ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 748/2014

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1 din 6 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 5159/90/2007 s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în ce privește pe inculpatul I.D., din infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.D., la 5 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 25 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 25 raportat la art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 25 raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare.

În baza art. 208, 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare.

În baza art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul I.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 57 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție.

S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 9 iulie 2007 - 14 iunie 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen., respectiv obligația de a nu părăsi țara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. și art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie luată asupra bunurilor imobile ale inculpatului, respectiv apartamentul din R.V., județul Vâlcea, terenurile în suprafață de 1500 mp, 900 mp și 600 mp, precum și casa de locuit în suprafață de 839,25 mp, toate situate în orașul H., județul Vâlcea.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul J.I., la 4 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul J.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 57 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție.

S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 9 iulie 2007 - 14 iunie 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen., respectiv obligația de a nu părăsi țara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. și art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie luată asupra bunurilor imobile ale inculpatului, respectiv apartamentul din R.V., județul Vâlcea.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.C., la 4 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul L.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În baza art. 57 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție.

S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 12 iulie 2007 - 22 martie 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen., respectiv obligația de a nu părăsi țara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. și art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie luată asupra bunurilor imobile ale inculpatului, respectiv un teren de 5.700 mp și o casă de locuit în suprafață utilă de 279 mp, situată în B.G., județul Vâlcea.

În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.D., la 4 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În baza art. 57 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție.

S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 12 iulie 2007 - 22 martie 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen., respectiv obligația de a nu părăsi țara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. și art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie luată asupra bunurilor imobile ale inculpatului, respectiv apartamentul situat în R.V., județul Vâlcea.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.C., , la 3 ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.

În baza art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul F.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Aplică art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 9 iulie 2007 - 18 ianuarie 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen., respectiv obligația de a nu părăsi țara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. și art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie luată asupra bunurilor imobile ale inculpatului, respectiv apartamentul situat în R.V., județul Vâlcea.

În baza art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.C.G., , la 3 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 9 iulie 2007 - 18 ianuarie 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen., respectiv obligația de a nu părăsi țara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.V., la 2 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. compută perioada arestării preventive cuprinsă între 9 iulie 2007 - 5 decembrie 2008 și 11 martie 2009 - 21 decembrie 2009.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen., respectiv obligația de a nu părăsi țara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false.

În baza art. 14 C. proc. pen., au fost obligați inculpații în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.A. SRL la 631.919.160 RON către A.N.A.F.

Au fost obligați inculpații I.D. la plata sumei de 11.800 RON și L.C. la plata sumei de 4.187 RON, reprezentând onorariul rămas neachitat către doamna expert D.C.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

1) În cursul anului 2002, partea vătămată V.O.V. a înființat SC "B." S.R.L, cu sediul social în comuna T., județul Vâlcea, societate care avea ca obiect de activitate, în principal, activitatea de transporturi, și care era administrată de victimă. Activitatea în cadrul firmei a debutat foarte bine în anul 2002 și s-a dezvoltat în condiții optime în cursul anilor 2003 - 2004, când s-a obținut profit, având în vedere, pe de o parte, că tot timpul societatea dispunea de trei autovehicule de capacitate mare, iar pe de altă parte, avea contracte de transport cu F.N.C.B. și SC "C." SA R.V.

În cursul lunii iunie 2003, la solicitarea părții vătămate, tatăl acesteia, V.V., urma să plece într-o cursă spre municipiul Brăila, pentru a achiziționa furaje pentru F.N.C.B. și a profitat de acest lucru în scopul de a cumpăra un cap tractor din municipiul Galați, la prețul de 156 milioane ROL.

Pentru realizarea acestui scop, avea pregătită o fila cec completată în partea ei dreaptă, inclusiv la rubrica prevăzută pentru suma de bani care constituia plata autovehiculului ce urma a fi achiziționat. La un moment dat, a observat că a dispărut fila cec, motiv din pricina căruia cursa spre Brăila nu s-a mai efectuat.

După câteva zile, a fost încunoștințat de conducerea B.C.R. H. că a fost introdus în circuitul bancar un cec, din cuprinsul căruia rezulta că are de plătit suma de 156 milioane ROL, în condițiile în care în bancă avea o provizie insuficientă, de doar 18 milioane ROL; cecul trebuia plătit imediat, altfel intra în incidența bancară și risca să fie cercetat penal.

După ce a constatat că persoane rău intenționate i-au sustras fila cec, în cuprinsul căreia era consemnată o valoare de 156 milioane ROL și apoi au introdus-o în circuitul bancar, V.O.V. a apelat inițial la organele de poliție din R.V., pentru soluționarea acestei probleme însă, constatând că un anumit polițist manifestă inerție în abordarea cazului, a revenit în orașul H., pentru a căuta alte soluții.

În prima fază, a împrumutat de la o persoană fizică suma de 150 milioane ROL, cu o dobândă exorbitantă, respectiv de 30% pe lună, apoi a depus această sumă în bancă, pentru a constitui provizia necesară plății cecului. În cursul lunii august 2003, în scopul achitării împrumutului obținut în condițiile descrise anterior, V.O.V. a apelat la inculpatul I.D., de la care a obținut un împrumut de 3800 dolari SUA, cu o dobândă lunară de 22%.

În cursul lunilor septembrie și octombrie 2003, a restituit suma totală de 2200 dolari SUA, însă în luna decembrie a aceluiași an a împrumutat, în aceleași condiții, de la inculpat suma de 4000 dolari SUA, în ideea de a cumpăra un autovehicul pentru dezvoltarea activității de transport desfășurate în cadrul firmei. Până în acest moment, I.D. nu i-a impus lui V.O.V. să garanteze împrumuturile cu bunuri mobile sau imobile și nici să încheie vreo chitanță care să statueze această stare de lucruri.

În data de 14 ianuarie 2004, inculpatul I.D. l-a convocat pe V.O.V. și l-a determinat să redacteze un înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță", din cuprinsul căruia a rezultat că victima ar fi luat cu titlu de împrumut suma de 17000 dolari SUA de la inculpat, pe o perioadă de un an, pe care s-a obligat să o restituie în rate lunare, compuse din suma de 2500 dolari SUA fiecare. În chitanță se menționează că împrumutul este garantat cu apartamentul din orașul H. și cu mașinile personale aparținând victimei. Ratele lunare ce trebuiau restituite în decursul unui an sunt de 2.500 dolari SUA fiecare, ceea ce înseamnă că V.O.V. ar fi trebuit să restituie 30.000 dolari SUA, în loc de 17 000 dolari SUA De fapt, s-a constatat că suma menționată în chitanță cuprindea atât împrumutul propriu zis cât și dobânzile trecute și viitoare calculate de inculpat.

În luna următoare, I.D. l-a determinat pe V.O.V. să încheie un contract de ipotecă în formă autentică pentru împrumutul obținut de la inculpat în luna decembrie 2003, în cuantum de 4.000 dolari SUA, astfel că în data de 11 februarie 2004, prin încheierea cu nr. 388 a notarului public S.V.Z., se autentifica un contract de împrumut cu garanție imobiliară, din cuprinsul căruia a rezultat ca F.C. i-ar fi împrumutat pe V.O.V. și pe soția acestuia, V.F., cu suma de 4.000 dolari SUA, ce trebuia restituită până în data de 10 noiembrie 2004. Împrumutul a fost garantat prin constituirea dreptului de ipotecă asupra apartamentului situat în H., aparținând debitorilor garanți. De fapt, împrumutul a fost acordat de I.D., însă a apelat la omul său de încredere F.C. pentru a participa la încheierea contractului menționat, în scopul de a nu se putea demonstra mai târziu activitatea susținută de cămătărie ce o desfășura.

Cu toate că, în perioada mai - octombrie 2004, partea vătămată V.O.V. a restituit, direct sau indirect, prin intermediari sau acte contabile, diferite sume de bani în RON și valută inculpatului I.D., a fost supusă unor amenințări nemijlocite sau prin intermediul celor două înscrisuri să plătească în continuare inculpatului sau să remită acestuia autovehicule din cadrul SC "B." SRL, până când societatea a ajuns în incapacitate de a mai funcționa.

Astfel, au fost puse în operă acțiuni concertate derulate chiar prin intermediul justiției, de natură să se obțină un profit maxim de la partea vătămată. De exemplu, în data de 23 august 2004, I.D. împreună cu F.C., D.V., T.F. și V.M.F. au confiscat de la martorul R.G., ce avea calitatea de conducător auto la SC "B." SRL, camionul cu numărul de înmatriculare X și cantitatea de 250 l motorină existentă în rezervor, în condițiile în care autovehiculul era pregătit în scopul de a se efectua o deplasare importantă pentru interesele firmei. În aceste circumstanțe, inculpatul I.D. i-a impus lui V.O.V. să completeze factura fiscală seria VLVED nr. Z1 din 23 august 2004, prin intermediul căreia SC "B." SRL înstrăina către SC "A.A." SRL autoutilitara R. înmatriculată sub nr. X, autotractorul R. TIR cu nr. X1, precum și semiremorca X2, valoarea totală menționată în factură fiind de 392.900.000 ROL.

Totodată, I.D. i-a luat prin constrângere un chitanțier cu 12 chitanțe, în alb, seria VLALC de la nr. Z2 la nr. Z3, ce nu i-au fost restituite până în prezent, pentru recuperarea cărora victima a făcut o adresă către SC "A.A." SRL, în data de 19 iulie 2005. Instanța de fond a constatat că, de fapt, I.D. i-a impus părții vătămate să întocmească această factură cu titlu de garanție pentru restituirea ratelor lunare, iar în ipoteza în care plătea la scadență ceea ce pretindea el, urma să anuleze factura și să fie emisă de către victimă o nouă factură.

Așa s-a întâmplat că factura menționată anterior a fost anulată, însă acțiunile de amenințare care vizau integritatea sănătății sale au devenit tot mai dese și mai virulente, așa încât în luna următoare, și anume septembrie 2004, a luat hotărârea de a-i plăti lui I.D. toată suma pretinsă de el, în așa fel încât să stingă litigiul și să scape de amenințările care îi induceau un stres și o stare de teamă continuă, atât lui cât și membrilor familiei sale, respectiv soției și părinților.

I.D. și membrii grupării sale îl urmăreau și îl căutau tot timpul, atât în mod nemijlocit, cât și prin telefon, și îi cereau tot timpul bani, dovedind exces de zel sub acest aspect inculpatul F.C. Aceste aspecte au rezultat atât din declarațiile victimei și ale martorilor, dar mai ales din interceptările convorbirilor telefonice consemnate în anexele 14/2, 5/4, 11/4, 2/5, 3/5, 7/5, 1/6, 2/6.

Prima instanță a constatat că edificatoare sub aspectul exercitării acțiunilor de constrângere psihică în cadrul unui sistem coordonat este convorbirea telefonică consemnată în anexa 11/4 din data de 29 martie 2005 începând cu orele 19.53, când, după ce F.C. l-a găsit pe V.O.V., discuția a fost continuată de victimă și I.D. În cadrul acestei discuții, după ce i-a cerut să îi transfere proprietatea asupra apartamentului său să-i remită suma de 10.000 euro, și nu 4.000 euro cât prevedea contractul, I.D. l-a amenințat virulent pe V.O.V. că îl desființează, că îi rupe picioarele, că îl trimite la urgență, că intră peste el în casă și îi dă foc.

Instanța a apreciat că asemenea amenințări, rostite de un lider de necontestat al lumii interlope, sunt de natură să producă o stare de teamă continuă, chiar și unei persoane mult mai puternice sau cu o poziție socială superioară. Inculpatul deja ajunsese la un nivel atât de mare, încât un oponent solitar trebuia să se gândească de două ori înainte de a-l contrazice.

Din cauza acestor motive, în data de 26 septembrie 2004 V.O.V. a emis factura cu seria VLVED cu nr. Z1 prin care a înstrăinat autotractorul Român TIR X1 și semiremorca X2 de la SC "B." SRL către SC "A.A." S.R.L, fără ca plata să fi fost efectuată, valoarea acestora fiind de 216.000.470 ROL.

De asemenea, a reținut prima instanță, în data de 26 octombrie 2004, datorită presiunilor și amenințărilor exercitate de I.D. și a membrilor grupării sale, a emis și factura cu seria VLVED nr. Z4, prin care SC "B." SRL înstrăina către SC "A.A." SRL, fără efectuarea plății, autoutilitara Român cu nr. X. Cât privește această factură, I.D. i-a impus să consemneze în cuprinsul ei o valoare de sub 50 milioane ROL, în așa fel încât să poată dovedi că plata acesteia s-a efectuat cu numerar.

Totodată, prima instanță a constatat că I.D. i-a promis că va stinge toate datoriile ce pretindea că le mai are de recuperat de la el, având ca bază de calcul valoarea din factura anulată, ceea ce nu s-a întâmplat. Aceste lucruri au fost dovedite și prin raportul de constatare tehnico-științifică din 14 decembrie 2007, din care a rezultat că anumite chitanțe au fost încheiate înainte de data emiterii facturii la care se referă, ceea ce a pus în lumină sinceritatea declarației victimei.

Mai exact, la capitolul consacrat analizei relației comerciale dintre SC "B." SRL și SC "A.A." SRL se arată că, deși facturile aferente celor două mijloace de transport datează din 26 septembrie 2004 și 26 octombrie 2004, plata se efectuează cu numerar pe bază de chitanțe în intervalul 08 septembrie 2004 - 26 octombrie 2004, fără să se specifice sau să existe factura de avans marfă. De asemenea, caracterul ilicit al operațiunilor a rezultat și din faptul că aceste chitanțe de plată sunt emise haotic, fără a respecta cronologia. Astfel, chitanța cu nr. Z2 datează din 25 septembrie 2004 în timp ce chitanța cu nr. Z1 datează din 08 septembrie 2004. Instanța de fond a remarcat comportamentul aparent inexplicabil al patronului unei societăți de transport auto, care vinde toate autovehiculele cu care efectua transporturi în beneficiul firmei și al lui personal.

S-a punctat că suferința părții vătămate nu s-a terminat aici pentru că, după alte amenințări și plăți efectuate în beneficiul inculpatului în luna ianuarie 2005, F.C. instigat de I.D. a introdus la Judecătoria H. o acțiune pentru executarea silită asupra apartamentului, având în vedere contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 388/2004, suma pretinsă de acesta fiind de 4000 dolari SUA

S-au făcut demersurile judiciare necesare pentru vânzarea silită a apartamentului cu care s-a garantat împrumutul, prin intermediul executorului judecătoresc V.I. Conform procesului-verbal din 21 martie 2005, victima i-a plătit lui F.C., prin intermediul executorului judecătoresc, suma de 4000 dolari SUA, iar în data de 30 martie 2005 apartamentul a fost scos de sub ipotecă. A susținut victima că, pentru a obține aceasta sumă, a fost nevoită să vândă ultimul camion pe care îl mai deținea pe societate, înmatriculat sub nr. X3.

Judecătorul fondului a constatat că, așa cum rezultă și din interceptările convorbirilor telefonice, F.C. era un simplu executant al dispozițiilor date de I.D., pentru că banii acordați cu titlu de împrumut aparțineau acestui din urmă inculpat, chiar dacă cel dintâi a participat la încheierea contractului menționat. Din interceptări s-au desprins elemente clare că inculpații intenționau de fapt să-l deposedeze pe V.O.V. de apartament, și nu să recupereze suma de 4.000 de euro, ceea ce a demonstrat modul cu care inculpații își tratau victimele, efectele produse fiind mult mai dureroase decât spre exemplu o agresiune fizică.

În data de 19 iulie 2005, V.O.V. a primit o notificare de la I.D. trimisă prin executorul judecătoresc B.V., prin care inculpatul îl soma ca în termen de cinci zile să îi achite suma de 17 000 dolari SUA, conform chitanței de mână încheiate în data de 14 ianuarie 2004. Mai târziu, în data de 05 septembrie 2005, acesta a fost chemat în judecată la Judecătoria H., Dosarul nr. 2443/2005, de inculpatul I.D. care a solicitat instanței de judecată să fie obligat să îi restituie suma de 7.600 dolari SUA, cu mențiunea că până la acea dată s-au plătit 9400 dolari SUA din suma totală de 17000 dolari SUA. Așadar, chiar prin cererea de chemare în judecată, inculpatul a recunoscut că a primit de la V.O.V. 9400 dolari SUA, ceea ce a demonstrat din nou buna-credință a acestuia din urmă, manifestată în contextul audierii sale.

În procesul civil, I.D. a folosit chitanța de mână din data de 14 ianuarie 2004, care cuprinde mențiuni necorespunzătoare adevărului, anume că martorii P.V. și C.A.I. ar fi asistat la încheierea ei și ar fi semnat acea chitanță. În realitate, la întocmirea chitanței nu a fost prezent nici J.I., însă numele acestuia a fost scris de victimă la indicația lui I.D.

Așa cum a rezultat din interceptările convorbirilor telefonice, din dispoziția lui I.D., inculpatul F.C., în cursul lunii martie 2005, a procedat la contrafacerea înscrisului sub semnătură privată, redactat de V.O.V. în data de 14 ianuarie 2004, la presiunea exercitată de primul inculpat, în sensul că, pentru a acorda valoare probatorie în justiție acestui înscris, a adăugat în cuprinsul lui numele unor martori care ar fi asistat la încheierea tranzacției respective.

Prin Sentința civilă nr. 974 din 2005, Judecătoria H. a respins ca inadmisibilă cererea formulată de I.D.

Pentru suma de 9000 dolari SUA, reprezentând 260 milioane ROL împrumutată de la I.D., partea vătămată a plătit aproximativ 750 milioane ROL, motiv pentru care s-a constituit parte civilă în procesul penal și a solicitat să fie despăgubită cu suma de 400 milioane ROL.

2) În cursul anului 1994, partea vătămată V.R. a înființat SC "V." SRL, care avea ca obiect de activitate, în principal, construcții civile și de drumuri, iar în secundar o paletă largă de activități, inclusiv operațiuni comerciale.

În cadrul firmei menționate, partea vătămată deținea atât calitatea de administrator, cât și pe aceea de asociat unic. Conform susținerilor părții vătămate, până să intre în legătură cu gruparea condusă de I.D., activitatea în cadrul firmei se desfășura în condiții optime, în sensul că societatea obținea profit și avea o cifră de afaceri rezonabilă. De altfel, partea vătămată a susținut că, în perioada 2000 - 2003, SC "V." S.R.L a fost premiată în contextul clasamentelor efectuate de Camera de Comerț și Industrie a Județului Vâlcea la categoria societăților mici și mijlocii și că infrastructura acestei firme cuprindea baze de producție, stație PECO, autovehicule, diverse utilaje, etc.

În vara anului 2002, SC "V." SRL, reprezentată de partea vătămată, s-a înscris la o licitație așa încât, pentru a plăti în condiții de urgență contribuțiile la bugetul statului, V.R. împrumută prin intermediul lui L.C. suma de 5 000 dolari SUA cu dobândă lunară de 15%, neștiind identitatea creditorului. Suma de bani împrumutată a restituit-o după o lună și două zile, însă inculpatul i-a adus la cunoștință un alt cuantum al dobânzii, de 25%, considerând debitul nerestituit în totalitate.

În aceleași împrejurări, L.C. i-a formulat propunerea de a-i prezenta pe I.D. și D.D., de la care provenea o parte din suma împrumutată, însă victima a respins propunerea.

Din cauza unor probleme legate de relația cu B.R.D., victima a apelat din nou la L.C., de la care a împrumutat, în cursul lunii iunie 2003, suma de 10 000 dolari SUA, cu o dobândă lunară de 20% acceptată de V.R., considerând că va fi în măsură să restituie împrumutul în scurt timp, având în vedere activitatea profitabilă desfășurată în firmă.

În aceeași împrejurare, acesta a luat cunoștință de la inculpat că suma de bani acordată cu titlu de împrumut nu provine de la el, ci de la ceilalți doi inculpați, I.D. și D.D. De altfel, la prima scadență, sub pretextul că banii provin de la I.D., L.C. a refuzat să primească banii, motivând că primul inculpat era plecat în străinătate însă, în luna august 2003, la a doua lună de plată, I.D. și L.C. i-au impus să plătească dobândă la dobândă, respectiv 4 400 dolari SUA

Tribunalul a constatat că această metodă de a amâna intenționat încasarea ratelor lunare și apoi de a veni cu alte pretenții ce nu au fost convenite inițial, de exemplu de a se calcula dobândă la dobândă, reprezintă o metodă des întâlnită în modul de operare al cămătarilor, care în acest fel aduc victimele în stare de insolvabilitate, așa încât să confiște în contul datoriei pecuniare imobile, societăți comerciale, autovehicule etc.

În aceeași perioadă, pentru a evita intrarea în incidență bancară, V.R. a împrumutat din nou de la L.C., suma de 11.000 dolari SUA însă, întrucât avea alte urgențe, iar cei trei inculpați, respectiv L.C., I.D. și D.D. i-au creat iluzia că nu insistă în plata la termen a ratelor lunare până în luna decembrie 2003, acesta nu le-a plătit inculpaților nicio sumă de bani.

În luna decembrie, I.D. i-a calculat lui V.R. valoarea totală a datoriei, compusă din împrumutul inițial și dobândă, valoare care în concepția inculpatului se ridica la nivelul sumei de 50 000 dolari SUA, în care nu s-a inclus ultima sumă de 11 000 dolari SUA împrumutată de la L.C.. I-a solicitat victimei fie restituirea integrală a împrumutului, fie transferarea în proprietatea lui a unui bun de valoare egală.

Membrii grupului au început să-i adreseze amenințări de natură să-i inducă o stare de teamă permanentă care se răsfrângea și asupra membrilor familiei sale.

Pe acest fond, V.R. a fost constrâns să le cedeze proprietatea asupra apartamentului situat în R.V., județul Vâlcea, din patrimoniul SC "V." SRL, în cel al grupării. Astfel, prin încheierea de autentificare nr. 4513 din 23 decembrie 2003 a Notarului Public M.M. din R.V., s-a autentificat contractul de vânzare-cumpărare intervenit între SC "V." SRL, pe de-o parte și F.C., pe de altă parte, prețul fiind de 10 000 dolari SUA, reprezentând dobânda pe luna decembrie 2003.

A rezultat că adevăratul proprietar al apartamentului a devenit I.D. și nu F.C., însă primul inculpat a apelat la această soluție pentru a nu exista dovezi că practică o activitate susținută de cămătărie. Această realitate a fost pusă în evidență prin interceptările convorbirilor telefonice transcrise în anexele 1/1, în contextul cărora inculpatul I.D. își exprimă, fără echivoc, calitatea sa de proprietar al imobilului. De altfel, F.C. a declarat în fața organelor judiciare că nu-l cunoaște pe V.R.

De asemenea, a mai rezultat faptul că, V.R. nu a încasat prețul apartamentului, ci doar a transferat proprietatea asupra acestuia în patrimoniul grupării condusă de I.D. Realizând, în cele din urmă, că se află într-o stare de primejdie care putea avea consecințe dintre cele mai diverse, V.R. a decis să plătească suma de 50.000 dolari SUA lui I.D., așa că în luna ianuarie 2004 a înstrăinat un alt apartament al firmei, situat în R.V., jud. Vâlcea, din prețul căruia aproximativ 300 milioane ROL au avut aceeași destinație.

În lunile ianuarie și februarie 2004, V.R. i-a remis în total 28.000 dolari SUA lui I.D., însă i s-a comunicat că mai are de achitat către I.D. suma de 14 000 dolari SUA, D.D. suma de 8 000 dolari SUA și L.C. suma de 21 400 dolari SUA (nefiind calculată dobânda la L.C.).

În aceste condiții împovărătoare impuse de inculpați, partea vătămată a decis să nu mai plătească niciun ban acestora, determinând o reacție de amenințare și violență din partea lor, care a culminat cu momentul când, în luna august 2004, la solicitarea lui L.C., transmisă pe un ton împăciuitor, victima l-a vizitat la locuința sa din orașul B.G., vizită în contextul căreia au apărut intempestiv și ceilalți doi inculpați.

Aceștia l-au obligat pe V.R. să redacteze un înscris sub semnătură privată, intitulat "Chitanță", din cuprinsul căruia a rezultat că acest înscris era redactat în data de 15 martie 2003 și că se obligă să achite suma de 180 000 dolari SUA către I.D., D.D. și L.C. până la data de 15 iunie 2004. Totodată, cei trei inculpați l-au determinat pe V.R. să aplice de mai multe ori ștampila firmei pe acest înscris și să consemneze în cuprinsul lui că garantează restituirea așa-zisului împrumut cu firma SC "V." SRL. Acest înscris a fost identificat și ridicat de organele de poliție judiciară cu ocazia percheziției domiciliare din data de 06 iulie 2007 la locuința lui L.C. și se află la dosarul cauzei.

În scopul de a scăpa de presiunea continuă exercitată de inculpați, V.R. a accepta să cedeze în favoarea acestora 75 de procente din capitalul social al firmei, respectiv 25% pentru fiecare dintre ei, cu condiția ca inculpații să finanțeze firma cu suma de 6 miliarde ROL și să renunțe la pretențiile potrivit cărora partea vătămată le-ar fi mai datorat suma de 22 miliarde ROL.

Prima instanță a constatat că inculpații au contribuit cu o sumă modică la finanțarea firmei, respectiv cu 720 milioane ROL, cu care au fost plătite datoriile urgente, apoi au fost cooptați, printr-un act adițional, ca asociați în cadrul societății comerciale, obținând 75 de procente din capitalul social, însă după o perioadă foarte scurtă i-a comunicat lui V.R. decizia de a renunța la calitatea de asociați, cu condiția ca acesta să le înstrăineze utilaje în cuantumul creanței.

Contrar înțelegerii, la birourile firmei din comuna P., județul Vâlcea, unde urma să se încheie tranzacția, în prezența contabilei T.N., s-au deplasat împreună cu partea vătămată numai inculpații I.D. și D.D., lipsind în mod intenționat la această întâlnire L.C. În aceste circumstanțe, cei doi inculpați au manifestat un comportament care exprima amenințare la adresa părții vătămate și care s-a răsfrânt și asupra contabilei T.N., împrejurare confirmată de martoră în cuprinsul declarației sale. Sub presiunea astfel creată, martora a redactat cinci facturi fiscale, prin intermediul cărora SC "V." SRL ar fi înstrăinat către SC "A.A." SRL mai multe utilaje, două autospecializate pentru transport bușteni, o semiremorcă de 30 t, un cap tractor M. și o basculantă R. Pentru două dintre ele au fost emise chitanțe, fără încasarea banilor, evenimente derulate în data de 22 decembrie 2004. Din diverse motive, în cuprinsul facturilor s-a consemnat valoarea de inventar a utilajelor, însă nici aceasta nu a fost plătită în mod efectiv. În schimb, V.R. a fost obligat să elibereze chitanțe pentru sumele de bani înscrise în două facturi, din cuprinsul cărora a rezultat că ar fi fost achitate în această modalitate.

În modul arătat, s-a stins doar datoria față de I.D. și D.D., care ulterior s-au și retras din firmă, iar între timp s-a schimbat administratorul la SC "V." SRL, în sensul că au fost cooptați în această calitate, printr-un act adițional la actul constitutiv: C.R.N. pentru V.R. și I.M.D. pentru L.C., însă mențiunile corespunzătoare nu au fost efectuate la Registrul Comerțului.

În data de 04 februarie 2005, odată cu retragerea lui I.D. și D.D. din firmă, s-a procedat la cooptarea ca asociat a lui M.D., unchiul lui L.C., părțile sociale fiind redistribuite după cum urmează: câte 45% reveneau lui L.C. și V.R., iar 10% lui M.D., victima păstrându-și în continuare statutul de minoritar în adunarea asociaților, în condițiile în care anterior el a fost asociat unic la o firmă care obținea profit și a fost premiată de Camera de Comerț și Industrie Vâlcea.

În final, inculpatul L.C. a abandonat interesele firmei care a cunoscut o curbă descendentă continuă, culminând cu declanșarea procedurii de lichidare judiciară în ianuarie 2006.

Caracterul sincer al depoziției părții vătămate V.R. a fost apreciat nu numai din coerența afirmaților sale, dar și din faptul că aceasta s-a coroborat cu alte probe administrate în cauză. De exemplu, V.R. a recunoscut faptul că L.C. a creditat societatea cu suma de 2, 3 miliarde ROL, aspect care a fost confirmat de tabloul creditorilor pus la dispoziție de lichidatorul judiciar al SC "V." SRL Pe de altă parte, partea vătămată a susținut că L.C. a retras din societate suma de 1 miliard ROL, fără să se modifice suma cu care inculpatul a împrumutat societatea, susținere care s-a coroborat cu raportul de constatare tehnico-științifică din 14 decembrie 2007 din cuprinsul căruia a rezultat că inculpatul L.C. a retras din casieria societății suma de 920 milioane ROL cu titlu de restituire împrumut, în condițiile în care această sumă a fost retrasă din bancă cu explicațiile "cheltuieli diverse" și "avans salarii". Din același raport, la capitolul consacrat analizei operațiunilor comerciale dintre SC "V." SRL și SC "A.A." SRL, a rezultat că în data de 22 decembrie 2004 SC "V." SRL a facturat către SC "A.A." SRL utilaje, mijloace de transport în valoare totală de 459.300.000 ROL, care sunt achitate parțial, până la concurența sumei de 100.000.000 ROL, în luna februarie 2005.

Specialistul a remarcat faptul că SC "A.A." SRL abia achiziționase în lunile septembrie și octombrie 2004 utilaje și mijloace de transport de la SC "B." SRL, în condițiile în care situația financiar-economică a societății nu explica achiziționarea de noi utilaje. De asemenea, s-a apreciat ca suspectă, din perspectiva furnizorului, apatia manifestată de acesta în efectuarea demersurilor pentru recuperarea diferenței de preț. În realitate însă, SC "A.A." SRL nu a plătit nici suma de 100 milioane ROL consemnată în chitanțe, așa cum s-a arătat mai sus.

Partea vătămată V.R. s-a constituit parte civilă în procesul penal și a solicitat să fie despăgubită cu următoarele sume de bani: contravaloarea a 80.000 dolari SUA, reprezentând sumele ce i-au fost constant cerute cu titlu de camătă, deși debitul inițial a fost în totalitate achitat, contravaloarea a 12.500 euro, reprezentând diferența de valoare dintre utilajele pe care a fost amenințat să le înstrăineze la un preț derizoriu fată de valoarea lor reală, contravaloarea a 10.000 dolari SUA reprezentând diferența de valoare dintre apartamentul situat în R.V., pe care a fost forțat să îl înstrăineze la un preț derizoriu față de valoarea lui reală, contravaloarea acțiunilor pe care L.C. le-a dobândit la SC "V." SRL, fără ca pentru acestea să achite vreo sumă de bani, respectiv 200.000 RON, contravaloarea pierderii suferite de SC "V." SRL, ca urmare a faptului că firma a intrat în procedura de lichidare judiciară, pierdere datorată activităților ilicite desfășurată de inculpat, evaluată de victimă la concurența sumei de 100.000 RON.

3) În luna martie 2003, partea vătămată D.M. a înființat SC "P.M." SRL H., în cadrul căreia avea calitatea de administrator și asociat unic, societatea desfășurând activitatea de colectare și vânzare a deșeurilor reciclabile, în special fier vechi.

În perioada aprilie - iunie 2004, victima a început edificarea unei case de locuit situată în orașul H., cumulând o datorie pentru achiziționarea de țiglă în cuantum de 140 milioane ROL, datorie ce urma să o plătească într-un termen de 15 zile.

Întrucât banca la care a apelat a refuzat acordarea unui împrumut, a fost constrânsă să apeleze la I.D., care i-a învederat că este dispus să îi acorde un împrumut pentru o perioada de 3 luni în cuantum de 12.000 euro, cu o dobândă cuprinsă între 10% și 20% pe lună, dar numai dacă încheie un contract de vânzare-cumpărare care să aibă ca obiect casa construită de victimă.

În data de 14 iunie 2004, prin încheierea cu nr. 1164 a notarului public S.V.Z. s-a autentificat contractul de vânzare-cumpărare, prin care D.M. și D.N. îi înstrăinau numiților D.V. și D.V.Z., nașii lui I.D., o casă de locuit și un teren în suprafață de 468,09 mp, imobile situate în orașul H., județul Vâlcea, la un preț de 17.000 euro, diferența de 5.000 euro dintre suma efectiv împrumutată și suma consemnată în contract reprezentând dobânda percepută de inculpat pe perioada menționată.

Conform declarațiilor victimei, confirmate prin declarațiile martorilor audiați în cauză, în perioada imediat următoare, mai precis în perioada cuprinsă între 17 iulie 2004 - 10 octombrie 2004, D.M. i-a restituit, fie direct lui I.D., fie prin intermediul colaboratorilor acestuia, D.V., F.C. și J.I., întregul debit, inclusiv dobânzile foarte mari pe care le percepea. În pofida faptului că i-a plătit lui I.D. o sumă de bani mai mare decât cea stipulată în contract, acesta a refuzat să îi restituie casa, comunicându-i în luna decembrie 2004 că mai are un debit restant de 7.000 euro, iar în luna următoare că îi percepe o dobândă de 10% pe lună.

În aceeași lună, partea vătămată a intervenit pe lângă inculpatul I.D. prin intermediul unui apropiat al acestuia, C.P. în scopul de a-și recăpăta casa, refuzul restituirii fiind motivat prin faptul că D.V. era plecat în străinătate în acea perioadă.

În aceeași perioadă, respectiv începutul anului 2005, D.M. a aflat că un cunoscut al său, P.M.Z., care deținea calitatea de administrator și asociat unic la SC "B.I." SRL, avea probleme asemănătoare cu grupul condus de I.D., așa încât împreună au căutat soluții în scopul recuperării imobilelor dobândite fără drept de inculpat și al lichidării oricărui debit ce pretindea inculpatul că îl avea de recuperat de la aceștia.

Astfel, cele două părți vătămate au contactat conducerea SC "S." SRL Slatina, care câștigase o licitație privind dezafectarea unui tronson de țeavă aparținând C.E.T.P., afacere ce prezenta garanția obținerii unui profit substanțial. Clauzele negociate între cele două părți au fost consemnate într-un contract încheiat între SC "S." SRL Slatina și SC "B.I." SRL, această din urmă societate fiind încă controlată de P.M.Z.. Apoi, D.M. împreună cu P.M.Z. i-au propus lui I.D. să participe la această afacere, în sensul de a plăti primul avans către SC "S." SRL Slatina, în cuantum de 300 milioane ROL, iar profitul să fie împărțit în trei părți egale, inculpatul urmând să renunțe la casa lui D.M., precum și la Pensiunea B., a lui P.M.Z., dar și la debitele ce pretindea că le mai au de restituit.

Cu toate că inculpatul I.D. a lăsat impresia că a acceptat propunerea în termenii conveniți, ulterior a contactat conducerea SC "S." SRL Slatina și a încheiat un nou contract de prestări servicii cu această firmă, însă în calitate de reprezentant al SC "A.A." SRL

În momentul în care au realizat că I.D. i-a îndepărtat din afacere, D.M. și P.M.Z. au convenit cu I.D. să amenajeze o stație ITP care să funcționeze în cadrul SC "B.I." SRL, având în vedere că în scurt timp majoritatea părților sociale ce compuneau capitalul social al acestei firme urmau să fie cedate inculpatului, în contul creanței pe care el pretindea că o are de recuperat de la P.M.Z.

Astfel, s-a convenit ca P.M.Z. să participe la edificarea stației ITP cu utilajele necesare realizării acestui obiectiv, iar D.M. să pună la dispoziție un teren în suprafață de 1560 mp, situat în vecinătatea parcului din orașul H. Condiția încheierii acestei afaceri a fost ca I.D. urma să restituie casa lui D.M. și pensiunea B. lui P.M.Z. și să renunțe la orice creanță pe care pretindea ca ar mai avea-o de plătit cei doi.

Întrucât inculpatul a acceptat această ofertă, în data de 08 martie 2005, prin încheierea cu nr. 1041 a notarului public M.M., s-a procedat la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, prin intermediul căruia D.V. și D.V.Z. au înstrăinat socrilor părții vătămate D.M., S.P. și S.I. casa și terenul din H. aparținând victimei. Până la preluarea SC "B.I." SRL de către inculpatul I.D., această societate comercială, reprezentată de administratorul B.G., a înstrăinat terenul ce a aparținut lui D.M. fratelui acestuia, D.D.

S-a observat de către instanța de fond că toate aceste evenimente au fost de natură să inducă o stare de surescitare inculpatului I.D. care, la un moment dat, analiza prin telefon cu nașul său D.V. perspectiva de a apela la represalii împotriva lui D.M. Prin intermediul lui C.P., în data de 02 iunie 2005 inculpatul I.D. l-a convocat pe D.M. la hotelul "C." din R.V., unde inculpatul era însoțit de alte șase persoane, printre care se aflau J.I. și C.A.I.

În acest loc, inculpatul a agresat-o pe victimă împreună cu cele șase persoane, apoi i-a impus să încheie un contract de împrumut în forma autentică, prin care să se stipuleze că victima urma să plătească grupării conduse de I.D. suma de 11.000 euro. Astfel, în data de 06 iunie 2005, prin încheierea cu nr. 2176 a notarului public M.M. s-a autentificat contractul de împrumut ce nu exprima realitatea, potrivit căruia C.A.I. îl împrumută pe D.M. cu suma respectivă, ce ar fi trebuit restituită până la data de 06 august 2005. Acest contract de împrumut nu a mai fost valorificat de inculpatul I.D., deoarece s-a aflat că între timp D.M. a efectuat demersuri pe lângă organele judiciare, precum și în anumite medii politice, în scopul de a se proteja de acțiunile dăunătoare ale inculpatului.

Acțiunile de șantaj, precum și derularea evenimentelor în ansamblul lor au fost puse în lumină, pe lângă declarațiile pertinente ale victimei, în cuprinsul cărora au fost descrise cu coerență faptele, de înscrisurile existente la dosar, declarațiile martorilor D.D., D.N., P.C., A.N.D., precum și de conținutul convorbirilor telefonice transcrise în anexele 9/1, 11/1, 2/2, 5/2,7/3, 8/3, 9/3, 8/5, 9/5 și 10/5. De exemplu, într-o convorbire telefonică purtată de I.D. cu nașul său D.V. și consemnată în anexa 5/2, acesta din urma îi propune inculpatului să-i determine pe G. și pe T. să-l ducă pe D.M. undeva la țară "să-l taie și să-l facă varză".

Partea vătămată D.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru paguba materială care i-a fost creată și suferința morală pricinuită de gruparea I.D.

4) Partea vătămată P.M.Z., având calitatea de asociat unic și de administrator la SC "B.I." SRL, a împrumutat în cursul anului 2003 suma de 18.000 dolari SUA, însă în contractul de împrumut încheiat în forma autentică cu inculpatul I.D. este consemnată suma de 25.000 dolari SUA, diferența dintre cele două sume reprezentând dobânda percepută de inculpat în decursul unui an. Garantarea restituirii împrumutului s-a efectuat prin constituirea unui drept de ipotecă asupra pensiunii B., aparținând lui P.M.Z.

Conform celor susținute de victimă, aceasta a restituit în decursul unei perioade mai mari de un an aproximativ 19.000 dolari SUA, ratele fiind remise fie acestui inculpat, fie inculpatului J.I.

În continuare, evenimentele au evoluat așa cum au fost descrise în cazul părții vătămate D.M., în sensul că, pentru a stinge orice litigiu cu I.D. și pentru a recupera pensiunea B. din H., i-au propus succesiv inculpatului să participe la dezafectarea cantității de aproximativ 3.000 tone țeavă de la C.E.T.P., afacere pe care și-a însușit-o integral inculpatul, precum și la amenajarea unei stații ITP în cadrul SC "B.I." SRL, pe care urma să o cedeze lui P.I. și lui F.C. Pe lângă cedarea majorității părților sociale, P.M.Z. trebuia să participe la amenajarea stației ITP, cu toate utilajele necesare pe care în prealabil le-a transferat din patrimoniul său în cel al firmei.

Pentru realizarea aceluiași obiectiv, D.M. a transferat în patrimoniul SC "B.I." S.R.L un teren în suprafața de 1.500 mp, pe care urma să funcționeze stația ITP. După ce I.D. a aflat că a pierdut controlul asupra casei și terenurilor care i-au aparținut victimei D.M., s-a produs o modificare substanțială în comportamentul acestuia, în sensul că a devenit agresiv atât față de partea vătămată menționată anterior, cât și de B.G. care, în calitate de administrator la SC "B.I." SRL, cu puțin timp înainte de preluarea acestei firme de F.C. și P.I., a semnat contractul de vânzare-cumpărare prin care a înstrăinat terenul în favoarea lui D.D.

Fără să îl prevină în vreun fel pe P.M.Z., inculpatul I.D. a efectuat demersurile necesare în vederea vânzării la licitație a pensiunii B., care în final a fost adjudecată în favoarea fiului victimei, P.C.

P.M.Z. a mai declarat că, în perioada când controla SC "B.I." SRL, în cadrul procesului de executare a unui contract de participațiune cu SC "Z." SA V., a efectuat investiții majore, constând în amenajarea unei clădiri și a unor sere. Întrucât SC "Z." SA V. a intrat în procedura de lichidare judiciară, lichidatorul judiciar B.M. a stabilit o creanță de 540 milioane ROL în favoarea SC "B.I." SRL, conform raportului întocmit de acesta. Această sumă de bani a ajuns în posesia lui I.D. prin intermediul lui F.C.,