ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 610/2014

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 131/If din data de 16 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 38147/3/2009, Tribunalul București, secția a II-a penală a hotărât astfel: În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpații P.J.B. și T.J. la două pedepse de câte 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceiași inculpați la două pedepse de câte 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca cei doi inculpați să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata T.G.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 16 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat cantitatea de 200 de kilograme de cocaină, iar, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus distrugerea cantității de cocaină rămase după efectuarea probelor de laborator, respectiv 193,25 de kilograme masă brută, 16,20 de kilograme masă brută și 2 kilograme masă brută, reprezentând ambalaje și saci.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpați următoarele telefoane mobile, asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător prin Ordonanța nr. 135/P/2009 din data de 31 august 2009: - 3 telefoane mobile, împreună cu 3 cartele S.I.M. aferente acestora, aparținând inculpatului P.J.B.; - 2 telefoane mobile, împreună cu 6 cartele S.I.M. aferente acestora, aparținând inculpatei T.G.M.; - 4 telefoane mobile, împreună cu 5 cartele S.I.M. aferente acestora, aparținând inculpatei T.G. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea autoturismului, aparținând inculpatei G.M. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. penală, a dispus restituirea către inculpatul P.J. a autoturismului, întrucât nu s-a probat folosirea acestuia la comiterea infracțiunilor.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpata T.G.M. a sumelor de 294 lei și 400 euro, găsite asupra sa și cosemnate la B.C.R. conform ordinului de plată (pentru euro) și din 20 iulie 2009 D.G.F.M.B. potrivit chitanței din 20 iulie 2009 (pentru lei). În temeiul art. 350 din Codul de menținut starea de arest preventiv J., T.G.M. și T.G., iar, în temeiul art. 88 C. pen., a dedus prevenția acestora, începând cu data de 14 mai 2009 până la zi. În temeiul art. 117 alin. (3) C. proc. pen., a dispus expulzarea inculpaților P.J., T.G.M. și T.G. de pe teritoriul României, după executarea pedepsei închisorii, art. 2 alin. (1) și (2) din Legea lit. a) C. pen.

și respectiv de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen., ambe art. 37 lit. a) C. pen. În temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.G.I., pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75. În temeiul art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 10 iunie 2009 până la data punerii efective în libertate. În temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpații P.J., T.G.M. și T.G.

la plata sumei de câte 15.000 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat. A obligat pe aceiași inculpați la plata sumei de câte 130 lei, fiecare, către martora Siculan Mărie, reprezentând cheltuieli de deplasare.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că cei patru inculpați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr. 135/D/P/2009 din data de 28 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., sub acuzația săvârșirii infracțiunilor anterior menționate, în raport cu următoarea situație de fapt: La data de 11 mai 2009, Parchetul respectiv a fost sesizat de către I.G.P.R., D.G.C.C.O., Direcția Antidrog, cu privire la existența de indicii temeinice referitoare la realizarea unor acte materiale specifice elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc de către o rețea de persoane neidentificate, care introduc în România cantități importante de cocaină.

Astfel, la data de 11 mai 2009, în Portul Constanța, a fost descoperit un container, care avea disimulată în încărcătura legală o cantitate de aproximativ 200 de kilograme de cocaină (drog de mare risc), acel container fiind trimis de firma exportatoare O.E.S.A.G. din Peru și având ca destinatar Fundația G.D.S. din Arad. Din investigațiile efectuate, a rezultat că marfa urma să fie transportată la Arad în data de 12 mai 2009. S-a stabilit și faptul că persoanele încă neidentificate la data respectivă, care urmau să recepționeze și să transporte cocaina, foloseau telefonul: Prin referatul din data de 11 mai 2009, I.G.P.R., D.C.C.O. București, Direcția Antidrog a solicitat Parchetului emiterea, în regim de urgență și cu titlu provizoriu, de autorizații, pe o durată de 48 de ore, pentru interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip S.M.S.

și M.M.S., efectuate de la posturile telefonice anterior menționate și respectiv pentru interceptarea și înregistrarea audio-video, în mediul ambiental, a acțiunilor și discuțiilor ce urmau a fi purtate de către membrii grupării infracționale investigate. Prin Ordonanța nr. 174 din data de 11 mai 2009, ora 1500, Parchetul a admis, ca atare, această propunere, autorizând operațiunile anterior menționate pe o durată de 48 de ore, începând cu data de 11 mai 2009, ora 1600, până la data de 13 mai 2009, ora 16.00. Printr-un alt referat purtând din data de 11 mai 2009, I.G.P.R., D.C.C.O. București, Direcția Antidrog a solicitat Parchetului efectuarea de demersuri în vederea obținerii, în regim de urgență, de la furnizorii de servicii de telefonie mobilă, a datelor reținute conform Legii nr. 298/2008.

Prin Rezoluția nr. 173 din data dispus începerea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, iar, prin Ordonanța nr. 175 din data de 11 mai 2009, ora 17.00, a autorizat, în regim de urgență, pe o durată de 48 de ore, începând cu data de 11 mai 2009, ora 18.00, până la comunicarea de către SC V.R. SA și SC O.R. SA a datelor reținute conform Legii nr. 298/2008L începând cu data de 01 mai 2009, pentru posturile telefonice anterior menționate. Prin Ordonanța nr. 176 din data de 12 mai 2009, ora 10,30, Parchetul a autorizat, cu titlu provizoriu, pe o durată de 48 de ore, începând cu data de 12 mai 2009, ora 1230, până la data de 14 mai 2009, ora 12.30, interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirile telefonice și a comunicărilor tip S.M.S.

și M.M.S. efectuate de la posturile telefonice, precum și de la aparatele telefonice, utilizate de persoane încă neidentificate. Prin Ordonanța nr. 177 din data de 12 mai 2003, ora 14.15, Parchetul a autorizat, cu titlu provizoriu, pe o durată de 48 de ore, începând cu data de 12 mai 2009, ora 15.00, până la data de 14 mai 2009, ora 15.00, interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip S.M.S. și M.M.S. efectuate de la posturile telefonice (utilizate de numitul „C."), utilizate de numitul „l." și utilizat de o persoană neidentificată. Prin încheierea din data de 13 mai 2009, Tribunalul București, admițând cererea Parchetului, a confirmat măsurile provizorii dispuse prin Ordonanțele nr. 174, nr. 175, nr. 176 și nr. 177. Imediat după descoperirea cantității de cocaină, prin Ordonanța nr. 45 din data de 11 mai 2009, Parchetul a admis propunerea I.G.P.R., D.C.C.O.

București, Direcția Antidrog și a autorizat introducerea în cauză a unui investigator sub acoperire, având nume de cod „P.S." și a unui colaborator acoperit, având nume de cod „S.A.", iar, prin Ordonanța nr. 44 din aceeași dată, a autorizat efectuarea unei livrări supravegheate, privind cantitatea de aproximativ 200 de kilograme de cocaină, cu substituirea totală a drogurilor, ambele autorizații fiind valabile pe o durată de 30 de zile, între datele de 11 mai 2009 și 09 iunie 2009. Ca urmare a acestor autorizări, s-a procedat la substituirea drogurilor, cu o substanță permisă circulației (sare), iar substanța găsită a fost supusă analizelor de laborator, care au confirmat că, în cele 200 de pachete identificate în container, plasate în 8 cutii, se afla o cantitate brută de aproximativ 209 kilograme de cocaină, cu puritate de aproximativ 80%, conform raportului și suplimentului de expertiză tehnico-științifică din 2009. Din investigații, a rezultat că, de container, s-a interesat o persoană de sex feminin pe nume „G." (identificată ulterior ca fiind inculpata T.G.), iar, în urma interceptării telefoanelor folosite de aceasta, s-a stabilit că mai sunt implicate și alte persoane, identificate ulterior ca fiind T.G.M.

(mama inculpatei), P.J.B., R.G.I. (concubinul inculpatei) și T.A. (comisionar vamal la solicitarea inculpatei fost transportat către, în Arad), pe data de 12 mai 2009. În noaptea de 11 mai 2009, T.G., containerul a fiind supravegheat în permanență de către organele de poliție și investigatorul sub acoperire, care călătorea în autovehicul, sub acoperirea de ajutor de șofer. Autovehiculul a ajuns în Arad jurul orei 1200. Acolo, șoferul autocamionului și investigatorul sub acoperire s-au întâlnit cu inculpații T.G., T.G.M., P.J.B. și R.G.I., cu care au discutat despre modul cum va fi făcută vămuirea încărcăturii. întrucât, la vamă, era stricat un server, vămuirea a fost amânată pentru ziua de 13 mai 2009. La data de 13 mai 2009, a fost efectuat controlul vamal, iar, condus de către autoturismele T.G.M., inculpatul P.J.

B.F.L.A. și martorul D.C.M. spre un depozit aflat la ieșirea din Arad, spre Oradea. Acolo, în timp ce inculpata încerca să distragă atenția șoferului și investigatorului sub acoperire, chemându-i la o cafea sau la masă, inculpatul P.J.B. și martorul D.C.M. au deschis containerul. Martorul s-a urcat în container și, la indicația inculpatului P.J.B., s-a deplasat spre mijlocul acestuia, a înlăturat pachetele cu suc aflate deasupra, a identificat și a scos cele 8 cutii cu droguri substituite, așezându-le la marginea containerului. De acolo, 6 cutii au fost ridicate de inculpatul P.J.B., ajutat de inculpata T.G.M. și așezate în portbagajul autoturismului, aparținând celei din urmă, care apropierea containerului.

După umplerea portbagajului, inculpata G.M. s-a urcat în autoturism și a pornit în direcția Arad, moment în care au intervenit organele de poliție, fiind realizat flagrantul. Din cercetări, a rezultat că, în și alte persoane, neidentificate (coordonatorul operațiunii și beneficiarul mărfii), și alții. Prin Rezoluția din data de 12 mai 2009, ora 12.00, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții T.G., T.G.M., P.J.B., D.C.M., R.G.I. și T.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen.

După începerea urmăririi penale, învinuiții au fost citați și aduși la audieri, cu mandate de aducere, de către organele de poliție din cadrul I.G.P.R., delegate în acest sens. Prin Ordonanțele din data de 14 mai 2009, s-a dispus reținerea învinuiților P.J.B., T.G.M. și T.G., pe o durată de câte 24 de ore, începând cu orele 20.25, 21.15 și respectiv 23.46. Plângerile formulate de învinuiți au fost respinse, ca neîntemeiate, prin Rezoluția din data de 15 mai 2009. Prin ordonanțele din data de 14 mai 2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților T.G., T.G.M. și P.J.B. Prin încheierea din data de 15 mai 2009, Tribunalul București, admițând propunerea Parchetului, a dispus arestarea preventivă a celor 3 inculpați, pe o durată de câte 29 de zile, începând cu acea dată până la data de 12 iunie 2009. Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită, în mod succesiv, în cazul tuturor celor 3 inculpați, pe tot parcursul urmăririi penale.

Prin Ordonanța nr. 135/D/2009 din data de 10 iunie 2009, ora 1550, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului R.G.I. Prin încheierea din data de 11 iunie 2009, Tribunalul București, admițând propunerea Parchetului, a dispus arestarea preventivă a acestui inculpat, pe o durată de 29 de zile, începând cu acea dată până la data de 09 iulie 2009, măsură care, ulterior, a fost prelungită și ea, în mod succesiv. În faza de cercetare judecătorească, au fost ascultați inculpații și s-a procedat la audierea, prin comisie rogatorie internațională, a martorilor D.C.M. și T.A., la audierea nemijlocită a martorilor din rechizitoriu și a celor propuși de inculpați, la ascultarea convorbirii telefonice din data de 13 mai 2009, ora 13.41, purtată între inculpatul R.G.I.

și o persoană din Ungaria, la audierea, cu privire la acea convorbire, a martorului expert M.O. și la vizionarea C.D.-ului conținând înregistrarea flagrantului. Analizând întregul probatoriu al cauzei, Tribunalul a stabilit următoarea situație de fapt: La data de 11 mai 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. a fost sesizat de către I.G.P.R., Direcția Antidrog, cu privire la existența de indicii temeinice referitoare la o acțiune de droguri de mare risc, realizată de neidentificate la acel moment. Prin Ordonanța nr. 135/D/P din data de 11 mai 2009, Parchetul a delegat lucrători de poliție judiciară din cadrul I.G.P.R., Serviciul Antidrog, pentru efectuarea unor acte procedurale în cauză.

La data de 11 mai 2009, în Portul Agigea Sud Constanta, a fost descoperit un container, purtând, care avea disimulată în încărcătura legală o cantitate de aproximativ 209 kilograme de cocaină. Acel container a fost trimis de firma exportatoare O.E. S.A.G. din Peru și avea ca destinatar Fundația G.D.S. din Arad. Din investigații, a rezultat că, de containerul respectiv, s-a interesat o persoană de sex feminin, pe nume G., identificată ulterior ca fiind inculpata T.G. și, ca urmare a interceptării autorizate de convorbiri telefonice, s-a stabilit că erau implicate și alte persoane, identificate ulterior ca fiind inculpații T.G.M. (mama celei dintâi), R.G.I. (concubinul acesteia) și P.J.B. În noaptea de 11/12 mai 2009 a fost transportat cu un supravegheat în permanență de judiciară delegate în cauza și investigatorul sub acoperire “P.S.”, care călătorea în acel autovehicul, sub acoperirea de ajutor de șofer.

La data de 13 mai 2009, cu ajutorul martorei T.A., s-a efectuat controlul vamal, iar, ulterior, autocamionul a fost însoțit de autoturismele, în care se aflau inculpata T.G.M. și respectiv inculpatul P.J.B., împreună cu martorul D.C.M., spre un depozit amplasat la ieșirea din Arad, către Oradea, în apropierea drumului european E 671. La indicația inculpatului P.J.B., martorul D.C.M. a deschis containerul, s-a urcat în interiorul acestuia, s-a deplasat spre partea din mijloc, a înlăturat pachetele cu suc aflate deasupra, a identificat și a scos 8 cutii în care se aflau drogurile substituite, pe care le-a așezat la marginea containerului. Din acel loc, au fost ridicate 6 cutii de către inculpatul P.J.B., ajutat de inculpata T.G.M., acestea fiind așezate în autoturismul Skoda, aparținând celei din urmă.

După încărcarea portbagajului, inculpata T.G.M. s-a urcat în autoturism și a pornit în direcția Arad, moment în care au intervenit organele de poliție, fiind realizată astfel prinderea în flagrant a celor doi inculpați prezenți și a martorului D.C.M. Anterior acestei operațiuni, prin Ordonanța nr. 135/D/P/2009 din data de 11 mai 2009, s-a autorizat de către Parchet efectuarea unei livrări supravegheate privind cantitatea de aproximativ 200 de kilograme de cocaină, cu substituirea totală a drogurilor (înlocuite cu sare), activitatea respectivă fiind permisă de art. 17 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 și de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Referitor la vinovăția inculpaților, Tribunalul a reținut următoarele aspecte: În faza de urmărire penală, acesta a precizat că, în cursul anului 2008, s-a deplasat în Mexic, unde un cunoscut i-a propus o afacere legată de introducerea de băuturi răcoritoare și argint pe teritoriul României, pe care el a acceptat-o, crezând că aceasta era soluția pentru recuperarea creanțelor deținute față de partenerii săi de afaceri din acea țară. Privitor la motivația acceptării „afacerii" propuse, Tribunalul a constatat că inculpatul nu a probat nici derularea unor afaceri, fie în Mexic, fie în Ungaria, cu parteneri mexicani, nici existența creanțelor invocate în raport cu acei parteneri. Sub acest aspect, în suplimentul de declarație luat inculpatului, acesta a precizat, în mod expres, că a ținut legătura cu familia și cu avocatul ales, fiind vizitat la penitenciar, însă nu s-a gândit să probeze acest fapt.

Pentru derularea afacerii invocate, inculpatul l-a contactat pe numitul T.A. (tatăl și respectiv soțul inculpatelor T.G. și T.G.M.), motivat de faptul că acesta se mai ocupase de formalități vamale pe teritoriul României, desfășurând activități de comisionar vamal. în lunile noiembrie și decembrie 200:8, cei doi au avut mai multe întâlniri cu persoane din Mexic, ocazii cu care au primit diverse sume de bani. în luna decembrie 2008, T.A. a fost arestat în Ungaria, iar, în operațiunea legată de transportul containerului în România, s-au implicat cele două inculpate, T.G.M. și T.G., soția și respectiv fiica lui T.A.. Acest transport a fost coordonat de un anume “J.” (rămas neidentificat), cu care inculpatul a ținut în permanență legătura telefonică și cu care s-a întâlnit direct, una dintre întâlniri, la care a participat și inculpata T.G., având loc în Hotelul M. din Viena.

Inculpatul a avut o poziție oscilantă și contradictorie, pe parcursul derulării cauzei (în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești), susținând fără temei că a avut convingerea că, în container, se aflau sucuri și probabil argint, dar că nu a avut în niciun moment reprezentarea faptului că s-ar ocupa de transportul drogurilor.

Tribunalul a înlăturat apărarea inculpatului, ca fiind lipsă de sinceritate, pentru următoarele considerente, care dovedesc că acesta a cunoscut, încă de la început, conținutul containerului: - activitățile sale, constând în încercarea de a cumpăra din România o societate comercială, care să nu prezinte probleme, pe adresa căreia urma să fie trimisă marfa; - sumele exagerat de mari ce urmau a fi încasate, respectiv 100.000 euro pentru „J." și câte 15.000-20.000 euro, pentru ceilalți inculpați, la care se adăugau sumele aferente taxelor vamale și cele pentru achiziționarea firmei/ fundației, care depășeau cu mult contravaloarea sucurilor aflate în container; - precauțiile evidente din discuțiile telefonice interceptate; - aducerea unei persoane de mare încredere (martorul D.C.M.) care să procedeze la descărcarea containerului; Tribunalul a reținut că, - furnizarea de indicații exprese acelei persoane despre pachetele care trebuiau luate din container.

În sprijinul aceleiași concluzii, prima declarație dată în fața procurorului, inculpatul a precizat că, în discuția avută cu numitul T.A., referitoare la conținutul containerului, acesta i-a răspuns evaziv la întrebarea despre argint, pentru ca, ulterior, după precizarea sumelor ce urmau a fi primite, să-și exprime convingerea intimă că, în interiorul containerului, se găsesc droguri. Inculpatul a precizat în mod expres, în cuprinsul aceleiași declarații, că, în acel context, a simțit nevoia unui interval de timp pentru reflecție, dar că, pe drum, l-a sunat pe numitul T.A. și i-a spus că este în regulă și că va face în continuare treaba.

Totodată, la formarea convingerii în sensul vinovăției inculpatului, Tribunalul a reținut și declarația martorului D.C.M., care a precizat în mod expres că „ne-am apucat de descărcat, sub motiv că sunt necesare niște mostre", acestea fiind instrucțiunile inculpatului P. Același martor a precizat că cele 8 cutii, care urmau a fi descărcate din container, se deosebeau de celelalte cutii, prin dimensiune și prin faptul că aveau un alt ambalaj, aspecte de care inculpatul nu s-a arătat surprins. Cu privire la destinația finală a celor 8 cutii, descărcate separat din container, inculpatul a susținut că acestea trebuiau să ajungă la niște italieni, cu un camion frigorific, informație primită de la „M." (inculpata T.G.M.), dar, pentru că acel camion era necorespunzător, cutiile urmau să fie preluate de o firmă necunoscută sau de un om necunoscut din depozitul lui „M." (inculpatul R.G.I.), dacă ar fi ajuns acolo.

Tribunalul a apreciat că, din faptul că se crea un regim special celor 8 cutii, a rezultat cu evidență că acestea reprezentau „mărfuri speciale". În declarația dată în fața procurorului, inculpata a precizat în mod expres că a efectuat demersuri pentru rezolvarea problemelor pe care le avea containerul în port, în scopul deblocării acestuia și pentru remiterea lui către numitul “J.”, susținând însă că nu cunoștea existența drogurilor. O poziție similară a avut inculpata și pe parcursul cercetării judecătorești, refuzând în mod ostentativ să răspundă întrebărilor adresate de judecătorul cauzei.

Apărarea inculpatei a fost înlăturată de Tribunal ca nefiind sinceră, pentru următoarele considerente: - referitor la sumele mari de bani în valută cheltuite/primite de la “J.”, prin intermediul inculpatului P.J.B., pentru a intra în posesia containerului, inculpata a admis că „i s-a părut suspect acest fapt", dar a susținut că a discutat în prealabil cu inculpatul respectiv și că acesta a asigurat-o că, în cutii, nu sunt droguri, ci argint; - inițial, în „afacere", a fost implicat soțul inculpatei, care, potrivit declarației inculpatului P.J.B., s-ar fi confesat acestuia că are convingerea că, în container, se găsesc droguri; după arestarea soțului său în Ungaria, inculpata a fost contactată de inculpatul anterior menționat și, înainte de a accepta cooptarea sa în „afacere", a avut o discuție cu soțul său, aflat în arest; - din declarația inculpatului rezultat modul de desfășurare a aciivităților ce s-au realizat în zilele premergătoare reținerii lor, reieșind că inculpata știa în mod concret' că, din container, trebuiau extrase numai 8 cutii, ce urmau să ajungă la niște cetățenii italieni, fie cu un camion frigorific, fie prin depunerea lor într-un depozit închiriat de “M.” (inculpatul R.G.I.); - din declarația investigatorului sub acoperire “P.S.”, a rezultat că, la depozitul din Arad, inculpata s-a opus ca, la descărcarea containerului,

să participe lucrători ai depozitului respectiv, acea operațiune fiind efectuată numai de un însoțitor al inculpatului P.J.B. (martorul D.C.M.); același investigator a precizat că, la momentul descărcării containerului, a avut impresia că inculpata încerca să le distragă atenția, lui și șoferului camionului, prin declanșarea unei discuții privitoare! la sumele de bani pretinse pentru serviciile oferite; - în aceeași notă a diversiunii sau a precauției excesive, se înscriu și acțiunile inculpatei legatp de încercarea cumpărării unei firme, SC C.S.

SRL (aparținând martorului M.R.), pe sediul căreia s-a făcut chiar o expediere și de achiziționare a unei fundații, G.D.S., toate aceste elemente fiind de natură să conducă la concluzia că aceasta încerca astfel să distragă atenția autorităților și să-și diminueze sau elimine eventualele riscuri; - deosebit de relevant în stabilirea vinovăției inculpatei a fost apreciat finalul declarației sale din fața procurorului, datând din 14 mai 2009, în care recunoaște că și-a dat seama, la momentul descărcării cutiilor din container și încărcării acestora în propriul autoturism, că acestea nu conțin argint, ci droguri; această concluzie a sa a fost motivată de greutatea cutiilor, dar și de atitudinea inculpatului P.J.B., care, la afirmația sa „sper că nu este praf, nu i-a dat niciun răspuns; inculpata a declarat că, după acest moment, nu-și explică de ce a continuat să încarce cutiile în propriul autoturism și a plecat cu acestea spre Arad.

Cu privire la inculpata T.G. Din probatoriul administrat în cauză, au rezultat următoarele aspecte: - interesul manifest al inculpatei pentru containerul și pentru transportul acestuia, în noaptea de 11/12 mai 2009, cu un autocamion, către Arad; - interesul manifest al inculpatei pentru efectuarea vămuirii containerului, la care, ulterior, nu a mai participat; - discuțiile telefonice și întâlnirea directă cu “J.” în Hotelul M. din Viena; - participarea la o întâlnire, desfășurată într-un restaurant din Szeged (Ungaria), dintre inculpatul P.J.B. și doi cetățeni de origine mexicană. Inculpata a fost de acord să dea declarații, exprimând o poziție unică, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, în sensul că a contestat faptul că ar fi cunoscut existența drogurilor în container.

Din probatoriul cauzei, inclusiv înregistrarea video, nu a rezultat prezența inculpatei la momentul realizării flagrantului. Investigatorul sub acoperire “P.S.” a făcut însă referiri la persoana inculpatei, precizând că a cunoscut-o pe aceasta la data de 12 mai 2009, în orașul Arad, la o stație Peco și, din discuția purtată cu aceasta, a înțeles că sunt probleme cu formalitățile vamale, containerul fiind în tranzit, acele probleme urmând a fi rezolvate de inculpata T.G.M. Referiri exprese la persoana inculpatei a făcut și inculpatul P.J.B., care, în declarația din fața procurorului, a precizat că aceasta urma a fi remunerată cu suma de 20.000 euro pentru implicarea sa în transportul containerului și pentru demersurile întreprinse în vederea deblocării acestuia, prin intermediul martorei T.A.

Susținerea inculpatei, în sensul că nu ar fi cunoscut că, în container, se găsesc droguri, a fost înlăturată de Tribunal ca fiind nesinceră pentru următoarele considerente: - în declarația din instanță, inculpata a precizat în mod expres că a purtat o serie de discuții telefonice cu “J.”, care vizau, în principal, deblocarea containerului, susținând că, în urma acelor discuții, a tras concluzia că acel container conținea „fructe și sucuri naturale", fiind destinat SC C. SRL; - discuția interceptată telefonic la data de 12 mai 2009, ora 1802, conduce la concluzia că inculpata era preocupată de sumele de bani ce urmau a-i fi remise, fiind însă informată și despre modul în care erau dispuse cutiile în interiorul containerului, existența conservelor în cutii fiind, conform expresiei inculpatei, „o formalitate de constatat". Această discuție, apreciată deosebit de relevantă, a fost redată de Tribunal expressis verbis, astfel: „G.: Nu, au scos o singură cutie.

Doar că nu sunt într-o stare atât de bună, încât să poată fi puse pe rafturi. Au fost într-o stare deplorabilă. Au scos o singură cutie, ultima și pe cea de sus cea din dreapta. o înapoi și pe aia. S-au uitat plină cu conserve. Pentru a condus Tribunalul la J.: Asta înseamnă că, în momentul în care se deschide, trebuie să lipsească o singură cutie, G.: Au pus-o înapoi. Au pus-în ea să vadă dacă e într-adevăr formalitate". Interpretarea acestei discuții concluzia că inculpata cunoștea „conținutul special" al containerului, faptul de a fi fost deschise unele cutii fiind doar pentru impresia „privitorilor". În sprijinul aceleiași concluzii, Tribunalul a reținut și o altă frază lămuritoare a inculpatei, care precizează: „Pentru că se afla acolo de mai bine de jumătate de an era obligatoriu (controlul cutiilor).

Nu puteau să nu intre pe acea poartă. Și cum a tras la rampă, am fost nevoiți să o deschidem. Dar, doar atât au făcut". Această afirmație, coroborată cu declarația inculpatului P.J.B., referitoare containerul și la destinația celor 8 într-un condus Tribunalul la concluzia cunoștea categoric existența drogurilor în container. De asemenea, sumele foarte mari de bani ce urmau a-i fi remise inculpatei, care depășeau cu mult valoarea sucurilor din container, au determinat Tribunalul să considere că inculpata și-a asumat, cu bună-știință, riscul acțiunilor sale. Concluzionând, Tribunalul a constatat că, deși în cea mai mare măsură probatoriul este indirect, acțiunile inculpaților P.J.B., T.G.M. și T.G.

(persoane responsabile) converg spre ideea că sumele foarte mari de bani promise le-au captat atenția și i-au convins să demareze „afacerea". Chiar dacă s-ar admite apărarea acestora, că nu au realizat de la bun început că în container se aflau droguri, probatoriul cauzei dovedește cunoașterea de către inculpați a unor amănunte deosebit de relevante, care trebuiau să le ridice serioase semne de întrebare cu privire la legalitatea „afacerii", precum: expedierea containerului din America de Sud către o firmă care nu era cunoscută nici de inculpați, nici de expeditor; tentativa de achiziționare a unei societăți care să figureze drept destinatară a mărfii; contactarea ulterioară, în același scop, a unei fundații; donarea mărfii către acea fundație (acțiune de neînțeles, având în vedere sumele enorme achitate de firma expeditoare pentru deblocarea containerului, care depășeau cu mult valoarea declarată a acestuia, de circa 12.000 euro); extragerea din container doar a unui număr de 8 cutii, ce aveau o altă destinație decât restul încărcăturii; precauțiile luate pe parcursul derulării acțiunilor (om de încredere la descărcarea cutiilor, distragerea atenției șoferului și ajutorului acestuia la momentul descărcării, limbajul telegrafic, uneori chiar eliptic, din convorbirile telefonice interceptate).

Toate aceste aspecte au creat convingerea Tribunalului că inculpații au conștientizat natura mărfii și și-au asumat riscul continuării derulării acțiunilor întreprinse cu privire la aceasta, urmărind o anumită finalitate. Apărările inculpaților din cursul judecății s-au referit, în principal, la modul de sesizare a organelor judiciare, la substituirea drogurilor prin ruperea sigiliilor aplicate containerului, cu încălcarea uzanțelor, la inexistenta mențiunii acestui fapt în BL. și la ignorarea traseului parcurs de container din Peru până în România, precum și a faptului că, de la sosirea lui în Zona Liberă Constanța Sud - Agigea, în data de 25/26 noiembrie 2008, containerul a staționat aproximativ 6 luni până la întocmirea formalităților vamale de tranzit.

Toate aceste apărări au fost analizate prin încheierea din data de 03 noiembrie 2009, Tribunalul concluzionând că nu constituie motive de nulitate absolută, conform art. 197 C. proc. pen. Tribunalul a mai constatat că, în speță, au fost respectate dispozițiile art. 221 C. proc. pen., privitoare la modul de sesizare, intervenția organelor de urmărire penală în interiorul containerului, prin ruperea sigiliilor, fiind autorizată prin ordonanța procurorului, iar substituirea drogurilor fiind realizată cu respectarea prevederilor art. 17 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Astfel, independent de traseul parcurs de container și de staționarea lui îndelungată, Tribunalul a constatat ca fiind certă împrejurarea că, în interiorul acestuia, exista, pe lângă sucuri, și cantitatea de 200 de kilograme de cocaină, care a motivat interesul deosebit manifestat de inculpați pentru acel container.

Potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică din 2009, întocmit de L.A.P.D., probele înaintate în cauza privind substanța depistată în cutiile depozitate în containerul, constând în 200 de pachete, conțineau cocaină, care este un drog de mare risc, conform tabelului anexă din Legea nr. 143/2000. Suplimentul la acest raport a confirmat cantitatea netă de 200 de kilograme de cocaină, cu puritate de 80,65% (eroare maximă de 2%). Cu privire la încadrarea juridică, Tribunalul a constatat că faptele comise de inculpații P.J.B., T.G.M. și T.G.

perioada iulie 2008 - mai 2009, împreună cu alte persoane, au efectuat acte materiale referitoare la organizarea, introducerea pe teritoriul României, îndeplinirea formalităților vamale în vederea acestei introduceri, transportul pe teritoriul național, a unei cantități nete de 200 de kilograme Ide cocaină, prin disimularea acesteia printre pachete cu sucuri din fructul pasiunii, care făceau parte din conținutul containerului, expediat de firma O.E. S.A.G. din Peru, având ca destinatar formal Fundația G.D.S. din Arad, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă agravantă și respectiv de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, în aceeași formă, prevăjzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 175 lit. a) C. pen.

și de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., dispunând, în consecință, condamnarea acestora. Tribunalul a reținut că, în practica judiciară (spre exemplu, Decizia nr. 4150/2009 a Înaltei Cuijli de Casație și Justiție), s-a statuat că fapta de introducere în țară și aceea de deținere și de transport de droguri constituie infracțiuni distincte, prevăzute în art. 3 și respectiv în art. 2 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs, fără ca cea dintâi să o absoarbă pe cea din urmă. De altfel, din analiza, comparativă a celor două norme de incriminare, se constată că cele două infracțiuni diferă în ceea ce privește obiectul juridic și elementul material al laturii obiective.

Astfel, obiectul juridic al infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 îl constituie relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, în vreme ce, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 3 din aceeași lege, obiectul juridic este complex, pe lângă relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, fiind ocrotit și regimul juridic vamal. în ceea ce privește elementul material al laturii obiective, acesta s-a realizat în speță prin acțiuni de deținere și transport, menționate în art. 2, dar care nu se regăsesc în art. 3 din actul normativ analizat. Incriminarea separată a acțiunilor reținute în sarcina inculpaților este în acord cu Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din anul 1988, la care România a aderat prin Legea nr. 118/1992.

La individualizarea pedepselor aplicate celor trei inculpați, Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor (apreciat a fi deosebit de ridicat), conduita procesuală pe parcursul derulării cauzei și antecedența personală (reținând că inculpații P.J.B. și T.G. se află la primul conflict cu legea penală, în timp ce inculpata T.G.M. a fost condamnată în Ungaria pentru mai multe infracțiuni de înșelăciune) cu privire la inculpatul R.G.I. Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat implicarea acestuia în desfășurarea următoarelor activități: - a solicitat intervenția comisionarului vamal T.A. (cunoștință a sa) pentru deblocarea containerului din portul Constanța, prin obținerea avizului de mediu; - a transportat-o pe inculpata T.G.

la Constanța, cu autoturismul propriu. - anterior flagrantului, a însoțit-o pe aceeași inculpată la o benzinărie din Arad, unde a fost adus containerul și a discutat cu șoferii autotrenului, plătindu-le consumația și dându-le niște bani pentru masă; - a închiriat un depozit în Arad, unde urmau să fie depozitate o parte din cutiile aflate în container. Inculpatul a consimțit să dea declarații și a avut o poziție procesuală unică, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, contestând faptul că ar fi cunoscut existența drogurilor în container. Din probatoriul administrat în cauză, inclusiv înregistrarea video, nu a rezultat cu certitudine prezența inculpatului la momentul realizării flagrantului.

Martorul D.C.M., audiat prin comisie rogatorie internațională, a susținut că, la sediul poliției din Arad, l-a văzut pe inculpat, care se afla într-o stare avansată de ebrietate, polițiștii fiind nevoiți să-i aducă alcool. Investigatorul cu identitate protejată “P.S.” a declarat că i-a cunoscut pe inculpații R.G.I. și T.G. în data de 12 mai 2009, în orașul Arad, la o stație Peco și, din discuția purtată cu aceștia, a înțeles că sunt probleme cu formalitățile vamale, containerul fiind în tranzit și că acele probleme urmau să fie rezolvate de inculpata T.G.M.. Inculpatul P.J.B. a făcut, în declarația din fața procurorului, referiri exprese la inculpatul R.G.I., susținând că l-a cunoscut sub numele de “M.”, cu o zi înainte de realizarea flagrantului, la o benzinărie Lukoil din Arad.

Tribunalul a constatat că, în materie penală, primează regula că sarcina probei revine întotdeauna organului judiciar, respectiv procurorului, propunerea sau administrarea de probatorii de către părți neechivalând cu o inversare a sarcinei probei. în speță, complexitatea cauzei, determinată de modul de derulare a faptelor, a avut drept principală consecință argumentarea actului de inculpare, cu mici excepții, prin probe indirecte, situație datorată și procurorilor anchetatori care au disjuns o parte din probatorii, considerate la acel moment concludente, într-o altă cauză (privitoare la identificarea numitului “J.” și a numitului „L.", prezent la momentul realizării flagrantului), în care, ulterior, nu au mai fost administrate.

În actul de sesizare a instanței, se face o trecere în revistă a elementelor de fapt rezultate din listing-urile telefonice, din convorbirile interceptate și din declarațiile inculpaților. Astfel, cu privire la inculpatul R.G.I., au fost analizate convorbiri telefonice cu numitul “J.” și cu martora T.A. (fără nicio relevanță) și cu inculpata T.G. („a venit băiatul de la depozit"), concluzionându-se de către acuzare că este de necontestat faptul că acesta îl cunoștea pe numitul “J.”, cu motivarea că „deși apelarea acestui număr nu apare și în listing-urile telefonice, acest lucru este datorat faptului că folosea un alt număr de telefon, respectiv cartelă S.I.M., existând în memoria telefonului său, pentru ziua de 10 mai 2009, un apel către acesta". Tribunalul a constatat că, dintre convorbirile telefonice interceptate, una, respectiv cea din data de 13 mai 2009, ora 1341, impune o atenție deosebită.

în procesul verbal de redare, inițial întocmit, sunt menționați drept interlocutori inculpatul R.G.I. și numitul “J.” Ulterior, s-a realizat o rectificare, în sensul că interlocutorul inculpatului este numitul „A." și că replicile celor două persoane implicate în acea convorbire vor fi inversate. întrucât s-a pus sub semnul îndoielii interpretarea dată acelei convorbiri de către un ofițer D.I.I.C.O.T., Tribunalul, în virtutea rolului său activ, a dispus audierea martorului M.O.V., expert tehnic auto, specialist în componente tehnice și cauciucuri. Explicațiile date de acesta au fost în sensul că, în vorbirea curentă, se folosește în mod uzual expresia „cauciuc de vară sau de iarnă", dar și expresia din limba engleză „all seasons" și că nu există noțiunea de concentrație, asociată anvelopelor.

Convorbirea respectivă, astfel cum a fost redată inițial, până la rectificarea realizată de procuror, avea următorul conținut: După rectificare, în locul lui “J.”, apare „A.", iar replicile interlocutorilor sunt inversate. În raport cu aceste aspecte și cu adresa din 2009 a I.G.P.R., Direcția Operațiuni Speciale, din care rezultă că interlocutorul care a inițiat convorbirea telefonică analizată este utilizatorul postului (pentru care s-a obținut autorizație de interceptare), aparținând numitului “A.”, Tribunalul a constatat că acesta din urmă este cel care i-a comunicat inculpatul R.G.I. că i-a „obținut cauciucuri 90%". Tribunalul a apreciat că greșita menționare a interlocutorilor în transcrierea inițială și adăugarea de către transcriptor a cuvântului „concentrație" (nerostit de către persoanele care au purtat acea convorbire) ridică mari semne de întrebare cu privire la fidelitatea acelei transcrieri.

Deși, din probatoriul cauzei, a rezultat implicarea inculpatului în plata unor servicii și în găsirea/închirierea unui depozit (activități pe care nici acesta nu le-a negat), Tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit cu certitudine că el ar fi știut care era conținutul real al containerului. În acest context, Tribunalul a evidențiat că nu trebuie neglijat faptul că demararea „afacerii" i-a aparținut inculpatului P.J.B., ajutat ulterior de numitul “A.” și de soția acestuia (inculpata T.G.M.), cel dintâi având statutul de „coordonator al grupului" și că firma expeditoare era din Peru. Tribunalul a constatat că stabilirea vinovăției inculpatului în discuție nu se poate realiza, în speță, decât pe temeiul unor prezumții, deduse în mare măsură din comportamentul persoanelor implicate, apreciind că acel comportament nu este de natură să creeze convingerea că acesta a cunoscut într-adevăr conținutul real al containerului.

împrejurarea că inculpatul avea o relație intimă cu inculpata T.G. și, din această perspectivă, și comunicarea lor era una specială, nu poate constitui un argument solid pentru stabilirea vinovăției sale, cu atât mai mult cu cât, la temeiul administrării probelor, trebuie să stea regula neamestecului în viața privată, intimă și familială a inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 8 C.E.D.O., potrivit cărora „este interzisă evidențierea unor aspecte din viața intimă, cu ocazia administrării probelor". În opinia Tribunalului, consecința lipsei de consistență a probatoriului, în ceea ce îl privește pe inculpatul în discuție, este dubiul. înainte de a fi o problemă de drept, regula „in dubio pro reo" este o problemă de fapt.

înfăptuirea justiției cere ca judecătorul cauzei să nu își întemeieze soluția pe probabilități, ci pe certitudini, dobândite pe temeiul unor probe decisive, complete, sigure și în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Deoarece, din probatoriul cauzei, nu a rezultat cu certitudine că inculpatul a cunoscut conținutul containerului, Tribunalul a concluzionat că, în favoarea acestuia, operează principiul „in dubio pro reo", pronunțând, în consecință, achitarea lui, pentru ambele infracțiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu consecința punerii de îndată în libertate. Împotriva sentinței Tribunalului, au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații P.J.B., T.G.

și T.G.M. Parchetul a criticat sentința primei instanțe, pentru modalitatea nelegală de aplicare a pedepselor în cazul inculpaților P.J.B. și T.G. și respectiv pentru greșita achitare a inculpatului R.G.I.. Inculpatul P.J.B. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Inculpatele T.G. și T.G.M. au solicitat, în principal, restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale sau trimiterea acesteia spre rejudecare, iar, în subsidiar, rejudecarea cauzei de către instanța de apel și achitarea lor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) ori lit. e) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 221/A din data de 09 august 2012, pronunțată în Dosarul nr. 38147/3/2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis toate apelurile cu care a fost sesizată, a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând cauza în fond, a hotărât astfel: În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.J.B. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata T.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani, închisoare aplicată inculpatei T.G.M., în pedepse componente. A redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., de la 16 ani închisoare la 15 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A înlăturat soluția de achitare a inculpatului R.G.I. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.G.I. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1869/2006 a Judecătoriei Sectorului 3 București, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., a dispus ca, prin revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, inculpatul să execute 16 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A dedus din pedeapsa închisorii perioadele de la data de 03 iulie 2006 până la data de 20 septembrie 2006 (conform sentinței penale nr. 1869/2006 a Judecătoriei sectorului 3 București) și respectiv de la data de 10 iunie 2009 până la data de 16 februarie 2011 (durata arestului preventiv din prezenta cauză).

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A dedus prevenția inculpaților P.J.B., T.G. și T.G.M., de la data de 14 mai 2009 până la zi, 09 august 2012 și a menținut starea de arest preventiv a acestora. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a constatat că, prin Rechizitoriul nr. 135/D/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.J.B. și T.G., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc și a infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de droguri de mare risc. Stabilind, pe baza probatoriului administrat, că fiecare dintre cei doi inculpați se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor respective, prima instanță a dispus, în mod eronat, condamnarea acestora la câte două pedepse pentru o singură infracțiune, astfel că prima critică a Parchetului este fondată.

Fondată a fost apreciată și cea de-a doua critică din apelul Parchetului, privind greșita achitare a inculpatului R.G.I., constându-se însă nefondate criticile celorlalți trei inculpați. În acest sens, Curtea a constatat că prima instanță a stabilit o situație de fapt corectă, cu privire la deblocarea containerului din Portul Constanța, transportul acestuia și vămuirea încărcăturii, în condițiile în care toți cei patru inculpați au recunoscut că s-au implicat în a