Decizia nr. 3152/2014 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 41/97/2005 — recurs împotriva sentinței nr. 339/2009 a Tribunalului Hunedoara

C.I., la: - 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., - 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național, prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C. pen. rap. la art. 280 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., - 1 an închisoare pentru instigare la infracțiunea de efectuare de către persoane neautorizate a unor detecții și săpături ilegale în situri arheologice, prev. de art. 25 rap. la art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, al cărei conținut se regăsește în disp. art. 92 din Legea nr. 182/2000, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., - 4 ani închisoare pentru infracțiunea de șantaj, prev. și ped. de art. 194 alin. (1) C. pen. (parte vătămata D.E.), - 3 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată D.E.), - 8 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen. (parte vătămată N.C.B.). În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen. A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul C.I. pentru infracțiunile de șantaj, prev. și ped. de art. 194 alin. (1) C. pen., săvârșite împotriva părților vătămate H.D., D.A., N.C.B., constatând împlinit termenul de prescripție. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracțiunile de șantaj, prev. și ped. de art. 194 alin. (1) C. pen. (părți vătămate M.F.C. și D.D.).

H.C.S., cu antecedente penale, la: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., - 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național, prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C. pen. rap. la art. 280 1 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 8 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen., - 2 ani închisoare pentru infracțiunea de șantaj, prev. și ped. de art. 194 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 173/2007 a Tribunalului Hunedoara, definitivă la data de 27 februarie 2008 prin decizia penală nr. 702/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen. A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. A dispus restituirea către inculpat a unei bâte tip baseball ridicate cu ocazia percheziției și înregistrată în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara.

N.I., la: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., - 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național, prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C. pen. rap. la art. 280 1 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen. A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de efectuare de către persoane neautorizate a unor detecții și săpături ilegale în situri arheologice, prev. și ped. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., al cărei conținut se regăsește în disp. art. 92 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, republicată. A dispus restituirea către inculpat a unui detector înregistrat în Registrul de corpuri delicte aflat la Tribunalul Hunedoara și ridicat de la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției.

N.A.M., la: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., - 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național, prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C. pen. rap. la art. 280 1 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen. A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de proxenetism prev. și ped. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

N.F.I., la: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., - 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național, prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C. pen. rap. la. art. 280 1 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen. A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

N.M.N., la: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., - 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național, prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C. pen. rap. la. art. 280 1 alin. (2) C. pen., - 1 an închisoare pentru infracțiunea de efectuare de către persoane neautorizate a unor detecții și săpături ilegale în situri arheologice, prev. și ped. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, al cărei conținut se regăsește în disp. art. 92 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen. A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

Z.M., la: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., - 1 an închisoare pentru infracțiunea de efectuare de către persoane neautorizate a unor detecții și săpături ilegale în situri arheologice, prev. și ped. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, al cărei conținut se regăsește în disp. art. 92 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., - 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național, prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C. pen. rap. la. art. 280 1 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) în condițiile art. 65 C. pen. A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen. rap. la art. 92 alin. (1) teza finală din Legea nr. 182/2000, republicată, a confiscat un detector înregistrat în Registrul de corpuri delicte aflat la Tribunalul Hunedoara. A dispus restituirea către inculpat a unei bucăți sabie din metal galben, cu teacă din lemn, prevăzută cu inele metalice, precum și a unei bucăți sabie din metal argintiu, ușor încovoiată, cu lama de 80 cm și lățime de 3 cm, teacă din lemn vopsit negru, ambele ridicate cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului.

M.D., la: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., - 1 an închisoare pentru infracțiunea de efectuare de către persoane neautorizate a unor detecții și săpături ilegale în situri arheologice, prev. și ped. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, al cărei conținut se regăsește în disp. art. 92 alin. (1) din același act normativ, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., - 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național, prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C. pen. rap. la art. 280 1 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1), (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen. A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de șantaj, prev. și ped. de art. 194 alin. (1) C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen. rap. la art. 92 alin. (1) teza finală din Legea nr. 182/2000, republicată, a confiscat una bucată detector înregistrată în Registrul de corpuri delicte aflat la Tribunalul Hunedoara. A dispus confiscarea unui târnăcop, a opt sape, un topor și un nunceag.

G.I.P., la: - 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen., - 1 an închisoare pentru infracțiunea de șantaj, prev. și ped. de art. 194 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 323 C. pen. A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

D.A.I., la: - 7 ani închisoare pentru instigare la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 189 alin. (2) C. pen., - 1 an închisoare pentru instigare la infracțiunea de șantaj, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de port ilegal de arme albe, prev. și ped. de art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată. A dispus restituirea către inculpat a unei săbii tip ninja și a două bâte tip baseball, ridicate cu ocazia percheziției și înregistrate în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara.

V.I.S., la: - 7 ani închisoare pentru instigare la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 189 alin. (2) C. pen., - 1 an închisoare pentru instigare la infracțiunea de șantaj, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. A interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul V.I., pentru instigare la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 189 alin. (2) C. pen., și instigare la infracțiunea de șantaj, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. A constatat că inculpatul V.I. a fost reținut 24 de ore, respectiv de la 31 mai 2005, ora 06.00, până la 01 iunie 2005, ora 06.00.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal împotriva inculpatului P.F.S., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: - asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. și ped. de art. 323 C. pen., - infracțiunea de efectuare de către persoane neautorizate a unor detecții și săpături ilegale în șiruri arheologice, prev. și ped. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., - furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri arheologice cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național, prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C. pen. rap. la art. 280 1 alin. (2) C. pen., - lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen., - șantaj, prev. și ped. de art. 194 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., luând act de decesul acestuia. În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea a 128 de monede romane de argint, ridicate de la inculpatul decedat P.S. și aflate la Muzeul Național de Istorie a României. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui detector de metale aparținând inculpatului decedat P.S. A dispus restituirea către moștenitoarea inculpatului decedat, P.C., a unei toporiști și a unei sulițe cu vârf zimțat din metal, cu mâner din bambus. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate perioada reținerii și arestării preventive pentru următorii inculpați, după cum urmează: - H.C.S. de la 31 mai 2005 până la 21 iunie 2005, - N.I. de la 31 mai 2005 până la 21 iunie 2005, - N.F.I. de la 12 octombrie 2004 până la 14 octombrie 2004 și de la 31 mai 2005 până la 21 iunie 2005, - N.M.N. de la 31 mai 2005 până la 21 iunie 2005, - Z.M. de la 31 mai 2005 până la 21 iunie 2005, - C.I. de la 31 mai 2005 până la 21 iunie 2005, - M.D. de la 31 mai 2005 până la 21 iunie 2005, - G.I.P. de la 31 mai 2005 până la 21 iunie 2005, - N.A.M., 24 de ore, de la data de 16 februarie 2005, - D.A.I., de la 31 mai 2005, ora 06.00, la 01 iunie 2005, ora 06.00. A constatat că inculpatul decedat P.S. a fost reținut și arestat preventiv de la 12 octombrie 2004 și până la 14 octombrie 2004 și de la 31 mai 2005 până la 21 iunie 2005. A menținut măsura asigurătorie dispusă prin încheierea din data de 15 aprilie 2008 asupra bunurilor inculpaților C.I., H.C.S., M.D., Z.M. A respins cererea inculpatului Z.M. de ridicare a măsurii asigurătorii dispuse. A obligat pe inculpații H.C.S., N.I., N.A.M. și N.F.I., în solidar, la plata sumei de 965.458 euro sau contravaloarea în RON, la data plății efective, către Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național. A obligat pe inculpații C.I., M.D., Z.M. și N.M.N., în solidar, la plata sumei de 650.612 euro sau echivalentul în RON la data plății efective, către Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, cu titlu de despăgubiri civile. A respins în rest pretențiile formulate de această parte civilă. A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă H.D. A obligat pe inculpatul C.I. la plata sumei de 3.000 euro sau contravaloarea în RON la data plății efective, către partea civilă N.C.B. A respins în rest pretențiile formulate de acesta. A constatat că SC T.P. SRL București nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză. A obligat pe inculpații H.C.S., N.I., N.A.M., N.F.I., C.I., M.D., Z.M. și N.M.N. la câte 5.000 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat. A obligat pe inculpații G.I.P., D.I.A. și V.I.S. la câte 2.500 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în baza probelor administrate în cauză atât în cursul urmării penale, cât și al cercetării judecătorești că pentru o parte din faptele deduse judecății și reținute în sarcina inculpaților în actul de sesizare se impune schimbarea încadrării juridice, în acest sens, constatând că actele materiale săvârșite de inculpatul C.I. în realizarea activității infracționale de șantaj asupra părților vătămate D.E., D.D., H.D., D.A., N.C.B. și M.F.C. fost săvârșite la intervale de timp diferite și nu au aceeași rezoluție infracțională și împotriva mai multor persoane, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în șase infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. Referitor la infracțiunea de efectuare, de către persoane neautorizate, de detecții sau săpături în situri arheologice, prev. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. reținută în actul de sesizare în sarcina inculpaților N.I., N.M.N., Z.M. și M.D. a apreciat că incidența dispozițiilor art. 13 C. pen. nu justifică o schimbarea încadrării juridice dată faptei în contextul în care dispozițiile art. 13 C. pen. vizează doar aplicarea Legii nr. 182/2000 care a suferit mia multe modificări, inclusiv în ceea ce privește fapta dedusă judecății și al cărei conținut se regăsește, în prezent, în cuprinsul disp. art. 92 din actul normativ menționat. Cu privire la infracțiunile de furt calificat având ca obiect bunuri de patrimoniu, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 280 1 alin. (2) C. pen., complicitate la infracțiunea de furt calificat având ca obiect bunuri de patrimoniu, prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 280 1 alin. (2) C. pen., efectuarea, fără autorizație, a unor detecții și săpături în situri arheologice clasate monument istoric, prev. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000 și instigare la infracțiunea de efectuarea, fără autorizație, a unor detecții și săpături în situri arheologice clasate monument istoric, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, reținute în sarcina inculpaților C.I., H.C.S., N.I., N.A.M., N.F.I., N.M.N., Z.M. și M.D. a constatat următoarele: La data de 04 mai 2000, inculpații H.C.S., N.I. și N.I.F., s-au deplasat cu autoturismul marca A., condus de inculpatul N.I.F., la Grădiștea de Munte unde i-au angajat, pentru a efectua săpături, pe martorii R.R. și R.F. (tată și fiu). Cei trei îl contactaseră pe martorul R.F. și la sfârșitul anului 1999, contactul fiind întrerupt urmare a căderii zăpezii. Aceștia aveau asupra lor un detector apreciat ca performant de către martor, fiindu-i făcută acestuia o demonstrație în urma căreia a fost detectată o monedă metalică la o adâncime de 60-70 cm. Începând cu data de 05 mai 2000, inculpații H.C. și N.I. împreună cu cei doi martori, s-au deplasat în zona culmii Căprăreața unde inculpații efectuau detecții, iar martorii săpau, cu schimbul, în locurile indicate de aceștia. în ziua de 05 mai 2000 au fost descoperite unelte de fier. În dimineața zilei de 06 mai 2000, cei cinci au revenit în aceeași zonă, iar în jurul orelor 11.00, inculpatul N.I. a detectat un semnal în apropierea unei stânci, la 7-8 m de aceasta, loc în care martorul R.F. a început să sape până când a dat peste o lespede, iar după înlăturarea acesteia, săpând în continuare, a apărut capul de lup al unei brățări din metal galben. Martorul a pus deoparte cazmaua și a început să scormonească pământul care nu era bătătorit, sub lespede, scoțând la iveală 3 grupuri de câte două brățări, introduse una în cealaltă, așezate vertical într-o groapă cu pereții din lespezi de piatră, având adâncimea de aproximativ 60 cm și formă triunghiulară. În continuare inculpatul N.I. a mai dat o dată cu detectorul peste groapă, remarcând un nou semnal astfel că, tot inculpatul, a săpat cu mâinile în locul indicat și a mai scos două grupuri a câte două brățări care erau așezate în plan orizontal. Inculpatul a mai dat o dată cu detectorul însă nu a mai interceptat nici un semnal. Martorul descrie brățările ca având un număr de 6-7 spire, la capăt un cap de lup, iar în continuarea acestuia niște motive sub formă de frunze. După descoperirea brățărilor cei patru au plecat la Deva, fiind luați de inculpatul N.I.F., cu autoturismul marca A. și conduși la apartamentul acestuia din urmă, de unde, ulterior, martorul R.R. a fost trimis la Arad. De la locația menționată martorul R.F. dă detalii cu referire la relațiile de concubinaj ale inculpaților H.C.S. și N.I.F., (cu acestea având și o confruntare în faza de urmărire penală, după efectuarea unei proceduri de recunoaștere din grup) cu privire la greutatea brățărilor cântărite pe cântarul de bucătărie al inculpatului N.I.F. (greutăți cuprinse între 1,4 kg și 1,7 kg), la modul cum au fost împărțite (3 pentru N.I., 3 pentru H.C.S. și 4 pentru N.I.F.), precum și la sărbătorirea evenimentului. A doua zi, martorul și inculpații N.I.F. și H.C. s-au deplasat la domiciliul mamei inculpatului N. (numita C.V. pe care a și indicat-o la o recunoaștere din grup efectuată în faza de urmărire penală și cu care avut o confruntare) care, la rândul său, a văzut brățările și care au fost ascunse într-un fel de cămară de provizii. În aceeași seară, în jurul orelor 22.00, a apărut și inculpatul N.A. din Belgia, care era la curent cu descoperirea brățărilor. Inculpatul N.A. l-a dus pe martor, în aceeași seară, în jurul orelor 24.00, la apartamentul său din Sibiu, la acest inculpat rămânând un număr de două brățări pe care intenționa să le supună unei expertize în Occident. A reținut că declarația acestuia martor se coroborează, sub acest aspect, și cu declarația martorei B.D. care descrie brățările și arată că a fost contactată de un bărbat de cetățenie română care avea asupra sa două brățări antice provenite de pe teritoriul României. Martorul a mai arătat că, pe fondul unor incidente cu inculpatul N.M. și la sugestia celor doi inculpați N., a fost nevoit să se ascundă o perioadă în apartamentul de la Sibiu al inculpatului N.A. Pentru activitatea prestată, martorul și tatăl său, au fost plătiți cu suma de 15.000 mărci germane fiecare, tranzacția efectuându-se la o benzinărie din Orăștie, unde inculpații N.I.F. și H.C. au venit într-un autoturism marca J., condus de N.I.F., inculpatul H. fiind pe scaunul dreapta față. Pe bancheta din spate se afla M.C. care, de altfel, l-a și amenințat pe martor cu tăierea mâinilor în situația că va spune de unde are banii. În legătură cu aceleași circumstanțe a reținut că, martorul R.R. a declarat că la începutul lunii mai 2000, aflându-se la domiciliul părinților din Grădiștea de Munte, doi tineri, care s-au recomandat C. și N. și ca fiind speologi, l-au căutat pe fiul său F. Cei doi i-au arătat, cu aceeași ocazie, niște fotografii și niște hărți ale zonei, spunându-i că intenționau să facă cercetări pe culmea Căprăreața. Cei patru (martorul, fiul său și inculpații H. și N.I.) au plecat să facă detecții și săpături, în prima zi găsind câte o suliță, topoare, care nu aveau valoare deosebită și care au fost lăsate la locul descoperirii. A doua zi dimineața, N. (inculpatul N.I.) a efectuat detecții pe panta muntelui, unde a interceptat un semnal în apropierea unei stânci, iar R.F. a început să sape în acel loc, la un moment dat ivindu-se un bloc de piatră de formă dreptunghiulară. După ridicarea lespedei și după ce fiul său a mai săpat aproximativ 10 cm, într-o ascunzătoare descrisă ca fiind sub forma unei cutii de piatră în formă triunghiulară, au fost descoperite două brățări introduse una în cealaltă, de culoare galben, având 5 spirale, la capete mai late și încrustate sub formă de frunze cu nervuri aparente, în final fiind descoperite 10 asemenea brățări. Descrierea făcută de acest martor corespunde descrierii făcute de martorul R.F., chiar dacă există mici inadvertențe determinate de modul în care fiecare persoană percepe realitatea înconjurătoare și spiritul de observație al fiecăruia. Acesta a descris cum au coborât la cort unde își aveau tabăra și unde au așteptat până a venit după ei, cu un autoturism marca A., inculpatul N.I.F., care i-a dus la apartamentul său din Deva, dând detalii cu privire la prezența a două femei, identificate ca fiind soțiile lui C. (H.C.) și F. (N.I.F.), spălarea și cântărirea brățărilor. Urmează o descriere a modului în care el și fiul său au primit suma de 15.000 mărci germane, cu titlu de recompensă (stația de carburanți din Orăștie, un autoturism marca J. condus de N.I.F., banii primiți de la H.C., și amenințarea cu privire la tăierea mâinilor primită de fiul său de la un individ corpolent al cărui nume nu îl știe și care se afla în mașină). La data de 24 februarie 2005, în cursul urmăririi penale, are loc o recunoaștere din grup, ocazie cu care martorul R.F. îl identifică pe inculpatul N.A.M. De menționat că inculpatul era asistat de apărătorul ales, în persoana d-nei avocat A.P., că acesta și-a schimbat haina tip geacă cu una din persoanele cu fizionomie apropiată inculpatului chemate pentru efectuarea confruntării, că toată procedura a fost înregistrată pe casetă video, iar martorul R.F. a reiterat cele susținute în declarație cu privire la transportarea sa la Sibiu, la cele două brățări și expertizarea acestora în afara țării. De asemenea, între cei doi a fost efectuată și o confruntare, în condițiile art. 87-88 C. proc. pen. A reținut instanța că declarațiile celor doi martori oculari au fost date la data de 10 octombrie 2001, 10 iulie 2002, 27 octombrie 2004, 01 noiembrie 2004, (faza de urmărire penală) și data de 09 februarie 2007 (faza cercetării judecătorești), anterior aducerii și prezentării brățărilor în instanță, fiind relatat în detaliu modul cum a fost descoperit primul set de brățări. Aceștia au reiterat aceleași aspecte și cu ocazia audierii de către instanță. Prima instanță, în aprecierea vinovăției inculpaților H.C.S., N.I., N.I.F. și N.A., care și-au negat contribuția infracțională a avut în vedere declarațiile celor doi martori, coroborate cu declarația martorei B.D. infirmă atitudinea de nerecunoaștere adoptată de inculpați. Astfel, martora audiată de către instanță arată că s-a prezentat la ea un bărbat de cetățenie română cu două brățări antice provenite de pe teritoriul României, în apropierea unui oraș cu numele Deva. A cântărit cele două brățări, constatând că una avea puțin peste 1.000 g., iar cealaltă 1.103 g. Aceleași aspecte le-a relatat martora și cu ocazia audierii de către organele de urmărire penală, prin comisie rogatorie. În ceea ce îl privește pe inculpatul N.F.I. care nu recunoscut că ar fi fost în Munții Orăștiei, declarând că nu a mai fost în zonă din toamna anului 1999, iar cele două detectoare ar fi fost cumpărate în vederea comercializării, a reținut că aceste susțineri sunt contrazise de cei doi martori R. De altfel, chiar declarațiile date de inculpați în cursul procesului penal sunt contradictorii și necredibile. Astfel, inculpatul H. a declarat că inculpatul N.A.M. a cumpărat detectorul de metale cu banii pe care i-a dat el și N.I.F. în timp ce acesta din urmă în declarația sa, într-o primă fază, îl contrazice, arătând că detectorul a fost cumpărat de el, din Timișoara, după care revine și arată că cel de-al doilea detector a fost cumpărat într-adevăr de cei doi prin intermediul fratelui său din Belgia, fapte care s-ar fi petrecut la începutul anului 2000. Nici inculpatul N.I. nu a recunoscut săvârșirea faptelor și a declarat că în discuția avută la data de 12 aprilie 2002 cu numita C.C. (concubina inculpatului N.M.N.), a afirmat în glumă „să-și vândă și el brățările” întrucât a auzit un „hâșâit” la telefon, însă instanța a considerat această justificare ca fiind o tentativă eșuată a inculpatului de a deturna sensul discuției avute cu numita C. în condițiile în care justificarea nu are nici un fundament real. A reținut că inculpații N.A.M. și H.C.S. au solicitat, în exercitarea dreptului la apărare, prezentarea de către Ministerul Culturii și Cultelor a ordinului de clasare ca monument istoric, emis de ministrul culturii, pentru cetatea dacică Sarmizegetusa. Potrivit răspunsului primit în cauză obiectivul a fost clasat ca monument istoric și cuprins în Lista Monumentelor, Ansamblurilor și Șirurilor Istorice prin Hotărârea nr. 2/1992 a Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, în temeiul Decretului Consiliului Frontului Salvării Naționale nr. 91/1990. De asemenea, Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, definește în art. 1 alin. (2) monumentele istorice, iar în cuprinsul art. 2 din același act normativ, se prevede că monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural național și sunt protejate de lege. Art. 60 din aceeași lege prevede că lista cuprinzând monumentele, ansamblurile și siturile istorice, aprobată de Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice în anii 1991-1992, cu modificările și completările ulterioare, rămâne în vigoare. În termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Institutul Național al Monumentelor Istorice va actualiza Lista Monumentelor Istorice, potrivit atribuțiilor stabilite prin art. 27 alin. (3). Pe această din urmă listă se află și fortificațiile dacice din Munții Orăștiei (Grădiștea de Munte, Costești, Blidaru), listă aprobată și comunicată de Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice cu adresa din 1991, prin urmare, nu a reținut apărarea inculpaților că acest teritoriu nu avea regim juridic definit la data săvârșirii faptelor și că acesta a apărut ulterior săvârșirii faptelor, respectiv prin Legea nr. 182/2000, intrată în vigoare la 25 ianuarie 2001. Mai mult, siturile arheologice din Munții Orăștiei au fost incluse, începând cu anul 1999 și pe lista monumentelor patrimoniului mondial UNESCO. Cu privire la al doilea act de furt calificat reținut în sarcina inculpatului H.C.S. având ca obiect bunuri de patrimoniu și care constă în ajutorul dat inculpatului P.F.S. (decedat în prezent) de a valorifica pe piața neagră un număr de 128 de monede romane și despre care declară că îi aparțineau acestuia din urmă, care era colecționar, a reținut că cei doi au fost prinși în flagrant și nu au reușit să justifice proveniența, în mod legal, a acestor obiecte în condițiile în care un colecționar, de bună credință, posedă acte cu privire la bunurile pe care le deține. Referitor la apărările formulate de inculpatul N.A. care nu a recunoscut săvârșirea faptelor și a arătat că nu-i cunoaște pe ceilalți inculpați, cu excepția fratelui său și a inculpatului H. pe care l-a cunoscut prin anul 2002 sau 2003, a reținut următoarele: Deși, inculpatul arată că nu a văzut brățările în realitate ci doar în fotografii sau într-un film realizat în legătură cu aceste obiecte (a se vedea și declarația inculpatului dată în fața autorităților belgiene, prin comisie rogatorie), cu ocazia percheziției domiciliare a fost ridicat, de la domiciliul inculpatului, un înscris sub semnătură privată din care rezultă o a doua încercare de comercializare a brățării dacice aflate în posesia inculpatului, datat 20 ianuarie 2002, pe ambele contracte fiind trecută adresa de domiciliu din Belgia a inculpatului. Acesta nu a putut justifica rezonabil existența acestor contracte de amanet. A mai reținut în baza probelor administrate că în luna mai 2001, perioada 20-31, inculpații N.M.N., Z.M. M.D. și martorul R.F. angajat ca săpător de către primul inculpat, ajungând la poalele culmii Căprăreața, și având asupra lor un detector cu care inculpații N. și Z. au efectuat detecții, au localizat în situl arheologic o groapă sacră, amenajată cu lespezi de piatră, în care au descoperit două brățări de tipul celor descoperite în anul 2000 de primul grup de inculpați. La decopertarea stratului de pământ, în locul indicat de detector, martorul R.F. a lovit una dintre brățări cu sapa, producându-i urme specifice pe câteva spire. În ziua următoare, efectuând din nou detecții, de data aceasta pe panta culmii Căprăreața, inculpații au localizat în situl arheologic protejat, aflat pe Lista Monumentelor Istorice, alte trei brățări din aur, pe care și le-au însușit. Din cele cinci brățări descoperite, câte două au revenit inculpaților N.M.N. și Z.M. și una inculpatului M.D. (respectiv brățara care fusese lovită cu sapa de martorul R.F.). Această din urmă brățară, care s-a aflat în posesia inculpatului M.D., se regăsește și într-un film color realizat de inculpat împreună cu N.C.B. în toamna anului 2001, și ridicat din portbagajul autoturismului aparținând celui din urmă, în urma developării acestui film obținându-se fotografiile din planșa depusă la dosarul cauzei. Fapta este probată cu declarațiile date de martorii R.F.F., care a fost audiat în faza de urmărire penală cu date de identitate protejată (sub numele de I.G.) și la care a renunțat în faza de judecată și C.C. De asemenea, aceeași faptă este probată și prin declarația martorului D.E. care descrie modul în care au fost descoperite cele 5 brățări și participarea celor trei inculpați. Aceste declarații sunt confirmate și de declarațiile date de același martor în Dosarul nr. 151/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dosar disjuns din prezentul dosar. Relevantă sub aspect probator este și declarația lui C.C. dată în calitate de inculpat în Dosarul nr. 3698/100/2007 în care a arătat că a fost contactat de inculpatul N.M. la sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie 2002, care i-a solicitat un împrumut în sumă de 20.000 dolari S.U.A. garantând cu o brățară în greutate de 1,5 kg. Martorul a testat brățara constatând că era din aur de 24 K. De remarcat faptul că, până la data prinderii în flagrant, martorul nu a recunoscut în nicio declarație că ar deține sau că ar fi văzut, măcar, o asemenea brățară. De asemenea, martorul D.E. a confirmat faptul că inculpatul N.M. era în posesia a două brățări, care s-au dovedit a face parte din patrimoniul cultural național. Coroborând declarațiile date cu interceptările efectuate în cauză, rezultă în mod evident săvârșirea faptei de către cel de-al doilea grup de inculpați, format din Z.M., N.M.N. și M.D. În ceea ce privește apărarea inculpatului Z.M. care nu a recunoscut comiterea faptelor și a arătat că a fost influențat în declarațiile date în faza de urmărire penală de martorul D. și de un anchetator, iar în faza de judecată a contestat legalitatea interceptărilor efectuate în baza autorizației de interceptare a convorbirilor telefonice din 03 aprilie 2001 eliberată în Dosarul nr. 130013/2000, a reținut că aspectele legate influențarea martorului de către organele de ancheta sau de către un martor reprezintă doar o afirmație în lipsa unor minime elemente de fapt care să o susțină, iar clasificarea autorizației de interceptare nu are o relevanta esențială în cauză, dovada săvârșirii faptelor fiind dată de interceptările efectuate în baza art. 91 1 și urm. C. proc. pen. coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză. În legătură cu apărările inculpatului M.D., care a invocat inducerea sa în eroare de către organele judiciare și exercitarea unor presiuni, fapt care l-a determinat sa revină asupra declarațiilor făcute în faza de urmărire penală, fără însă să precizeze, în concret, în ce au constat aceste presiuni și de către cine au fost exercitate, a reținut că ele nu pot fi primite în contextul în care acesta a fost surprins în flagrant de organele de politie, la data de 04 iunie 2002, în timp ce efectua neautorizat, săpături în situl arheologic al cetății Banița, județul Hunedoara, împreună cu fratele său M.E. și mai multe persoane din Timișoara. În ceea ce privește fapta de complicitate la infracțiunea de furt calificat având ca obiect bunuri de patrimoniu săvârșită de inculpatul C.I. a reținut că în seara zilei de 09 martie 2002, martorul T.R.D. prezenta la un post național de televiziune, în cadrul unui film documentar, o brățară din aur masiv „ascunsă de unul dintre căutătorii din această zonă”, cu referire la municipiul Deva. În cursul urmăririi penale, s-a efectuat o expertiză a imaginii acestei brățări în urma căreia s-a concluzionat că brățara aparține unei categorii de obiecte arheologice care se încadrează în patrimoniul cultural național. Tot în cursul urmăririi penale s-a stabilit că cele două persoane prezentate de martorul T.R.D. în cadrul documentarului realizat, drept tăinuitori, erau inculpații M.D. și C.I., autoturismul de teren, utilizat pentru deplasare în rezervația arheologică Grădiștea de Munte, aparținea inculpatului C.I., iar prezentarea unor obiecte de antichitate, cum ar fi vase dacice, kosoni ș.a., a fost realizată de inculpatul C.I. în propria locuință. Această stare de fapt este dovedită cu declarațiile martorului M.S., martor direct la realizarea documentarului unde a participat în calitate de cameraman. Acest martor îi implică în această acțiune pe inculpații C.I. și M.D., combătând astfel susținerile inculpatului C. în sensul că nu are nicio legătură cu filmul respectiv sau cu brățara prezentată în film. Complicitatea inculpatului la săvârșirea infracțiunii de furt calificat având ca obiect bunuri de patrimoniu este dovedită și prin declarațiile martorilor D.E., J.E., T.A., M.S., a inculpatului M.D. și a celorlalte probe administrate în cauză, inclusiv interceptările convorbirilor telefonice. Astfel, martorul D.E. arată că a fost sunat de inculpatul M.D., în anul 2003, care l-a rugat să vorbească cu inculpatul N.M. pentru a-i vinde două brățări din cele descoperite în șirurile din Munții Orăștiei (n.n. anul 2001), iar acesta a fost de acord pentru suma de 65.000 dolari S.U.A. Inculpatul M.D. a achitat un avans de 10.000 dolari S.U.A., iar după câteva zile i-a dat și diferența de 55.000 dolari S.U.A., sumă pentru care cei doi s-au deplasat la București, martorul neputând preciza locația exactă. Inculpatul N.M. a luat banii de la martor însă nu i-a dat în schimb brățările. Suma de bani luată de inculpatul N.M. a fost revendicată de inculpatul C.I. care i-a solicitat martorului D.E. restituirea acesteia. În mod evident, inculpatul C.I., prin intermediul inculpatului M.D., a avansat banii pentru cumpărarea celor două brățări, iar după ce inculpatul N.M. a fugit cu suma de bani fără a se achita de obligația predării brățărilor, a încercat recuperarea acestei sume, prin orice mijloc. În posesia martorului s-a aflat o brățară oferită amanet de inculpatul N.M. și o alta pe care i-a adus-o inculpatul Z., după o discuție purtată de cei doi cu N.M. Această din urmă brățară a fost plătită de inculpatul C.I. cu suma de 35.000 dolari S.U.A. prin intermediul lui J.D.S. Despre plata sumei de bani a aflat și martorul J.E. care declară în faza de urmărire penală că, fiind asociat în anii 2002-2003 cu martorul D.E. într-o firmă, are cunoștință despre faptul că acesta i-a înmânat inculpatului N.M. suma de 65.000 - 75.000 dolari S.U.A. în scopul cumpărării a două brățări de aur pentru inculpatul C.I. Revenire sau nuanțările făcute de acest martor în faza de judecată nu sunt justificate în mod rezonabil astfel că nu au fost luate în considerare de către instanță. Mai mult, instanța a constatat că martorul a semnat personal declarația dată în fața organului de urmărire penală, la data de 31 mai 2005, iar la momentul consemnării acestei declarații a fost asistat de un avocat, motiv pentru care a dat eficiență juridică acestei declarații în condițiile în care cea dată în fața instanței a suferit, în mod evident, o alterare a stării de fapt urmare a intervenției unor factori subiectivi. A mai reținut că, chiar inculpatul recunoaște în declarația dată în fața instanței că a predat, la București, martorului D.E. suma de 65.000 euro, însă cu alt titlu, respectiv pentru cumpărarea unui teren, aspect infirmat de probațiunea administrată în cauză. Așa cum rezultă din relatările martorului M.S., brățara prezentată în documentar este cea care i-a revenit inculpatului M.D. după descoperirea în anul 2001 a celor cinci brățări și care prezenta o urmă distinctă urmare a lovirii ei cu sapa la momentul descoperirii de către martorul R. Deși în cursul urmăririi penale nu s-a putu stabili „traseul” urmat de aceste obiecte de patrimoniu valorificate de către inculpatul C.I., numele vehiculate în prezentul dosar ca potențiali cumpărători nefiind probate, acest aspect în opinia instanței nu prezintă relevanță în prezenta cauză raportat la natura faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Inculpatul C.I. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, iar în fața instanței de judecată, la termenul din data de 03 martie 2006, a retractat declarațiile date în faza de urmărire penală, în sensul că nu a menținut declarațiile date cu referire la faptul că ar fi auzit despre ceilalți inculpați din prezenta cauză că s-ar ocupa cu descoperirea și comercializarea de piese din tezaurul dacic, motivând că aceste declarații i-au fost luate sub presiune. Instanța a apreciat această afirmație ca neverosimilă în condițiile în care inculpatul nu a precizat de către cine a fost supus la presiuni sau în ce au constat aceste presiuni. Inculpatul a mai precizat, în această declarație, că filmările care au fost făcute și în care apărea o așa-zisă brățară dacică nu au fost realizate în casa sa. În ceea ce privește apărările inculpatului C.I. privind anularea unor acte și măsuri procesuale dispuse cu încălcarea normelor legale, efectuarea unor demersuri judiciare pentru identificarea cumpărătorilor de obiecte despre care se susține că le-ar fi valorificat și nelegalitatea actului de sesizare, prima instanță le-a apreciat ca fiind neîntemeiate. Astfel, a reținut că anularea expertizelor dispuse în cauză de către instanță pe considerentul existenței unor vicii de procedură cu referire la obiectivele depuse de el și suspiciuni în ceea ce privește locația redactării acestei expertize nu se justifică în condițiile în care membrii comisiei de expertiză s-au pronunțat pe obiectivele stabilite de instanță ca fiind pertinente și concludente, iar în cauză nu există nici un indiciu care să ducă la concluzia că expertizele ar fi fost efectuate în biroul Parchetului, sub directă îndrumare. Cu privire la celelalte aspecte invocate a reținut că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocată de acesta consacră necesitatea independenței experților, martorilor, față de una dintre părțile aflate în conflict, însă constată că nu este incidentă în cauză în condițiile în care, în faza de judecată, instanța având în vedere obiecțiunile pertinente formulate de inculpat cu privire la expertizele dispuse și efectuate în faza de urmărire penală, a dispus o nouă expertiză, efectuată în condiții de contradictorialitate, de către un organism independent și cu posibilitatea desemnării unui expert recomandat, potrivit disp. art. 118 alin. (3) C. proc. pen. Așa cum prevede textul de lege, desemnarea unui expert recomandat reprezintă un drept și nu o obligație iar neexercitarea efectivă a acestui drept, în condițiile în care a fost admisă participarea acestuia din partea inculpatului în persoana d-lui S.R.L., nu poate fi imputată instanței. Cu privire la independența experților, instanța, având în vedere acest criteriu a desemnat în această calitate specialiști din cadrul Academiei Române, cel mai înalt for științific din țară a cărui imparțialitate este evidentă, nefiind subordonat niciunei părți din prezenta cauză. Mai mult, în mod expres, prin adresa aflată la dosarul cauzei, instanța a solicit ca specialiștii să nu se afle în raporturi contractuale cu partea civilă, Ministerul Culturii și Cultelor. De asemenea, în ceea ce privește celelalte motive invocate de inculpat, instanța constată că acestea nu se circumscriu unor motive de nulitate absolută care să aibă drept consecință nulitatea actului de sesizare, oricare dintre procedurile judiciare invocate și pe care s-au grefat motivele de nulitate putând fi refăcute în fața instanței de judecată cu respectarea drepturilor procesuale ale părților. Referitor la cea de-a doua solicitare a reținut că nu este concludentă în condițiile în care identitatea persoanelor de la care au fost răscumpărate bunurile de patrimoniu nu poate fi făcută publică în lipsa consimțământului acestei persoane. De asemenea, identificarea riguroasă a locației unde au fost descoperite bunurile nu este lipsită de pertinență și concludentă, în condițiile în care aceasta a fost identificată în teren de către martorii oculari care au fost prezenți la descoperirea brățărilor dacice. Cât privește aspectele procedurale invocate de inculpat a reținut că normele procedurale penale nu stabilesc exclusiv în competența instanței de judecată procedeul juridic al disjungerii, iar inculpatul nu s-a aflat în niciuna din situațiile reglementate de art. 171 alin. (2) C. proc. pen. și care să reclame asistență juridică obligatorie în faza de urmărire penală, iar rechizitoriul, în întregul lui, a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, potrivit disp. art. 264 alin. (3) C. proc. pen. În ceea ce privește infracțiunile de efectuare, fără autorizație, a unor detecții și săpături în situri arheologice clasate monument istoric, prev. de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000 și instigare la infracțiunea de efectuarea, fără autorizație, a unor detecții și săpături în situri arheologice clasate monument istoric, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, reținute în s