ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3152/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3152/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 339 din data de 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul

Hunedoara, secția penală, în Dosarul nr. 41/97/2005, instanța a admis în parte cererea

de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Hunedoara și, în baza

art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul

C.I. din infracțiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. în 6 infracțiuni prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

A respins cererile de schimbare a încadrării

juridice pentru inculpații N.I., N.M.N., Z.M., M.D. din infracțiunea prev. de

art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru inculpatul P.S. din infracțiunea

prev. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. în

infracțiunea prev. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000.

A dispus condamnarea inculpaților, după

cum urmează:

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea

prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.,

- 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65

C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu

din situri arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul

cultural național, prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1),

art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C. pen. rap. la art. 280

1

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- 1 an închisoare pentru instigare la infracțiunea

de efectuare de către persoane neautorizate a unor detecții și săpături ilegale

în situri arheologice, prev. de art. 25 rap. la art. 73 alin. (1) din Legea nr.

182/2000, al cărei conținut se regăsește în disp. art. 92 din Legea nr. 182/2000,

republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.,

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea

de șantaj, prev. și ped. de art. 194 alin. (1) C. pen. (parte vătămata D.E.),

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea

de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată

D.E.),

- 8 ani închisoare pentru infracțiunea

de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C.

pen. (parte vătămată N.C.B.).

În

temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) și art. 35

alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10

lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul C.I. pentru

infracțiunile de șantaj, prev. și ped. de art. 194 alin. (1) C. pen., săvârșite

împotriva părților vătămate H.D., D.A., N.C.B., constatând împlinit termenul de

prescripție.

În

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art.

10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracțiunile de șantaj,

prev. și ped. de art. 194 alin. (1) C. pen. (părți vătămate M.F.C. și D.D.).

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.,

- 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65

C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri

arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național,

prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C.

pen. rap. la art. 280

1

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

- 8 ani închisoare pentru infracțiunea

de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C.

pen.,

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea

de șantaj, prev. și ped. de art. 194 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. a

anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 173/2007 a Tribunalului Hunedoara, definitivă la data de

27 februarie 2008 prin decizia penală nr. 702/2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

În

temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și

art. 35 alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

A dispus restituirea către inculpat a unei

bâte tip baseball ridicate cu ocazia percheziției și înregistrată în Registrul de

corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.,

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65

C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri

arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național,

prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C.

pen. rap. la art. 280

1

alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., la

art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele

aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

în condițiile art. 65 C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art.

10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de efectuare

de către persoane neautorizate a unor detecții și săpături ilegale în situri arheologice,

prev. și ped. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 13 C. pen., al cărei conținut se regăsește în disp. art. 92

alin. (1) din Legea nr. 182/2000, republicată.

A dispus restituirea către inculpat a unui

detector înregistrat în Registrul de corpuri delicte aflat la Tribunalul Hunedoara

și ridicat de la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.,

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65

C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri

arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național,

prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C.

pen. rap. la art. 280

1

alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.,

art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele

aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) în condițiile art. 65 C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În

temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la

art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de proxenetism

prev. și ped. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.,

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65

C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri

arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național,

prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C.

pen. rap. la. art. 280

1

alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat

la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele

aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) în condițiile art. 65 C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.,

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65

C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri

arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național,

prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C.

pen. rap. la. art. 280

1

alin. (2) C. pen.,

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de

efectuare de către persoane neautorizate a unor detecții și săpături ilegale în

situri arheologice, prev. și ped. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, al

cărei conținut se regăsește în disp. art. 92 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, republicată,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În

temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și

art. 35 alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.,

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de

efectuare de către persoane neautorizate a unor detecții și săpături ilegale în

situri arheologice, prev. și ped. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, al

cărei conținut se regăsește în disp. art. 92 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, republicată,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.,

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65

C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri

arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național,

prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C.

pen. rap. la. art. 280

1

alin. (2) C. pen.

În

temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și

art. 35 alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) în condițiile art. 65 C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen. rap. la art. 92 alin. (1) teza

finală din Legea nr. 182/2000, republicată, a confiscat un detector înregistrat

în Registrul de corpuri delicte aflat la Tribunalul Hunedoara.

A dispus restituirea către inculpat a unei

bucăți sabie din metal galben, cu teacă din lemn, prevăzută cu inele metalice, precum

și a unei bucăți sabie din metal argintiu, ușor încovoiată, cu lama de 80 cm și

lățime de 3 cm, teacă din lemn vopsit negru, ambele ridicate cu ocazia percheziției

efectuate la domiciliul inculpatului.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.,

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de

efectuare de către persoane neautorizate a unor detecții și săpături ilegale în

situri arheologice, prev. și ped. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, al

cărei conținut se regăsește în disp. art. 92 alin. (1) din același act normativ,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.,

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65

C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri

arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național,

prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C.

pen. rap. la art. 280

1

alin. (2) C. pen.

În

temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și

art. 35 alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În

temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de șantaj,

prev. și ped. de art. 194 alin. (1) C. pen.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen. rap. la art. 92 alin. (1) teza

finală din Legea nr. 182/2000, republicată, a confiscat una bucată detector înregistrată

în Registrul de corpuri delicte aflat la Tribunalul Hunedoara.

A dispus confiscarea unui târnăcop, a opt

sape, un topor și un nunceag.

- 7 ani închisoare pentru infracțiunea

de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C.

pen.,

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de

șantaj, prev. și ped. de art. 194 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

În

temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b)

C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 7 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru

infracțiunea prev. și ped. de art. 323 C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

- 7 ani închisoare pentru instigare la

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 25 C.

pen. rap. la art. 189 alin. (2) C. pen.,

- 1 an închisoare pentru instigare la infracțiunea

de șantaj, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap.

la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În

temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de port

ilegal de arme albe, prev. și ped. de art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.

A dispus restituirea către inculpat a unei

săbii tip ninja și a două bâte tip baseball, ridicate cu ocazia percheziției și

înregistrate în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara.

- 7 ani închisoare pentru instigare la

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 25 C.

pen. rap. la art. 189 alin. (2) C. pen.,

- 1 an închisoare pentru instigare la infracțiunea

de șantaj, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap.

la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpata să

execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

A interzis inculpatei drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul V.I.,

pentru instigare la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și

ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 189 alin. (2) C. pen., și instigare la infracțiunea

de șantaj, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen.

A constatat că inculpatul V.I. a fost reținut

24 de ore, respectiv de la 31 mai 2005, ora 06.00, până la 01 iunie 2005, ora 06.00.

proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal împotriva

inculpatului P.F.S., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:

- asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prev. și ped. de art. 323 C. pen.,

- infracțiunea de efectuare de către persoane

neautorizate a unor detecții și săpături ilegale în șiruri arheologice, prev. și

ped. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 13 C. pen.,

- furt calificat de obiecte de patrimoniu

din situri arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul

cultural național, prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit.

a) și alin. (4) C. pen. rap. la art. 280

1

alin. (2) C. pen.,

- lipsire de libertate în mod ilegal, prev.

și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen.,

- șantaj, prev. și ped. de art. 194

alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., luând act de decesul

acestuia.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus

confiscarea a 128 de monede romane de argint, ridicate de la inculpatul decedat

P.S. și aflate la Muzeul Național de Istorie a României.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui detector

de metale aparținând inculpatului decedat P.S.

A dispus restituirea către moștenitoarea

inculpatului decedat, P.C., a unei toporiști și a unei sulițe cu vârf zimțat din

metal, cu mâner din bambus.

În

baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate perioada

reținerii și arestării preventive pentru următorii inculpați, după cum urmează:

- H.C.S. de la 31 mai 2005 până la 21

iunie 2005,

- N.I. de la 31 mai 2005 până la 21

iunie 2005,

- N.F.I. de la 12 octombrie 2004 până la

14 octombrie 2004 și de la 31 mai 2005 până la 21 iunie 2005,

- N.M.N. de la 31 mai 2005 până la 21

iunie 2005,

- Z.M. de la 31 mai 2005 până la 21

iunie 2005,

- C.I. de la 31 mai 2005 până la 21

iunie 2005,

- M.D. de la 31 mai 2005 până la 21

iunie 2005,

- G.I.P. de la 31 mai 2005 până la 21

iunie 2005,

- N.A.M., 24 de ore, de la data de 16

februarie 2005,

- D.A.I., de la 31 mai 2005, ora 06.00,

la 01 iunie 2005, ora 06.00.

A constatat că inculpatul decedat P.S.

a fost reținut și arestat preventiv de la 12 octombrie 2004 și până la 14

octombrie 2004 și de la 31 mai 2005 până la 21 iunie 2005.

A menținut măsura asigurătorie dispusă

prin încheierea din data de 15 aprilie 2008 asupra bunurilor inculpaților C.I.,

H.C.S., M.D., Z.M.

A respins cererea inculpatului Z.M. de

ridicare a măsurii asigurătorii dispuse.

A obligat pe inculpații H.C.S., N.I., N.A.M.

și N.F.I., în solidar, la plata sumei de 965.458 euro sau contravaloarea în RON,

la data plății efective, către Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.

A obligat pe inculpații C.I., M.D., Z.M.

și N.M.N., în solidar, la plata sumei de 650.612 euro sau echivalentul în RON la

data plății efective, către Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național,

cu titlu de despăgubiri civile. A respins în rest pretențiile formulate de această

parte civilă.

A respins acțiunea civilă formulată de

partea civilă H.D.

A obligat pe inculpatul C.I. la plata sumei

de 3.000 euro sau contravaloarea în RON la data plății efective, către partea civilă

N.C.B. A respins în rest pretențiile formulate de acesta.

A constatat că SC T.P. SRL București nu

are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.

A obligat pe inculpații H.C.S., N.I., N.A.M.,

N.F.I., C.I., M.D., Z.M. și N.M.N. la câte 5.000 RON, fiecare, cheltuieli judiciare

către stat.

A obligat pe inculpații G.I.P., D.I.A.

și V.I.S. la câte 2.500 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut în baza probelor administrate în cauză atât în cursul urmării

penale, cât și al cercetării judecătorești că pentru o parte din faptele deduse

judecății și reținute în sarcina inculpaților în actul de sesizare se impune schimbarea

încadrării juridice, în acest sens, constatând că actele materiale săvârșite de

inculpatul C.I. în realizarea activității infracționale de șantaj asupra părților

vătămate D.E., D.D., H.D., D.A., N.C.B. și M.F.C. fost săvârșite la intervale de

timp diferite și nu au aceeași rezoluție infracțională și împotriva mai multor persoane,

a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj în formă continuată,

prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în șase

infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.

Referitor la infracțiunea de efectuare,

de către persoane neautorizate, de detecții sau săpături în situri arheologice,

prev. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen.

reținută în actul de sesizare în sarcina inculpaților N.I., N.M.N., Z.M. și M.D.

a apreciat că incidența dispozițiilor art. 13 C. pen. nu justifică o schimbarea

încadrării juridice dată faptei în contextul în care dispozițiile art. 13 C.

pen. vizează doar aplicarea Legii nr. 182/2000 care a suferit mia multe modificări,

inclusiv în ceea ce privește fapta dedusă judecății și al cărei conținut se regăsește,

în prezent, în cuprinsul disp. art. 92 din actul normativ menționat.

Cu privire la infracțiunile de furt calificat

având ca obiect bunuri de patrimoniu, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209

alin. (2) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 280

1

alin.

(2) C. pen., complicitate la infracțiunea de furt calificat având ca obiect bunuri

de patrimoniu, prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit.

a) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 280

1

alin. (2) C. pen., efectuarea,

fără autorizație, a unor detecții și săpături în situri arheologice clasate monument

istoric, prev. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000 și instigare la infracțiunea

de efectuarea, fără autorizație, a unor detecții și săpături în situri arheologice

clasate monument istoric, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 73 alin. (1) din

Legea nr. 182/2000, reținute în sarcina inculpaților C.I., H.C.S., N.I., N.A.M.,

N.F.I., N.M.N., Z.M. și M.D. a constatat următoarele:

La data de 04 mai 2000, inculpații H.C.S.,

N.I. și N.I.F., s-au deplasat cu autoturismul marca A., condus de inculpatul N.I.F.,

la Grădiștea de Munte unde i-au angajat, pentru a efectua săpături, pe martorii

R.R. și R.F. (tată și fiu). Cei trei îl contactaseră pe martorul R.F. și la sfârșitul

anului 1999, contactul fiind întrerupt urmare a căderii zăpezii. Aceștia aveau asupra

lor un detector apreciat ca performant de către martor, fiindu-i făcută acestuia

o demonstrație în urma căreia a fost detectată o monedă metalică la o adâncime de

60-70 cm.

Începând cu data de 05 mai 2000, inculpații

H.C. și N.I. împreună cu cei doi martori, s-au deplasat în zona culmii Căprăreața

unde inculpații efectuau detecții, iar martorii săpau, cu schimbul, în locurile

indicate de aceștia. în ziua de 05 mai 2000 au fost descoperite unelte de fier.

În

dimineața zilei de 06 mai 2000, cei cinci au revenit în aceeași

zonă, iar în jurul orelor 11.00, inculpatul N.I. a detectat un semnal în apropierea

unei stânci, la 7-8 m de aceasta, loc în care martorul R.F. a început să sape până

când a dat peste o lespede, iar după înlăturarea acesteia, săpând în continuare,

a apărut capul de lup al unei brățări din metal galben. Martorul a pus deoparte

cazmaua și a început să scormonească pământul care nu era bătătorit, sub lespede,

scoțând la iveală 3 grupuri de câte două brățări, introduse una în cealaltă, așezate

vertical într-o groapă cu pereții din lespezi de piatră, având adâncimea de aproximativ

60 cm și formă triunghiulară. În continuare inculpatul N.I. a mai dat o dată cu

detectorul peste groapă, remarcând un nou semnal astfel că, tot inculpatul, a săpat

cu mâinile în locul indicat și a mai scos două grupuri a câte două brățări care

erau așezate în plan orizontal. Inculpatul a mai dat o dată cu detectorul însă nu

a mai interceptat nici un semnal.

Martorul descrie brățările ca având un

număr de 6-7 spire, la capăt un cap de lup, iar în continuarea acestuia niște motive

sub formă de frunze.

După descoperirea brățărilor cei patru

au plecat la Deva, fiind luați de inculpatul N.I.F., cu autoturismul marca A. și

conduși la apartamentul acestuia din urmă, de unde, ulterior, martorul R.R. a fost

trimis la Arad. De la locația menționată martorul R.F. dă detalii cu referire la

relațiile de concubinaj ale inculpaților H.C.S. și N.I.F., (cu acestea având și

o confruntare în faza de urmărire penală, după efectuarea unei proceduri de recunoaștere

din grup) cu privire la greutatea brățărilor cântărite pe cântarul de bucătărie

al inculpatului N.I.F. (greutăți cuprinse între 1,4 kg și 1,7 kg), la modul cum

au fost împărțite (3 pentru N.I., 3 pentru H.C.S. și 4 pentru N.I.F.), precum și

la sărbătorirea evenimentului.

A doua zi, martorul și inculpații N.I.F.

și H.C. s-au deplasat la domiciliul mamei inculpatului N. (numita C.V. pe care a

și indicat-o la o recunoaștere din grup efectuată în faza de urmărire penală și

cu care avut o confruntare) care, la rândul său, a văzut brățările și care au fost

ascunse într-un fel de cămară de provizii. În aceeași seară, în jurul orelor 22.00,

a apărut și inculpatul N.A. din Belgia, care era la curent cu descoperirea brățărilor.

Inculpatul N.A. l-a dus pe martor, în aceeași seară, în jurul orelor 24.00, la apartamentul

său din Sibiu, la acest inculpat rămânând un număr de două brățări pe care intenționa

să le supună unei expertize în Occident.

A reținut că declarația acestuia martor

se coroborează, sub acest aspect, și cu declarația martorei B.D. care descrie brățările

și arată că a fost contactată de un bărbat de cetățenie română care avea asupra

sa două brățări antice provenite de pe teritoriul României.

Martorul a mai arătat că, pe fondul unor

incidente cu inculpatul N.M. și la sugestia celor doi inculpați N., a fost nevoit

să se ascundă o perioadă în apartamentul de la Sibiu al inculpatului N.A.

Pentru activitatea prestată, martorul și

tatăl său, au fost plătiți cu suma de 15.000 mărci germane fiecare, tranzacția efectuându-se

la o benzinărie din Orăștie, unde inculpații N.I.F. și H.C. au venit într-un autoturism

marca J., condus de N.I.F., inculpatul H. fiind pe scaunul dreapta față. Pe bancheta

din spate se afla M.C. care, de altfel, l-a și amenințat pe martor cu tăierea mâinilor

în situația că va spune de unde are banii.

În

legătură cu aceleași circumstanțe a reținut că, martorul R.R.

a declarat că la începutul lunii mai 2000, aflându-se la domiciliul părinților din

Grădiștea de Munte, doi tineri, care s-au recomandat C. și N. și ca fiind speologi,

l-au căutat pe fiul său F. Cei doi i-au arătat, cu aceeași ocazie, niște fotografii

și niște hărți ale zonei, spunându-i că intenționau să facă cercetări pe culmea

Căprăreața. Cei patru (martorul, fiul său și inculpații H. și N.I.) au plecat să

facă detecții și săpături, în prima zi găsind câte o suliță, topoare, care nu aveau

valoare deosebită și care au fost lăsate la locul descoperirii. A doua zi dimineața,

N. (inculpatul N.I.) a efectuat detecții pe panta muntelui, unde a interceptat un

semnal în apropierea unei stânci, iar R.F. a început să sape în acel loc, la un

moment dat ivindu-se un bloc de piatră de formă dreptunghiulară. După ridicarea

lespedei și după ce fiul său a mai săpat aproximativ 10 cm, într-o ascunzătoare

descrisă ca fiind sub forma unei cutii de piatră în formă triunghiulară, au fost

descoperite două brățări introduse una în cealaltă, de culoare galben, având 5 spirale,

la capete mai late și încrustate sub formă de frunze cu nervuri aparente, în final

fiind descoperite 10 asemenea brățări. Descrierea făcută de acest martor corespunde

descrierii făcute de martorul R.F., chiar dacă există mici inadvertențe determinate

de modul în care fiecare persoană percepe realitatea înconjurătoare și spiritul

de observație al fiecăruia.

Acesta a descris cum au coborât la cort

unde își aveau tabăra și unde au așteptat până a venit după ei, cu un autoturism

marca A., inculpatul N.I.F., care i-a dus la apartamentul său din Deva, dând detalii

cu privire la prezența a două femei, identificate ca fiind soțiile lui C. (H.C.)

și F. (N.I.F.), spălarea și cântărirea brățărilor. Urmează o descriere a modului

în care el și fiul său au primit suma de 15.000 mărci germane, cu titlu de recompensă

(stația de carburanți din Orăștie, un autoturism marca J. condus de N.I.F., banii

primiți de la H.C., și amenințarea cu privire la tăierea mâinilor primită de fiul

său de la un individ corpolent al cărui nume nu îl știe și care se afla în mașină).

La data de 24 februarie 2005, în cursul

urmăririi penale, are loc o recunoaștere din grup, ocazie cu care martorul R.F.

îl identifică pe inculpatul N.A.M. De menționat că inculpatul era asistat de apărătorul

ales, în persoana d-nei avocat A.P., că acesta și-a schimbat haina tip geacă cu

una din persoanele cu fizionomie apropiată inculpatului chemate pentru efectuarea

confruntării, că toată procedura a fost înregistrată pe casetă video, iar martorul

R.F. a reiterat cele susținute în declarație cu privire la transportarea sa la Sibiu,

la cele două brățări și expertizarea acestora în afara țării. De asemenea, între

cei doi a fost efectuată și o confruntare, în condițiile art. 87-88 C. proc.

pen.

A reținut instanța că declarațiile celor

doi martori oculari au fost date la data de 10 octombrie 2001, 10 iulie 2002, 27

octombrie 2004, 01 noiembrie 2004, (faza de urmărire penală) și data de 09

februarie 2007 (faza cercetării judecătorești), anterior aducerii și prezentării

brățărilor în instanță, fiind relatat în detaliu modul cum a fost descoperit primul

set de brățări. Aceștia au reiterat aceleași aspecte și cu ocazia audierii de către

instanță.

Prima instanță, în aprecierea vinovăției

inculpaților H.C.S., N.I., N.I.F. și N.A., care și-au negat contribuția infracțională

a avut în vedere declarațiile celor doi martori, coroborate cu declarația martorei

B.D. infirmă atitudinea de nerecunoaștere adoptată de inculpați.

Astfel, martora audiată de către instanță

arată că s-a prezentat la ea un bărbat de cetățenie română cu două brățări antice

provenite de pe teritoriul României, în apropierea unui oraș cu numele Deva. A cântărit

cele două brățări, constatând că una avea puțin peste 1.000 g., iar cealaltă 1.103

g. Aceleași aspecte le-a relatat martora și cu ocazia audierii de către organele

de urmărire penală, prin comisie rogatorie.

În

ceea ce îl privește pe inculpatul N.F.I. care nu recunoscut

că ar fi fost în Munții Orăștiei, declarând că nu a mai fost în zonă din toamna

anului 1999, iar cele două detectoare ar fi fost cumpărate în vederea comercializării,

a reținut că aceste susțineri sunt contrazise de cei doi martori R.

De altfel, chiar declarațiile date de inculpați

în cursul procesului penal sunt contradictorii și necredibile. Astfel, inculpatul

H. a declarat că inculpatul N.A.M. a cumpărat detectorul de metale cu banii pe care

i-a dat el și N.I.F. în timp ce acesta din urmă în declarația sa, într-o primă fază,

îl contrazice, arătând că detectorul a fost cumpărat de el, din Timișoara, după

care revine și arată că cel de-al doilea detector a fost cumpărat într-adevăr de

cei doi prin intermediul fratelui său din Belgia, fapte care s-ar fi petrecut la

începutul anului 2000.

Nici inculpatul N.I. nu a recunoscut săvârșirea

faptelor și a declarat că în discuția avută la data de 12 aprilie 2002 cu numita

C.C. (concubina inculpatului N.M.N.), a afirmat în glumă „să-și vândă și el brățările”

întrucât a auzit un „hâșâit” la telefon, însă instanța a considerat această justificare

ca fiind o tentativă eșuată a inculpatului de a deturna sensul discuției avute cu

numita C. în condițiile în care justificarea nu are nici un fundament real.

A reținut că inculpații N.A.M. și H.C.S.

au solicitat, în exercitarea dreptului la apărare, prezentarea de către Ministerul

Culturii și Cultelor a ordinului de clasare ca monument istoric, emis de ministrul

culturii, pentru cetatea dacică Sarmizegetusa. Potrivit răspunsului primit în cauză

obiectivul a fost clasat ca monument istoric și cuprins în Lista Monumentelor, Ansamblurilor

și Șirurilor Istorice prin Hotărârea nr. 2/1992 a Comisiei Naționale a Monumentelor,

Ansamblurilor și Siturilor Istorice, în temeiul Decretului Consiliului Frontului

Salvării Naționale nr. 91/1990.

De asemenea, Legea nr. 422/2001 privind

protejarea monumentelor istorice, definește în art. 1 alin. (2) monumentele istorice,

iar în cuprinsul art. 2 din același act normativ, se prevede că monumentele istorice

fac parte integrantă din patrimoniul cultural național și sunt protejate de lege.

Art. 60 din aceeași lege prevede că lista cuprinzând monumentele, ansamblurile și

siturile istorice, aprobată de Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și

Siturilor Istorice în anii 1991-1992, cu modificările și completările ulterioare,

rămâne în vigoare. În termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei

legi, Institutul Național al Monumentelor Istorice va actualiza Lista Monumentelor

Istorice, potrivit atribuțiilor stabilite prin art. 27 alin. (3). Pe această din

urmă listă se află și fortificațiile dacice din Munții Orăștiei (Grădiștea de Munte,

Costești, Blidaru), listă aprobată și comunicată de Comisia Națională a

Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice cu adresa din 1991, prin urmare,

nu a reținut apărarea inculpaților că acest teritoriu nu avea regim juridic definit

la data săvârșirii faptelor și că acesta a apărut ulterior săvârșirii faptelor,

respectiv prin Legea nr. 182/2000, intrată în vigoare la 25 ianuarie 2001.

Mai mult, siturile arheologice din Munții

Orăștiei au fost incluse, începând cu anul 1999 și pe lista monumentelor patrimoniului

mondial UNESCO.

Cu privire la al doilea act de furt calificat

reținut în sarcina inculpatului H.C.S. având ca obiect bunuri de patrimoniu și care

constă în ajutorul dat inculpatului P.F.S. (decedat în prezent) de a valorifica

pe piața neagră un număr de 128 de monede romane și despre care declară că îi aparțineau

acestuia din urmă, care era colecționar, a reținut că cei doi au fost prinși în

flagrant și nu au reușit să justifice proveniența, în mod legal, a acestor obiecte

în condițiile în care un colecționar, de bună credință, posedă acte cu privire la

bunurile pe care le deține.

Referitor la apărările formulate de inculpatul

N.A. care nu a recunoscut săvârșirea faptelor și a arătat că nu-i cunoaște pe ceilalți

inculpați, cu excepția fratelui său și a inculpatului H. pe care l-a cunoscut prin

anul 2002 sau 2003, a reținut următoarele:

Deși, inculpatul arată că nu a văzut brățările

în realitate ci doar în fotografii sau într-un film realizat în legătură cu aceste

obiecte (a se vedea și declarația inculpatului dată în fața autorităților belgiene,

prin comisie rogatorie), cu ocazia percheziției domiciliare a fost ridicat, de la

domiciliul inculpatului, un înscris sub semnătură privată din care rezultă o a doua

încercare de comercializare a brățării dacice aflate în posesia inculpatului, datat

20 ianuarie 2002, pe ambele contracte fiind trecută adresa de domiciliu din Belgia

a inculpatului. Acesta nu a putut justifica rezonabil existența acestor contracte

de amanet.

A mai reținut în baza probelor administrate

că în luna mai 2001, perioada 20-31, inculpații N.M.N., Z.M. M.D. și martorul R.F.

angajat ca săpător de către primul inculpat, ajungând la poalele culmii Căprăreața,

și având asupra lor un detector cu care inculpații N. și Z. au efectuat detecții,

au localizat în situl arheologic o groapă sacră, amenajată cu lespezi de piatră,

în care au descoperit două brățări de tipul celor descoperite în anul 2000 de primul

grup de inculpați. La decopertarea stratului de pământ, în locul indicat de detector,

martorul R.F. a lovit una dintre brățări cu sapa, producându-i urme specifice pe

câteva spire.

În

ziua următoare, efectuând din nou detecții, de data aceasta

pe panta culmii Căprăreața, inculpații au localizat în situl arheologic protejat,

aflat pe Lista Monumentelor Istorice, alte trei brățări din aur, pe care și le-au

însușit. Din cele cinci brățări descoperite, câte două au revenit inculpaților N.M.N.

și Z.M. și una inculpatului M.D. (respectiv brățara care fusese lovită cu sapa de

martorul R.F.). Această din urmă brățară, care s-a aflat în posesia inculpatului

M.D., se regăsește și într-un film color realizat de inculpat împreună cu N.C.B.

în toamna anului 2001, și ridicat din portbagajul autoturismului aparținând celui

din urmă, în urma developării acestui film obținându-se fotografiile din planșa

depusă la dosarul cauzei.

Fapta este probată cu declarațiile date

de martorii R.F.F., care a fost audiat în faza de urmărire penală cu date de identitate

protejată (sub numele de I.G.) și la care a renunțat în faza de judecată și C.C.

De asemenea, aceeași faptă este probată și prin declarația martorului D.E. care

descrie modul în care au fost descoperite cele 5 brățări și participarea celor trei

inculpați. Aceste declarații sunt confirmate și de declarațiile date de același

martor în Dosarul nr. 151/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia, dosar disjuns din prezentul dosar.

Relevantă sub aspect probator este și declarația

lui C.C. dată în calitate de inculpat în Dosarul nr. 3698/100/2007 în care a arătat

că a fost contactat de inculpatul N.M. la sfârșitul lunii august, începutul lunii

septembrie 2002, care i-a solicitat un împrumut în sumă de 20.000 dolari S.U.A.

garantând cu o brățară în greutate de 1,5 kg. Martorul a testat brățara constatând

că era din aur de 24 K. De remarcat faptul că, până la data prinderii în flagrant,

martorul nu a recunoscut în nicio declarație că ar deține sau că ar fi văzut, măcar,

o asemenea brățară.

De asemenea, martorul D.E. a confirmat

faptul că inculpatul N.M. era în posesia a două brățări, care s-au dovedit a face

parte din patrimoniul cultural național.

Coroborând declarațiile date cu interceptările

efectuate în cauză, rezultă în mod evident săvârșirea faptei de către cel de-al

doilea grup de inculpați, format din Z.M., N.M.N. și M.D.

În

ceea ce privește apărarea inculpatului Z.M. care nu a recunoscut

comiterea faptelor și a arătat că a fost influențat în declarațiile date în faza

de urmărire penală de martorul D. și de un anchetator, iar în faza de judecată a

contestat legalitatea interceptărilor efectuate în baza autorizației de interceptare

a convorbirilor telefonice din 03 aprilie 2001 eliberată în Dosarul nr. 130013/2000,

a reținut că aspectele legate influențarea martorului de către organele de ancheta

sau de către un martor reprezintă doar o afirmație în lipsa unor minime elemente

de fapt care să o susțină, iar clasificarea autorizației de interceptare nu are

o relevanta esențială în cauză, dovada săvârșirii faptelor fiind dată de interceptările

efectuate în baza art. 91

1

și urm. C. proc. pen. coroborate cu declarațiile

martorilor audiați în cauză.

În

legătură cu apărările inculpatului M.D., care a invocat inducerea

sa în eroare de către organele judiciare și exercitarea unor presiuni, fapt care

l-a determinat sa revină asupra declarațiilor făcute în faza de urmărire penală,

fără însă să precizeze, în concret, în ce au constat aceste presiuni și de către

cine au fost exercitate, a reținut că ele nu pot fi primite în contextul în care

acesta a fost surprins în flagrant de organele de politie, la data de 04 iunie 2002,

în timp ce efectua neautorizat, săpături în situl arheologic al cetății Banița,

județul Hunedoara, împreună cu fratele său M.E. și mai multe persoane din Timișoara.

În

ceea ce privește fapta de complicitate la infracțiunea de

furt calificat având ca obiect bunuri de patrimoniu săvârșită de inculpatul C.I.

a reținut că în seara zilei de 09 martie 2002, martorul T.R.D. prezenta la un post

național de televiziune, în cadrul unui film documentar, o brățară din aur masiv

„ascunsă de unul dintre căutătorii din această zonă”, cu referire la municipiul

Deva. În cursul urmăririi penale, s-a efectuat o expertiză a imaginii acestei brățări

în urma căreia s-a concluzionat că brățara aparține unei categorii de obiecte arheologice

care se încadrează în patrimoniul cultural național.

Tot în cursul urmăririi penale s-a stabilit

că cele două persoane prezentate de martorul T.R.D. în cadrul documentarului realizat,

drept tăinuitori, erau inculpații M.D. și C.I., autoturismul de teren, utilizat

pentru deplasare în rezervația arheologică Grădiștea de Munte, aparținea inculpatului

C.I., iar prezentarea unor obiecte de antichitate, cum ar fi vase dacice, kosoni

ș.a., a fost realizată de inculpatul C.I. în propria locuință. Această stare de

fapt este dovedită cu declarațiile martorului M.S., martor direct la realizarea

documentarului unde a participat în calitate de cameraman. Acest martor îi implică

în această acțiune pe inculpații C.I. și M.D., combătând astfel susținerile inculpatului

C. în sensul că nu are nicio legătură cu filmul respectiv sau cu brățara prezentată

în film.

Complicitatea inculpatului la săvârșirea

infracțiunii de furt calificat având ca obiect bunuri de patrimoniu este dovedită

și prin declarațiile martorilor D.E., J.E., T.A., M.S., a inculpatului M.D. și a

celorlalte probe administrate în cauză, inclusiv interceptările convorbirilor telefonice.

Astfel, martorul D.E. arată că a fost sunat

de inculpatul M.D., în anul 2003, care l-a rugat să vorbească cu inculpatul N.M.

pentru a-i vinde două brățări din cele descoperite în șirurile din Munții Orăștiei

(n.n. anul 2001), iar acesta a fost de acord pentru suma de 65.000 dolari

S.U.A. Inculpatul M.D. a achitat un avans de 10.000 dolari S.U.A., iar după câteva

zile i-a dat și diferența de 55.000 dolari S.U.A., sumă pentru care cei doi s-au

deplasat la București, martorul neputând preciza locația exactă. Inculpatul N.M.

a luat banii de la martor însă nu i-a dat în schimb brățările. Suma de bani luată

de inculpatul N.M. a fost revendicată de inculpatul C.I. care i-a solicitat martorului

D.E. restituirea acesteia. În mod evident, inculpatul C.I., prin intermediul inculpatului

M.D., a avansat banii pentru cumpărarea celor două brățări, iar după ce inculpatul

N.M. a fugit cu suma de bani fără a se achita de obligația predării brățărilor,

a încercat recuperarea acestei sume, prin orice mijloc. În posesia martorului s-a

aflat o brățară oferită amanet de inculpatul N.M. și o alta pe care i-a adus-o inculpatul

Z., după o discuție purtată de cei doi cu N.M. Această din urmă brățară a fost plătită

de inculpatul C.I. cu suma de 35.000 dolari S.U.A. prin intermediul lui J.D.S.

Despre plata sumei de bani a aflat și martorul

J.E. care declară în faza de urmărire penală că, fiind asociat în anii 2002-2003

cu martorul D.E. într-o firmă, are cunoștință despre faptul că acesta i-a înmânat

inculpatului N.M. suma de 65.000 - 75.000 dolari S.U.A. în scopul cumpărării a două

brățări de aur pentru inculpatul C.I. Revenire sau nuanțările făcute de acest martor

în faza de judecată nu sunt justificate în mod rezonabil astfel că nu au fost luate

în considerare de către instanță. Mai mult, instanța a constatat că martorul a semnat

personal declarația dată în fața organului de urmărire penală, la data de 31

mai 2005, iar la momentul consemnării acestei declarații a fost asistat de un avocat,

motiv pentru care a dat eficiență juridică acestei declarații în condițiile în care

cea dată în fața instanței a suferit, în mod evident, o alterare a stării de fapt

urmare a intervenției unor factori subiectivi.

A mai reținut că, chiar inculpatul recunoaște

în declarația dată în fața instanței că a predat, la București, martorului D.E.

suma de 65.000 euro, însă cu alt titlu, respectiv pentru cumpărarea unui teren,

aspect infirmat de probațiunea administrată în cauză.

Așa cum rezultă din relatările martorului

M.S., brățara prezentată în documentar este cea care i-a revenit inculpatului M.D.

după descoperirea în anul 2001 a celor cinci brățări și care prezenta o urmă distinctă

urmare a lovirii ei cu sapa la momentul descoperirii de către martorul R.

Deși în cursul urmăririi penale nu s-a

putu stabili „traseul” urmat de aceste obiecte de patrimoniu valorificate de către

inculpatul C.I., numele vehiculate în prezentul dosar ca potențiali cumpărători

nefiind probate, acest aspect în opinia instanței nu prezintă relevanță în prezenta

cauză raportat la natura faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Inculpatul C.I. nu a recunoscut săvârșirea

faptelor reținute în sarcina sa, iar în fața instanței de judecată, la termenul

din data de 03 martie 2006, a retractat declarațiile date în faza de urmărire penală,

în sensul că nu a menținut declarațiile date cu referire la faptul că ar fi auzit

despre ceilalți inculpați din prezenta cauză că s-ar ocupa cu descoperirea și comercializarea

de piese din tezaurul dacic, motivând că aceste declarații i-au fost luate sub presiune.

Instanța a apreciat această afirmație ca neverosimilă în condițiile în care inculpatul

nu a precizat de către cine a fost supus la presiuni sau în ce au constat aceste

presiuni. Inculpatul a mai precizat, în această declarație, că filmările care au

fost făcute și în care apărea o așa-zisă brățară dacică nu au fost realizate în

casa sa.

În

ceea ce privește apărările inculpatului C.I. privind anularea

unor acte și măsuri procesuale dispuse cu încălcarea normelor legale, efectuarea

unor demersuri judiciare pentru identificarea cumpărătorilor de obiecte despre care

se susține că le-ar fi valorificat și nelegalitatea actului de sesizare, prima instanță

le-a apreciat ca fiind neîntemeiate.

Astfel, a reținut că anularea expertizelor

dispuse în cauză de către instanță pe considerentul existenței unor vicii de procedură

cu referire la obiectivele depuse de el și suspiciuni în ceea ce privește locația

redactării acestei expertize nu se justifică în condițiile în care membrii comisiei

de expertiză s-au pronunțat pe obiectivele stabilite de instanță ca fiind pertinente

și concludente, iar în cauză nu există nici un indiciu care să ducă la concluzia

că expertizele ar fi fost efectuate în biroul Parchetului, sub directă îndrumare.

Cu privire la celelalte aspecte invocate

a reținut că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocată de acesta

consacră necesitatea independenței experților, martorilor, față de una dintre părțile

aflate în conflict, însă constată că nu este incidentă în cauză în condițiile în

care, în faza de judecată, instanța având în vedere obiecțiunile pertinente formulate

de inculpat cu privire la expertizele dispuse și efectuate în faza de urmărire penală,

a dispus o nouă expertiză, efectuată în condiții de contradictorialitate, de către

un organism independent și cu posibilitatea desemnării unui expert recomandat, potrivit

disp. art. 118 alin. (3) C. proc. pen. Așa cum prevede textul de lege, desemnarea

unui expert recomandat reprezintă un drept și nu o obligație iar neexercitarea efectivă

a acestui drept, în condițiile în care a fost admisă participarea acestuia din partea

inculpatului în persoana d-lui S.R.L., nu poate fi imputată instanței. Cu privire

la independența experților, instanța, având în vedere acest criteriu a desemnat

în această calitate specialiști din cadrul Academiei Române, cel mai înalt for științific

din țară a cărui imparțialitate este evidentă, nefiind subordonat niciunei părți

din prezenta cauză. Mai mult, în mod expres, prin adresa aflată la dosarul cauzei,

instanța a solicit ca specialiștii să nu se afle în raporturi contractuale cu partea

civilă, Ministerul Culturii și Cultelor. De asemenea, în ceea ce privește celelalte

motive invocate de inculpat, instanța constată că acestea nu se circumscriu unor

motive de nulitate absolută care să aibă drept consecință nulitatea actului de sesizare,

oricare dintre procedurile judiciare invocate și pe care s-au grefat motivele de

nulitate putând fi refăcute în fața instanței de judecată cu respectarea drepturilor

procesuale ale părților.

Referitor la cea de-a doua solicitare a

reținut că nu este concludentă în condițiile în care identitatea persoanelor de

la care au fost răscumpărate bunurile de patrimoniu nu poate fi făcută publică în

lipsa consimțământului acestei persoane. De asemenea, identificarea riguroasă a

locației unde au fost descoperite bunurile nu este lipsită de pertinență și concludentă,

în condițiile în care aceasta a fost identificată în teren de către martorii oculari

care au fost prezenți la descoperirea brățărilor dacice.

Cât privește aspectele procedurale invocate

de inculpat a reținut că normele procedurale penale nu stabilesc exclusiv în competența

instanței de judecată procedeul juridic al disjungerii, iar inculpatul nu s-a aflat

în niciuna din situațiile reglementate de art. 171 alin. (2) C. proc. pen. și care

să reclame asistență juridică obligatorie în faza de urmărire penală, iar rechizitoriul,

în întregul lui, a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, potrivit

disp. art. 264 alin. (3) C. proc. pen.

În

ceea ce privește infracțiunile de efectuare, fără autorizație,

a unor detecții și săpături în situri arheologice clasate monument istoric, prev.

de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000 și instigare la infracțiunea de efectuarea,

fără autorizație, a unor detecții și săpături în situri arheologice clasate monument

istoric, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000,

reținute în s