ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6050/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4082/105/2010, reclamanta SC M. SA, prin administrator judiciar R. SPRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. Prahova și A.F.P.C. Florești anularea deciziei din 28 ianuarie 2010, emisă de A.F.P.C. Florești și a notei din 23 noiembrie 2009, emisă de A.F.P.C. Florești. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința nr. 308 din 11 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2985/105/2007, a fost deschisă procedura de insolvență a SC M. SA care și-a manifestat intenția de reorganizare judiciară și a propus un grafic de plăți, votat și aprobat de Adunarea creditorilor, plan ce a fost confirmat de judecătorul sindic prin sentința nr. 138 din 11 februarie 2008, a Tribunalului Prahova.

A mai arătat reclamanta că a virat până în prezent toate ratele scadente conform graficului de plăți din cadrul planului de reorganizare judiciara în contul X1, „Venituri obținute în procesul de stingere a creanțelor bugetare”, iar ultimei plăți din data de 28 septembrie 2009, în sumă de 600.000 RON, organul fiscal i-a dat o altă destinație, în mod nelegal. Împotriva notei din 23 noiembrie 2009, reclamanta a formulat în termenul legal contestația din 16 decembrie 2009, înregistrată la A.F.P.C. Florești, prin care a solicitat organului fiscal competent anularea notei din 23 noiembrie 2009. S-a mai precizat că prin nota din 23 noiembrie 2009 A.F.P.C. Florești a stins în conformitate cu art. 115 lit. a) din O.G.

nr. 92/2003 obligații fiscale cu termene de plată după data deschiderii insolvenței, în ordinea vechimii, considerându-se că, întrucât pentru societate a fost deschisă procedura insolvenței începând cu data de 11 iunie 2007, acesteia i se aplică prevederea specială pentru debitorii aflați sub incidenta Legii nr. 85/2006, considerând că poate efectua stingerea datoriilor-conform art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 fără o distribuție prealabilă, conform art. 114 alin. (2). A arătat reclamanta că a creditat cu bună știința contul, ceea ce reprezintă, conform codificărilor, „Venituri obținute în procesul de stingere a creanțelor bugetare” și nu a solicitat creditarea unui alt cont bugetar, astfel că organul fiscal nu avea dreptul să crediteze unul din conturile unice.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, D.G.F.P. Prahova a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova pentru considerentul că suma aflată în litigiu este de 600.000 RON, peste pragul de 500.000 RON prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința nr. 509 din data de 24 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, invocată de pârâtă, a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, formulată de reclamanta SC M. SA, prin administrator judiciar R. SPRL, în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. Prahova și A.F.P.C.

Florești în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția comerciala și de contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 324/42/2011. La termenul din 4 mai 2011, Curtea a dispus introducerea în cauză a Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Prahova și la termenul din 25 mai 2011, la cererea reclamantei a dispus administrarea probei cu înscrisuri și expertiză contabilă, în cauză fiind efectuată expertiză contabilă. Prin sentința nr. 327 din 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M. SA, a anulat decizia din 28 ianuarie 2010 emisă de A.F.P.C. Florești și nota din 23 noiembrie 2009 a A.F.P.C.

Florești și a obligat pârâtele la 2.050 RON cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele. Reclamanta a înscris corect suma de 600.000 RON, achitată cu O.P. din 28 septembrie 2009, reprezentând contravaloare rată trimestrul III 2009, grafic plăți reorganizare, în contul de virament nr. X1, reprezentând „Venituri obținute în procesul de stingere a creanțelor bugetare”, deoarece se afla sub incidența Legii nr. 85/2006, privind procedura insolvenței. Organul fiscal A.F.P.C. Florești, în mod greșit a modificat destinația plății și a creditat conturile unice, încălcând astfel prevederile art. 114 alin. (2 4 ) din O.G.

nr. 92/2003, republicată, care stipulează că pentru creanțele fiscale administrate de A.N.A.F., organul fiscal va efectua îndreptarea erorilor din documentele de plată, la cererea debitorului, deoarece organul fiscal nu a respectat destinația sumei de 600.000 RON, înscrisă de reclamantă pe documentul de plată, respectiv O.P. din 28 septembrie 2009, creditând contul unic și distribuind sumele fără acceptul debitorului. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs D.G.F.P. Prahova în nume propriu și în numele A.F.P.C. Florești precum și al Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Prahova, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac se arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că prin întocmirea notei de compensare din 23 noiembrie 2009 organul fiscal a încălcat dispozițiile legale. Se mai arată că organul fiscal a respectat întocmai prevederile C. proc. fisc. În opinia recurentei modificările legislative apărute în cuprinsul art. 115 au fost determinate de situațiile ivite în practică, când agenții economici aflați sub protecția legii insolvenței, refuzau să-și achite obligațiile declarate după data deschiderii procedurii, aducând grave prejudicii bugetului general consolidat. Mai susține recurenta că instanța achiesând la concluziile raportului de expertiză contabilă dispus în cauză, a reținut că organul fiscal nu avea posibilitatea legală de distribuire a sumei de 600.000 RON din contul în care a fost vărsat de debitoare, în alt cont, în vederea stingerii obligațiilor fiscale restante.

În ceea ce privește modul de distribuire a sumelor dintr-un cont în altul, se solicită de recurentă să se constate că în cuprinsul art. 115 C. proc. fisc. nu se prevede stingerea reglementată de acesta se face doar cu sumele virate în contul unic. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin referatul din 23 noiembrie 2009, întocmit de A.F.P.C. Florești s-a aprobat compensarea sumelor achitate în contul X1, cu O.P. din 28 septembrie 2009 de către SC M. SA, în sumă de 600.000 RON, cu obligațiile de plată scadente și neachitate de această societate, invocându-se prevederile O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicat, cu modificările și completările ulterioare, privind colectarea creanțelor bugetare. Prin nota privind compensarea obligațiilor fiscale către bugetul consolidat, emis de A.F.P.C. Florești, înregistrată din 23 noiembrie 2009, cu aceeași dată, s-a compensat suma de 600.000 RON, virată de SC M. SA cu O.P. din 28 septembrie 2009 în contul X1, „Venituri obținute în procesul de stingere a creanțelor bugetare”, reprezentând contravaloarea ratei trimestrului III 2009, Grafic Plăți Reorganizare, cu obligațiile de plată către bugetul de stat și către alte bugete, scadente și neachitate de către SC M. SA.

În acest fel au fost stinse obligațiile fiscale datorate și neachitate către bugetul general consolidat în sumă de 414.373 RON aferente perioadei 25 aprilie 2009-25 septembrie 2009, respectiv scadente după data deschiderii procedurii insolvenței, 11 iunie 2007, precum și cu obligații fiscale în sumă de 185.627 RON cuprinse în planul de reorganizare aprobat. SC M. SA, prin contestația din 16 decembrie 2009, înregistrată la A.F.P.C. Florești din 16 decembrie 2009, a considerat că organul fiscal nu poate schimba destinația sumei de 600.000 RON, în scopul compensării obligațiilor către bugetul de stat și către alte bugete, contestând aplicare prevederilor art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, republicată, care de fapt, se referă la ordinea stingerii datoriilor de către debitorii care se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

A.F.P.C. Florești prin decizia din 28 ianuarie 2010 a respins ca neîntemeiată contestația depusă de SC M. SA, împotriva notei privind distribuirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor obligații către bugetul general consolidat din 23 noiembrie 2009 și înregistrată la societate din 27 noiembrie 2009. Din înscrisurile existente la dosarul cauzei se reține faptul că SC M. SA se afla în procedura de insolvență începând cu data de 11 iunie 2007 conform sentinței nr. 308 din 11 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2985/105/2007 și în procedura de reorganizare începând cu data de 11 februarie 2008, conform sentinței nr. 138 din 11 februarie 2008 a Tribunalului Prahova.

Începând cu data de 1 ianuarie 2011, SC M. SA a intrat sub administrarea fiscală a Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Prahova. În planul de reorganizare aprobat de judecătorul sindic prin sentința nr. 138 din 11 februarie 2008 au fost cuprinse sumele cu care D.G.F.P. Prahova, A.F.P.C. Florești s-a înscris la masa credală, datorate de debitor la data deschiderii procedurii insolvenței anume, 11 iunie 2007. Sub acest aspect, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, urmare a confirmării de judecătorul sindic prin sentința nr. 138 din 11 februarie 2008, planul de reorganizare este obligatoriu pentru debitor, creditori și toate organele implicate în procedura respectivă, astfel încât creditoarea D.G.F.P.

Prahova trebuia să respecte destinația plăților efectuate de către debitoare conform planului de reorganizare. A.F.P.C. Florești a considerat că întrucât SC M. SA a intrat în procedura insolvenței la data de 11 iunie 2007, aceasta nu intră sub incidența prevederilor art. 114 alin. (2 2 ) și alin. (2 7 ) din O.G.

nr. 92/2003, care prevede că distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz proporțional cu obligațiile datorate, iar în cazul în care debitorii beneficiază de înlesniri la plată potrivit reglementărilor legale în vigoare ori debitorii se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările ulterioare, sau debitorii se află în executare silită și efectuează plăți după comunicarea somației, distribuirea sumelor achitate în contul unic se efectuează de către organul fiscal competent, potrivit ordinii prevăzute la art. 115 alin. (1) sau alin. (3) ori art. 169 după caz, indiferent de tipul de creanță.

Art. 115 din O.G. nr. 92/2003 a fost modificat prin O.G. nr. 47/2007, art. I, pct. 18 și a intrat în vigoare, în conformitate cu prevederile art. II, alin. (1) din O.G. nr. 47/2007, la 3 zile de la data publicării în M. Of. din 31 august 2007, respectiv la data de 3 septembrie 2007, cât și prin O.U.G. nr. 46/2009. Alin. (2 1 ) și alin. (2 6 ) ale art. 114 din O.G. nr. 92/2003 au fost introduse prin O.G. nr. 47/2007, art. I, pct. 17 și au intrat în vigoare, în conformitate cu art. III, alin. (1), începând cu data de 1 ianuarie 2008. Alin. (2 7 ) al aceluiași articol a fost introdus prin O.U.G. nr. 19/2008 și a intrat în vigoare la data de 3 martie 2008. Față de cele precizate anterior se rețin următoarele concluzii.

Modificările legislative aduse O.G. nr. 92/2003 prin O.G. nr. 47/2007 la art. 114 și art. 115 au intrat în vigoare după data deschiderii procedurii insolvenței a SC M. SA, respectiv 11 iunie 2007. SC M. SA și-a achitat creanța datorată bugetului de stat conform graficului de reorganizare judiciară astfel cum a fost aprobat, în contul X1, „Venituri obținute în procesul de stingere a creanțelor bugetare”, în conformitate cu art. 114 alin. (2 5 ) din O.G. nr. 92/2003, republicată, cont distinct, diferit de cele două conturi unice la care face referire ordonanța și din care, organul fiscal poate face distribuirea sumelor. În nota din 23 noiembrie 2009, A.F.P.C. Florești a consemnat faptul că distribuirea se va efectua cu data plății respectiv 28 septembrie 2009, fără a ține cont de prevederile O.G.

nr. 92/2003, republicată, respectiv de art. 114 alin. (2) din actul normativ menționat, care face referire la distribuirea sumelor achitate în contul unic, în condițiile în care, suma de 600.000 RON, reprezentând contravaloarea ratei trimestrului III 2009, Grafic Plăți reorganizare, a fost achitată de SC M. SA , în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003, republicată, într-un cont distinct, altul decât conturile unice. Totodată, mai trebuie precizat faptul că prin nota din 23 noiembrie 2009, A.F.P.C. Florești a reținut în mod eronat aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, republicată, referitoare la ordinea stingerii datoriilor, fără a le corobora cu prevederile art. 114 alin. (2 7 ) din actul normativ menționat și fără a ține cont de faptul că suma de 600.000 RON a fost virată de către SC M. SA, în conformitate cu prevederile O.G.

nr. 92/2003 republicată, într-un cont distinct, altul decât cele două conturi unice. Cu toate acestea, A.F.P.C. Florești a modificat destinația plății și a creditat conturile unice, cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 92/2003, republicată, respectiv a dispozițiilor art. 114 alin. (2 4 ), care prevăd că pentru creanțele fiscale administrate de A.N.A.F., organul fiscal va efectua îndreptarea erorilor din documentele de plată, la cererea debitorului. În concluzie, suma în discuție a avut o destinație precisă și anume stingerea unor creanțe prevăzute în planul de reorganizare și în graficul de plăți confirmat de judecătorul sindic, organul fiscal având numai posibilitatea de a contesta cele stabilite prin Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, nicidecum de a proceda la redistribuirea sumei de 600.000 RON.

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2356 din 15 februarie 2012 pronunțată în Dosar nr. 11/42/2011, s-a pronunțat în sensul celor anterior menționate. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.” Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (1) și (2) Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. De asemenea, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din același act normativ definesc „contenciosul administrativ” ca fiind „activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.

Cum acțiunea reclamantului nu se circumscrie prevederilor legale mai sus citate, nici sub aspectul subiectului de sezină, care, în speță, nu este o autoritate publică, nici sub aspectul obiectului acțiunii, care nu este un act administrativ, în mod corect a reținut instanța de fond că acțiunea este inadmisibilă, respingând-o ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Prahova în nume propriu și în numele A.F.P.C. Florești precum și al Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Prahova împotriva sentinței nr. 327 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 iulie 2013.