ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 610/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 610/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 131/If din

data de 16 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 38147/3/2009, Tribunalul

București, secția a II-a penală a hotărât astfel:

În temeiul art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

a condamnat pe inculpații P.J.B. și T.J. la două pedepse de câte 10 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

a condamnat pe aceiași inculpați la două pedepse de câte 15 ani închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În temeiul art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca cei doi inculpați să execute

pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut

aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

a condamnat pe inculpata T.G.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 16 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut

aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art.

17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen., a

confiscat cantitatea de 200 de kilograme de cocaină, iar, în temeiul art. 18 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, a dispus distrugerea cantității de cocaină rămase

după efectuarea probelor de laborator, respectiv 193,25 de kilograme masă

brută, 16,20 de kilograme masă brută și 2 kilograme masă brută, reprezentând

ambalaje și saci.

În temeiul art.

118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpați următoarele telefoane mobile,

asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător prin Ordonanța nr. 135/P/2009

din data de 31 august 2009:

- 3 telefoane

mobile, împreună cu 3 cartele S.I.M. aferente acestora, aparținând inculpatului

P.J.B.;

- 2 telefoane

mobile, împreună cu 6 cartele S.I.M. aferente acestora, aparținând inculpatei T.G.M.;

- 4 telefoane

mobile, împreună cu 5 cartele S.I.M. aferente acestora, aparținând inculpatei T.G.

În temeiul art.

118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea autoturismului, aparținând inculpatei

G.M.

În temeiul art.

357 alin. (2) lit. penală, a dispus restituirea către inculpatul P.J. a

autoturismului, întrucât nu s-a probat folosirea acestuia la comiterea

infracțiunilor.

În temeiul art.

357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpata T.G.M.

a sumelor de 294 lei și 400 euro, găsite asupra sa și cosemnate la B.C.R. conform

ordinului de plată (pentru euro) și din 20 iulie 2009 D.G.F.M.B. potrivit chitanței

din 20 iulie 2009 (pentru lei).

În temeiul art.

350 din Codul de menținut starea de arest preventiv J., T.G.M. și T.G., iar, în

temeiul art. 88 C. pen., a dedus prevenția acestora, începând cu data de 14 mai

2009 până la zi.

În temeiul art.

117 alin. (3) C. proc. pen., a dispus expulzarea inculpaților P.J., T.G.M. și T.G.

de pe teritoriul României, după executarea pedepsei închisorii, art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea lit. a) C. pen. și respectiv de art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen.,

ambe art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art.

2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul

R.G.I., pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75.

În temeiul art.

350 alin. (2) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

A constatat că

inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 10 iunie

2009 până la data punerii efective în libertate.

În temeiul art.

191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpații P.J., T.G.M. și T.G.

la plata sumei de câte 15.000 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

A obligat pe

aceiași inculpați la plata sumei de câte 130 lei, fiecare, către martora

Siculan Mărie, reprezentând cheltuieli de deplasare.

Pentru a

pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că cei patru inculpați au

fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr. 135/D/P/2009

din data de 28 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., sub acuzația săvârșirii infracțiunilor

anterior menționate, în raport cu următoarea situație de fapt:

La data de 11

mai 2009, Parchetul respectiv a fost sesizat de către I.G.P.R., D.G.C.C.O.,

Direcția Antidrog, cu privire la existența de indicii temeinice referitoare la

realizarea unor acte materiale specifice elementului material al laturii

obiective a infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc

de către o rețea de persoane neidentificate, care introduc în România cantități

importante de cocaină.

Astfel, la data

de 11 mai 2009, în Portul Constanța, a fost descoperit un container, care avea

disimulată în încărcătura legală o cantitate de aproximativ 200 de kilograme de

cocaină (drog de mare risc), acel container fiind trimis de firma exportatoare

O.E.S.A.G. din Peru și având ca destinatar Fundația G.D.S. din Arad.

Din

investigațiile efectuate, a rezultat că marfa urma să fie transportată la Arad

în data de 12 mai 2009.

S-a stabilit și

faptul că persoanele încă neidentificate la data respectivă, care urmau să

recepționeze și să transporte cocaina, foloseau telefonul:

Prin referatul

din data de 11 mai 2009, I.G.P.R., D.C.C.O. București, Direcția Antidrog a

solicitat Parchetului emiterea, în regim de urgență și cu titlu provizoriu, de

autorizații, pe o durată de 48 de ore, pentru interceptarea, înregistrarea și

localizarea convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip S.M.S. și M.M.S.,

efectuate de la posturile telefonice anterior menționate și respectiv pentru

interceptarea și înregistrarea audio-video, în mediul ambiental, a acțiunilor

și discuțiilor ce urmau a fi purtate de către membrii grupării infracționale

investigate.

Prin Ordonanța nr.

174 din data de 11 mai 2009, ora 1500, Parchetul a admis, ca atare, această

propunere, autorizând operațiunile anterior menționate pe o durată de 48 de

ore, începând cu data de 11 mai 2009, ora 1600, până la data de 13 mai 2009,

ora 16.00.

Printr-un alt

referat purtând din data de 11 mai 2009, I.G.P.R., D.C.C.O. București, Direcția

Antidrog a solicitat Parchetului efectuarea de demersuri în vederea obținerii,

în regim de urgență, de la furnizorii de servicii de telefonie mobilă, a

datelor reținute conform Legii nr. 298/2008.

Prin Rezoluția nr.

173 din data dispus începerea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii  de

trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, iar, prin Ordonanța nr. 175 din data de 11

mai 2009, ora 17.00, a autorizat, în regim de urgență, pe o durată de 48 de

ore, începând cu data de 11 mai 2009, ora 18.00, până la comunicarea de către SC

V.R. SA și SC O.R. SA a datelor reținute conform Legii nr. 298/2008L începând

cu data de 01 mai 2009, pentru posturile telefonice anterior menționate.

Prin Ordonanța nr.

176 din data de 12 mai 2009, ora 10,30, Parchetul a autorizat, cu titlu

provizoriu, pe o durată de 48 de ore, începând cu data de 12 mai 2009, ora

1230, până la data de 14 mai 2009, ora 12.30, interceptarea, înregistrarea și

localizarea convorbirile telefonice și a comunicărilor tip S.M.S. și M.M.S.

efectuate de la posturile telefonice, precum și de la aparatele telefonice,

utilizate de persoane încă neidentificate.

Prin Ordonanța nr.

177 din data de 12 mai 2003, ora 14.15, Parchetul a autorizat, cu titlu

provizoriu, pe o durată de 48 de ore, începând cu data de 12 mai 2009, ora 15.00,

până la data de 14 mai 2009, ora 15.00, interceptarea, înregistrarea și

localizarea convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip S.M.S. și M.M.S.

efectuate de la posturile telefonice (utilizate de numitul „C."),

utilizate de numitul „l." și utilizat de o persoană neidentificată.

Prin încheierea

din data de 13 mai 2009, Tribunalul București, admițând cererea Parchetului, a

confirmat măsurile provizorii dispuse prin Ordonanțele nr. 174, nr. 175, nr. 176

și nr. 177.

Imediat după

descoperirea cantității de cocaină, prin Ordonanța nr. 45 din data de 11 mai

2009, Parchetul a admis propunerea I.G.P.R., D.C.C.O. București, Direcția Antidrog

și a autorizat introducerea în cauză a unui investigator sub acoperire, având

nume de cod „P.S." și a unui colaborator acoperit, având nume de cod „S.A.",

iar, prin Ordonanța nr. 44 din aceeași dată, a autorizat efectuarea unei

livrări supravegheate, privind cantitatea de aproximativ 200 de kilograme de

cocaină, cu substituirea totală a drogurilor, ambele autorizații fiind valabile

pe o durată de 30 de zile, între datele de 11 mai 2009 și 09 iunie 2009.

Ca urmare a

acestor autorizări, s-a procedat la substituirea drogurilor, cu o substanță

permisă circulației (sare), iar substanța găsită a fost supusă analizelor de

laborator, care au confirmat că, în cele 200 de pachete identificate în

container, plasate în 8 cutii, se afla o cantitate brută de aproximativ 209

kilograme de cocaină, cu puritate de aproximativ 80%, conform raportului și

suplimentului de expertiză tehnico-științifică din 2009.

Din

investigații, a rezultat că, de container, s-a interesat o persoană de sex

feminin pe nume „G." (identificată ulterior ca fiind inculpata T.G.), iar,

în urma interceptării telefoanelor folosite de aceasta, s-a stabilit că mai

sunt implicate și alte persoane, identificate ulterior ca fiind T.G.M. (mama

inculpatei), P.J.B., R.G.I. (concubinul inculpatei) și T.A. (comisionar vamal la

solicitarea inculpatei fost transportat către, în Arad), pe data de 12 mai

2009.

În noaptea de

11 mai 2009, T.G., containerul a fiind supravegheat în permanență de către

organele de poliție și investigatorul sub acoperire, care călătorea în

autovehicul, sub acoperirea de ajutor de șofer.

Autovehiculul a

ajuns în Arad jurul orei 1200. Acolo, șoferul autocamionului și investigatorul

sub acoperire s-au întâlnit cu inculpații T.G., T.G.M., P.J.B. și R.G.I., cu

care au discutat despre modul cum va fi făcută vămuirea încărcăturii. întrucât,

la vamă, era stricat un server, vămuirea a fost amânată pentru ziua de 13 mai

2009.

La data de 13

mai 2009, a fost efectuat controlul vamal, iar, condus de către autoturismele T.G.M.,

inculpatul P.J. B.F.L.A. și martorul D.C.M. spre un depozit aflat la ieșirea

din Arad, spre Oradea.

Acolo, în timp

ce inculpata încerca să distragă atenția șoferului și investigatorului sub

acoperire, chemându-i la o cafea sau la masă, inculpatul P.J.B. și martorul D.C.M.

au deschis containerul. Martorul s-a urcat în container și, la indicația

inculpatului P.J.B., s-a deplasat spre mijlocul acestuia, a înlăturat pachetele

cu suc aflate deasupra, a identificat și a scos cele 8 cutii cu droguri

substituite, așezându-le la marginea containerului. De acolo, 6 cutii au fost

ridicate de inculpatul P.J.B., ajutat de inculpata T.G.M. și așezate în portbagajul

autoturismului, aparținând celei din urmă, care apropierea containerului.

După umplerea portbagajului,

inculpata G.M. s-a urcat în autoturism și a pornit în direcția Arad, moment în

care au intervenit organele de poliție, fiind realizat flagrantul.

Din cercetări,

a rezultat că, în și alte persoane, neidentificate (coordonatorul operațiunii

și beneficiarul mărfii), și alții.

Prin Rezoluția

din data de 12 mai 2009, ora 12.00, s-a dispus începerea urmăririi penale față

de învinuiții T.G., T.G.M., P.J.B., D.C.M., R.G.I. și T.A., pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic internațional

ilicit de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și de art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 75 lit. a)

și art. 33 lit. a) C. pen.

După începerea

urmăririi penale, învinuiții au fost citați și aduși la audieri, cu mandate de

aducere, de către organele de poliție din cadrul I.G.P.R., delegate în acest

sens.

Prin

Ordonanțele din data de 14 mai 2009, s-a dispus reținerea învinuiților P.J.B., T.G.M.

și T.G., pe o durată de câte 24 de ore, începând cu orele 20.25, 21.15 și respectiv

23.46. Plângerile formulate de învinuiți au fost respinse, ca neîntemeiate,

prin Rezoluția din data de 15 mai 2009.

Prin

ordonanțele din data de 14 mai 2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii

penale împotriva inculpaților T.G., T.G.M. și P.J.B.

Prin încheierea

din data de 15 mai 2009, Tribunalul București, admițând propunerea Parchetului,

a dispus arestarea preventivă a celor 3 inculpați, pe o durată de câte 29 de

zile, începând cu acea dată până la data de 12 iunie 2009. Ulterior, măsura arestării

preventive a fost prelungită, în mod succesiv, în cazul tuturor celor 3

inculpați, pe tot parcursul urmăririi penale.

Prin Ordonanța nr.

135/D/2009 din data de 10 iunie 2009, ora 1550, s-a dispus punerea în mișcare a

acțiunii penale împotriva inculpatului R.G.I.

Prin încheierea

din data de 11 iunie 2009, Tribunalul București, admițând propunerea

Parchetului, a dispus arestarea preventivă a acestui inculpat, pe o durată de

29 de zile, începând cu acea dată până la data de 09 iulie 2009, măsură care, ulterior,

a fost prelungită și ea, în mod succesiv.

În faza de

cercetare judecătorească, au fost ascultați inculpații și s-a procedat la

audierea, prin comisie rogatorie internațională, a martorilor D.C.M. și T.A.,

la audierea nemijlocită a martorilor din rechizitoriu și a celor propuși de

inculpați, la ascultarea convorbirii telefonice din data de 13 mai 2009, ora 13.41,

purtată între inculpatul R.G.I. și o persoană din Ungaria, la audierea, cu

privire la acea convorbire, a martorului expert M.O. și la vizionarea C.D.-ului

conținând înregistrarea flagrantului.

Analizând

întregul probatoriu al cauzei, Tribunalul a stabilit următoarea situație de

fapt:

La data de 11

mai 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.

a fost sesizat de către I.G.P.R., Direcția Antidrog, cu privire la existența de

indicii temeinice referitoare la o acțiune de droguri de mare risc, realizată

de neidentificate la acel moment.

Prin Ordonanța nr.

135/D/P din data de 11 mai 2009, Parchetul a delegat lucrători de poliție

judiciară din cadrul I.G.P.R., Serviciul Antidrog, pentru efectuarea unor acte

procedurale în cauză.

La data de 11

mai 2009, în Portul Agigea Sud Constanta, a fost descoperit un container,

purtând, care avea disimulată în încărcătura legală o cantitate de aproximativ

209 kilograme de cocaină. Acel container a fost trimis de firma exportatoare O.E.

S.A.G. din Peru și avea ca destinatar Fundația G.D.S. din Arad.

Din

investigații, a rezultat că, de containerul respectiv, s-a interesat o persoană

de sex feminin, pe nume G., identificată ulterior ca fiind inculpata T.G. și,

ca urmare a interceptării autorizate de convorbiri telefonice, s-a stabilit că

erau implicate și alte persoane, identificate ulterior ca fiind inculpații T.G.M.

(mama celei dintâi), R.G.I. (concubinul acesteia) și P.J.B.

În noaptea de

11/12 mai 2009 a fost transportat cu un supravegheat în permanență de judiciară

delegate în cauza și investigatorul sub acoperire “P.S.”, care călătorea în

acel autovehicul, sub acoperirea de ajutor de șofer.

La data de 13

mai 2009, cu ajutorul martorei T.A., s-a efectuat controlul vamal, iar,

ulterior, autocamionul a fost însoțit de autoturismele, în care se aflau

inculpata T.G.M. și respectiv inculpatul P.J.B., împreună cu martorul D.C.M.,

spre un depozit amplasat la ieșirea din Arad, către Oradea, în apropierea

drumului european E 671.

La indicația

inculpatului P.J.B., martorul D.C.M. a deschis containerul, s-a urcat în

interiorul acestuia, s-a deplasat spre partea din mijloc, a înlăturat pachetele

cu suc aflate deasupra, a identificat și a scos 8 cutii în care se aflau

drogurile substituite, pe care le-a așezat la marginea containerului. Din acel

loc, au fost ridicate 6 cutii de către inculpatul P.J.B., ajutat de inculpata T.G.M.,

acestea fiind așezate în autoturismul Skoda, aparținând celei din urmă.

După încărcarea

portbagajului, inculpata T.G.M. s-a urcat în autoturism și a pornit în direcția

Arad, moment în care au intervenit organele de poliție, fiind realizată astfel

prinderea în flagrant a celor doi inculpați prezenți și a martorului D.C.M.

Anterior acestei

operațiuni, prin Ordonanța nr. 135/D/P/2009 din data de 11 mai 2009, s-a

autorizat de către Parchet efectuarea unei livrări supravegheate privind

cantitatea de aproximativ 200 de kilograme de cocaină, cu substituirea totală a

drogurilor (înlocuite cu sare), activitatea respectivă fiind permisă de art. 17

alin. (3) din Legea nr. 508/2004 și de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Referitor la

vinovăția inculpaților, Tribunalul a reținut următoarele aspecte:

În faza de

urmărire penală, acesta a precizat că, în cursul anului 2008, s-a deplasat în

Mexic, unde un cunoscut i-a propus o afacere legată de introducerea de băuturi

răcoritoare și argint pe teritoriul României, pe care el a acceptat-o, crezând

că aceasta era soluția pentru recuperarea creanțelor deținute față de

partenerii săi de afaceri din acea țară.

Privitor la

motivația acceptării „afacerii" propuse, Tribunalul a constatat că

inculpatul nu a probat nici derularea unor afaceri, fie în Mexic, fie în

Ungaria, cu parteneri mexicani, nici existența creanțelor invocate în raport cu

acei parteneri. Sub acest aspect, în suplimentul de declarație luat

inculpatului, acesta a precizat, în mod expres, că a ținut legătura cu familia

și cu avocatul ales, fiind vizitat la penitenciar, însă nu s-a gândit să

probeze acest fapt.

Pentru

derularea afacerii invocate, inculpatul l-a contactat pe numitul T.A. (tatăl și

respectiv soțul inculpatelor T.G. și T.G.M.), motivat de faptul că acesta se

mai ocupase de formalități vamale pe teritoriul României, desfășurând

activități de comisionar vamal. în lunile noiembrie și decembrie 200:8, cei doi

au avut mai multe întâlniri cu persoane din Mexic, ocazii cu care au primit

diverse sume de bani. în luna decembrie 2008, T.A. a fost arestat în Ungaria,

iar, în operațiunea legată de transportul containerului în România, s-au

implicat cele două inculpate, T.G.M. și T.G., soția și respectiv fiica lui T.A..

Acest transport a fost coordonat de un anume “J.” (rămas neidentificat), cu

care inculpatul a ținut în permanență legătura telefonică și cu care s-a

întâlnit direct, una dintre întâlniri, la care a participat și inculpata T.G.,

având loc în Hotelul M. din Viena.

Inculpatul a

avut o poziție oscilantă și contradictorie, pe parcursul derulării cauzei (în

faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești), susținând fără

temei că a avut convingerea că, în container, se aflau sucuri și probabil

argint, dar că nu a avut în niciun moment reprezentarea faptului că s-ar ocupa

de transportul drogurilor.

Tribunalul a

înlăturat apărarea inculpatului, ca fiind lipsă de sinceritate, pentru

următoarele considerente, care dovedesc că acesta a cunoscut, încă de la

început, conținutul containerului:

- activitățile

sale, constând în încercarea de a cumpăra din România o societate comercială,

care să nu prezinte probleme, pe adresa căreia urma să fie trimisă marfa;

- sumele

exagerat de mari ce urmau a fi încasate, respectiv 100.000 euro pentru „J."

și câte 15.000-20.000 euro, pentru ceilalți inculpați, la care se adăugau

sumele aferente taxelor vamale și cele pentru achiziționarea firmei/ fundației,

care depășeau cu mult contravaloarea sucurilor aflate în container;

- precauțiile

evidente din discuțiile telefonice interceptate;

- aducerea unei

persoane de mare încredere (martorul D.C.M.) care să procedeze la descărcarea

containerului;

Tribunalul a

reținut că,

- furnizarea de

indicații exprese acelei persoane despre pachetele care trebuiau luate din

container.

În sprijinul

aceleiași concluzii, prima declarație dată în fața procurorului, inculpatul a

precizat că, în discuția avută cu numitul T.A., referitoare la conținutul

containerului, acesta i-a răspuns evaziv la întrebarea despre argint, pentru

ca, ulterior, după precizarea sumelor ce urmau a fi primite, să-și exprime

convingerea intimă că, în interiorul containerului, se găsesc droguri.

Inculpatul a precizat în mod expres, în cuprinsul aceleiași declarații, că, în

acel context, a simțit nevoia unui interval de timp pentru reflecție, dar că,

pe drum, l-a sunat pe numitul T.A. și i-a spus că este în regulă și că va face

în continuare treaba.

Totodată, la

formarea convingerii în sensul vinovăției inculpatului, Tribunalul a reținut și

declarația martorului D.C.M., care a precizat în mod expres că „ne-am apucat de

descărcat, sub motiv că sunt necesare niște mostre", acestea fiind

instrucțiunile inculpatului P. Același martor a precizat că cele 8 cutii, care

urmau a fi descărcate din container, se deosebeau de celelalte cutii, prin dimensiune

și prin faptul că aveau un alt ambalaj, aspecte de care inculpatul nu s-a

arătat surprins.

Cu privire la

destinația finală a celor 8 cutii, descărcate separat din container, inculpatul

a susținut că acestea trebuiau să ajungă la niște italieni, cu un camion

frigorific, informație primită de la „M." (inculpata T.G.M.), dar, pentru

că acel camion era necorespunzător, cutiile urmau să fie preluate de o firmă

necunoscută sau de un om necunoscut din depozitul lui „M." (inculpatul R.G.I.),

dacă ar fi ajuns acolo.

Tribunalul a

apreciat că, din faptul că se crea un regim special celor 8 cutii, a rezultat

cu evidență că acestea reprezentau „mărfuri speciale".

În declarația

dată în fața procurorului, inculpata a precizat în mod expres că a efectuat

demersuri pentru rezolvarea problemelor pe care le avea containerul în port, în

scopul deblocării acestuia și pentru remiterea lui către numitul “J.”,

susținând însă că nu cunoștea existența drogurilor.

O poziție

similară a avut inculpata și pe parcursul cercetării judecătorești, refuzând în

mod ostentativ să răspundă întrebărilor adresate de judecătorul cauzei.

Apărarea

inculpatei a fost înlăturată de Tribunal ca nefiind sinceră, pentru următoarele

considerente:

- referitor la sumele

mari de bani în valută cheltuite/primite de la “J.”, prin intermediul

inculpatului P.J.B., pentru a intra în posesia containerului, inculpata a admis

că „i s-a părut suspect acest fapt", dar a susținut că a discutat în

prealabil cu inculpatul respectiv și că acesta a asigurat-o că, în cutii, nu

sunt droguri, ci argint;

- inițial, în

„afacere", a fost implicat soțul inculpatei, care, potrivit declarației

inculpatului P.J.B., s-ar fi confesat acestuia că are convingerea că, în

container, se găsesc droguri; după arestarea soțului său în Ungaria, inculpata

a fost contactată de inculpatul anterior menționat și, înainte de a accepta

cooptarea sa în „afacere", a avut o discuție cu soțul său, aflat în arest;

- din

declarația inculpatului rezultat modul de desfășurare a aciivităților ce s-au

realizat în zilele premergătoare reținerii lor, reieșind că inculpata știa în mod

concret' că, din container, trebuiau extrase numai 8 cutii, ce urmau să ajungă

la niște cetățenii italieni, fie cu un camion frigorific, fie prin depunerea

lor într-un depozit închiriat de “M.” (inculpatul R.G.I.);

- din

declarația investigatorului sub acoperire “P.S.”, a rezultat că, la depozitul

din Arad, inculpata s-a opus ca, la descărcarea containerului, să participe

lucrători ai depozitului respectiv, acea operațiune fiind efectuată numai de un

însoțitor al inculpatului P.J.B. (martorul D.C.M.); același investigator a

precizat că, la momentul descărcării containerului, a avut impresia că

inculpata încerca să le distragă atenția, lui și șoferului camionului, prin

declanșarea unei discuții privitoare! la sumele de bani pretinse pentru

serviciile oferite;

- în aceeași

notă a diversiunii sau a precauției excesive, se înscriu și acțiunile

inculpatei legatp de încercarea cumpărării unei firme, SC C.S. SRL (aparținând

martorului M.R.), pe sediul căreia s-a făcut chiar o expediere și de

achiziționare a unei fundații, G.D.S., toate aceste elemente fiind de natură să

conducă la concluzia că aceasta încerca astfel să distragă atenția

autorităților și să-și diminueze sau elimine eventualele riscuri;

- deosebit de

relevant în stabilirea vinovăției inculpatei a fost apreciat finalul

declarației sale din fața procurorului, datând din 14 mai 2009, în care

recunoaște că și-a dat seama, la momentul descărcării cutiilor din container și

încărcării acestora în propriul autoturism, că acestea nu conțin argint, ci

droguri; această concluzie a sa a fost motivată de greutatea cutiilor, dar și

de atitudinea inculpatului P.J.B., care, la afirmația sa „sper că nu este praf,

nu i-a dat niciun răspuns; inculpata a declarat că, după acest moment, nu-și

explică de ce a continuat să încarce cutiile în propriul autoturism și a plecat

cu acestea spre Arad.

Cu privire la

inculpata T.G.

Din probatoriul

administrat în cauză, au rezultat următoarele aspecte:

- interesul manifest

al inculpatei pentru containerul și pentru transportul acestuia, în noaptea de

11/12 mai 2009, cu un autocamion, către Arad;

- interesul

manifest al inculpatei pentru efectuarea vămuirii containerului, la care,

ulterior, nu a mai participat;

- discuțiile

telefonice și întâlnirea directă cu “J.” în Hotelul M. din Viena;

- participarea

la o întâlnire, desfășurată într-un restaurant din Szeged (Ungaria), dintre

inculpatul P.J.B. și doi cetățeni de origine mexicană.

Inculpata a

fost de acord să dea declarații, exprimând o poziție unică, atât în faza de

urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, în sensul că a

contestat faptul că ar fi cunoscut existența drogurilor în container.

Din probatoriul

cauzei, inclusiv înregistrarea video, nu a rezultat prezența inculpatei la

momentul realizării flagrantului.

Investigatorul

sub acoperire “P.S.” a făcut însă referiri la persoana inculpatei, precizând că

a cunoscut-o pe aceasta la data de 12 mai 2009, în orașul Arad, la o stație

Peco și, din discuția purtată cu aceasta, a înțeles că sunt probleme cu

formalitățile vamale, containerul fiind în tranzit, acele probleme urmând a fi

rezolvate de inculpata T.G.M.

Referiri

exprese la persoana inculpatei a făcut și inculpatul P.J.B., care, în

declarația din fața procurorului, a precizat că aceasta urma a fi remunerată cu

suma de 20.000 euro pentru implicarea sa în transportul containerului și pentru

demersurile întreprinse în vederea deblocării acestuia, prin intermediul

martorei T.A.

Susținerea

inculpatei, în sensul că nu ar fi cunoscut că, în container, se găsesc droguri,

a fost înlăturată de Tribunal ca fiind nesinceră pentru următoarele

considerente:

- în declarația

din instanță, inculpata a precizat în mod expres că a purtat o serie de

discuții telefonice cu “J.”, care vizau, în principal, deblocarea

containerului, susținând că, în urma acelor discuții, a tras concluzia că acel

container conținea „fructe și sucuri naturale", fiind destinat SC C. SRL;

- discuția

interceptată telefonic la data de 12 mai 2009, ora 1802, conduce la concluzia

că inculpata era preocupată de sumele de bani ce urmau a-i fi remise, fiind

însă informată și despre modul în care erau dispuse cutiile în interiorul

containerului, existența conservelor în cutii fiind, conform expresiei inculpatei,

„o formalitate de constatat".

Această

discuție, apreciată deosebit de relevantă, a fost redată de Tribunal expressis

verbis, astfel:

„G.: Nu, au

scos o singură cutie. Doar că nu sunt într-o stare atât de bună, încât să poată

fi puse pe rafturi. Au fost într-o stare deplorabilă. Au scos o singură cutie,

ultima și pe cea de sus cea din dreapta. o înapoi și pe aia. S-au uitat plină

cu conserve. Pentru a condus Tribunalul la J.: Asta înseamnă că, în momentul în

care se deschide, trebuie să lipsească o singură cutie, G.: Au pus-o înapoi. Au

pus-în ea să vadă dacă e într-adevăr formalitate".

Interpretarea

acestei discuții concluzia că inculpata cunoștea „conținutul special" al

containerului, faptul de a fi fost deschise unele cutii fiind doar pentru impresia

„privitorilor".

În sprijinul

aceleiași concluzii, Tribunalul a reținut și o altă frază lămuritoare a

inculpatei, care precizează: „Pentru că se afla acolo de mai bine de jumătate

de an era obligatoriu (controlul cutiilor). Nu puteau să nu intre pe acea

poartă. Și cum a tras la rampă, am fost nevoiți să o deschidem. Dar, doar atât

au făcut".

Această afirmație,

coroborată cu declarația inculpatului P.J.B., referitoare containerul și la

destinația celor 8 într-un condus Tribunalul la concluzia cunoștea categoric

existența drogurilor în container.

De asemenea,

sumele foarte mari de bani ce urmau a-i fi remise inculpatei, care depășeau cu

mult valoarea sucurilor din container, au determinat Tribunalul să considere că

inculpata și-a asumat, cu bună-știință, riscul acțiunilor sale.

Concluzionând,

Tribunalul a constatat că, deși în cea mai mare măsură probatoriul este

indirect, acțiunile inculpaților P.J.B., T.G.M. și T.G. (persoane responsabile)

converg spre ideea că sumele foarte mari de bani promise le-au captat atenția

și i-au convins să demareze „afacerea". Chiar dacă s-ar admite apărarea

acestora, că nu au realizat de la bun început că în container se aflau droguri,

probatoriul cauzei dovedește cunoașterea de către inculpați a unor amănunte

deosebit de relevante, care trebuiau să le ridice serioase semne de întrebare

cu privire la legalitatea „afacerii", precum: expedierea containerului din

America de Sud către o firmă care nu era cunoscută nici de inculpați, nici de

expeditor; tentativa de achiziționare a unei societăți care să figureze drept

destinatară a mărfii; contactarea ulterioară, în același scop, a unei fundații;

donarea mărfii către acea fundație (acțiune de neînțeles, având în vedere

sumele enorme achitate de firma expeditoare pentru deblocarea containerului,

care depășeau cu mult valoarea declarată a acestuia, de circa 12.000 euro);

extragerea din container doar a unui număr de 8 cutii, ce aveau o altă

destinație decât restul încărcăturii; precauțiile luate pe parcursul derulării

acțiunilor (om de încredere la descărcarea cutiilor, distragerea atenției

șoferului și ajutorului acestuia la momentul descărcării, limbajul telegrafic,

uneori chiar eliptic, din convorbirile telefonice interceptate). Toate aceste

aspecte au creat convingerea Tribunalului că inculpații au conștientizat natura

mărfii și și-au asumat riscul continuării derulării acțiunilor întreprinse cu

privire la aceasta, urmărind o anumită finalitate.

Apărările

inculpaților din cursul judecății s-au referit, în principal, la modul de

sesizare a organelor judiciare, la substituirea drogurilor prin ruperea

sigiliilor aplicate containerului, cu încălcarea uzanțelor, la inexistenta

mențiunii acestui fapt în BL. și la ignorarea traseului parcurs de container

din Peru până în România, precum și a faptului că, de la sosirea lui în Zona

Liberă Constanța Sud - Agigea, în data de 25/26 noiembrie 2008, containerul a

staționat aproximativ 6 luni până la întocmirea formalităților vamale de

tranzit. Toate aceste apărări au fost analizate prin încheierea din data de 03

noiembrie 2009, Tribunalul concluzionând că nu constituie motive de nulitate

absolută, conform art. 197 C. proc. pen. Tribunalul a mai constatat că, în

speță, au fost respectate dispozițiile art. 221 C. proc. pen., privitoare la

modul de sesizare, intervenția organelor de urmărire penală în interiorul

containerului, prin ruperea sigiliilor, fiind autorizată prin ordonanța

procurorului, iar substituirea drogurilor fiind realizată cu respectarea

prevederilor art. 17 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000. Astfel, independent de traseul parcurs de container și de

staționarea lui îndelungată, Tribunalul a constatat ca fiind certă împrejurarea

că, în interiorul acestuia, exista, pe lângă sucuri, și cantitatea de 200 de

kilograme de cocaină, care a motivat interesul deosebit manifestat de inculpați

pentru acel container.

Potrivit

Raportului de constatare tehnico-științifică din 2009, întocmit de L.A.P.D.,

probele înaintate în cauza privind substanța depistată în cutiile depozitate în

containerul, constând în 200 de pachete, conțineau cocaină, care este un drog

de mare risc, conform tabelului anexă din Legea nr. 143/2000. Suplimentul la

acest raport a confirmat cantitatea netă de 200 de kilograme de cocaină, cu

puritate de 80,65% (eroare maximă de 2%).

Cu privire la

încadrarea juridică, Tribunalul a constatat că faptele comise de inculpații P.J.B.,

T.G.M. și T.G. perioada iulie 2008 - mai 2009, împreună cu alte persoane, au

efectuat acte materiale referitoare la organizarea, introducerea pe teritoriul

României, îndeplinirea formalităților vamale în vederea acestei introduceri,

transportul pe teritoriul național, a unei cantități nete de 200 de kilograme

Ide cocaină, prin disimularea acesteia printre pachete cu sucuri din fructul

pasiunii, care făceau parte din conținutul containerului, expediat de firma O.E.

S.A.G. din Peru, având ca destinatar formal Fundația G.D.S. din Arad, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de trafic ilicit de

droguri de mare risc, în formă agravantă și respectiv de trafic internațional

ilicit de droguri de mare risc, în aceeași formă, prevăjzute de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 175 lit. a) C. pen. și de art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., dispunând, în consecință,

condamnarea acestora.

Tribunalul a

reținut că, în practica judiciară (spre exemplu, Decizia nr. 4150/2009 a Înaltei

Cuijli de Casație și Justiție), s-a statuat că fapta de introducere în țară și

aceea de deținere și de transport de droguri constituie infracțiuni distincte,

prevăzute în art. 3 și respectiv în art. 2 din Legea nr. 143/2000, aflate în

concurs, fără ca cea dintâi să o absoarbă pe cea din urmă. De altfel, din

analiza, comparativă a celor două norme de incriminare, se constată că cele

două infracțiuni diferă în ceea ce privește obiectul juridic și elementul

material al laturii obiective. Astfel, obiectul juridic al infracțiunii

prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 îl constituie relațiile sociale

privitoare la sănătatea publică, în vreme ce, în cazul infracțiunii prevăzute

de art. 3 din aceeași lege, obiectul juridic este complex, pe lângă relațiile

sociale privitoare la sănătatea publică, fiind ocrotit și regimul juridic

vamal. în ceea ce privește elementul material al laturii obiective, acesta s-a

realizat în speță prin acțiuni de deținere și transport, menționate în art. 2,

dar care nu se regăsesc în art. 3 din actul normativ analizat. Incriminarea

separată a acțiunilor reținute în sarcina inculpaților este în acord cu

Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din

anul 1988, la care România a aderat prin Legea nr. 118/1992.

La

individualizarea pedepselor aplicate celor trei inculpați, Tribunalul a avut în

vedere gradul de pericol social al infracțiunilor (apreciat a fi deosebit de

ridicat), conduita procesuală pe parcursul derulării cauzei și antecedența

personală (reținând că inculpații P.J.B. și T.G. se află la primul conflict cu

legea penală, în timp ce inculpata T.G.M. a fost condamnată în Ungaria pentru

mai multe infracțiuni de înșelăciune) cu privire la inculpatul R.G.I.

Din probatoriul

administrat în cauză, a rezultat implicarea acestuia în desfășurarea

următoarelor activități:

- a solicitat

intervenția comisionarului vamal T.A. (cunoștință a sa) pentru deblocarea

containerului din portul Constanța, prin obținerea avizului de mediu;

- a

transportat-o pe inculpata T.G. la Constanța, cu autoturismul propriu.

- anterior

flagrantului, a însoțit-o pe aceeași inculpată la o benzinărie din Arad, unde a

fost adus containerul și a discutat cu șoferii autotrenului, plătindu-le

consumația și dându-le niște bani pentru masă;

- a închiriat

un depozit în Arad, unde urmau să fie depozitate o parte din cutiile aflate în

container.

Inculpatul a

consimțit să dea declarații și a avut o poziție procesuală unică, atât în faza

de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, contestând

faptul că ar fi cunoscut existența drogurilor în container.

Din probatoriul

administrat în cauză, inclusiv înregistrarea video, nu a rezultat cu

certitudine prezența inculpatului la momentul realizării flagrantului.

Martorul D.C.M.,

audiat prin comisie rogatorie internațională, a susținut că, la sediul poliției

din Arad, l-a văzut pe inculpat, care se afla într-o stare avansată de

ebrietate, polițiștii fiind nevoiți să-i aducă alcool.

Investigatorul

cu identitate protejată “P.S.” a declarat că i-a cunoscut pe inculpații R.G.I.

și T.G. în data de 12 mai 2009, în orașul Arad, la o stație Peco și, din

discuția purtată cu aceștia, a înțeles că sunt probleme cu formalitățile

vamale, containerul fiind în tranzit și că acele probleme urmau să fie

rezolvate de inculpata T.G.M..

Inculpatul P.J.B.

a făcut, în declarația din fața procurorului, referiri exprese la inculpatul R.G.I.,

susținând că l-a cunoscut sub numele de “M.”, cu o zi înainte de realizarea

flagrantului, la o benzinărie Lukoil din Arad.

Tribunalul a

constatat că, în materie penală, primează regula că sarcina probei revine

întotdeauna organului judiciar, respectiv procurorului, propunerea sau

administrarea de probatorii de către părți neechivalând cu o inversare a

sarcinei probei. în speță, complexitatea cauzei, determinată de modul de

derulare a faptelor, a avut drept principală consecință argumentarea actului de

inculpare, cu mici excepții, prin probe indirecte, situație datorată și

procurorilor anchetatori care au disjuns o parte din probatorii, considerate la

acel moment concludente, într-o altă cauză (privitoare la identificarea

numitului “J.” și a numitului „L.", prezent la momentul realizării

flagrantului), în care, ulterior, nu au mai fost administrate.

În actul de

sesizare a instanței, se face o trecere în revistă a elementelor de fapt

rezultate din listing-urile telefonice, din convorbirile interceptate și din

declarațiile inculpaților.

Astfel, cu

privire la inculpatul R.G.I., au fost analizate convorbiri telefonice cu

numitul “J.” și cu martora T.A. (fără nicio relevanță) și cu inculpata T.G. („a

venit băiatul de la depozit"), concluzionându-se de către acuzare că este

de necontestat faptul că acesta îl cunoștea pe numitul “J.”, cu motivarea că

„deși apelarea acestui număr nu apare și în listing-urile telefonice, acest

lucru este datorat faptului că folosea un alt număr de telefon, respectiv

cartelă S.I.M., existând în memoria telefonului său, pentru ziua de 10 mai

2009, un apel către acesta".

Tribunalul a

constatat că, dintre convorbirile telefonice interceptate, una, respectiv cea

din data de 13 mai 2009, ora 1341, impune o atenție deosebită. în procesul

verbal de redare, inițial întocmit, sunt menționați drept interlocutori

inculpatul R.G.I. și numitul “J.” Ulterior, s-a realizat o rectificare, în

sensul că interlocutorul inculpatului este numitul „A." și că replicile

celor două persoane implicate în acea convorbire vor fi inversate. întrucât s-a

pus sub semnul îndoielii interpretarea dată acelei convorbiri de către un

ofițer D.I.I.C.O.T., Tribunalul, în virtutea rolului său activ, a dispus

audierea martorului M.O.V., expert tehnic auto, specialist în componente

tehnice și cauciucuri. Explicațiile date de acesta au fost în sensul că, în

vorbirea curentă, se folosește în mod uzual expresia „cauciuc de vară sau de

iarnă", dar și expresia din limba engleză „all seasons" și că nu

există noțiunea de concentrație, asociată anvelopelor.

Convorbirea

respectivă, astfel cum a fost redată inițial, până la rectificarea realizată de

procuror, avea următorul conținut:

După rectificare,

în locul lui “J.”, apare „A.", iar replicile interlocutorilor sunt

inversate.

În raport cu

aceste aspecte și cu adresa din 2009 a I.G.P.R., Direcția Operațiuni Speciale,

din care rezultă că interlocutorul care a inițiat convorbirea telefonică analizată

este utilizatorul postului (pentru care s-a obținut autorizație de

interceptare), aparținând numitului “A.”, Tribunalul a constatat că acesta din

urmă este cel care i-a comunicat inculpatul R.G.I. că i-a „obținut cauciucuri

90%".

Tribunalul a

apreciat că greșita menționare a interlocutorilor în transcrierea inițială și

adăugarea de către transcriptor a cuvântului „concentrație" (nerostit de

către persoanele care au purtat acea convorbire) ridică mari semne de întrebare

cu privire la fidelitatea acelei transcrieri.

Deși, din

probatoriul cauzei, a rezultat implicarea inculpatului în plata unor servicii

și în găsirea/închirierea unui depozit (activități pe care nici acesta nu le-a

negat), Tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit cu certitudine că el ar fi

știut care era conținutul real al containerului.

În acest

context, Tribunalul a evidențiat că nu trebuie neglijat faptul că demararea

„afacerii" i-a aparținut inculpatului P.J.B., ajutat ulterior de numitul “A.”

și de soția acestuia (inculpata T.G.M.), cel dintâi având statutul de

„coordonator al grupului" și că firma expeditoare era din Peru.

Tribunalul a

constatat că stabilirea vinovăției inculpatului în discuție nu se poate

realiza, în speță, decât pe temeiul unor prezumții, deduse în mare măsură din comportamentul

persoanelor implicate, apreciind că acel comportament nu este de natură să

creeze convingerea că acesta a cunoscut într-adevăr conținutul real al

containerului. împrejurarea că inculpatul avea o relație intimă cu inculpata T.G.

și, din această perspectivă, și comunicarea lor era una specială, nu poate

constitui un argument solid pentru stabilirea vinovăției sale, cu atât mai mult

cu cât, la temeiul administrării probelor, trebuie să stea regula neamestecului

în viața privată, intimă și familială a inculpaților, în conformitate cu

dispozițiile art. 8 C.E.D.O., potrivit cărora „este interzisă evidențierea unor

aspecte din viața intimă, cu ocazia administrării probelor".

În opinia

Tribunalului, consecința lipsei de consistență a probatoriului, în ceea ce îl

privește pe inculpatul în discuție, este dubiul. înainte de a fi o problemă de

drept, regula „in dubio pro reo" este o problemă de fapt. înfăptuirea

justiției cere ca judecătorul cauzei să nu își întemeieze soluția pe

probabilități, ci pe certitudini, dobândite pe temeiul unor probe decisive,

complete, sigure și în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Deoarece, din

probatoriul cauzei, nu a rezultat cu certitudine că inculpatul a cunoscut

conținutul containerului, Tribunalul a concluzionat că, în favoarea acestuia,

operează principiul „in dubio pro reo", pronunțând, în consecință,

achitarea lui, pentru ambele infracțiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu consecința punerii de îndată în

libertate.

Împotriva sentinței

Tribunalului, au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și inculpații P.J.B., T.G. și T.G.M.

Parchetul a

criticat sentința primei instanțe, pentru modalitatea nelegală de aplicare a

pedepselor în cazul inculpaților P.J.B. și T.G. și respectiv pentru greșita

achitare a inculpatului R.G.I..

Inculpatul P.J.B.

a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen.

Inculpatele T.G.

și T.G.M. au solicitat, în principal, restituirea cauzei la parchet pentru

refacerea urmăririi penale sau trimiterea acesteia spre rejudecare, iar, în

subsidiar, rejudecarea cauzei de către instanța de apel și achitarea lor, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) ori lit. e) C.

proc. pen.

Prin Decizia penală

nr. 221/A din data de 09 august 2012, pronunțată în Dosarul nr. 38147/3/2009,

Curtea de Apel București, secția I penală, a admis toate apelurile cu care a

fost sesizată, a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând

cauza în fond, a hotărât astfel:

În temeiul art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

a condamnat pe inculpatul P.J.B. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut

aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 74

lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata T.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În temeiul art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 74

lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 8 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut

aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 16 ani, închisoare aplicată inculpatei T.G.M., în

pedepse componente.

A redus

pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., de la 16

ani închisoare la 15 ani închisoare.

În temeiul art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut

aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A înlăturat

soluția de achitare a inculpatului R.G.I.

În temeiul art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37

lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.G.I. la pedeapsa de 10 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art.

83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei

de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1869/2006 a

Judecătoriei Sectorului 3 București, stabilind ca inculpatul să execute

pedeapsa de 11 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37

lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 15 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art.

83 C. pen., a dispus ca, prin revocarea beneficiului suspendării condiționate a

executării pedepsei anterioare, inculpatul să execute 16 ani și 6 luni

închisoare.

În temeiul art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 16 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut

aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A dedus din

pedeapsa închisorii perioadele de la data de 03 iulie 2006 până la data de 20

septembrie 2006 (conform sentinței penale nr. 1869/2006 a Judecătoriei sectorului

3 București) și respectiv de la data de 10 iunie 2009 până la data de 16

februarie 2011 (durata arestului preventiv din prezenta cauză).

A menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A dedus

prevenția inculpaților P.J.B., T.G. și T.G.M., de la data de 14 mai 2009 până

la zi, 09 august 2012 și a menținut starea de arest preventiv a acestora.

Pentru a

pronunța această decizie, Curtea a constatat că, prin Rechizitoriul nr. 135/D/P/2009,

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.J.B. și T.G., pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc și a

infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de droguri de mare risc.

Stabilind, pe

baza probatoriului administrat, că fiecare dintre cei doi inculpați se face

vinovat de săvârșirea infracțiunilor respective, prima instanță a dispus, în

mod eronat, condamnarea acestora la câte două pedepse pentru o singură

infracțiune, astfel că prima critică a Parchetului este fondată.

Fondată a fost

apreciată și cea de-a doua critică din apelul Parchetului, privind greșita

achitare a inculpatului R.G.I., constându-se însă nefondate criticile

celorlalți trei inculpați.

În acest sens,

Curtea a constatat că prima instanță a stabilit o situație de fapt corectă, cu

privire la deblocarea containerului din Portul Constanța, transportul acestuia

și vămuirea încărcăturii, în condițiile în care toți cei patru inculpați au

recunoscut că s-au implicat în a