ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1405/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1405/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față,
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 393 din
12 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția I-a penală, definitivă prin
Decizia penală nr. 1459 din 08 mai 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția penală, ambele pronunțate în Dosarul nr. 5854/2/2010, s-a Hotărât în
baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
condamnarea inculpatei C.M.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o
perioadă de 1 an.
În baza art.
292 C. pen., a fost condamnată inculpata C.M.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare
și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C.
pen. pe o perioadă de 1 an.
În baza art. 33
lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca
inculpata C.M.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care
se adaugă un spor de 2 ani închisoare, în final, inculpata va executa pedeapsa
de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza
a II-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei
principale.
În baza art. 71
C. pen., i s-a interzice inculpatei C.M.N., drepturilor prev. de art. 64 lit.
a), teza a II-a, b) și c) C. pen.
În conformitate
cu art. 14 C. proc. pen. rap la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., au
fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile S.G., C.G.,
S.L.E. și a fost obligată inculpata C.M.N. la plata următoarelor sume,
reprezentând daune morale:
- 50.000 euro
echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data efectuării plății, către partea
civilă S.G.;
- 20.000 lei
către partea civilă C.G.;
- 5.000 lei
către partea civilă S.L.E.
Au fost
respinse, ca neîntemeiate, cererile părților civile S.G., C.G., S.L.E., D.T.D.
de acordare a daunelor materiale.
Au fost admise
acțiunile civile formulate de părțile civile A.V.V., A.I.C., A.A., C.O.A. și a
obligat pe inculpata C.M.N. la plata următoarelor sume, reprezentând daune
morale:
- câte 5.000
euro în echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data efectuării plății,
către părțile civile A.V.V. și A.I.C.;
- 20.000 lei
către partea civilă A.A.;
- 5.000 euro în
echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data efectuării plății, către partea
civilă C.O.A.
S-a dispus
restabilirea situației anterioare, în conformitate cu art. 14 alin. (3) rap. la
art. 348 C. proc. pen., precum și anularea următoarelor înscrisuri:
- contractul de
vânzare - cumpărare încheiat între M.L. și I.R., precum și încheierea de
atestare a acestuia din 3 noiembrie 2003, încheierea de rectificare din 14
decembrie 2006;
- contractul de
vânzare - cumpărare încheiat între I.R. și D.F. și D.D., autentificat din 27
noiembrie 2007;
- contractul de
vânzare - cumpărare încheiat între S.R.M. și M.E., precum și încheierea de
atestare a acestuia din 16 noiembrie 2000;
- contractul de
vânzare - cumpărare încheiat între M.E. prin mandatar I.R. și M.V. în calitate
de cumpărător, autentificat din 12 mai 2008;
- contractul de
vânzare - cumpărare încheiat între S.G. și T.S. precum și încheierea de autentificare
a acestuia din 26 iunie 2003;
- contractul de
vânzare - cumpărare încheiat între T.S. și V.L. autentificat din 23 noiembrie
2007;
- contractul de
vânzare - cumpărare încheiat între A.A. și D.M., precum și încheierea de
atestare a acestuia din 28 decembrie 2003, încheierea de rectificare din 8
februarie 2008 precum și încheierile din 28 decembrie 2003 și din 29 noiembrie
2003;
- contractul de
vânzare - cumpărare încheiat între A.V.V. și A.I.C. în calitate de vânzătoare
și N.L. în calitate de cumpărătoare, precum și încheierea de atestare a
acestuia nr. 71 din 29 iunie 2003;
- contractul de
vânzare - cumpărare încheiat între N.L. și T.V., autentificat din 11 septembrie
2009;
- încheierea de
atestare din 29 noiembrie 2003;
- constată că
prin sentința civilă nr. 3251 din 11 2008 a Judecătoriei sector 1 București,
definitivă prin Decizia civilă nr. 1372 din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului
București, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare
din 29 noiembrie 2003 atestat de inculpată;
- încheierea de
atestare din 14 august 2001;
S-a constatat
că prin sentința civilă nr. 3617 din 7 mai 2007 a Judecătoriei sector 2
București, definitivă prin respingerea recursului și irevocabilă prin
nerecurare, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare
cumpărare atestat din 14 august 2001, de inculpată și contractul de vânzare -
cumpărare încheiat între D.F.A. și D.C., autentificat din 14 iulie 2006;
- au fost
desființate și mențiunile din registrele de atestare cu privire la aceste
contracte și încheieri;
- a fost
desființată și declarația pe proprie răspundere dată de inculpată în fața
notarului, din 1 octombrie 2008, autentificată.
În baza art.
118 lit. b) C. pen., au fost confiscate de la inculpată cele două ștampile
rotunde cu amprenta C.M.N. -avocat titular, ridicate cu ocazia efectuării
percheziției domiciliare, conform procesului verbal aflat la filele 74-81, vol.
l al dosarului de urmărire penală.
În baza art.
118 lit. f) C. pen., s-au confiscat de la inculpată dischetele pe care au fost
identificate coduri numerice personale, ridicate prin procesul verbal de
efectuare a percheziției informatice, aflat la filele 108-113, vol. 1 al
dosarului de urmărire penală.
A fost menținut
sechestrul asigurător instituit prin încheierea din 8 februarie 2011 asupra
terenului în suprafață de 1.500 mp, situat în comuna Hotarele, județul Giurgiu.
A fost
respinsă, ca neîntemeiată cererea de instituire a popririi formulată de D.T.D.
(fila 54 dosar instanță fond) asupra sumei în cuantum de 213.080, 156 lei.
Au fost
respinse ca nefondate, cererile părților civile de acordare a cheltuielilor de
judecată."
Împotriva
sentinței penale nr. 393 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel București,
secția I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1459 din 08 mai 2012 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a declarat cerere de
revizuire revizuenta D.C.
Prin sentința
penală nr. 620 din 21 noiembrie 2013 Curtea de Apel București, secția I penală,
a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta D.C.,
împotriva sentinței penale nr. 393 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel
București, secția I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1459 din 08
mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Dosar nr. 5854/2/2010.
Pentru a hotărî
astfel, instanță a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 393 și art.
394 C. proc. pen. a rezultat că revizuirea este un mijloc procesual prin
folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute
printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea
de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care
depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Din analiza
dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a rezultat că revizuirea
întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu
condiționată, în sensul că:
- trebuie să
fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de
instanță la soluționarea cauzei:
- faptele sau
împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de
încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cu privire la
înțelesul expresiei „fapte sau împrejurări", în literatura de
specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele
propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la
ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice
întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe
poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a
procesului penal sau de condamnare.
În speță, atât
instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au examinat în concret și
detaliat situația de fapt care a determinat anularea titlului de proprietate al
revizuentei.
Din
înscrisurile depuse de partea vătămată a rezultat că apartamentul a fost
dobândit de autorii săi D.N.G. și D.M. în baza contractului de vânzare
cumpărare din 02 mai 1991, transcris sub nr. 7337/1991 de Notariatul de Stat
sectorului 3 București.
Mai mult,
Curtea a constatat că aceleași motive de revizuire supuse analizei în prezenta
cauză au fost invocate și în cererea de contestație la executare formulată de
D.C., respinsă ca inadmisibilă, prin sentința penală nr. 483 din 30 septembrie
2013, Dosar nr. 6121/2/2013 al Curții de Apel București, secția I-a penală,
cauză nesoluționată definitiv la acest moment, după cum s-a precizat, precum și
în contestația în anulare formulată de D.C., care are termen de soluționare în
luna martie 2014, prilej cu care Înalta Curte de Casație și Justiție va putea
aprecia în ce măsură revizuenta a fost vătămată în drepturile sale procesuale .
Totodată, s-a
reținut că prin cererea introdusă, revizuenta nu a învederat împrejurări noi,
necunoscute instanțelor, ci o împrejurare, pentru care încearcă să obțină
rejudecarea cauzei pe fond, pe calea revizuirii, în vederea prelungirii
probațiunii și a formulării de apărări proprii vizând drepturile ce i-au fost
încălcate prin anularea titlului său de proprietate.
Împotriva
deciziei mai sus menționate a declarat recurs revizuenta D.C., motivele
acesteia fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.
Înalta Curte,
examinând hotărârea recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de
criticile invocate de revizuientă, dar și din oficiu sub toate aspectele, a
constatat că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Din aceleași
dispoziții rezultă totodată că, revizuirea are rolul de a atrage anularea
hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita
judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.
Revizuirea unei
hotărâri penale rămasă definitivă poate avea loc numai în situația în care
există vreunul din cazurile prevăzute limitativ de dispozițiile art. 394 lit.
a)-e) C. proc. pen.
Din conținutul
prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al
revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu
privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă,
datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea
adoptarea unei hotărâri conforme cu legea si adevărul.
Cererea de
revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind,
conform art. 403 C. proc. pen., admiterea în principiu, etapa în care instanța
verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al
îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce
pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de
introducere.
Această fază a
admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui
drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul
exercitării acelui drept, instanța neimplicându-se în niciun fel în verificarea
fondului cauzei deduse judecății- împrejurarea că revizuienta invocă
nevinovăția sa, solicitând reaprecierea probatoriului administrat - fapte și
împrejurări deja cunoscute și verificate în căile ordinare de atac - nu poate
constitui motiv de revizuire conform dispozițiilor art. 394 C. proc. pen.
Astfel, în
procedura admiterii în principiu prevăzută în art. 403 C. proc. pen., în
absența cazurilor prevăzute de art. 394 din același cod, soluția de respingere
a cererii ca inadmisibilă conform art. 403 alin. (3) teza a II-a este legala si
temeinica.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de
revizuenta D.C. împotriva sentinței penale nr. 620 din 21 noiembrie 2013 a
Curții de Apel București, secția I penală.
În baza art.
275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta revizuenta la plata sumei de
100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta revizuenta, până la
prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se plătește din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de revizuenta D.C. împotriva sentinței penale nr.
620 din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă
recurenta revizuenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta revizuenta, până la prezentarea
apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se plătește din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi, 22 aprilie 2014.