru faptele reținute de instanțe, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. în ceea ce privește modalitate de executare a pedepsei, raportat la circumstanțele reale și la dispozițiile legale. Recursurile sunt nefondate. Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile art. 385 9 alin. (2) și (3) C. proc. pen., instanța de recurs constată și reține următoarele: Criticile formulate de inculpații D.C. și S.E. referitoare la incidența motivului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 17 C. proc.

pen., sunt nefondate. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt în deplină concordanță cu probatoriul administrat, vinovăția inculpaților în cauza dedusă judecății fiind dovedită pe baza unei juste analize și coroborări a acestuia. Examinând starea de fapt reținută de instanță, așa cum a fost expusă în considerentele deciziei atacate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu s-a comis o eroare gravă de fapt în sensul învederat de recurenții inculpați și reglementat de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Este de menționat că legea nu precizează ce se înțelege prin eroare gravă de fapt. Constatările de fapt reprezintă atributul necesar și exclusiv al instanței de fond; acestea nu sunt supuse controlului instanței de recurs iar erorile privitoare la ele (fiind erori de fapt) nu sunt susceptibile de a constitui motive de casare.

De la această regulă există o singură excepție, și anume, eroarea gravă de fapt, respectiv situațiile în care au fost constatate fapte neconforme cu realitatea, deci "contrare legii, legilor naturii sau firii omului". Prin urmare, o hotărâre întemeiată pe o apreciere a probelor, pe constatări de fapt denaturate și neconforme cu realitatea evidentă, este lipsită de bază legală. Așa fiind, eroarea gravă de fapt, pentru a constitui motiv de casare, trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt, întrucât acest motiv se sprijină, în esență, pe contrarietatea evidentă și necontroversată între ceea ce relevă actele dosarului și ceea ce reține instanța prin hotărârea pronunțată.

De aceea, cel care invocă acest motiv de casare trebuie să indice instanței de recurs piesa dosarului a cărei existență sau inexistență o afirmă în mod eronat instanța de fond, ori al cărui cuprins e redat contrar ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă, situație care nu se regăsește în cauza examinată. În sarcina inculpaților D.C., M.G.B. și S.E. s-a reținut faptul că aceștia s-au constituit într-un grup infracțional organizat, în scopul achiziționării unor mari cantități de țigări mărcile F. și F.A. de la magazinele Duty Free, situate în portul Veliko Gradiste din Republica Serbia, pe care le ascundeau la bordul navei și le introduceau în țară prin Portul Drobeta-Turnu Severin, vânzându-le unor persoane necunoscute.

Din conținutul convorbirilor telefonice concretizate în notele de redare, coroborate cu declarațiile inculpaților precum și cu înscrisurile aflate la dosar, rezultă cu certitudine că inculpații M.A., M.G.B. și S.E. au introdus în țară de mai multe ori țigări mărcile F. și F.A. provenite din magazinele Duty Free, situate în portul Veliko Gradiste - Republica Serbia. Astfel anterior datei de 04 decembrie 2009, inculpații M.A. - căpitan, M.G.B. - mecanic și S.E. - marinar, s-au îmbarcat pe nava T. aparținând SC B. Com, cu sediul în București, în portul Drobeta-Turnu Severin cu destinația Republica Serbia. Nava T., proprietatea SC B. Com SRL, ai căror administratori sunt doi cetățeni, unul român și altul sârb, face parte din categoria Tanc Petrolier, care efectua transport de produse petroliere din România cu destinația Republica Serbia.

În portul Veliko Gradiste inculpații au cumpărat din magazinele Duty Free 10 baxuri - 5000 pachete țigări marca F. - 500 cartușe, prețul de vânzare fiind 2,10 euro/cartuș. În seara zilei de 06 decembrie 2009, în jurul orei 17,00, nava T., pe care se aflau îmbarcați cei trei inculpați, a acostat la dana societății T.R., cu cele 10 baxuri ascunse. Nava T. a acostat la această dană pentru a reîncărca produse petroliere pentru o nouă plecare în cursă, solicitând în același timp controlul pentru intrarea în țară de la organele competente. Cu toate că între orele 16,30 - 17,00 s-a efectuat controlul vamal, nu au fost descoperite cele 10 baxuri, însă după efectuarea acestui controlul, țigările au fost scoase de pe navă de inculpații M.G.B.

și S.E. și preluate de către inculpatul D.C. Din convorbirile telefonice purtate de inculpați (a se vedea convorbirea telefonică purtată între inculpații M.G.B. și D.C., conversație ce a avut loc la data de 06 decembrie 2009, ora 15:12, având ca obiect fixarea orei, locului și cantității de țigări ce urmau a fi preluate de către D.C.) rezultă faptul că, la data de 06 decembrie 2009, inculpații M.G.B., S.E. și D.C. au introdus în țară, fără autorizație, în scopul revânzării, 10 baxuri - 500 cartușe țigări marca F. Aceasta se coroborează cu conținutul procesului-verbal încheiat de organele de poliție și cu planșele foto, din care rezultă că inculpatul D.C. a intrat în perimetrul împrejmuit cu gard al SC T.R.

până în apropierea danei, la 06 decembrie 2009 orele 20:30 și a ieșit în aceeași zi la orele 20:49 cu autoturismul marca V., înmatriculat sub numărul xxx, acesta fiind momentul preluării celor 10 baxuri de țigări. La data de 14 decembrie 2009, nava T., pe care se aflau îmbarcați cei trei inculpați, a sosit în același loc - SC T.R. -, efectuându-i-se controlul de frontieră între orele 22:30 - 23:00. A doua zi, în data de 15 decembrie 2009, în jurul orei 11:00, în același loc s-a prezentat inculpatul D.C. cu același mijloc de transport care a preluat țigările cumpărate ce cei trei de la magazinele Duty Free din portul Veliko Gradiste - Republica Serbia. Din examinarea conținutului actelor oficiale depuse la dosar în copie, rezultă data intrării și ora efectuării controlului de către organele abilitate, iar cantitatea de țigări și modul de preluare a acesteia de către inculpatul D.C.

rezultă, fără echivoc, din discuțiile telefonice purtate între D.C. și M.G.B. Elocventă în acest sens este convorbirea telefonică purtată la data de 16 decembrie 2009 între D.C. și inculpatul M.G.B., după preluarea țigărilor între aceștia. În condiții similare, inculpații au introdus 10 baxuri țigări - 500 cartușe, marca F. în scopul revânzării. La data de 28 ianuarie 2010, ora 02,20, nava T., cu același echipaj la bord a acostat în portul Drobeta-Turnu Severin, la Pontonul D., aparținând SC G.P. SRL Drobeta-Turnu Severin, locul de muncă al inculpatului D.C. După efectuarea controlului pentru intrarea în țară - orele 02:20 - 02:50, până la ora 03:20, inculpații M.G.B. și S.E. au descărcat cele 8 baxuri de țigări - 400 cartușe, achiziționate în aceleași condiții pe care le-au depozitat pe pontonul respectiv, la indicația inculpatului D.C., semnificativă în acest sens fiind convorbirea telefonică purtată la 28 ianuarie 2010 orele 02:28 între inculpații D.C.

și M.G.B. A doua zi, după intrarea în posesie a țigărilor, țigări ce fuseseră ascunse în locul indicat de inculpatul D.C., acesta a fost sunat de martorul G.L.M. din Giurgiu și întrebat dacă a făcut rost de țigări pentru a veni să le ia, stabilind telefonic și prețul, 2,6 RON/pachet pentru F. și 3 RON/pachet pentru F.A. La data de 29 ianuarie 2010, martorul G.L.M. a venit în Drobeta-Turnu Severin, a preluat țigările de la domiciliul inculpatului D.C. iar la întoarcere, în localitatea Șimian, județul Mehedinți, acesta a fost oprit de organele de poliție și controlat, în mașina acestuia fiind identificate, ridicate și indisponibilizate un număr de 3500 pachete țigări marca F. și 500 pachete țigări marca F.A.

Din coroborarea probelor administrate, rezultă cu certitudine faptul că inculpații M.G.B. și S.E. au introdus în țară, fără autorizație, un număr de 3500 pachete țigări marca F., 500 pachete țigări marca F.A., țigări care s-au regăsit întocmai în autoturismul martorului G.L.M. și care au fost indisponibilizate la camera de corpuri delicte a IJPF Mehedinți. De altfel, din declarația martorului G.L.M., rezultă că acesta a cumpărat de la inculpatul D.C., 3500 pachete țigări marca F. și 500 pachete țigări marca F.A. contra sumei de 10.000 RON. La data de 13 februarie 2010, ora 19:50, nava T. a acostat la dana SC T.R., efectuându-i-se controlul vamal între orele 21:00 - 21:30; după control, inculpatul M.G.B.

l-a sunat pe inculpatul D.C. și l-a chemat pentru a-i preda cele 4 baxuri de țigări marca F. achiziționate din magazinele Duty Free - Portul Veliko Gradiste - Republica Serbia. Activitatea infracțională de introducere de țigări, fără autorizație, este confirmată în convorbirea telefonică purtată între cei doi inculpați la orele 22:01, redată în procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală. La data de 19 martie 2010, inculpații M.G.B. și S.E. au acostat cu nava T. la terminalul petrolier T.R., la orele 05:00 și prin agentul navei B.V. au solicitat controlul navei pentru orele 06:00. În acest interval de timp, cei doi inculpați au scos de pe navă, pe chei, 4000 pachete țigări marca F., iar la orele 05:10, pe poarta de acces a societății a intrat autovehiculul cu xxx condus de inculpatul D.C., care a luat de pe chei, țigările descărcate de cei doi inculpați.

În momentul în care acesta a încercat să părăsească locul faptei, a fost oprit de către organele de poliție în timp ce conducea autovehiculul. La controlul efectuat de organele de poliție, în autovehiculul condus de inculpatul D.C. au fost identificate și indisponibilizate 4000 pachete țigări marca F. de proveniență sârbească. Momentul descărcării țigărilor înainte de controlul vamal este relevat fără putință de tăgadă de convorbirile telefonice purtate între membrii grupului. În condițiile arătate, fapta inculpaților D.C., M.G.B. și S.E. de a se constitui într-un grup infracțional organizat, care a acționat într-un mod coordonat pe o perioadă de 6 luni în scopul săvârșirii mai multor infracțiuni, obținând în mod direct beneficii materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeași lege.

Într-adevăr subiectul activ al acestei infracțiuni este unul plural, format din cel puțin trei persoane care în speță au acționat cu responsabilitate, iar latura obiectivă s-a realizat prin acțiunea de constituire, în acest sens făcându-se referire la infracțiuni prevăzute în legi speciale. Este de observat că prin declarațiile date în fața instanței, inculpații au recunoscut în parte faptele comise, revenind asupra declarațiilor date inițial în cursul urmăririi penale în sensul că: În faza de urmărire penală, inculpatul D.C., în data de 19 martie 2010 a recunoscut că-i cunoaște pe ceilalți doi inculpați și că, în urmă cu circa patru sau cinci luni de zile a intrat cu ei în această afacere cu țigări, recunoscând că țigările le vindea unor cetățeni, respectiv martorului G., dar și unui alt cetățean pe care l-a cunoscut sub numele de L. Inculpatul D.C.

a recunoscut în fața instanței că în două rânduri a primit diferite cantități de țigări, ce i-au fost aduse de inculpatul M.G.B., respectiv în data de 29 ianuarie 2010 opt baxuri cu cartușe de țigări și în luna martie 2010, tot opt baxuri, că pentru aducerea primei cantități de țigări, i-a dat inculpatului M.G.B. suma de 8000 RON, pe care acesta le-a vândut ulterior unui cetățean, pe nume G.L.M., care îi ceruse să-i facă rost de aceste țigări, în schimbul sumei de 9000 RON și că, a doua oară, i-a dat suma de 1000 euro, însă de această dată nu a reușit să mai vândă țigările, întrucât au fost depistați de lucrătorii de poliție, țigările fiind ridicate de aceștia. Inculpatul D.C. a recunoscut și că de mai multe ori a discutat telefonic cu inculpatul M.G.

despre posibilitatea ca acesta să-i facă rost de țigări, dar a susținut că numai la date menționate a primit de la acesta țigări. A mai arătat că i-a adus țigări și în luna decembrie, dar nu le-a luat întrucât nu a avut toți banii necesari, pretinși ca preț. Inculpatul M.G.B., prin declarația dată în instanță, a confirmat aceste susțineri ale inculpatului D., declarând că el cumpăra țigările din Serbia și că inculpatul D.C., cunoscut sub porecla de C., i-a dat bani necesari cumpărării țigărilor, prin intermediul inculpatului S. Inculpatul a confirmat că a primit banii de la inculpatul D.C. și că i-a dat inculpatului M.G., pretinzând că nu a știut că acesta cumpără de ei țigări, cât și faptul că a cărat împreună cu inculpatul M., niște saci, de pe navă până la mal.

În cursul urmăririi penale aceiași inculpați au recunoscut că au fost implicați în aceste operațiuni ilicite cu țigări, de mai multe ori și că respectivele țigări, inculpatul D.C. le vindea pe piața neagră, aspect confirmat și de declarația unui dintre cumpărători, respectiv martorul G.L.M. Din probele administrate rezultă că de fiecare dată inculpatul M.G.B. lua legătura cu o persoană poreclită C., cei doi stabilind prețul și modalitatea scoaterii țigărilor de pe vapor. Toate aceste declarații date de inculpați în fața instanței, coroborate cu declarațiile date în cursul urmăririi penale, precum și cu celelalte probe administrate la urmărirea penală, procesele-verbale de sesizare și constatare a faptelor, procesul-verbal de indisponibilizare a ultimei cantități de țigări, au confirmat săvârșirea faptelor de către inculpați, în modalitatea reținută prin rechizitoriu și vinovăția acestora în privința faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut în mod corect că în cauză s-a demonstrat că inculpații au luat hotărârea de a se organiza, în scopul introducerii ilegale în țară a unor cantități de țigări achiziționate din Serbia, pentru ca ulterior să le comercializeze pe piața neagră, fiecare având un rol prestabilit, în baza căruia au acționat, în mod coordonat, din data de 06 decembrie 2009 până în luna martie 2010, perioadă în care aceștia au achiziționat țigări de la magazinele Duty Free situate în portul Veliko Gradiste - Republica Serbia, pe care le ascundeau pe nava T., pe care lucrau inculpații M.G. și S.E. și aceștia le scoteau de pe navă, după efectuarea controlului vamal, ori prin sustragere de la acest control și le duceau la malul românesc unde erau așteptați de inculpatul D.C.

În această modalitate de operare, cei trei inculpați au introdus în țară peste 20.000 pachete țigări, creând un prejudiciu bugetului de stat, prin eludarea taxelor vamale, în valoare de 94.269 RON, prejudiciu confirmat de expertiza tehnică efectuată în cauză. Pentru considerentele arătate, instanța de recurs nu poate primi criticile inculpaților privind achitarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și nici cererea acestora, de schimbare a încadrării juridice din această infracțiune în cea prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006. Prin grup infracțional organizat se înțelege, în conformitate cu disp.

art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, grupul structurat format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiul financiar sau alt beneficiu material. În accepțiunea textelor indicate, există un grup infracțional organizat, a cărei inițiere sau constituire se încadrează în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dacă inculpații au acționat coordonat, fiecare dintre aceștia îndeplinind roluri determinate, în scopul comiterii infracțiunii de contrabandă pentru a obține un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. În cauză, inculpații M.G.B., D.C., S.E.

au acționat în mod coordonat, pentru o perioadă de timp, în scopul comiterii infracțiunii de contrabandă, obținând beneficii materiale ca urmare a revânzării țigărilor pe teritoriul României, țigări pe care le-au introdus în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal. Dispozițiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 definesc varianta agravantă a infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 C. pen., care se caracterizează prin săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună sau de una sau mai multe persoane înarmate. Prin aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., instanța de fond și implicit cea de apel au reținut în mod corect, alături de infracțiunea prev. de art. 270 din Legea nr. 86/2006, aplicarea disp.

art. 274 din Legea nr. 86/2006, întrucât introducerea în țară a țigărilor marca F.A. și F., achiziționate din Republica Serbia prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal și înlesnirea introducerii în țară a unor astfel de bunuri, s-a realizat de cei trei inculpați printr-o acțiune coordonată. Reținerea dispozițiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006, nu exclude reținerea distinctă a infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și, totodată, nu se poate realiza o schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2004, în art. 274 din Legea nr. 86/2006, acest articol neconstituind prin sine însuși o infracțiune ci reprezentând varianta agravantă a infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 C. vam.

Așa fiind, criticile formulate de inculpați în acest sens, nu sunt fundamentate de argumente logice, juridice și nici pe un suport probator consistent. În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 302 C. pen., reținută de instanțe prin hotărârile pronunțate referitor la actele materiale de introducere în țară a baxurilor de țigări la datele de 6 decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010 și 13 februarie 2010, instanța de recurs constată că acestea reprezintă acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, așa cum, de altfel, a reținut instanța de prim control judiciar și cum în mod corect a procedat la schimbarea încadrării juridice admițând cererea formulată în acest sens de inculpatul M.G.B.

în cuprinsul motivelor scrise. Este cunoscut că în doctrina de specialitate s-a pus problema dacă infracțiunea de contrabandă poate fi reținută în concurs ideal sau independent de infracțiunea de nerespectare a dispozițiilor privind operații de import sau export prevăzută de art. 302 C. pen. În cauza pendinte nu se poate reține decât infracțiunea de contrabandă, motivat că, și în circumstanțele în care se realizează o încălcare a prevederilor legale cu caracter mai general referitoare la importul și exportul de mărfuri, incidența acestor din urmă prevederi ar trebui înlăturată în temeiului principiului specialității, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește. Argumentele instanței de apel în sensul că în mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că, la datele de 6 decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010 și 13 februarie 2010, inculpații au introdus în țară pachetele de țigări marca L. și F.A.

prin locuri stabilite pentru controlul vamal, apreciindu-se astfel că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 320 C. pen. și nu cele ale infracțiunii de contrabandă cu țigări, sunt convingătoare întrucât sunt în concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă că după achiziționarea țigărilor de către inculpații M.G.B. și S.E. de pe teritoriul sârbesc, acestea erau introduse în țară cu nava T., ascunse pe aceasta și descărcate fie în dana SC T.R., fie în portul Drobeta-Turnu Severin la pontonul D. unde erau ascunse la indicația inculpatului D.C., acesta preluându-le și vânzându-le ulterior altor persoane pentru comercializare la negru.

Probatoriul administrat nu relevă faptul că pachetele de țigări au fost introduse în țară prin locuri stabilite pentru controlul vamal, chiar dacă pentru faptele reținute la 6 decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010 și 13 februarie 2010, s-a realizat controlul vamal al navei fie în dana SC T.R. fie în portul Drobeta-Turnu Severin de biroul vamal Drobeta-Turnu Severin, excepție făcând data de 19 martie 2010, când descărcarea țigărilor a avut loc înainte de efectuarea controlului vamal al navei de către autoritățile române. Art. 1 din H.G.

nr. 710/2006 (în vigoare la data săvârșirii faptelor) prevede că intrarea, ieșirea și tranzitul mărfurilor purtătoare de accize (inclusiv țigări) sunt permise numai prin vămile autorizate în acest scop, or în cauză, în niciuna din situațiile menționate nu a avut loc un control vamal realizat de către un punct de vamă autorizat conform dispozițiilor legale în vigoare la data săvârșirii faptelor pentru realizarea controlului vamal la produse accizabile. Din conținutul dispozițiilor legale respectiv H.G. nr. 710/1996 completat prin H.G. nr. 533/2005 pentru granița de Sud și Sud-Vest a țării, au fost autorizate doar Vama Calafat și Porțile de Fier I, inclusiv pentru transportul fluvial al produselor accizabile, ceea ce înseamnă că toate mărfurile purtătoare de accize nu puteau fi supuse controlului vamal și introduse prin țară decât prin aceste puncte vamale, stabilite prin actul normativ în vigoare la data săvârșirii faptelor.

Potrivit disp. art. 4 pct. 18 C. vam., controlul vamal constă în actele specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale și a altor dispoziții legale, privind intrarea, ieșirea, tranzitul, transferul și destinația finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României și alte țări, inclusiv staționarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri românești. Aceste acte pot să includă verificarea mărfurilor, a datelor înscrise în actele existente și autentificarea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidențelor contabile ale agenților economici și altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor și altor mărfuri transportate de/sau aflate asupra persoanelor precum și efectuarea de verificări administrative și alte acte similare.

Prin controlul vamal se urmărește printre altele și asigurarea aplicării corecte a reglementărilor vamale și a altor dispoziții legale privind intrarea, ieșirea, tranzitul, transferul și destinația finală a mărfurilor, ceea ce înseamnă că H.G. nr. 710/1996 completată, privind regimul mărfurilor purtătoare de accize, reprezintă o reglementare legală ce întregește dispozițiile Codului penal și le explică în material infracțiunii de contrabandă. De altfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 86/2006, reglementările vamale cuprind prezentul cod, Regulamentul de aplicare a acestuia, precum și alte acte normative care conțin prevederi referitoare la controlul vamal.

Rațiunea instituirii obligației de respectare a punctelor vamale autorizate pentru trecerea mărfurilor purtătoare de accize a fost, pe de o parte una de ordin administrativ, pentru o mai bună fluidizare a traficului de frontieră, iar pe de altă parte, necesitatea unui control vamal riguros a actelor ce însoțeau astfel de produse. Conținutul sintagmei "prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal" din conținutul legal al normei de incriminare prev. de art. 270 C. vam.

a fost lămurit de practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1230 din 29 martie 2011. Așa fiind, pentru cele cinci acte materiale săvârșite la datele de 6 decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010, 13 februarie 2010 și 19 martie 2010, în mod corect a reținut instanța de apel că au fost introduse în țară, în mod ilegal, țigări achiziționate de pe teritoriul Republicii Serbia prin o vamă neautorizată, ceea ce are semnificația intrării în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal. Pentru existența infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cerința este doar aceea ca mărfurile, indiferent de natura acestora, să fie introduse sau scoase din țară prin orice mijloace și prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, în timp ce pentru existența modalității prev. de alin. (2) - în vigoare la data săvârșirii faptelor astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 39/2009 aprobată prin Legea nr. 21/2009, text de lege în vigoare în perioada 4 octombrie 2009 până la 11 iunie 2010 - se cer alte condiții speciale, respectiv ca mărfurile să fie introduse sau scoase din țară prin locuri stabilite pentru controlul vamal și să prezinte totodată, mărfuri plasate sub un regim vamal a căror valoare în vamă este mai mare de 20.000 RON. Aceasta înseamnă că infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din Legea 86/2006, a fost comisă în speță la datele de 6 decembrie 2009, 14 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010, 13 februarie 2010 și 19 martie 2010, deoarece țigările au intrat în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal - astfel cum prevăd disp.

H.G. nr. 710/1996, completată, în vigoare la data săvârșirii faptelor, act normativ ce privea intrarea, ieșirea din țară și tranzitul mărfurilor purtătoare de accize - în modalitatea ascunderii (circumscrisă modalității de săvârșire a elementului material al infracțiunii amintite prin orice mijloace). Pentru aceste considerente nu se va reține critica privind schimbarea încadrării juridice din o infracțiune prevăzută de art. 320 C. pen. în patru infracțiuni prevăzute de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, infracțiuni pentru care s-a cerut achitarea, întrucât țigările au fost introduse în țară de cei trei inculpați prin alte locuri decât cele autorizate și stabilite pentru controlul vamal al produselor accizabile, cum sunt și țigările.

Astfel, încadrarea juridică corectă a faptelor reținute în sarcina inculpaților este cea prevăzută de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, infracțiune ce îmbracă forma continuată, fiind aplicabile disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și care absoarbe în conținutul ei constitutiv infracțiunea prev. de art. 302 C. pen. Date fiind modificările succesive ale textelor de lege C. vam. privind infracțiunea de contrabandă de la data săvârșirii faptei reținute în sarcina inculpaților, instanța de apel a apreciat în mod corect că se impune aplicarea disp. art. 13 C. pen. privind legea penală mai favorabilă, reținând astfel aplicarea textelor de lege în vigoare la data săvârșirii faptei de contrabandă cu țigări de către cei trei inculpați.

Astfel, instanța de apel a constatat în mod corect că în cauză, se impunea schimbarea încadrării juridice conform disp. art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prev. de art. 302 C. pen. rap. la art. 2 lit. b) pct. 8 și lit. c) pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 39/2003 și prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 în o infracțiune prev. de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, faptele reținute în sarcina inculpaților la datele de 6 decembrie 2009, 14 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010, 13 februarie 2010, fiind cuprinse în conținutul constitutiv al infracțiunea prev. de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, infracțiune pentru care nu s-au aplicat disp.

art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât aceasta ar fi presupus o agravare a situației juridice a acestora în propria cale de atac. Cu privire la criticile formulate de inculpați circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Fiind o parte a activității de aplicare a legii penale, individualizarea judicioasă nu se poate realiza decât în condițiile și în limitele stabilite de lege, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Individualizarea judiciară constituie o operațiune prin care pedeapsa trebuie să reflecte evaluarea coroborată a tuturor elementelor care caracterizează o cauză, în acest sens fiind necesară examinarea și reținerea aspectelor semnificative din starea de fapt, instanța trebuind să rețină starea de fapt și încadrarea juridică în mod corect astfel încât pedepsele stabilite să fie într-un cuantum corespunzător criteriilor stabilite de art. 72 C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată fiecăruia dintre cei trei inculpați pentru infracțiunile deduse judecății, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, împrejurările și modul de săvârșire a faptelor, urmările produse dar și circumstanțele personale ale fiecăruia dintre inculpați așa cum au fost reținute de prima instanță, în baza referatelor de evaluare și actelor în circumstanțiere existente la dosar, cuantumul acesteia fiind suficient și proporțional de natură a răspunde exigențelor art. 52 C. pen. Instanța de recurs constată că, în mod corect, au fost reținute în cauză circumstanțe judiciare atenuante în condițiile art. 74 lit. a) C. pen., constând în buna comportare a inculpaților înainte de săvârșirea faptelor.

La stabilirea modalității de executare și la aplicarea pedepselor trebuie avute în vedere atât împrejurările în care au fost săvârșite faptele cât și datele care îl caracterizează pe inculpat, iar referitor la acestea, în raport cu prevederile art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor, cât și la executarea lor, instanța trebuie să ia în considerare atât gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, cât și datele personale ale inculpatului astfel încât pedeapsa să fie de natură a contribui la realizarea funcțiilor și a scopului acesteia, prevăzute de art. 52 C. pen., adică prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, iar executarea pedepsei să nu cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana inculpatului.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a menține suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate fiecăruia dintre cei trei inculpați, în condițiile art. 86 1 C. pen., apreciindu-se că numai prin impunerea de obligații și supravegherea comportamentului inculților de către Serviciul de probațiune pe durata termenului de încercare de 5 ani se poate realiza scopul preventiv și educativ al pedepsei aplicate. Pentru aceste considerente expuse instanța de recurs nu va primi criticile inculpaților cu privire la reindividualizarea pedepselor aplicate și stabilirea modalității de executare în condițiile art. 81 C. pen.

Criticile inculpaților M.G.B. și S.E. cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii civile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. nu pot fi primite pentru următoarele considerente: Așa cum s-a arătat, inculpații au introdus în țară, în perioada 6 decembrie 2009 - 19 martie 2010, o cantitate de aproximativ 20.000 pachete țigări marca F. și F.A., ocolind birourile vamale desemnate pentru vămuirea produselor accizabile în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare ale H.G. nr. 710/1996, completată, în vigoare la data săvârșirii faptelor. În conformitate cu prevederile art. 202 alin. (1) din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, o datorie vamală ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al comunității, a mărfurilor supuse drepturilor de import.

Potrivit art. 233 din Regulamentul de instituire a Codului vamal Comunitar, datoria vamală se stinge în cazul în care mărfurile pentru care a luat naștere o datorie vamală în conformitate cu art. 202, sunt supuse sub sechestru la introducerea lor regulată și confiscate simultan sau ulterior. În conformitate cu dispozițiile comunitare menționate într-o interpretare logică, tehnologică și gramaticală, datoria vamală se consideră a nu fi stinsă, chiar dacă s-a dispus confiscarea unei părți din cantitatea de țigări introdusă în țară, în condițiile în care introducerea în țară a acestora s-a făcut prin ocolirea birourilor vamale autorizate (în acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție în cauza C-459 din 07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz).

În cauză, faptele săvârșite de inculpați au avut ca rezultat prejudicierea statului prin eludarea taxelor vamale și accizelor aferente cantităților de țigări, introduse ilegal pe teritoriul țării și depistate de lucrătorii de poliție. În aceste condiții, apare ca fiind nelegală excluderea din cuantumul prejudiciului total produs bugetului de stat, a taxei vamale, accizelor și TVA, aferente celor 8000 pachete țigări introduse ilegal pe teritoriul țării noastre (stat comunitar) și reținute în vederea confiscării de poliția de frontieră. Potrivit dispozițiilor art. 277 C. vam. pentru pachetele de țigări care nu au fost reținute, respectiv nu au fost indisponibilizate în cauză, (12.000 pachete țigări) pe lângă taxele vamale, accize și TVA, inculpații datorează și valoarea în vamă a acestor bunuri, respectiv contravaloarea lor.

Conform art. 119 și următoarele din O.U.G. nr. 92/2003