ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1405/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 393 din 12 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1459 din 08 mai 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ambele pronunțate în Dosarul nr. 5854/2/2010, s-a Hotărât în baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatei C.M.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 1 an. În baza art. 292 C. pen., a fost condamnată inculpata C.M.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

pe o perioadă de 1 an. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata C.M.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare, în final, inculpata va executa pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzice inculpatei C.M.N., drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. În conformitate cu art. 14 C. proc. pen. rap la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile S.G., C.G., S.L.E.

și a fost obligată inculpata C.M.N. la plata următoarelor sume, reprezentând daune morale: - 50.000 euro echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data efectuării plății, către partea civilă S.G.; - 20.000 lei către partea civilă C.G.; - 5.000 lei către partea civilă S.L.E. Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile părților civile S.G., C.G., S.L.E., D.T.D. de acordare a daunelor materiale. Au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile A.V.V., A.I.C., A.A., C.O.A. și a obligat pe inculpata C.M.N. la plata următoarelor sume, reprezentând daune morale: - câte 5.000 euro în echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data efectuării plății, către părțile civile A.V.V. și A.I.C.; - 20.000 lei către partea civilă A.A.; - 5.000 euro în echivalentul în lei la cursul B.N.R.

de la data efectuării plății, către partea civilă C.O.A. S-a dispus restabilirea situației anterioare, în conformitate cu art. 14 alin. (3) rap. la art. 348 C. proc. pen., precum și anularea următoarelor înscrisuri: - contractul de vânzare - cumpărare încheiat între M.L. și I.R., precum și încheierea de atestare a acestuia din 3 noiembrie 2003, încheierea de rectificare din 14 decembrie 2006; - contractul de vânzare - cumpărare încheiat între I.R. și D.F. și D.D., autentificat din 27 noiembrie 2007; - contractul de vânzare - cumpărare încheiat între S.R.M. și M.E., precum și încheierea de atestare a acestuia din 16 noiembrie 2000; - contractul de vânzare - cumpărare încheiat între M.E. prin mandatar I.R.

și M.V. în calitate de cumpărător, autentificat din 12 mai 2008; - contractul de vânzare - cumpărare încheiat între S.G. și T.S. precum și încheierea de autentificare a acestuia din 26 iunie 2003; - contractul de vânzare - cumpărare încheiat între T.S. și V.L. autentificat din 23 noiembrie 2007; - contractul de vânzare - cumpărare încheiat între A.A. și D.M., precum și încheierea de atestare a acestuia din 28 decembrie 2003, încheierea de rectificare din 8 februarie 2008 precum și încheierile din 28 decembrie 2003 și din 29 noiembrie 2003; - contractul de vânzare - cumpărare încheiat între A.V.V. și A.I.C. în calitate de vânzătoare și N.L. în calitate de cumpărătoare, precum și încheierea de atestare a acestuia nr. 71 din 29 iunie 2003; - contractul de vânzare - cumpărare încheiat între N.L.

și T.V., autentificat din 11 septembrie 2009; - încheierea de atestare din 29 noiembrie 2003; - constată că prin sentința civilă nr. 3251 din 11 2008 a Judecătoriei sector 1 București, definitivă prin Decizia civilă nr. 1372 din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului București, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare din 29 noiembrie 2003 atestat de inculpată; - încheierea de atestare din 14 august 2001; S-a constatat că prin sentința civilă nr. 3617 din 7 mai 2007 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin respingerea recursului și irevocabilă prin nerecurare, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare atestat din 14 august 2001, de inculpată și contractul de vânzare - cumpărare încheiat între D.F.A.

și D.C., autentificat din 14 iulie 2006; - au fost desființate și mențiunile din registrele de atestare cu privire la aceste contracte și încheieri; - a fost desființată și declarația pe proprie răspundere dată de inculpată în fața notarului, din 1 octombrie 2008, autentificată. În baza art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate de la inculpată cele două ștampile rotunde cu amprenta C.M.N. -avocat titular, ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, conform procesului verbal aflat la filele 74-81, vol. l al dosarului de urmărire penală. În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-au confiscat de la inculpată dischetele pe care au fost identificate coduri numerice personale, ridicate prin procesul verbal de efectuare a percheziției informatice, aflat la filele 108-113, vol. 1 al dosarului de urmărire penală.

A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin încheierea din 8 februarie 2011 asupra terenului în suprafață de 1.500 mp, situat în comuna Hotarele, județul Giurgiu. A fost respinsă, ca neîntemeiată cererea de instituire a popririi formulată de D.T.D. (fila 54 dosar instanță fond) asupra sumei în cuantum de 213.080, 156 lei. Au fost respinse ca nefondate, cererile părților civile de acordare a cheltuielilor de judecată." Împotriva sentinței penale nr. 393 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1459 din 08 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a declarat cerere de revizuire revizuenta D.C.

Prin sentința penală nr. 620 din 21 noiembrie 2013 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta D.C., împotriva sentinței penale nr. 393 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1459 din 08 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Dosar nr. 5854/2/2010. Pentru a hotărî astfel, instanță a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. a rezultat că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.

Din analiza dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a rezultat că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că: - trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei: - faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Cu privire la înțelesul expresiei „fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

În speță, atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au examinat în concret și detaliat situația de fapt care a determinat anularea titlului de proprietate al revizuentei. Din înscrisurile depuse de partea vătămată a rezultat că apartamentul a fost dobândit de autorii săi D.N.G. și D.M. în baza contractului de vânzare cumpărare din 02 mai 1991, transcris sub nr. 7337/1991 de Notariatul de Stat sectorului 3 București.

Mai mult, Curtea a constatat că aceleași motive de revizuire supuse analizei în prezenta cauză au fost invocate și în cererea de contestație la executare formulată de D.C., respinsă ca inadmisibilă, prin sentința penală nr. 483 din 30 septembrie 2013, Dosar nr. 6121/2/2013 al Curții de Apel București, secția I-a penală, cauză nesoluționată definitiv la acest moment, după cum s-a precizat, precum și în contestația în anulare formulată de D.C., care are termen de soluționare în luna martie 2014, prilej cu care Înalta Curte de Casație și Justiție va putea aprecia în ce măsură revizuenta a fost vătămată în drepturile sale procesuale . Totodată, s-a reținut că prin cererea introdusă, revizuenta nu a învederat împrejurări noi, necunoscute instanțelor, ci o împrejurare, pentru care încearcă să obțină rejudecarea cauzei pe fond, pe calea revizuirii, în vederea prelungirii probațiunii și a formulării de apărări proprii vizând drepturile ce i-au fost încălcate prin anularea titlului său de proprietate.

Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs revizuenta D.C., motivele acesteia fiind menționate în partea introductivă a hotărârii. Înalta Curte, examinând hotărârea recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de revizuientă, dar și din oficiu sub toate aspectele, a constatat că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente: Din aceleași dispoziții rezultă totodată că, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept. Revizuirea unei hotărâri penale rămasă definitivă poate avea loc numai în situația în care există vreunul din cazurile prevăzute limitativ de dispozițiile art. 394 lit. a)-e) C. proc.

pen. Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea si adevărul. Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 403 C. proc. pen., admiterea în principiu, etapa în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.

Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept, instanța neimplicându-se în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății- împrejurarea că revizuienta invocă nevinovăția sa, solicitând reaprecierea probatoriului administrat - fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate în căile ordinare de atac - nu poate constitui motiv de revizuire conform dispozițiilor art. 394 C. proc. pen. Astfel, în procedura admiterii în principiu prevăzută în art. 403 C. proc. pen., în absența cazurilor prevăzute de art. 394 din același cod, soluția de respingere a cererii ca inadmisibilă conform art. 403 alin. (3) teza a II-a este legala si temeinica.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta D.C. împotriva sentinței penale nr. 620 din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta revizuenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta revizuenta, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta D.C. împotriva sentinței penale nr. 620 din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta revizuenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta revizuenta, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2014.