ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3217/2013

Asupra recursului penal de față: Prin Sentința penală nr. 554/F din 2 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală s-au dispus următoarele: În temeiul disp. art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata S.T., la o pedeapsă de 11 ani închisoare. În baza art. 864 alin. (1) C. pen. s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, care a fost alăturată pedepsei stabilită în cauză, inculpata urmând să execute o pedeapsă de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost aplicată inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 8 ani închisoare. În conformitate cu disp. art. 864 alin. (1) C. pen.

s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, care a fost alăturată pedepsei stabilită în cauză, inculpata urmând să execute o pedeapsă de 12 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost aplicată inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen. au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatei S.T. în cauză, astfel cum au rezultat în urma aplicării art. 864 alin. (1) C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și alăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei cu închisoarea. În baza art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. Conform art. 350 C. proc.

pen. a fost menținută starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. a fost computată din durata pedepsei închisorii prevenția aferentă condamnării dispuse prin Sentința penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, de la 23 decembrie 2011 la 11 decembrie 2012, precum și durata reținerii și arestării preventive din prezenta cauză de la 1 mai 2013 la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității totale nete de 58,72 grame heroină, cofeină și griseofulvin, rămasă după efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică din 8 mai 2013, urmând ca, potrivit disp.

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, să se procedeze la distrugerea drogurilor, cu păstrarea contraprobelor (cantitatea de 5, 13 grame/ D.U.P.). În temeiul disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 2.500 lei, din care 2.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de desfășurarea urmăririi penale. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 117/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei S.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 37 lit. a) C. pen. și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în sarcina acesteia că, la data de 30 aprilie 2013, a introdus din Turcia în România, la bordul unui autocar aparținând firmei de transport "S.", o geantă de voiaj ce conținea cantitatea de 64,22 grame heroină, drog de mare risc, în amestec cu G. și C. pe care a ridicat-o colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod, de la sediul Autogării firmei "S.", conform unei înțelegeri prealabile, iar la data de 1 mai 2013 a fost depistată în timp ce a preluat aceeași cantitate de heroină substituită conform ordonanței de livrare supravegheată din 30 aprilie 2013, de la colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod, pentru a fi vândută mai departe investigatorului acoperit "P.A." - nume de cod, după ce anterior mai fusese condamnată prin Sentința penală nr. 595 din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, la 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 9 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a mai arătat că la termenul din data de 25 iunie 2013 inculpata S.T. a solicitat ca judecata să se realizeze în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., cerere admisă de instanță.

În consecință, procedând la analiza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, prima instanță a reținut că, la data de 2 aprilie 2013, prin adresa Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog nr. 693.514/2013 a fost sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism cu privire la denunțul formulat de numitul C.N., cercetat pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de dare de mită și instigare la infracțiunea de uz de fals, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc de către inculpata S.T., arătându-se că aceasta urma să se deplaseze în Turcia pentru a transporta o cantitate de heroină cu autocarul în România, în vederea distribuirii pe raza mun.

București. Prin ordonanța nr. 117/D/P/2013 din data de 4 aprilie 2013 s-a dispus delegarea lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog pentru efectuarea unor activități procedurale în cauză, iar prin ordonanța din 9 aprilie 2013 s-a dispus autorizarea în cauză a investigatorului sub acoperire cu numele de cod "R.S." și a colaboratorului acestuia "O.M.", care să desfășoare activități procedurale, respectiv procurarea unei cantități de aproximativ un kilogram heroină de la membrii rețelei de narcotraficanți din care face parte inculpata S.T.. Întrucât din investigațiile efectuate de lucrătorii de poliție a rezultat că inculpata S.T.

împrumutase o însemnată sumă de bani de la o persoană neidentificată, sumă pe care urma să o utilizeze pentru achiziționarea unei cantități importante de heroină din Turcia, drogurile fiind ulterior transportate în România, pe raza mun. București, prin încheierea Tribunalului București nr. 397/A1/12 aprilie 2013 s-a dispus autorizarea interceptării, înregistrării și localizării convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip SMS și MMS efectuate de la postul telefonic nr. 0769.516.951 utilizat de inculpată, precum și a convorbirilor audio-video în mediul ambiental efectuate de membrii rețelei de narcotraficanți din care făcea parte aceasta, pe o durată de 30 zile, de la data de 12 aprilie 2013 până la data de 11 mai 2013. Urmare punerii în aplicare a autorizației din 12 aprilie 2013 a rezultat că inculpata S.T.

i-a comunicat colaboratorului "M.F." - nume de cod, faptul că urma să se deplaseze în Turcia pentru a procura o cantitate importantă de heroina, pe care urma să o trimită apoi în țară prin colet, la rubrica expeditor urmând a fi indicat un nume fictiv, iar la rubrica destinatar o persoană de sex feminin; transportul urma a fi realizat prin intermediul unui autocar ce efectua curse regulate pe relația Turcia - România. În ziua de 30 aprilie 2013, colaboratorul acoperit "M.F." - nume de cod a fost contactat de inculpată care l-a anunțat că autocarul la bordul căruia se afla pachetul cu heroină expediat din Turcia a sosit la autogara firmei de transport internațional S., sens în care trebuia să-i comunice destinatarei pachetului să se deplaseze la sediul autogării pentru ridicarea acestuia, urmând ca predarea către inculpată să se efectueze în cursul datei de 1 mai 2013, într-o locație neprecizată, posibil la domiciliul său.

Organele de poliție s-au deplasat la data de 30 aprilie 2013, la sediul autogării firmei de transport internațional S., au preluat pachetul cu heroină aflat într-o geantă de voiaj, marca A., de culoare gri, disimulat printre hainele depozitate în aceasta.

După cântărirea pachetului s-a constatat că acesta are aproximativ 70 grame, iar după expertizare, prin adresa din 30 aprilie 2013 a Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor s-a comunicat că proba înaintată, constând într-o punguță din material plastic transparent cu substanță pulverulentă de culoare maro, era constituită din cantitatea de 64,22 grame heroină, în amestec cu griseofulvin și cofeină, prima din aceste substanțe fiind drog de mare risc conform Tabelului Anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, aspect confirmat și de raportul de constatare tehnico-științifică din 8 mai 2013. Prin ordonanța nr. 39/A/30 aprilie 2013 s-a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate, cu substituirea totală a drogurilor de mare risc, respectiv a cantității de aproximativ 70 grame heroină, pe teritoriul României, cu ocazia transportului acesteia de către colaboratorii acoperiți "M.F." - nume de cod și "O.M." - nume de cod, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la data de 30 aprilie 2013, până la data de 29 mai 2013. Prin procesul-verbal din 30 aprilie 2013 întocmit de lucrătorii de poliție judiciară delegați în cauză s-a consemnat substituirea totală a cantității de 64,22 grame heroină cu altă substanță de culoare maronie, respectiv cafea instant tip 3 în 1, marca J., aflată în comerț.

S-a mai reținut că, în cursul lunii aprilie 2013, colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod a aflat de la colaboratorul acoperit "M.F." - nume de cod că inculpata S.T. urma să se deplaseze în Turcia și să transporte o cantitate de heroină pentru a o vinde în România. La sfârșitul lunii aprilie 2013, a avut loc o întâlnire în cadrul căreia colaboratorul "M.F." - nume de cod i-a făcut cunoștință colaboratorului acoperit "O.M." - nume de cod cu inculpata S.T., care a făcut propunerea ca acesta din urmă să fie cel care urma să primească pachetul cu heroină pe care urma să-l trimită din Turcia. Astfel, potrivit înțelegerii, după ce inculpata achiziționa heroina de a furnizorii din Turcia, trebuia să o plaseze într-un colet cu alte lucruri, pe care să-l predea la un autocarul ce efectua o cursă pe ruta Turcia -România, iar la destinație, colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod trebuia să ridice coletul și să-l transmită a doua zi inculpatei.

Înainte de a pleca în Turcia, inculpata i-a întrebat pe colaboratori dacă știu pe cineva care ar dori să cumpere heroina adusă și, eventual, dacă ar putea să-i dea o sumă de bani în avans. Colaboratorul "M.F." - nume de cod i-a spus inculpatei că știe o persoană care ar dori să cumpere droguri, iar a doua zi a pus-o în legătură cu investigatorul acoperit "P.A." - nume de cod; acesta i-a spus inculpatei că nu poate să-i dea bani în avans dat fiind faptul că se cunoșteau de puțin timp, dar că este de acord să cumpere heroina în momentul aducerii în România.

La data de 26 aprilie 2013, inculpata a plecat în Turcia cu un autocar al firmei "V.", precizând că va plasa coletul cu droguri la un autocar al firmei de transport "S.", care urma să sosească în București în data de 30 aprilie 2013. Potrivit înțelegerii prealabile, după ce se ridica coletul cu droguri de la autocar de către colaboratorul "O.M." - nume de cod, urma ca inculpata să aștepte până a doua zi, 1 mai 2013, pentru a intra în posesia lui. La data de 30 aprilie 2013, colaboratorul "M.F." - nume de cod l-a anunțat pe colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod despre faptul că inculpata S.T. îi comunicase că pachetul cu heroină fusese adus în România și că ar trebui să meargă la autogara firmei "S." pentru a-l ridica.

Colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod s-a deplasat împreună cu doi lucrători de poliție la sediul autogării aparținând firmei "S.", dar nu a putut să ridice pachetul întrucât nu a putut să-l descrie; ca urmare, l-a sunat pe colaboratorul "M.F." - nume de cod, care, după ce a luat legătura cu inculpata S.T., i-a spus că este o geantă care conține haine și lenjerie. După ce a arătat aceste lucruri lucrătorilor de la autogara, colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod a ridicat geanta. Potrivit înțelegerii, a doua zi, 1 mai 2013, s-a întâlnit la o cofetărie de lângă Hotelul "V.", aflată pe șos. C., sector 1 cu inculpata și cu colaboratorul "M.F." - nume de cod. În ziua de referință, colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod a sosit la locația sus-menționată în jurul orelor 11:30, apoi a sosit și investigatorul acoperit "P.A." - nume de cod, iar după aproximativ o oră a venit și inculpata S.T.

însoțită de colaboratorul "M.F." - nume de cod. Geanta în care se afla pachetul cu heroină i-a fost predată imediat inculpatei, iar după mai multe discuții, cei prezenți au decis să plece la locuința inculpatei din localitatea Titu, jud. Dâmbovița, pentru a fi probată heroina de către investigatorul acoperit "P.A." - nume de cod. După sosirea unui taxi, comandat în prealabil, geanta în care se afla pachetul cu heroină a fost introdusă în portbagajul autoturismului, moment în care au intervenit lucrătorii de poliție judiciară delegați în cauză. Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut că acesta evidențiază atât latura obiectivă a infracțiunii de trafic internațional de droguri, în modalitatea normativă a introducerii în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 37 lit. a) C. pen., cât și cea a infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., constând în preluarea cantității de heroina (substituită conform ordonanței de livrare supravegheată din 30 aprilie 2013), în vederea vânzării către investigatorul acoperit "P.A." - nume de cod, dar și existența vinovăției inculpatei, sub forma intenției, din materialitatea acțiunilor întreprinse rezultând că inculpata și-a dat seama că a realizat fără drept traficul internațional și intern de stupefiante, prevăzând că prin faptele sale a pus în pericol sănătatea publică, rezultat pe care, de altfel, l-a urmărit sau, cel puțin, a acceptat producerea lui.

Tribunalul a reținut că cele două infracțiuni au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare de 9 ani stabilit în urma suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatei S.T. prin Sentința penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului București secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatei, prima instanță a avut în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor comise, ce decurge nu numai din natura lor, dar și din maniera concretă în care a acționat inculpata, din cantitatea însemnată de drog ce a format obiectul traficului și totodată periculozitatea deosebită prezentată de către inculpată, ușurința cu care aceasta a intrat în sfera infracționalității, persistența sa în comiterea unor astfel de fapte penale, activitatea de trafic devenind o modalitate de viață și de câștig, ignorând cu desăvârșire consecințele nefaste ale acțiunilor sale asupra sănătății și chiar vieții altor persoane.

Tribunalul a subliniat și împrejurarea că cele două infracțiuni au fost săvârșite la mai puțin 5 luni de la momentul la care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic internațional de droguri de mare risc. Împotriva sentinței penale, în termen legal, a declarat apel inculpata S.T., invocând greșita individualizare judiciară a pedepselor ce i-au fost aplicate. Prin Decizia penală nr. 215/A din 13 august 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpată.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că, făcând o evaluare judicioasă și obiectivă a întregului probatoriu al cauzei, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă judecății căreia i-a dat o justă încadrare juridică. În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate în fond, instanța de apel a constatat că acestea au fost în mod just individualizate prin raportare la limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.

(de la 10 ani la 16 ani și 8 luni în cazul infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni în cazul infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000) și având în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., reținându-se că sancțiunile reflectă în mod adecvat gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei S.T., rezultând din modul organizat de acțiune al acesteia - atragerea altor persoane în săvârșirea de infracțiuni - și cantitatea importantă de droguri traficată (64,22 grame de heroină pot da naștere la peste 500 de doze), dar și din valorile cărora li se aduce atingere prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri - viața și sănătatea populației, dar și elementele ce caracterizează persoana inculpatei -starea de recidivă specială în care s-a aflat la momentul săvârșirii faptei - prima condamnare fiind determinată tot de săvârșirea infracțiunii de introducere în România, din Turcia, a cantității de 148,33 grame heroină, răstimpul scurt dintre momentul punerii sale în libertate în urma suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală,

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (11 decembrie 2012) și data faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, dar și împrejurarea că în dosarul anterior menționat, inculpata a fost arestată preventiv aproximativ 12 luni, fără ca acest aspect să ducă la o modificare a comportamentului său. Ca urmare, s-a apreciat că toate aceste elemente justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum superior minimului legal în cazul ambelor infracțiuni, prima instanță stabilind în mod judicios pedepsele de 11 ani închisoare și, respectiv, 8 ani închisoare pentru infracțiunile deduse judecății, o reducere a pedepselor aplicate fiind lipsită de temei.

Deopotrivă, s-a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect că în favoarea inculpatei nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, în speță neputându-se vorbi nici de o conduită anterioară bună a inculpatei, nici de stăruința acesteia în vederea înlăturării rezultantului infracțiunii, în timp ce recunoașterea săvârșirii infracțiunilor a fost deja valorificată în condițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.

A mai reținut instanța de apel că în mod corect s-a procedat la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dispunându-se ca această pedeapsă să fie executată alăturat de fiecare din cele două pedepse stabilite în cauză, măsura menționată reprezentând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 83 C. pen. rap. la art. 86 4 C. pen. Totodată, s-a apreciat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a disp. art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

cu privire la pedepsele rezultante stabilite în urma revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate anterior inculpatei prin Sentința penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală. În consecință, reținând că și la alegerea pedepselor complementare și accesorii prima instanță a ținut cont de jurisprudența internă și internațională, că deducerea prevenției este conformă cu perioadele în care inculpata a fost privată de libertate în ambele dosare în care a fost cercetată și că s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000, instanța de prim control judiciar a respins apelul inculpatei ca nefundat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata S.T., fără a motiva în scris calea de atac, în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. În condițiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen., prin încheierea din 24 septembrie 2013, termenul fixat în cauză pentru judecarea recursului, 21 ianuarie 2014, a fost preschimbat la data de 22 octombrie 2013. La termenul de dezbateri din 22 octombrie 2013, subsecvent consultării inculpatei, apărătorul desemnat să-i acorde asistență juridică a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate inculpatei sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii în favoarea acesteia a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., în raport de conduita procesuală corectă adoptată pe parcursul procesului penal, constând în recunoașterea săvârșirii faptei și colaborarea cu organele de urmărire penală.

Examinând recursul declarat de inculpata S.T. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Prioritar, se constată că în raport de data pronunțării deciziei atacate, 13 august 2013, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Totodată, se constată că inculpata nu a motivat recursul în termenul prev. de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen., așa încât, potrivit art. 385 10 alin. (2 1 ) cu referire la art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte nu va putea avea în vedere decât cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.

Cazul de casare invocat de inculpată se încadrează însă în această categorie, fiind vorba despre art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. în sfera căruia s-a invocat netemeinicia pedepselor ce au fost aplicate inculpatei, considerate prea mari în raport cu atitudinea procesuală sinceră și cooperantă a acesteia care, în opinia apărării, trebuia reținută ca și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen. și valorificată prin reducerea corespunzătoare a pedepselor. Raportat la cazul de casare invocat, se constată că Legea nr. 2/2013 a impus restricții severe în ceea ce privește posibilitatea atacării pe calea recursului a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și instanța de apel, limitând totodată posibilitatea instanței de recurs de a examina cauza sub aspectul situației de fapt și a chestiunilor de apreciere, așa încât caracterul devolutiv al recursului vizează doar chestiunile de drept.

Or, reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia sunt chestiuni de apreciere, fiind atributul exclusiv al instanței de fond și al instanței de apel. Acestea nu se încadrează în categoria aspectelor de drept, ci implică aprecierea asupra mai multor circumstanțe, operațiune care, chiar dacă se efectuează pe baza unor criterii legale, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen. și nu poate fi supusă examenului instanței de recurs. Drept urmare, deși cazul de casare invocat de inculpată poate fi avut în vedere de către instanța de recurs, critica formulată nu se circumscrie acestui caz și Înalta Curte nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepselor.

Din oficiu, analizând critica în mod strict, prin raportare la cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., se constată că pedepsele aplicate inculpatei au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor legale, în limitele prevăzute de normele de incriminare, reduse corespunzător conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., dar și cu respectarea disp. art. 86 4 C. pen. în raport de faptul săvârșirii celor două infracțiuni în interiorul termenului de încercare de 9 ani stabilit în urma suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatei S.T. prin Sentința penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, respectiv a tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

Față de cele reținute și neidentificând niciuna din situațiile încadrate în celelalte cazuri ce pot fi avute în vedere din oficiu, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.T. Împotriva Deciziei penale nr. 215 din 13 august 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei prevenția aferentă condamnării dispuse prin Sentința penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, de la 23 decembrie 2011 la 11 decembrie 2012, precum și timpul reținerii și arestării preventive din prezenta cauză de la 1 mai 2013 la 22 octombrie 2013. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL