ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 112/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 112/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale

de față;

Examinând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 131 din 16 februarie

2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza prev.

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C.

pen. a condamnat pe inculpații P.J.B. și T.G., zisă G. la două pedepse de câte 10

ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a

II-a și b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

În baza prev. art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. a mai

condamnat pe aceiași inculpați la două pedepse de câte 15 ani închisoare și 3 ani

interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) conf.

art. 65 C. pen.

În baza prev. art. 33

lit. a) și 34 lit. b) C. pen. inculpații având de executat pedeapsa cea mai grea,

de 15 ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a),

teza a II-a și lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

A făcut aplic. prev.

art. 71-64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza prev. art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat

pe inculpata T.G.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

În baza prev. art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. mai a

condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 16 ani închisoare și 3 ani interdicția

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) conf. art. 65 C. pen.

În baza prev. art. 33

lit. a) și 34 lit. b) C. pen. inculpata are de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv

16 ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza

a II-a și b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

S-a făcut în cauză aplicarea

prev. art. 71-64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza prev. art. 17

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen. a confiscat

cantitatea de 200 Kg cocaină, iar în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

a dispus distrugerea cantității de cocaină rămasă după efectuarea probelor de laborator,

respectiv 193,25 Kg masă brută, 16,20 Kg masă brută, 2 Kg masă brută ambalaje și

saci cocaină.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. a confiscat de la inculpați următoarele telefoane mobile, asupra cărora

s-a instituit sechestrul asigurător prin ordonanța nr. 135/P/2009 din 31 august

2009:

- 3 telefoane mobile marca

N., N.A. și N.B., plus 3 cartele SIM aferente acestor telefoane, bunuri aparținând

inculpatului P.J.B.;

- 2 telefoane mobile marca

N.C. și N.D., împreună cu 6 cartele SIM aferente acestor telefoane, aparținând inculpatei

T.G.M.;

- 4 telefoane mobile marca

N.E., N.F., S. și N.D., împreună cu 5 cartele SIM aferente, aparținând inculpatei

T.G.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. a dispus confiscarea auto S.O., an fabricație 2007, serie motor XXX,

serie sașiu ZZZ, aparținând inculpatei T.G.M.

În baza art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul P.J. a autoturismului

marca H.L., an de fabricație 2006, serie motor YYY, serie sașiu VVV.

În baza art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpata T.G.M. a sumelor

de 294 RON și 400 euro, găsite asupra sa, cosemnate la BRC conform O din 20

iulie 2009 pentru euro și la D.G.F.M.B. conform chitanței din 20 iulie 2009 pentru

RON.

În baza art. 350 C. proc.

pen. a menținut starea de arest a inculpaților P.J., T.G.M., T.G. și în baza

art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpaților de la 14 mai 2009, la zi.

În baza art. 117

alin. (3) C. pen. a dispus expulzarea inculpaților P.J., T.G.M., T.G., de pe teritoriul

României după executarea pedepsei.

În baza prev. art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului

R.G.I. pentru infr. prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 75 lit. a), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 350 alin. (2) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în liberate a inculpatului

dacă nu este arestat în altă cauză.

A constatat că inculpatul

a fost reținut/arestat preventiv de la 10 iunie 2009 până la data punerii efective

în libertate.

În baza art. 191

alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat inculpații P.J., T.G.M., T.G. la plata

a câte 15.000 RON fiecare, cheltuielilor judiciare statului.

A dispus obligarea inculpaților

P.J., T.G.M., T.G. la plata a câte 130 RON fiecare către martora Ș.M., reprezentând

cheltuieli deplasare instanță.

Din ansamblul probator

administrat în cauză, astfel cum a fost menționat mai sus, tribunalul a reținut

în esență următoarea situație de fapt:

La data de 11 mai 2009

Parchetul I.C.S.J. – D.I.I.C.O.T., fost sesizat de către I.G.P.R. – Direcția Antidrog,

cu privire la faptul ca existau indicii temeinice referitoare la acțiuni de trafic

ilicit internațional de droguri de mare risc de către o rețea de persoane neidentificate,

la acea dată, care introduceau în România cantități importante de cocaină.

Prin Ordonanța nr. 135/D/P/2009

din 11 mai 2009 s-a dispus delegarea lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul

I.G.P.R. – Serviciul Antidrog pentru efectuarea unor acte procedurale în cauză.

La data de 11 mai 2009

în portul A. a fost descoperit un container, care avea disimulată în încărcătură

legală o cantitate de aproximativ 209 kg cocaină, drog de mare risc, container trimis

de firma exportatoare O.E.S. din Peru, și care avea ca destinatar Fundația G.D.S.

din Arad.

Din investigații a rezultat

că de container se interesa o persoană de sex feminin pe nume G. – identificată

ulterior ca fiind inculpata T.G. – și urmare interceptării telefoanelor menționate

mai sus, a rezultat că mai erau implicate și alte persoane identificate ulterior

ca fiind inculpații T.G.M. – mama inculpatei T.G., P.J.B., R.G.I. – concubinul inculpatei

T.G.

În noaptea de 11-12

mai 2009 containerul a fost transportat cu un camion către Arad, fiind supravegheat

în permanență de organele de politie judiciară delegate în cauză și de investigatorul

sub acoperire P.S. care călătorea în autovehicul sub acoperirea de ajutor de șofer.

La data de 13 mai 2009

cu ajutorul martorei T.A., s-a efectuat controlul vamal, iar ulterior camionul a

fost însoțit de autoturismele S.O. și H.L. în care se aflau inculpații T.G.M., P.J.B.

și martorul D.C.M., deplasându-se spre un depozit amplasat în județul Arad către

Oradea între km 6 și 7, în apropierea drumului european E 671.

La indicația inculpatului

P., martorul D. a deschis containerul, s-a urcat în interiorul acestuia, deplasându-se

spre mijloc, a înlăturat pachetele cu suc aflate deasupra, identificând și scoțând

din interior 8 cutii in care erau disimulate drogurile, așezându-le la marginea

containerului. Din acel loc au fost ridicate 6 cutii de către inculpatul P., ajutat

și de inculpatul T., așezate în autoturismul S. – aparținând ultimei.

După încărcarea portbagajului

inculpatul T.G.M. s-a urcat în autoturism și a pornit în direcția Arad, moment în

care au intervenit organele de poliție, fiind realizată prinderea în flagrant a

inculpaților P. și T., prezent fiind și martorul D.C.M.

De menționat este faptul

că prin Ordonanța nr. 135/D/P/2009 (autorizația din anul 2009) din 11 mai 2009 s-a

dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate privind cantitatea de aproximativ

200 kg cocaină, cu substituirea totală a drogurilor (cu sare), activitatea permisă

de dispozițiilor art. 17 alin. (3) din O.G. nr. 508/2004 și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000.

Din coroborarea probatoriilor

administrate în faza urmăririi penale, dar și a cercetării judecătorești, privitor

la vinovăția inculpaților, instanța de fond a concluzionat următoarele:

Referitor la inculpatul

P.J.B. s-a reținut că în faza de urmărire penală acesta a precizat că în cursul

anului 2008 s-a deplasat în Mexic, iar acolo un cunoscut i-a propus o afacere legată

de introducerea unor băuturi răcoritoare și argint pe teritoriul României, business

acceptat motivat de faptul că, în acest mod, a găsit soluția de a-și recupera o

serie de creanțe de la diverși parteneri din Mexic.

Legat de motivația acceptării

acestei „afaceri” s-a arătat că inculpatul nu a probat în nici un mod derularea

unor afaceri, fie în Mexic, fie în Ungaria cu parteneri mexicani și nici existența

presupuselor creanțe constatate printr-un înscris.

Pe acest aspect este de

menționat faptul că în suplimentul de declarație luat inculpatului acesta a precizat

în mod expres că a ținut legătura cu familia și avocatul ales, fiind vizitat la

penitenciar și nu s-a gândit să probeze acest fapt.

S-a reținut că pentru

derularea acestei afaceri inculpatul P. l-a contactat pe numitul T.A., tatăl și

respectiv soțul inculpatelor T.T., motivat de faptul că acesta se mai ocupase de

formalități vamale pe teritoriul României desfășurând activități de comisionar vamal.

În lunile noiembrie și decembrie 2008 cei doi au avut mai multe întâlniri cu persoane

din Mexic, ocazii cu care au primit diverse sume de bani.

În luna decembrie 2008

numitul T.A. a fost arestat în Ungaria, iar în operațiunea legată de transportul

containerului în România s-au implicat cele două inculpate T. - soția și respectiv

fiica numitului T.A.

Acest transport era coordonat

de un anume J. – rămas neidentificat – cu care inculpatul P. a ținut în permanență

legătura telefonică și cu care s-a întâlnit direct, una dintre acestea având loc

în hotelul M. din Viena la care a participat și inculpata T.G.

S-a mai reținut că inculpatul

P. a avut o poziție oscilantă, contradictorie pe parcursul derulării cauzei (urmărire/instanță)

susținând fără temei că a avut convingerea că în container se găsesc sucuri și probabil

argint, dar că nu a avut în nici un moment reprezentarea faptului că s-ar ocupa

de transportul drogurilor.

Instanța de fond a înlăturat

apărarea inculpatului ca fiind lipsită de sinceritate reținând că activitățile sale,

constând în încercarea de a cumpăra din România o societate comercială care să nu

prezinte probleme, pe adresa căreia să fie trimisă marfa, sumele exagerat de mari

ce urmau a fi încasate (100.000 euro pentru J. și câte 15.000-20.000 pentru ceilalți

inculpați) la care se adăugau sumele aferente taxelor vamale sau cele pentru achiziționare

firmei/fundației, sume care depășeau cu mult c/valoarea sucurilor aflate în container,

precauțiile evidente din discuțiile telefonice interceptate, aducerea unei persoane

de mare încredere – martorul D. – care să procedeze la descărcarea containerului

cu indicații exprese ce anume pachete trebuiau luate, reprezintă elemente de natură

a crea convingerea judecătorului cauzei că acesta a cunoscut încă de la început

conținutul containerului.

S-a arătat că în sprijinul

acestei concluzii este și faptul că în prima declarație dată în fața procurorului

inculpatul a precizat că în discuția sa cu numitul T.A., legat de conținutul containerului,

acesta i-a răspuns evaziv l-a întrebarea argint „așa ceva“ pentru ca, ulterior,

după precizarea sumelor ce urmau a fi primate, acesta să-și exprime convingerea

că în interiorul containerului se găsesc droguri.

S-a arătat, de asemenea

că inculpatul a precizat în mod expres, în cuprinsul aceleiași declarații că, în

acest context a simțit nevoia unui interval de timp pentru reflecție, dar că pe

drum l-a sunat pe numitul A. și i-a spus că este în regulă și „va face în continuare

treabă”.

Tot astfel, în sensul

vinovăției inculpatului s-a reținut și declarația martorului D.C.M., care a precizat

în mod expres că ne-am apucat de descărcat sub motiv ca sunt necesare niște „mostre“,

acestea fiind instrucțiunile inculpatului P. Același martor a mai precizat ca cele

8 cutii, ce urmau a fi descărcate din container, se deosebeau de celelalte prin

dimensiune, având un alt ambalaj, de existența cărora inculpatul P. nu s-a arătat

surprins.

Instanța de fond a mai

reținut că referitor la destinația finală a celor 8 cutii, descărcate separat din

container, inculpatul a mai precizat că acestea trebuiau să ajungă la niște italieni

cu un camion frigorific, informație primită de la „M.” (inculpata T.M.G.), dar pentru

ca acesta era necorespunzător, coletele urmau a fi preluate de o firmă necunoscută

sau un om necunoscut din depozitul lui „M.” (inculpatul R.), dacă ar fi ajuns acolo.

Din faptul că se crea

un regim special celor 8 colete rezultă cu evidență că acestea reprezentau „mărfuri

speciale“.

Referitor la inculpata

T.G.M., instanța de fond a reținut că, în declarația dată în fața procurorului aceasta

a precizat, în mod expres, că a efectuat demersuri pentru rezolvarea problemelor

pe care le avea containerul în port în scopul deblocării acestuia și pentru remiterea

lui către numitul J., susținând însă că nu cunoștea existența drogurilor.

Poziția similară a avut

inculpata și pe parcursul desfășurării cercetării judecătorești, refuzând în mod

ostentativ să răspundă întrebărilor adresate de judecătorul cauzei [inculpata fiind

de acord cu aplicarea dispozițiilor art. 70 alin. (3) C. proc. pen.].

Apărarea inculpatei formulată

în fața instanței de fond a fost înlăturată ca sinceră pentru următoarele considerente:

Cu privire la explicația

privind sumele mari de bani în valută cheltuite/primite de la numitul J., prin intermediul

inculpatului P., pentru a intra în posesia containerului, inculpata a admis „că

i s-a părut suspect acest fapt“, dar că a discutat în prealabil cu inculpatul P.

și că acesta ar fi asigurat-o că în cutii nu sunt droguri, ci argint.

S-a observat că inițial

în „afacere“ a fost implicat soțul său care, potrivit declarației inculpatului P.,

s-ar fi confesat acestuia că are convingerea că în container se găsesc droguri.

După arestarea soțului său în Ungaria, inculpata a fost contactată de P. și înainte

de a accepta cooptarea sa în „afacere” a avut o discuție cu soțul său aflat în arest.

S-a reținut că din declarația

inculpatului P. a rezultat modul de desfășurare a activităților ce s-au realizat

în zilele premergătoare reținerii de către lucrătorii de poliție din Arad și că

inculpata știa în mod concret că din container trebuiau extrase numai 8 cutii ce

urmau să ajungă la cetățeni italieni fie cu un camion frigorific fie depozitate

într-un depozit închiriat de M. (inculpatul R.).

A mai reținut instanța

de fond că din declarația martorului P.S. – lucrător Poliția Judiciară I.G.P.R.

B.C.C.O. – investigator sub acoperire a rezultat că la depozitul din Arad inculpata

s-a opus ca la descărcarea containerului să participe lucrători ai depozitului,

operație ce a fost făcută de un bărbat, însoțitor al inculpatului P. (martorul D.,

conform mențiunilor din aliniatele precedente). Același martor a precizat că la

momentul descărcării a avut impresia că inculpata a încercat să le distragă atenția

– lui și șoferului camionului – prin declanșarea unei discuții privitor la sumele

de bani pretinse pentru serviciile oferite.

S-a apreciat că, în aceeași

notă a diversiunii sau chiar a precauției excesive se înscriu și acțiunile legate

de încercarea cumpărării unei firme SC C.S. SRL, aparținând martorului M.R., pe

sediul căruia a fost s-a făcut chiar o expediere, sau achiziționarea unei Fundații

D.S., elemente de natură a duce la concluzia că inculpata încerca în acest mod să

distragă atenția autorităților și să-și diminueze/elimine eventualele riscuri.

S-a apreciat ca fiind

deosebit de important în concluzia vinovăției inculpatei finalul declarației sale

dată în fața procurorului la data de 14 mai 2009, în care recunoaște că și-a dat

seama la momentul descărcării cutiilor din container și încărcarea acestora în propriul

autoturism, că acestea nu conțin argint ci droguri, aspect motivat de greutatea

cutiilor, dar și de atitudinea inculpatului P., care la afirmația sa „sper că nu

este praf”, nu i-a dat nici un răspuns. După acest moment inculpata a declarat că

nu-și explică de ce a continuat să mai încarce cutiile în propriul autoturism și

a plecat cu acestea spre Arad.

Referitor la inculpata

T.G. s-a reținut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat interesul manifestat

de inculpată pentru container, transportul containerului în noaptea de 11 din

12 mai 2009 cu un camion către Arad, interes manifest pentru efectuarea vămuirii

containerului (la care însă ulterior nu a participat), discuții telefonice/întâlnire

directă cu numitul J. în Hotelul M. din Viena, participarea la o întâlnire într-un

restaurant din Szeged (Ungaria) dintre inculpatul P. și doi cetățeni de origine

mexicană.

Inculpata a fost de acord

să dea declarații, conf. disp. art. 70 alin. (3) C. proc. pen. având o poziție unică,

atât în faza urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești, contestând faptul

că a cunoscut existența drogurilor în container.

Instanța de fond a menționat

că atât din actul de sesizare al instanței, cât și din probatoriile administrate

în cauză (inclusiv înregistrarea video) nu a rezultat prezența acesteia la momentul

realizării flagrantului.

Martorul P.S., în declarația

dată, face trimiteri la persoana inculpatei, precizând că a cunoscut-o pe aceasta

în data de 12 mai 2009, în orașul Arad, la o stație Peco și din discuția cu cei

doi a înțeles că sunt probleme cu formalitățile vamale, containerul fiind în tranzit,

înțelegând că aceste probleme urmau să fie rezolvate de inculpata T.G.M.

S-a reținut că trimiteri

exprese la persoana inculpatei T.G. a făcut inculpatul P. în declarația sa din fața

procurorului, precizând că aceasta urma a fi remunerată cu suma de 20.000 euro pentru

activitatea sa în transportul containerului, demersurile întreprinse de aceasta

pentru deblocarea containerului prin intermediul martorei T.

Susținerea inculpatei

că nu a cunoscut că în container se găsesc și droguri, a fost înlăturată ca nesinceră

deoarece în declarația dată în fața instanței, inculpata a precizat în mod expres

că a purtat o serie de discuții telefonice cu numitul J., ce vizau în principal

deblocarea containerului, susținând că, urmare a acestor discuții, a tras concluzia

că acel container conține „fructe și sucuri naturale”, fiind destinat SC C. SRL.

Instanța de fond a reținut,

totodată că interceptările redate, din 12 mai 2009, ora 18:02:06 conduc la concluzia

că inculpata era preocupată de sumele de bani ce urmau a-i fi remise, fiind însă

informată și despre modul în care erau dispuse cutiile în interiorul containerului,

existența conservelor în cutii fiind, conform expresiei inculpatei „o formalitate

de constatat”. S-a apreciat că este deosebit de important de analizat această discuție

în forma redării ei, „expressis verbis“:

- G.: „Nu, au scos o singură

cutie. Doar că nu sunt într-o stare atât de bună încât să poată fi puse pe rafturi.

Au fost într-o stare deplorabilă. Au scos o singură cutie, ultima și pe cea de sus”.

- J.: „Asta înseamnă că

în momentul în care se deschide trebuie să lipsească o singură cutie, cea din dreapta”.

- G.: „Au pus-o înapoi.

Au pus-o înapoi și pe aia. S-au uitat în ea să vadă dacă e într-adevăr plină cu

conserve. Pentru formalitate”.

Din această discuție apare

în mod evident că inculpata cunoștea „conținutul special” al containerului, faptul

de a fi fost deschise unele cutii fiind doar pentru impresia „privitorilor” – în

acest sens trebuie înțeleasă expresia „pentru formalitate”.

În sprijinul acestei concluzii

instanța a reținut o frază lămuritoare a inculpatei, care precizează: „Pentru că

se afla acolo de mai bine de jumătate de an era obligatoriu (controlul cutiilor).

Nu puteau să nu intre pe acea poartă. Și cum a tras la rampă, am fost nevoiți să

o deschidem. Dar doar atât au făcut”.

Această convorbire coroborată

cu declarația inculpatului P. referitoare la modul în care T.G. și T.G. au verificat

containerul, destinația celor 8 cutii ce urmau a fi încuiate într-un depozit găsit

de inculpatul R., duc la concluzia, fără echivoc, că inculpata cunoștea categoric

existența drogurilor în container.

Toate aceste elemente

coroborate și cu sumele foarte mari de bani ce urmau să-i fie remise inculpatei,

sume ce depășeau cu mult valoarea sucurilor din container au întărit convingerea

judecătorului cauzei că inculpata și-a asumat cu buna știință riscul acțiunilor

sale.

În raport cu argumentația

menționată, s-a concluzionat că deși, în cea mai mare măsură, probatoriul este indirect,

conduita inculpaților P.J., T.G.M. și T.G., persoane responsabile – converg absolut,

fără nicio putință de tăgadă, că sumele foarte mari de bani le-au captat atenția

și convins în același timp să demareze afacerea.

Chiar dacă s-ar admite

apărarea acestora că nu au realizat de la bun început că în container se afla droguri,

erau o serie de amănunte deosebit de relevante care să ridice semne de întrebare

privitor la legalitatea afacerii precum: expedierea containerului din America de

Sud unei firme necunoscute nici de inculpați și nici de expeditor, achiziționarea

unei societăți fiind în fază de tentativă, încercarea ulterioară de cumpărare a

unei fundații, și donația către aceasta – acțiune de neînțeles, sumele enorme achitate

de firma expeditoare pentru deblocarea containerului – care depășeau cu mult valoarea

acestuia cifrată la cca. 12.000 euro - extragerea doar a unui număr de 8 cutii din

interiorul containerului ce aveau o altă destinație. Precauțiile luate pe parcursul

derulării acțiunilor (om de încredere la descărcarea cutiilor, distragerea atenției

șoferului și ajutorului acestuia la momentul descărcării, limbajul telegraphic uneori

chiar eliptic din convorbirile telefonice interceptate), au constituit elemente

de natură a crea convingerea judecătorului cauzei că inculpații au conștientizat

natura mărfii și și-au asumat riscul continuării derulării acțiunilor urmărind o

anumită finalitate.

S-a reținut că apărările

inculpaților exprimate pe parcursul cercetării judecătorești au vizat în principal

modul de sesizare al organelor statului, substituirea drogurilor prin ruperea sigiliilor

aplicate containerului, cu încălcarea uzanțelor de modificare a sigiliului, inexistența

mențiunii acestui fapt în Bill of Lading (argument desprins din declarația martorului

U.A.), ignorarea traseului parcurs de container din Peru până în România, dar și

a faptului că de la sosirea în Zona Liberă Constanța – A. (25 din 26 noiembrie 2008)

containerul a staționat aproximativ 6 luni până la întocmirea formalităților vamale

de tranzit.

S-a remarcat că toate

aceste apărări/critici au fost luate în discuție prin încheierea de ședință din

03 noiembrie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 300 C. proc. pen., judecătorul

cauzei concluzionând că pledoariile avocaților au vizat mai degrabă critici la adresa

modului de desfășurare al urmăririi penale – în special motivația procurorului privitor

la administrarea probatoriilor solicitate de inculpați într-o altă cauză disjunsă,

fără a fi invocate concret nulități absolute, conform art. 197 C. proc. pen.

S-a motivat că în cauză

au fost respectate dispozițiile art. 221 C. proc. pen. privitor la modul de sesizare,

intervenția organelor de urmărire penală în interiorul containerului prin ruperea

sigiliilor fiind autorizată prin Ordonanța nr. 135/D/P/2009, substituirea drogurilor

fiind realizată cu respectarea dispozițiilor art. 17 alin. (3) din O.G. nr. 508/2004

și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a reținut că, independent

de traseul foarte lung parcurs de container, de staționarea îndelungată în Zona

Liberă, există o certitudine că în interiorul acestuia existau pe lângă sucuri (existența

acestora nefiind negată de inculpați) și cantitatea de 200 kg cocaină, rezultând

cu evidență totodată interesul deosebit manifestat de inculpați pentru acesta.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică din 11 mai 2009, întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil

al Drogurilor Constanța din I.G.P.R., a rezultat că probele înaintate în cauză privind

substanța depistată în cutiile depozitate în container constând în 200 pachete,

conțineau cocaină, substanță ce constituie drog de mare risc, conform tabelului

anexă din Legea nr. 143/2000. Suplimentul la acest raport a confirmat cantitatea

netă de 200 kg cocaine cu puritate de 80,65% (eroare max. 2%).

În ceea ce privește probatoriile

solicitate de inculpați, instanța a depus toate diligențele pentru administrarea

acestora, în măsura pertinenței și concludentei lor (comisie rogatorie, acte, martori).

În ceea ce privește încadrarea

juridică s-a reținut că faptele comise de inculpații P.J.B. și T.G.M., T.G., constând

în aceea că în perioada iulie 2008-mai 2009, împreună cu alte persoane, au efectuat

acte materiale referitoare la organizarea, introducerea pe teritoriul României,

îndeplinirea formalităților vamale în vederea introducerii pe teritoriul României

și transportul pe teritoriul României a unei cantități nete de 200 kg cocaină, drog

de mare risc, prin disimularea acesteia printre pachetele cu sucuri „fructul pasiunii”

care făceau parte din conținutul containerului expediat de firma O.E.S. din Peru

și care avea ca destinatară F. Fundația G.D.S. din Arad, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă agravantă respectiv

trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, în formă agravantă, în stare

de concurs real, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., texte

de lege a căror aplicare s-a făcut în cauză și în baza cărora s-a dispus condamnarea

inculpaților.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social

deosebit de ridicat al faptelor comise, conduita procesuală pe parcursul derulării

cauzei, antecedenta personală – inculpatul P. și T.G., aflați la primul conflict

cu legea penală în vreme ce inculpata T., fiind cunoscută cu antecedente penale,

condamnată fiind în Ungaria – țara de origine - pentru mai multe infracțiuni de

înșelăciune.

Din probatoriile administrate

în cauză a rezultat și implicarea inculpatului în desfășurarea următoarelor activități:

R.G.I. – implicarea sa

în solicitarea intervenției comisionarului vamal T.A. – cunoștința a inculpatului,

pentru deblocarea containerului din portul Constanța, în vederea obținerii avizului

de mediu; transportul inculpatei T. în Constanța cu autoturismul propriu M.; anterior

datei flagrantului a însoțit-o pe inculpata T.G. la o benzinărie din Arad unde a

fost adus containerul și a discutat cu șoferii autotrenului, plătindu-le consumația

și dându-le niște bani pentru masă; închirierea unui depozit în Arad unde urmau

să fie depozitate o parte din cutiile aflate în container.

Inculpatul a fost de acord

să dea declarații, conform dispozițiilor art. 70 alin. (3) C. proc. pen., având

o poziție unică, atât în faza urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești,

contestând faptul că ar fi cunoscut existența drogurilor în container.

De menționat este faptul

că atât din actul de sesizare al instanței, cât și din probatoriile administrate

în cauză – inclusiv înregistrarea video – nu a rezultat cu claritate prezenta acestui

inculpat la momentul realizării flagrantului. În acest context trebuie menționat

că martorul D. – audiat prin comisie rogatorie – a susținut la un moment dat că

la sediul poliției din Arad l-a văzut pe inculpatul R. care era într-o avansată

stare de ebrietate, polițiștii fiind „nevoiți“ să-i aducă alcool.

Martorul P.S., în declarația

dată, a făcut trimiteri la persoanele celor doi inculpați, precizând că i-a cunoscut

pe inculpații R. și T.G. în data de 12 mai 2009, în orașul Arad, la o stație Peco

și din discuția cu cei doi a înțeles că sunt probleme cu formalitățile vamale, containerul

fiind în tranzit, înțelegând că aceste probleme urmau să fie rezolvate de inculpata

T.G.M.

Inculpatul P. a făcut

în declarația dată în fața procurorului referiri exprese la inculpatul R., susținând

inițial că l-ar fi cunoscut sub numele de M. cu o zi înainte de realizarea flagrantului

la o benzinărie L. din Arad.

Este de necontestat că

în materie penală primează regula potrivit căreia sarcina probei revine întotdeauna

organului judiciar, respectiv procurorului, propunerea sau administrarea de probatorii

de către părți neechivalând cu o inversare a sarcinei probei.

În speță complexitatea

cauzei dedusă din modul de derulare al faptelor a avut ca principală consecință

argumentarea, cu mici excepții, a actului de inculpare pe probe indirecte, situație

datorată însă și procurorului de anchetă care a disjuns parte din probatorii, considerate

la acel moment concludente, într-o altă cauză, care ulterior nu au mai fost administrate

(conform relațiilor D.I.I.C.O.T., aflate în dosarul cauzei, printre care identificare

numitului J., dar și lămuriri privind pe numitul L. prezent la momentul realizării

flagrantului).

S-a menționat că actul

de sesizare al instanței face referire la elementele de fapt rezultate din listing-uri

telefonice, convorbiri interceptate și parte din declarațiile inculpaților concluzionând

în sensul vinovăției acestora.

Cu privire la inculpatul

R. s-au analizat interceptările telefonice cu numitul J., T.A. – (fără nici o relevanță)

în sensul existenței lor, T.G. („a venit băiatul de la depozit“) concluzionând că

este de necontestat că inculpatul R. îl cunoștea pe numitul J., deoarece „deși apelarea

acestui număr nu apare și în listing-urile telefonice acest lucru este datorat faptului

că folosea un alt număr de telefon, respectiv cartela SIM, existând în memoria telefonului

său pentru ziua de 10 mai 2009 un apel către acesta“.

S-a observat că printre

convorbirile telefonice interceptate, parte din ele lipsite de relevanță, conținutul

convorbirilor, redat prin procesul verbal din 13 mai 2009, ora 13.41.33 impune o

atenție deosebită.

În procesul verbal de

redare inițial sunt inserați ca interlocutori inculpatul R. și numitul J. La data

de 03 august 2009 în partea finală a procesului verbal de redare a convorbirii există

un proces-verbal olograf semnat de procuror prin care se face o rectificare, la

solicitarea inculpatului R., în sensul că interlocutorul inculpatului este numitul

A. și nu J., iar cei doi interlocutori „vor fi inversați”.

Motivat de faptul că s-a

pus sub semnul îndoielii interpretarea dată convorbirii de către un ofițer D.I.I.C.O.T.,

în virtutea rolului activ al instanței s-a încuviințat și administrat, cu acordul

părților, audierea martorului M.O.V., expert tehnic auto specialist în componente

tehnice și cauciucuri.

Explicațiile date de specialist

au concluzionat că în vorbirea curentă se folosește în mod uzual expresia „cauciuc

de vară sau de iarnă” dar și cea din limba engleză „all seasons“. Nu există noțiunea

de concentrație asociat anvelopelor.

Convorbirea inițială redată,

până la momentul rectificării menționate mai sus - era: „R. – am făcut rost de cauciucuri

pentru mașină (în număr de 4); I. – De câte sunt la sută? (concentrație reprezintă

adnotarea transcriptorului).

După momentul rectificării

convorbirea, conform procesului verbal, era purtată de numitul A. și inculpatul

R.“, iar cei doi interlocutori vor fi inversați“.

În raport de aceste date,

dar și de adresa din 03 iunie 2009 a I.G.P.R. – Direcția Operațiuni Speciale din

care a rezultat că interlocutorul care a inițiat convorbirea este utilizatorul postului

telefonic 0743XXXXXX (aparținând numitului A. – nefiind regăsit printre numerele

pentru care s-a obținut autorizație de interceptare) cel care-i comunica inculpatului

R. că i-a „obținut cauciucuri 90%”.

Greșita mențiune/schimbarea

ulterioară a interlocutorilor, adăugarea cuvântului „concentrație“ nerostit de cei

doi în cursul convorbirii, ridică mari semne de întrebare privitor la fidelitatea/transcrierea

convorbirii telefonice interceptată.

S-a reținut că din probatoriile

administrate a rezultat implicarea inculpatului în plata unor servicii, găsirea/închirierea

unui depozit, activități pe care inculpatul nici nu le-a negat.

Problema sub aspect probatoriu

constă în faptul de a fi știut sau nu care este conținutul real al containerului.

Nu trebuie neglijat faptul

că demararea „afacerii“ i-a aparținut inculpatului P., ajutat ulterior de A. și

respectiv soția acestuia inculpata T., concluzia judecătorului cauzei fiind că inculpatul

P. a fost cumva „coordonatorul grupului“, că firma expeditoare era din Peru.

Stabilirea existenței

faptelor, deci și implicit a vinovăției inculpatului, ține în speță de operarea

pe baza unor prezumții deduse în mare măsură din comportamentul parților, care privit

prin prisma participării sale la activitățile menționate mai sus nu sunt de natură

a crea convingerea judecătorului cauzei că a cunoscut conținutul real al containerului.

Împrejurarea că acesta

are o relație specială cu inculpata T. și din această perspectivă și comunicarea

lor a fi una specială, nu poate constitui un argument în stabilirea vinovăției.

La baza administrării probelor trebuie să stea regula neamestecului în viața privată,

intimă și familială a inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 8 Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, conform căruia „este interzisă evidențierea unor

aspecte din viața intimă, cu ocazia administrării probelor“.

Consecința lipsei de consistență

a probatoriului este Dubiul. Înainte de a fi o problemă de drept, regula „in dubio

pro reo“ este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției cere ca judecătorul cauzei

să nu-și întemeieze soluția pe probabilități, ci pe certitudinea dobândită pe bază

de probe decisive, complete, sigure în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Deoarece din probatorii

nu rezultă cu certitudine că inculpatul a cunoscut conținutul containerului, judecătorul

cauzei a concluzionat că în favoarea acestora operează principiul „in dubio pro

reo“, astfel că în baza prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului R.G.I. pentru infracțiunile prev. și

ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit.

a) C. pen. și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75

lit. a), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 350 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului

dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a constatat că inculpatul

a fost reținut/arestat preventiv de la 10 iunie 2009 până la data punerii efective

în libertate.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații P.J.B.,

T.G. și T.G.M.

În apelul său Parchetul

critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prima critică referitoare

la legalitatea hotărârii instanței de fond vizează faptul că prima instanță, deși

inculpații P.J.B. și T.G. au fost trimiși în judecată, fiecare, pentru câte o singură

infracțiune de trafic național de droguri și trafic și o singură infracțiune de

trafic internațional de droguri, a dispus condamnarea acestora la câte două pedepse,

de câte 10 ani închisoare, pentru trafic național de droguri, și la câte două pedepse,

de câte 15 ani închisoare, pentru trafic internațional de droguri. Fără îndoială,

este vorba și despre o redactare defectuoasă a soluției, însă ceea ce se execută

este soluția pronunțată de către instanță și, astfel, se ajunge la o ilegalitate

raportat la cei doi inculpați.

Critica îl vizează și

pe inculpatul R.G.I., care a fost achitat de către instanța de fond pentru cele

două infracțiuni, trafic național și trafic internațional de droguri, pentru care

a fost trimis în judecată, fapta acestuia consta în faptul că a participat, alături

de ceilalți trei inculpați, la introducerea și transportul în România a unui container

care conținea aprox. 200 kg cocaină, disimulată în cutii de suc.

Prima instanță a dispus

achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că lipsește latura

subiectivă, acest inculpat nu a cunoscut că în acele cutii de suc se aflau droguri.

Prin apelul său inculpatul

P.J.B., a solicitat admiterea apelului declarat și achitarea, în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpatele T.G. și T.G.M.

au solicitat în principal instanței să se desesizeze și să trimită cauza la organul

de urmărire penală, ori, în subsidiar, să se desființeze sentința atacată și să

se trimită cauza, spre rejudecare.

Au mai solicitat inculpatele

T.G. și T.G.M., în ceea ce privește fondul apelului, dacă instanța nu va aprecia

că se impune aceste soluții, au solicitat admiterea apelurilor formulate desființarea

sentinței și achitarea acestora, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) și e) C. proc. pen.

Prin decizia penală

nr. 221 din 9 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

de inculpații P.J.B., T.G. și T.G.M. împotriva sentinței penale nr. 131 din 16

februarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

S-a desființat parțial

sentința și în fond:

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat

pe inculpatul P.J.B. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat

pe același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea prev.

art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74

lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata T.G. la o pedeapsă de 7 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74

lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la 8 ani închisoare și 3 ani interdicția

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. conform

art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea,

de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea prev.

art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa

rezultantă de 16 ani închisoare aplicată inculpatei T.G.M. în pedepse componente.

S-a redus pedeapsa aplicată

inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., de la 16 ani închisoare la 15 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea,

de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea prev.

art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a înlăturat soluția

de achitare a inculpatului R.G.I.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.G.I. la pedeapsa de 10 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

În baza art. 83 C.

pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1

an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1869/2006 a Judecătoriei

sectorului 3 București, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 11 ani

și 6 luni închisoare.

În baza art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

În baza art. 83 C.

pen. a revocat beneficiul suspendării, inculpatul urmând a executa 16 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

de 16 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea prev.

art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă

perioadele de la 03 iulie 2006 la 20 septembrie 2006 (din sentința penală nr. 1869/2006

a Judecătoriei sectorului 3 București) și de la 10 iunie 2009 la 16 februarie 2011,

perioadă de arest preventiv din prezenta cauză.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

S-a dedus prevenția inculpaților

P.J.B., T.G. și T.G.M. de la 14 mai 2009 la 09 august 2012 și s-a menținut starea

de arest a acestora.

Pentru a decide astfel,

s-a reținut că prin rechizitoriul nr. 135/D/P/2009 din data de 28 septembrie 2009

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.J.B. și T.G. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic internațional ilicit

de droguri de droguri de mare risc.

Stabilind pe baza probelor

administrate că inculpații se fac vinovați de săvârșirea a două infracțiuni, așa

cum au fost reținute și de instanța de fond, în mod greșit s-a dispus condamnarea

inculpaților la câte două pedepse pentru o singură infracțiune, așa încât critica

Parchetului este întemeiată.

S-a apreciat întemeiată

și critica Parchetului sub aspectul greșitei achitări a inculpatului R.G.I.

S-a reținut că sub aspectul

situației de fapt, instanța a stabilit o corectă stare de fapt legată de deblocarea

containerul din portul Constanța, transportul acestuia și vămuirea încărcăturii,

toți cei patru inculpați recunoscând că s-au implicat în aceste operațiuni, dar

fără a cunoaște că în container se aflau droguri, pe lângă cutiile cu sucuri naturale,

ce urmau a fi donate unei fundații.

S-a mai reținut că instanța

de fond a stabilit pe bază de probe locul și rolul fiecărui inculpat, precum și

contribuția acestuia la întreaga operațiune, care era coordonată de numitul J.,

acesta ținând legătura telefonic permanent cu inculpații T.G., T.G.M., P.J.B., dar

și cu T.A. (tatăl și soțul celor două inculpate).

S-a arătat că instanța

de fond a înlăturat corect apărările inculpaților în sensul că nu cunoșteau conținutul

containerului, argumentând pe bază de probe administrate, de prezumții simple ale

judecătorului, care coroborate cu probele administrate justifică situația de fapt

reținută și vinovăția inculpaților.

Curtea a reținut că argumentele

instanței nu au putut fi combătute cu ocazia susținerii apelului, deși în fața instanței

de apel s-au administrat și alte probe.

Apărarea inculpaților

că acel container a ajuns în dana portului Constanța fără sigiliul aplicat de către

expeditor, a fost înlăturată, întrucât din declarațiile martorilor, foști lucrători

vamali, audiați în fața Curții, a rezultat că este o situație frecventă în care

sigiliile se desprind în momentul descărcării containerului de pe vas pe dana portului.

S-a apreciat absurdă ipoteza

că un container cu sigilul rupt este deschis, iar acolo se depozitează 200 kg cocaină

pe care acela care a depozitat-o o lasă timp îndelungat în portul Constanța, așa

cum s-a întâmplat în speță.

În consecință, toate criticile

aduse de apelanții inculpați cu privire la greșita condamnare au fost considerate

neîntemeiate în raport cu ansamblul probator administrat și cu modul corect în care

instanța a evaluat probele.

În ceea ce privește pe

inculpatul R.G.I., implicarea acestuia în operațiunea de deblocare, transport și

vămuire a containerului s-a făcut prin intermediul concubinei sale, inculpata T.G.

Despre desfășurarea operațiunilor,

atât – J., cât și T.A. erau informați în permanență de către inculpați, așa cum

rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, din acestea

rezultând fără putință de tăgadă că inculpații aveau cunoștință de conținutul ilegal

al containerului.

S-a reținut că, printr-o

eroare de interpretare a probelor, instanța de fond a ajuns la concluzia că în favoarea

inculpatului operează principiul in dubio pro reo, deși prin analiza acelorași probe,

ceilalți inculpați au fost condamnați.

Astfel, atunci când analizează

procesul verbal de redare a convorbirii telefonice dintre R.G.I. și T.A., din ziua

flagrantului, 13 mai 2009, așa cum a fost acesta rectificat parțial printr-un proces

olograf al procurorului de caz, deși instanța a observat că această rectificare

a fost făcută la solicitarea inculpatului R.G.I., cu ignorarea de către procuror

a adresei din 03 iunie 2009 a I.G.P.R. - Direcția Operațiuni Speciale, totuși, reține,

în mod eronat, contrar celor arătate în această adresă, că interlocutorul care a

inițiat convorbirea este A., cel care-i comunica inculpatului R. că i-a „obținut

cauciucuri 90%", deși în adresa este indicat clar că cel care inițiază convorbirea

este utilizatorul postului telefonic 0743XXXXXX, deci R.G.I. și tot acesta este

cel care îi comunică lui A. că i-a „obținut cauciucuri 90%”.

Instanța de prim control

judiciar a apreciat că inculpatul R.G.I., care se afla în România să folosească

un nr. de telefon aparținând O.R., iar T.A., care se afla în Ungaria, să folosească

un nr. de Ungaria.

În plus, pe lângă faptul

că instanța a afirmat în mod greșit că nr. de telefon 0743XXXXXX, aparține numitului

A., a mai făcut o afirmație contrazisă de actele dosarului, și anume aceea că

nr. de telefon 0743XXXXXX nu se regăsește printre numerele pentru care s-a obținut

autorizație de interceptare, fără a observa că prin ordonanța nr. 177 din 12

mai 2009 s-a dispus autorizarea pentru interceptarea, înregistrarea și localizarea

convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip SMS și MMS efectuate de la mai multe

posturi telefonice, printre care și nr. 0743XXXXXX, iar prin încheierea nr. 518

din 13 mai 2009, Tribunalul București a dispus confirmarea măsurilor provizorii

luate prin ordonanța nr. 177 din 12 mai 2009.

Curtea a arătat că oricare

ar fi fost inițiatorul discuției, aceasta nu are sens, fiind vorba despre o discuție

codificată, însă foarte ușor de decriptat, întrucât așa cum rezultă tot din adresa

DIN 03 iunie 2009, sensul uzual, colocvial în limba maghiară al comentariului cu

privire la sintagma „90 la sută", se referă la sensul de concentrație/puritate,

și nu la alte aspecte legate de gradul de uzură sau folosință a unor bunuri sau

obiecte, menționându-se că nu se face vorbire despre uzura unor cauciucuri, ci se

indică detalii despre concentrația/puritatea unui produs.

Curtea a reținut că din

probele administrate reiese că R.G.I. și T.A., nu discutau (imediat după vămuirea

mărfii, descărcarea din container și încărcarea celor 8 cutii cu droguri în autoturismele

personale ale inculpaților) despre cauciucuri, iar dacă această conversație nu se

interpretează izolat, ci integrat în ansamblul celorlalte conversații purtate de

inculpați, interceptate și redate în procesele-verbale de redare și al celorlalte

probe administrate care demonstrează desfășurarea evenimentelor așa cum a fost reținută

prin rechizitoriu, rezultă o concluzie irefragabilă, anume că R.G.I. și T.A. discutau

despre droguri, iar întrebarea „de cât sunt la sută?" se referă la concentrația

drogurilor. Răspunsul „este de 90%" confirmă și el că este vorba despre droguri,

în condițiile în care concluziile suplimentului la raportul de constatare tehnico-științifică

sunt în sensul că în cele 8 cutii din container se află o cantitate de 200 kg cocaină,

cu puritate 80,65% (eroare max. 2 %).

În același sens, a fost

apreciată deosebit de relevantă convorbirea telefonică dintre R.G.I. și T.A. Jr.,

coroborată cu cea dintre A.T. și J., ambele din ziua flagrantului, din care rezultă

că și inculpatul R.G.I. cunoștea la fel ca și ceilalți inculpați care era conținutul

real al containerului, de vreme ce R.G.I. îi spune lui T.A. Jr. că se face percheziție,

iar acesta din urmă îi spune lui J., care la rândul său o sună pe A.T., exprimându-și

îngrijorarea de ce nici unul dintre inculpați nu îi mai răspunde la telefon.

În apel, Curtea a încuviințat

o expertiză a vocii din conținutul căreia rezultă că vocea care afirmă „am făcut

rost de cauciucuri pentru mașina ta” nu aparține inculpatului R., ci celeilalte

persoane cu care acesta vorbea.

Expertiza efectuată nu

se angrenează în ansamblul probator administrat, fiind contrazisă de adresa I.G.P.R.

– Direcția de Operațiuni Speciale în care se arată că R. este cel care inițiază

această convorbire și, sunându-l pe A., îi spune că a obținut pentru mașină cauciucuri

de 90%, „bucata este de 20.000, un preț foarte bun”.

S-a reținut că în cauză

nu era vorba de cauciucuri pentru că o persoană normală nu se poate bucura de aflarea

veștii că un cauciuc costă mai mult decât costă în mod normal, astfel că este încă

o dovadă în plus că inculpatul R.G. cunoștea conținutul ilegal al transportului.

Deosebit de ceea ce rezultă

din interceptări, întreaga implicare a inculpatului nu este negată nici chiar de

acesta, multe acțiuni ale acestuia demonstrând că acționa în cunoștință de cauză.

Astfel, implicarea sa

în solicitarea intervenției comisionarului vamal T.A. – cunoștință a inculpatului

– pentru deblocarea containerului din portul Constanța în vederea obținerii avizului

de mediu, transportul inculpatei T.G. în Constanța, închirierea unui depozit în

Arad unde urmau să f