ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3217/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3217/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

penal de față:

Prin Sentința penală nr. 554/F din 2 iulie

2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală s-au dispus

următoarele:

În temeiul disp. art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata S.T.,

la o pedeapsă de 11 ani închisoare.

În baza art. 864

alin. (1) C. pen. s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere

a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 595

din 28 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, care a fost alăturată pedepsei stabilită în cauză,

inculpata urmând să execute o pedeapsă de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. coroborat cu art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost

aplicată inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5

ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata la o

pedeapsă de 8 ani închisoare.

În conformitate cu

disp. art. 864 alin. (1) C. pen. s-a dispus revocarea suspendării executării

sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin

Sentința penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I

penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, care a fost alăturată

pedepsei stabilită în cauză, inculpata urmând să execute o pedeapsă de 12 ani

închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. coroborat cu art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost

aplicată inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4

ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art.

33 alin. (1) lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen. au fost

contopite cele două pedepse aplicate inculpatei S.T. în cauză, astfel cum au

rezultat în urma aplicării art. 864 alin. (1) C. pen., urmând ca inculpata să

execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și alăturat pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei

cu închisoarea.

În baza art. 71 C.

pen. a fost interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării

pedepsei închisorii.

Conform art. 350 C.

proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88

C. pen. a fost computată din durata pedepsei închisorii prevenția aferentă

condamnării dispuse prin Sentința penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a

Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală

nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, de la 23 decembrie 2011 la 11 decembrie 2012, precum și durata

reținerii și arestării preventive din prezenta cauză de la 1 mai 2013 la zi.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității totale nete de

58,72 grame heroină, cofeină și griseofulvin, rămasă după efectuarea raportului

de constatare tehnico-științifică din 8 mai 2013, urmând ca, potrivit disp.

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, să se procedeze la distrugerea

drogurilor, cu păstrarea contraprobelor (cantitatea de 5, 13 grame/ D.U.P.).

În temeiul disp. art.

191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat, în cuantum de 2.500 lei, din care 2.000 lei reprezentând

cheltuieli ocazionate de desfășurarea urmăririi penale.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. 117/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatei S.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C.

pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în sarcina acesteia că,

la data de 30 aprilie 2013, a introdus din Turcia în România, la bordul unui

autocar aparținând firmei de transport "S.", o geantă de voiaj ce

conținea cantitatea de 64,22 grame heroină, drog de mare risc, în amestec cu G.

și C. pe care a ridicat-o colaboratorul acoperit "O.M." - nume de

cod, de la sediul Autogării firmei "S.", conform unei înțelegeri

prealabile, iar la data de 1 mai 2013 a fost depistată în timp ce a preluat aceeași

cantitate de heroină substituită conform ordonanței de livrare supravegheată

din 30 aprilie 2013, de la colaboratorul acoperit "O.M." - nume de

cod, pentru a fi vândută mai departe investigatorului acoperit "P.A."

- nume de cod, după ce anterior mai fusese condamnată prin Sentința penală nr.

595 din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, la 4 ani închisoare

cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de

încercare de 9 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000.

S-a mai arătat că la termenul din data de 25

iunie 2013 inculpata S.T. a solicitat ca judecata să se realizeze în

conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., cerere admisă

de instanță.

În consecință, procedând la analiza

probatoriului administrat în faza de urmărire penală, prima instanță a reținut

că, la data de 2 aprilie 2013, prin adresa Inspectoratului General al Poliției

Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog

nr. 693.514/2013 a fost sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism cu privire la denunțul formulat de numitul C.N.,

cercetat pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de dare de mită și

instigare la infracțiunea de uz de fals, sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de trafic ilicit de droguri de mare risc de către inculpata S.T., arătându-se

că aceasta urma să se deplaseze în Turcia pentru a transporta o cantitate de

heroină cu autocarul în România, în vederea distribuirii pe raza mun.

București.

Prin ordonanța nr. 117/D/P/2013 din data de 4

aprilie 2013 s-a dispus delegarea lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a

Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog pentru efectuarea unor

activități procedurale în cauză, iar prin ordonanța din 9 aprilie 2013 s-a

dispus autorizarea în cauză a investigatorului sub acoperire cu numele de cod

"R.S." și a colaboratorului acestuia "O.M.", care să

desfășoare activități procedurale, respectiv procurarea unei cantități de

aproximativ un kilogram heroină de la membrii rețelei de narcotraficanți din

care face parte inculpata S.T..

Întrucât din investigațiile efectuate de

lucrătorii de poliție a rezultat că inculpata S.T. împrumutase o însemnată sumă

de bani de la o persoană neidentificată, sumă pe care urma să o utilizeze

pentru achiziționarea unei cantități importante de heroină din Turcia,

drogurile fiind ulterior transportate în România, pe raza mun. București, prin

încheierea Tribunalului București nr. 397/A1/12 aprilie 2013 s-a dispus

autorizarea interceptării, înregistrării și localizării convorbirilor

telefonice și a comunicărilor tip SMS și MMS efectuate de la postul telefonic

nr. 0769.516.951 utilizat de inculpată, precum și a convorbirilor audio-video

în mediul ambiental efectuate de membrii rețelei de narcotraficanți din care

făcea parte aceasta, pe o durată de 30 zile, de la data de 12 aprilie 2013 până

la data de 11 mai 2013.

Urmare punerii în aplicare a autorizației din

12 aprilie 2013 a rezultat că inculpata S.T. i-a comunicat colaboratorului

"M.F." - nume de cod, faptul că urma să se deplaseze în Turcia pentru

a procura o cantitate importantă de heroina, pe care urma să o trimită apoi în

țară prin colet, la rubrica expeditor urmând a fi indicat un nume fictiv, iar

la rubrica destinatar o persoană de sex feminin; transportul urma a fi realizat

prin intermediul unui autocar ce efectua curse regulate pe relația Turcia -

România.

În ziua de 30 aprilie 2013, colaboratorul

acoperit "M.F." - nume de cod a fost contactat de inculpată care l-a

anunțat că autocarul la bordul căruia se afla pachetul cu heroină expediat din

Turcia a sosit la autogara firmei de transport internațional S., sens în care

trebuia să-i comunice destinatarei pachetului să se deplaseze la sediul

autogării pentru ridicarea acestuia, urmând ca predarea către inculpată să se

efectueze în cursul datei de 1 mai 2013, într-o locație neprecizată, posibil la

domiciliul său.

Organele de poliție s-au deplasat la data de

30 aprilie 2013, la sediul autogării firmei de transport internațional S., au

preluat pachetul cu heroină aflat într-o geantă de voiaj, marca A., de culoare

gri, disimulat printre hainele depozitate în aceasta. După cântărirea

pachetului s-a constatat că acesta are aproximativ 70 grame, iar după

expertizare, prin adresa din 30 aprilie 2013 a Inspectoratului General al

Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor s-a

comunicat că proba înaintată, constând într-o punguță din material plastic

transparent cu substanță pulverulentă de culoare maro, era constituită din

cantitatea de 64,22 grame heroină, în amestec cu griseofulvin și cofeină, prima

din aceste substanțe fiind drog de mare risc conform Tabelului Anexă nr. I la

Legea nr. 143/2000, aspect confirmat și de raportul de constatare

tehnico-științifică din 8 mai 2013.

Prin ordonanța nr. 39/A/30 aprilie 2013 s-a

dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate, cu substituirea

totală a drogurilor de mare risc, respectiv a cantității de aproximativ 70

grame heroină, pe teritoriul României, cu ocazia transportului acesteia de

către colaboratorii acoperiți "M.F." - nume de cod și "O.M."

- nume de cod, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la data de 30 aprilie

2013, până la data de 29 mai 2013.

Prin procesul-verbal din 30 aprilie 2013

întocmit de lucrătorii de poliție judiciară delegați în cauză s-a consemnat

substituirea totală a cantității de 64,22 grame heroină cu altă substanță de

culoare maronie, respectiv cafea instant tip 3 în 1, marca J., aflată în

comerț.

S-a mai reținut că, în cursul lunii aprilie

2013, colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod a aflat de la

colaboratorul acoperit "M.F." - nume de cod că inculpata S.T. urma să

se deplaseze în Turcia și să transporte o cantitate de heroină pentru a o vinde

în România. La sfârșitul lunii aprilie 2013, a avut loc o întâlnire în cadrul

căreia colaboratorul "M.F." - nume de cod i-a făcut cunoștință

colaboratorului acoperit "O.M." - nume de cod cu inculpata S.T., care

a făcut propunerea ca acesta din urmă să fie cel care urma să primească

pachetul cu heroină pe care urma să-l trimită din Turcia. Astfel, potrivit

înțelegerii, după ce inculpata achiziționa heroina de a furnizorii din Turcia,

trebuia să o plaseze într-un colet cu alte lucruri, pe care să-l predea la un

autocarul ce efectua o cursă pe ruta Turcia -România, iar la destinație,

colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod trebuia să ridice coletul

și să-l transmită a doua zi inculpatei.

Înainte de a pleca în Turcia, inculpata i-a

întrebat pe colaboratori dacă știu pe cineva care ar dori să cumpere heroina

adusă și, eventual, dacă ar putea să-i dea o sumă de bani în avans. Colaboratorul

"M.F." - nume de cod i-a spus inculpatei că știe o persoană care ar

dori să cumpere droguri, iar a doua zi a pus-o în legătură cu investigatorul

acoperit "P.A." - nume de cod; acesta i-a spus inculpatei că nu poate

să-i dea bani în avans dat fiind faptul că se cunoșteau de puțin timp, dar că

este de acord să cumpere heroina în momentul aducerii în România.

La data de 26 aprilie 2013, inculpata a

plecat în Turcia cu un autocar al firmei "V.", precizând că va plasa

coletul cu droguri la un autocar al firmei de transport "S.", care

urma să sosească în București în data de 30 aprilie 2013. Potrivit înțelegerii

prealabile, după ce se ridica coletul cu droguri de la autocar de către

colaboratorul "O.M." - nume de cod, urma ca inculpata să aștepte până

a doua zi, 1 mai 2013, pentru a intra în posesia lui.

La data de 30 aprilie 2013, colaboratorul

"M.F." - nume de cod l-a anunțat pe colaboratorul acoperit

"O.M." - nume de cod despre faptul că inculpata S.T. îi comunicase că

pachetul cu heroină fusese adus în România și că ar trebui să meargă la

autogara firmei "S." pentru a-l ridica. Colaboratorul acoperit

"O.M." - nume de cod s-a deplasat împreună cu doi lucrători de

poliție la sediul autogării aparținând firmei "S.", dar nu a putut să

ridice pachetul întrucât nu a putut să-l descrie; ca urmare, l-a sunat pe

colaboratorul "M.F." - nume de cod, care, după ce a luat legătura cu

inculpata S.T., i-a spus că este o geantă care conține haine și lenjerie.

După ce a arătat aceste lucruri lucrătorilor

de la autogara, colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod a ridicat

geanta. Potrivit înțelegerii, a doua zi, 1 mai 2013, s-a întâlnit la o

cofetărie de lângă Hotelul "V.", aflată pe șos. C., sector 1 cu

inculpata și cu colaboratorul "M.F." - nume de cod.

În ziua de referință, colaboratorul acoperit

"O.M." - nume de cod a sosit la locația sus-menționată în jurul

orelor 11:30, apoi a sosit și investigatorul acoperit "P.A." - nume

de cod, iar după aproximativ o oră a venit și inculpata S.T. însoțită de

colaboratorul "M.F." - nume de cod.

Geanta în care se afla pachetul cu heroină

i-a fost predată imediat inculpatei, iar după mai multe discuții, cei prezenți

au decis să plece la locuința inculpatei din localitatea Titu, jud. Dâmbovița,

pentru a fi probată heroina de către investigatorul acoperit "P.A." -

nume de cod. După sosirea unui taxi, comandat în prealabil, geanta în care se

afla pachetul cu heroină a fost introdusă în portbagajul autoturismului, moment

în care au intervenit lucrătorii de poliție judiciară delegați în cauză.

Analizând probatoriul administrat în cursul

urmăririi penale, prima instanță a reținut că acesta evidențiază atât latura

obiectivă a infracțiunii de trafic internațional de droguri, în modalitatea

normativă a introducerii în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cât și

cea a infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.,

constând în preluarea cantității de heroina (substituită conform ordonanței de

livrare supravegheată din 30 aprilie 2013), în vederea vânzării către

investigatorul acoperit "P.A." - nume de cod, dar și existența

vinovăției inculpatei, sub forma intenției, din materialitatea acțiunilor

întreprinse rezultând că inculpata și-a dat seama că a realizat fără drept

traficul internațional și intern de stupefiante, prevăzând că prin faptele sale

a pus în pericol sănătatea publică, rezultat pe care, de altfel, l-a urmărit

sau, cel puțin, a acceptat producerea lui.

Tribunalul a reținut că cele două infracțiuni

au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare de 9 ani stabilit în

urma suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare ce

i-a fost aplicată inculpatei S.T. prin Sentința penală nr. 595 din 28 iunie

2012 a Tribunalului București secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

La individualizarea pedepselor ce au fost

aplicate inculpatei, prima instanță a avut în vedere gravitatea deosebită a

infracțiunilor comise, ce decurge nu numai din natura lor, dar și din maniera

concretă în care a acționat inculpata, din cantitatea însemnată de drog ce a

format obiectul traficului și totodată periculozitatea deosebită prezentată de

către inculpată, ușurința cu care aceasta a intrat în sfera infracționalității,

persistența sa în comiterea unor astfel de fapte penale, activitatea de trafic

devenind o modalitate de viață și de câștig, ignorând cu desăvârșire

consecințele nefaste ale acțiunilor sale asupra sănătății și chiar vieții altor

persoane.

Tribunalul a subliniat și împrejurarea că

cele două infracțiuni au fost săvârșite la mai puțin 5 luni de la momentul la

care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr. 595 din 28 iunie 2012

a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic internațional

de droguri de mare risc.

Împotriva sentinței penale, în termen legal,

a declarat apel inculpata S.T., invocând greșita individualizare judiciară a

pedepselor ce i-au fost aplicate.

Prin Decizia penală nr. 215/A din 13 august

2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins, ca nefundat,

apelul declarat de inculpată.

În considerentele acestei hotărâri s-a

reținut că, făcând o evaluare judicioasă și obiectivă a întregului probatoriu

al cauzei, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă

judecății căreia i-a dat o justă încadrare juridică.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor

aplicate în fond, instanța de apel a constatat că acestea au fost în mod just

individualizate prin raportare la limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (de la 10 ani la 16 ani și 8 luni în cazul infracțiunii

prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de la 6 ani și 8

luni la 13 ani și 4 luni în cazul infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000) și având în vedere criteriile stabilite de art. 72 C.

pen., reținându-se că sancțiunile reflectă în mod adecvat gradul deosebit de

ridicat de pericol social concret al infracțiunilor reținute în sarcina

inculpatei S.T., rezultând din modul organizat de acțiune al acesteia -

atragerea altor persoane în săvârșirea de infracțiuni - și cantitatea

importantă de droguri traficată (64,22 grame de heroină pot da naștere la peste

500 de doze), dar și din valorile cărora li se aduce atingere prin săvârșirea

infracțiunilor de trafic de droguri - viața și sănătatea populației, dar și

elementele ce caracterizează persoana inculpatei -starea de recidivă specială

în care s-a aflat la momentul săvârșirii faptei - prima condamnare fiind

determinată tot de săvârșirea infracțiunii de introducere în România, din

Turcia, a cantității de 148,33 grame heroină, răstimpul scurt dintre momentul

punerii sale în libertate în urma suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 595

din 28 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală (11 decembrie 2012) și data faptelor ce fac obiectul

prezentului dosar, dar și împrejurarea că în dosarul anterior menționat,

inculpata a fost arestată preventiv aproximativ 12 luni, fără ca acest aspect

să ducă la o modificare a comportamentului său.

Ca urmare, s-a apreciat că toate aceste

elemente justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum superior minimului

legal în cazul ambelor infracțiuni, prima instanță stabilind în mod judicios

pedepsele de 11 ani închisoare și, respectiv, 8 ani închisoare pentru

infracțiunile deduse judecății, o reducere a pedepselor aplicate fiind lipsită

de temei.

Deopotrivă, s-a apreciat că prima instanță a

reținut în mod corect că în favoarea inculpatei nu pot fi reținute circumstanțe

atenuante, în speță neputându-se vorbi nici de o conduită anterioară bună a

inculpatei, nici de stăruința acesteia în vederea înlăturării rezultantului

infracțiunii, în timp ce recunoașterea săvârșirii infracțiunilor a fost deja

valorificată în condițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

A mai reținut instanța de apel că în mod

corect s-a procedat la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentința

penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală,

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, dispunându-se ca această pedeapsă

să fie executată alăturat de fiecare din cele două pedepse stabilite în cauză,

măsura menționată reprezentând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 83 C.

pen. rap. la art. 86

4

C. pen.

Totodată, s-a apreciat că prima instanță a

făcut o corectă aplicare a disp. art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen. cu privire la pedepsele rezultante stabilite în urma revocării suspendării

sub supraveghere a pedepsei aplicate anterior inculpatei prin Sentința penală

nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală.

În consecință, reținând că și la alegerea

pedepselor complementare și accesorii prima instanță a ținut cont de

jurisprudența internă și internațională, că deducerea prevenției este conformă

cu perioadele în care inculpata a fost privată de libertate în ambele dosare în

care a fost cercetată și că s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.

17 din Legea nr. 143/2000, instanța de prim control judiciar a respins apelul

inculpatei ca nefundat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs inculpata S.T., fără a motiva în scris calea de atac, în

termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

În condițiile art. 291 alin. (3) C. proc.

pen., prin încheierea din 24 septembrie 2013, termenul fixat în cauză pentru

judecarea recursului, 21 ianuarie 2014, a fost preschimbat la data de 22

octombrie 2013.

La termenul de dezbateri din 22 octombrie

2013, subsecvent consultării inculpatei, apărătorul desemnat să-i acorde

asistență juridică a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate inculpatei

sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii în favoarea

acesteia a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., în raport

de conduita procesuală corectă adoptată pe parcursul procesului penal, constând

în recunoașterea săvârșirii faptei și colaborarea cu organele de urmărire

penală.

Examinând recursul declarat de inculpata S.T.

prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum

au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este

nefondat pentru următoarele considerente:

Prioritar,

se constată că în raport de data pronunțării deciziei atacate, 13 august 2013,

în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totodată, se constată că inculpata nu a

motivat recursul în termenul prev. de art. 385

10

alin. (2) C. proc.

pen., așa încât, potrivit art. 385

10

alin. (2

1

) cu

referire la art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte nu va putea avea în

vedere decât cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.

Cazul de casare invocat de inculpată se

încadrează însă în această categorie, fiind vorba despre art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. în sfera căruia s-a invocat netemeinicia pedepselor ce au

fost aplicate inculpatei, considerate prea mari în raport cu atitudinea

procesuală sinceră și cooperantă a acesteia care, în opinia apărării, trebuia

reținută ca și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen. și

valorificată prin reducerea corespunzătoare a pedepselor.

Raportat la cazul de casare invocat, se

constată că Legea nr. 2/2013 a impus restricții severe în ceea ce privește

posibilitatea atacării pe calea recursului a hotărârilor pronunțate de instanța

de fond și instanța de apel, limitând totodată posibilitatea instanței de

recurs de a examina cauza sub aspectul situației de fapt și a chestiunilor de

apreciere, așa încât caracterul devolutiv al recursului vizează doar

chestiunile de drept.

Or, reținerea circumstanțelor atenuante

judiciare, individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia sunt

chestiuni de apreciere, fiind atributul exclusiv al instanței de fond și al

instanței de apel. Acestea nu se încadrează în categoria aspectelor de drept,

ci implică aprecierea asupra mai multor circumstanțe, operațiune care, chiar

dacă se efectuează pe baza unor criterii legale, nu se încadrează în niciunul

dintre cazurile de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen. și nu

poate fi supusă examenului instanței de recurs.

Drept

urmare, deși cazul de casare invocat de inculpată poate fi avut în vedere de

către instanța de recurs, critica formulată nu se circumscrie acestui caz și

Înalta Curte nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepselor.

Din oficiu, analizând critica în mod strict,

prin raportare la cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen.,

se constată că pedepsele aplicate inculpatei au fost stabilite cu respectarea

dispozițiilor legale, în limitele prevăzute de normele de incriminare, reduse

corespunzător conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., dar și cu

respectarea disp. art. 86

4

C. pen. în raport de faptul săvârșirii

celor două infracțiuni în interiorul termenului de încercare de 9 ani stabilit

în urma suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare

ce i-a fost aplicată inculpatei S.T. prin Sentința penală nr. 595 din 28 iunie

2012 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, respectiv a tratamentului sancționator al concursului de

infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

Față de cele reținute și neidentificând

niciuna din situațiile încadrate în celelalte cazuri ce pot fi avute în vedere

din oficiu, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va

obliga recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.T.

Împotriva Deciziei penale nr. 215 din 13

august 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei

prevenția aferentă condamnării dispuse prin Sentința penală nr. 595 din 28

iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, de la 23 decembrie 2011 la 11 decembrie 2012, precum

și timpul reținerii și arestării preventive din prezenta cauză de la 1 mai 2013

la 22 octombrie 2013.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de

400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22

octombrie 2013.

Procesat

de GGC - CL